277 matches
-
mitic. Lașul, neputinciosul, șovăielnicul și abulicul se trezesc la o nouă viață indusă de Don Juan, de unde și subita temeritate de amant irezistibil, amintirile ce-i par străine de viața sa, gesturile sub dicteul unei puteri nepământene. Romanul inițierii tânărului spadasin din Salamanca, Don Juan, castul student căzut în ghearele respingătorului personaj Don Gonzalo, (cavalerul, viitorul Oaspete de Piatră) corupt manipulator, rasist, incestuos, cartofor și fățarnic vânător de averi, este o probă nu numai de originalitate în revizitarea clasicei povestiri, ci
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
refuză. Pro cesul verbal consemnează întâmplarea. Bineînțeles în public cazul nu mai e discutat în speță, dar după coloarea politică a combatanților, conservatorii pretind că Emil Costinescu a dat dovadă de lașitate, liberalii ripostează acuzând guvernul că a trimis un spadasin ca să asasineze pe un ziarist de valoarea lui Costinescu. (Id., ibid., nr. 11648, 26 martie 1922, pp. 1-2.) Pagina 230 * În viața publică debutează cu un cuvânt de spirit. Prefect al poliției era acum dl. Theodor Văcărescu 10. Bonifaciu scrisese
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
dacă ar fi să-l credem integral pe biograful său Eginhard, era și foarte înțelept: disprețuia fastul și veșmintele luxoase, era lacom la mâncare, dar foarte cumpătat la băutură, se antrena cu locvacitate în dispute filosofice și teologice, era un spadasin neîntrecut, un călăreț fără pereche, un vânător iscusit și un înotător remarcabil; nu e clar dacă știa să scrie sau să citească, dar vorbea latina cursiv 3. Creștinismul putea fi liantul Europei Unite - ca Imperiu Sfânt -, dar numai dacă era
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cavalerii lui Mihai Viteazul și ai lui Mircea cel Bătrân sunt un amestec insolit de adevăr și ficțiune, pe lângă chipurile simbolice ale domnitorilor apărând și o serie de bărbați puternici, luptători „legendari”, supradimensionați, un fel de Hercule, Ulise sau Ahile spadasini, dar și oameni de lume, adică niște prototipuri eroice născute de imaginația autorului, pentru a deveni arhetipuri ale masculinității biruitoare. „Căpitanii” Viteazului sunt, în paginile conturate după o rețetă bine însușită (intrigi, aventuri, cavalcade, dueluri, agenți secreți, dragoste, femei frumoase
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286672_a_288001]
-
să meargă în dâra lui Robespierre și a lui Danton și să susțină partidul care îl proteja, avea pentru șefii săi cel mai adânc dispreț. Am spus că era îndrăzneț, și totuși nu era viteaz; nu avea nici curajul unui spadasin, nici acela al unui filozof. Deși a vrut într-o zi să se bată în duel cu fizicianul Charles, pentru că nu dovedise destul respect pentru experiențele sale, deși, cu alt prilej, la Convenție, a amenințat că și zboară creierii la
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
satisfacție pentru un om însetat de adevăr și libertate? De asemenea, în anul 1986, „este frapant să constați cât de atenți sunt sociologii români în raport cu dilemele sociale și politice ale Occidentului. Frustrați de propriul obiect de cercetare, nu le rămâne spadasinilor ideologi decât să combată fără preget și fără milă toate «perfidele infiltrări inamice» în câmpul «celei mai avansate ideologii». [...] Ei preferă să acuze capitalismul de toate păcatele lumii, închizând deliberat ochii în fața propriilor probleme, mai acute decât oricând. În vreme ce societățile
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
pentru a înlătura chiar ideea unei aventuri scabroase? Mama bănuia să nu fie vreo însce nare pentru a acoperi un alt roman ascuns și aprobă pe Ionel să nu cedeze, fie chiar cu riscul de a se bate cu un spadasin. Chemă deci pe d. Sturdza și îi vorbi în acest sens. Spre marea ei mirare însă, prietenul nostru nu era de această părere, ci găsea că un duel cu fratele, fie chiar urmat de consecințe serioase, nu era o reabilitare
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
nimic cutremurător. Viscolește ușor, pare chiar plăcut afară. Mă încordez și eu. Simt crescând între noi o tensiune neros tită, ca în seara când a venit la mine să-mi arate desenele și m-a sărutat. Parcă am fi doi spadasini care se tatonează, agitându-și săbiile în aer, către un monstru nevăzut. Mi-a trecut toată duioșia. Sunt gata să sar la bătaie. Dar Eduard își mută subit atenția spre Bobo. — Nu-i așa, Bobo, c-ai cam exagerat, ca
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
o oarecare distanță unul de celălalt, motivul pentru care Hachisuka și Saito Încheiaseră o asemenea alianță nu era cunoscut. O variantă spunea că Masatoshi, predecesorul lui Koroku, salvase de la moarte un om, În fața conacului Hachisuka. Acesta părea a fi un spadasin rătăcitor, urmând riguroasa disciplină a artelor marțiale. Făcându-i-se milă de el, Masatoshi Îl luase În casă, acordându-i cele mai bune Îngrijiri medicale. După ce omul Își revenise, Masatoshi Îi dăduse ceva bani de drum. — N-am să uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ani de zile. În continuare, Hikoju Îi povesti lui Hiyoshi despre feudă și despre haosul provocat de ea În Mino. Cândva, Dosan călătorise sub alte nume, printre care și Matsunami Sokuro. Era un om cu experiență: fusese negustor de ulei, spadasin rătăcitor ba chiar și nevoit Într-un templu. În cele din urmă, urcase din poziția joasă a neguțătorului de ulei, cucerind provincia Mino cu mâinile goale. În acest scop, Își ucisese stăpânul, Toki Masayori, și-l alungase În exil pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Îi spunea adesea fiului său: „Privește la Mitsuhide și mai studiază și tu puțin.“ Mitsuhide era un cărturar serios. Încă și Înainte de a fi venit la Inabayama, călătorise deja mult, cutreierând țara din capitală până În provinciile apusene. Se Însoțise cu spadasini călători și căutase să acumuleze cunoștințe, studiase evenimentele actuale și acceptase, de bunăvoie, greutățile vieții. CÎnd ajunsese, În sfîrșit, să studieze armele de foc, făcuse un drum special În orașul liber Sakai și, În cele din urmă, Își adusese o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
greu e toiagul pe care-l folosesc, cât de bine mânuiesc sulița călare ori cât de mulți oameni au tăiat pe nu știu ce câmp de luptă. Ori de câte ori trag cu ochiul În bibliotecă, e adâncit În studiu. Și e și un mare spadasin și strateg. Va ajunge departe, negreșit. Mataichi, mândru să-și audă astfel lăudat stăpânul, Îi ținu isonul: — Întocmai așa precum spui. Îi sunt slugă de când era un băiețandru și nu se află pe lumea asta stăpân mai blând ca el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
timp de doi ani, castelul din Gifu fu preocupat doar de sărbătoriri. * * * Chipul samuraiului era ascuns În umbra unei pălării late de rogoz Împletit. Era Înalt și avea cam vreo patruzeci de ani. Judecând după haine și sandale, părea un spadasin rătăcitor, care bătea drumurile de ceva vreme. Chiar și văzut din spate, trupul lui nu lăsa nici o cale deschisă de atac. Tocmai Își terminase masa de prânz și umbla pe o stradă din Gifu. Mergea privind În jur, fără nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Gifu. Ridicându-și borul pălăriei conice, joase, le privi un timp, fascinat. Dintr-o dată, o trecătoare, poate soția unui negustor, se opri și se Întoarse să-l privească. Îi șopti ceva funcționarului care o Însoțea, apoi, se apropie, ezitând, de spadasin. — Scuzați-mă. E necuviincios să vă opresc așa pe stradă, dar nu sunteți nepotul Domnului Akechi? Luat pe nepregătite, spadasinul răspunse: — Nu! Și se Îndepărtă cu pași mari. După ce făcu vreo zece pași, Însă, se opri și o privi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
se opri și se Întoarse să-l privească. Îi șopti ceva funcționarului care o Însoțea, apoi, se apropie, ezitând, de spadasin. — Scuzați-mă. E necuviincios să vă opresc așa pe stradă, dar nu sunteți nepotul Domnului Akechi? Luat pe nepregătite, spadasinul răspunse: — Nu! Și se Îndepărtă cu pași mari. După ce făcu vreo zece pași, Însă, se opri și o privi pe femeie, care continua să se uite după el. „E Shunsai, fiica armurierului,“ Își spuse. „De-acum, trebuie să fie măritată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
croi drum, mai departe, pe străzi. Peste două ore, ajunse la râul Nagara. Se așeză pe iarba malului, privind apa. Ar fi putut rămâne acolo o veșnicie. Păpurișul foșnea În șoapte triste, sub soarele palid și rece de toamnă. Domnule Spadasin? Îl bătu cineva pe umăr. Mitsuhide se Întoarse și văzu trei bărbați - cel mai probabil, o patrulă de samurai ai clanului Oda, la datorie. — Ce faceți? Întrebă unul, Într-o doară. Dar chipurile celor trei erau Încordate și bănuitoare. — Obosisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
mai probabil, o patrulă de samurai ai clanului Oda, la datorie. — Ce faceți? Întrebă unul, Într-o doară. Dar chipurile celor trei erau Încordate și bănuitoare. — Obosisem de-atâta mers și m-am oprit să mă odihnesc puțin, răspunse calm spadasinul. Sunteți din clanul Oda? Întrebă el, ridicându-se În picioare și scuturându-și iarba de pe haine. — Suntem, răspunse bățos soldatul. De unde veniți și Încotro vă Îndreptați? — Sunt din Echizen. Am o rudă la castel și căutam o cale de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
spionaj. În ideea că poate s-ar fi Împotrivit, unul dintre oameni strigă spre drum, unde aștepta un samurai călare, ce părea a fi conducătorul lor, Împreună cu alți zece pedeștri. — Exact asta sperasem. Arătați-mi drumul. Și, cu aceste cuvinte, spadasinul porni grăbit. În Gifu, la fel ca În oricare altă provincie, controalele de securitate la trecerea râurilor, În cetate și la granițe erau foarte stricte. Nobunaga nu se mutase decât recent la Castelul Gifu și, odată cu schimbarea completă a administrației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ceva la birou și unii dintre subordonați veniseră să-i ceară sfatul, deși era noaptea târziu. Cei trei ofițeri așteptau la intrare. — Ce e? Îi Întrebă Yoshinari. Comandantul dădu raportul: — Spre sfârșitul zilei, una dintre patrulele noastre a arestat un spadasin suspect, În apropierea râului Nagara. — Și? — Tot drumul până la corpul de gardă a fost foarte supus. Când l-am interogat, a refuzat cu Îndărătnicie să-și spună numele sau provincia notală, zicând că Îi va spune doar Domnului Yoshinari. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
În Kiyosu. Dar nu vrea să spună mai mult decât În prezența comandantului. E foarte Încăpățânat. — Măi să fie. Ce vârstă are? — Vreo patruzeci. Ce fel de om e? — Destul de impozant. E greu să crezi că e doar ca un spadasin rătăcitor oarecare. Peste câteva momente, arestatul fi adus Înăuntru. Un vasal vârstnic Îl conduse până Într-o Încăpere din spatele casei. Îl așteptau o pernă și ceva de mâncare. Domnul Yoshinari vine imediat, spuse bătrânul vasal, plecând. În cameră plutea fum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Peste câteva momente, arestatul fi adus Înăuntru. Un vasal vârstnic Îl conduse până Într-o Încăpere din spatele casei. Îl așteptau o pernă și ceva de mâncare. Domnul Yoshinari vine imediat, spuse bătrânul vasal, plecând. În cameră plutea fum de tămâie. Spadasinul, cu hainele murdărite de pe drum, Își dădu seama că tămâia era de o asemenea calitate Încât, dacă vizitatorul nu era destul de educat pentru a avea un simț rafinat al mirosului, s-ar fi irosit degeaba. Așteptă, În tăcere, un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
mirosului, s-ar fi irosit degeaba. Așteptă, În tăcere, un semn din partea stăpânului casei. Chipul care după-amiază fusese ascuns sub pălăria de rogoz contempla acum lumina pâlpâitoare a lămpii. Fără Îndoială, era prea palid pentru ca patrula să-l creadă un spadasin rătăcitor. De asemenea, avea ochii pașnici și blajini - nu te-ai fi așteptat de la un om care cunoaștea doar sabia. Ușa glisantă se deschise și o femeie, a cărei Îmbrăcăminte și ținută dovedeau că nu era o servitoare, Îi aduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
retrase, Închizând ușa după ea. Încă o dată, dacă musafirul n-ar fi fost important, nu i s-ar fi acordat o asemenea curtoazie. Peste câteva momente intră gazda, Yoshinari, care, În loc de salut, se scuză că-și lăsase oaspetele să aștepte. Spadasinul se ridică de pe pernă, Îngenunchind, Într-o poziție mai oficială. Am onoarea de a mă adresa Domnului Yoshinari? Mă tem că nechibzuința mea le-a cauzat unele greutăți oamenilor dumneavoastră. Am venit Într-o misiune secretă de la clanul Asakura, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
coloană de trupe intra, pe două rânduri, În castel, un sunet sacadat umplea aerul serii. Primul corp era format din stegari; al doilea, din pușcași; al treila, din arcași; al patrulea, din sulițași și lăncieri; al cincilea, din halebardieri și spadasini. Corpul central era alcătuit din călăreții și ofițerii adunați În jurul lui Hideyoshi. Adăugând toboșarii, purtătorii de drapele, poliția militară, supraveghetorii, caii de rezervă, caii de samar și cercetașii, erau cam șapte mii cinci sute de oameni În total și orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
o parte pe trotuar. Sânul unei femei din popor, o doică ce insista să treacă strada și să ajungă acasă, fu străpuns! " Ofițerul e extravagant, ni s-a spus, cât privește femeia, e o evreică!" Nu putem afirma măcar că acest spadasin a fost măcar mustrat. Nu veghea el oare, în felul său, la ordinea publică? La bordul unui vapor al companiei austriece se găsea un călător ce urca Dunărea pentru prima dată. Servitorul său, trecut la clasa a doua (nu există
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]