134 matches
-
ceea mult cântată! S-o urnească din vorbă în faptă! Cată să pătrunzi tâlcul gândurilor ascunse după prea frumoase vorbe. Vreau să știu câtă crezare... cât pot să mă bizui pe cuvântul lor. Las' pe mine! De nu l-oi spăimânta să-i clănțăne dinții Sfântului în gură... La întoarcere, te oprești cu colindul și la Veneția, la Marele Consiliu, și la Buda, la craiul Mateiaș... Colindă-le și lor "Aiaiaaa corabia!" Zgâlțâie-i! La Adrianopole, turcaleții sunt pe picior de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Da!... Din clipa aceea nu mai poate trăi fără ele, aleargă bezmetic ziua și noaptea, le caută, le strigă, le cheamă... Și ielele fac dragoste cu el, până-i iau suflarea... Brrr! E primejdie mare! se înfioară Ștefan teribil de spăimântat. Da!... Cel ce-a văzut ielele" n-are leac nici cu buruieni, nici cu leacuri, nici cu farmece. E pierdut!... Cu siguranță c-am văzut și eu niscaiva iele, mormăie Ștefan zâmbind în mustață. Păzește-mă, Doamne, de iele! Blagoslovește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
trage acana, nu care cumva Doamne ferește! să calce pe vreun mormânt și să stârnească vreun mort mai țâfnos. Îți faci cruce cu limba, îl liniștește boier Alexa așezând un felinar pe brațul unei cruci. Strigoii-s fum. Eu m-aș spăimânta mai abitir de om om în carne și oase... Luna, strecurată printre nouri destrămați, cerne o lumină oarbă, stranie peste crucile de piatră roase de vreme și mucegai, peste crucile de lemn, putrezite, cu brațele frânte, cu nume, fără nume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de un ce, țese idei și păreri"); ca să prezinte entuziasmul poetic dispune de fizica populară a lichidelor ("duhul fierbe ca o smoală"); ca să evoce consacrarea supremă a lui Homer are atributele verticalității ("Toți cei ce înțeleg pre acest poet să spăimântează de înălțimea condeiului său"). Toate lucrurile foarte speciale ale literaturii se lasă spuse fără cuvinte-șperaclu. Genialitatea îi devine necesară abia când descoperă că literatura se poate alimenta și din experiența ordinară. Volumul din 1825 se deschide cu un motto care
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Aleman îl vizitează pe Novac la spital și, acolo, pe patul diafan, în clipa morții, retrăiește cele șapte vieți. Gîndul se opri la mijloc, neterminat. Sufletul parcă i se prăbușește în veșnicie, vertiginos. Avea senzația scufundării, care însă nu-l spăimînta, nici nu-l bucură, ca și cînd orice simțire pămînteasca i s-ar fi șters din fire, fără urme. Căderea tinu o secundă sau un lanț de veacuri - nu-și dădea seama"). Următorul episod e indic, intitulat Novamilka. Familiei unui
"Adam si Eva" în B.P.T. by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18152_a_19477]
-
cu sârmă ghimpată, Au pus placarde cu avertismente, ștampile cu Marea Pată, Pe tărâmul meu dădură drumul dulăilor de la armată. Tot așa au demolat de pe Istrița satul Ciuhoi Ca fiarele băgându-și labele la faguri de mi-au împrăștiat roiul Spăimântând cu alunecările de teren ale istoriei și-ale țării spre Răsărit După ce-au plecat echipele de lămurire și convingere precum au venit. întâia noapte gradații, cu bidoane de petrol, Au stropit gardurile singurei ulițe, cu Alexandru Drăghici în control
Poeme în reportofon by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-website/Imaginative/10179_a_11504]
-
troparele din Triod. Și sfârșindu-se troparele de cântat sau citit credincioșii aprind lumânări din ceară curată , iar preoții ies prin ușile împărătești și încep Slujba propriu-zisă a Prohodului: 1.În mormânt, Viață, Pus ai fost, Hristoase, Și s-au spăimântat oștirile îngerești, Plecăciunea Ta cea multă preamărind. 2. Dar cum mori, Viață, Și cum șezi în mormânt ? Și împărăția morții Tu o zdrobești Și pe morții cei din iad îi înviezi ? 3. Te mărim pe Tine, Iisuse Doamne, Și-ngroparea
Denia Prohodului Domnului () [Corola-website/Science/325076_a_326405]
-
le-a dăruit. 33.Pe întâiul Adam, Prin păcat omorât, La viață ridicându-l cu moartea Ta, Adam nou în trup Te-ai arătat acum. 34. Cereștile cete, Mort întins, pentru noi, Te-au văzut, Stăpânul meu, și s-au spăimântat Și cu aripile s-au acoperit. 35. Pogorându-Te mort, De pe lemn, Cuvinte, Iosif cel cu bun chip Te pune-n mormânt; Ci-nviază, Doamne, mântuind pe toți ! 36. Bucurie, Doamne, Fiind îngerilor, Întristare lor acum le-ai pricinuit, Cu
Denia Prohodului Domnului () [Corola-website/Science/325076_a_326405]
-
Duhul Sfânt Și-ngroparea Ta cea sfântă preamărim. 75.Fericimu-Te toți, Maica lui Dumnezeu, Și-ngroparea de trei zile noi o cinstim A Fiului tău și-al nostru Dumnezeu. 76. În mormânt, Viață, Pus ai fost, Hristoase, Și s-au spăimântat oștirile îngerești Plecăciunea Ta cea multă preamărind. 1. Cuvine-se, dar, Săcădem Ia Tine, Ziditorul, Cela ce pe cruce mâinile Ți-ai întins, Și-ai zdrobit de tot puterea celui rău. 2. Cuvine-se, dar, Să-Ți dăm slava-a
Denia Prohodului Domnului () [Corola-website/Science/325076_a_326405]