11,094 matches
-
sânge înviorează noul anotimp, hai să le punem sub lupă să vedem stratul gros de secole; deasupra mea deasupra mea nu mai e nimeni, deasupra mea e cineva, totuși? la subsol știu precis că țevile de apă caldă s-au spart și fâsâie, ele ruginesc și dispar; se sparg și ruginesc cu o viteză amețitoare, dar intru în casa străzii, unde femeia iubește numai dacă este bătută, dacă i se arată imaginea durerii în acțiune; bărbatul vrea să fie centrul orașului
Poezii by Mircea Stâncel () [Corola-journal/Imaginative/3944_a_5269]
-
sub lupă să vedem stratul gros de secole; deasupra mea deasupra mea nu mai e nimeni, deasupra mea e cineva, totuși? la subsol știu precis că țevile de apă caldă s-au spart și fâsâie, ele ruginesc și dispar; se sparg și ruginesc cu o viteză amețitoare, dar intru în casa străzii, unde femeia iubește numai dacă este bătută, dacă i se arată imaginea durerii în acțiune; bărbatul vrea să fie centrul orașului, centrala termică de zonă, căldura lui vrea să
Poezii by Mircea Stâncel () [Corola-journal/Imaginative/3944_a_5269]
-
din pacea ei deplină Aștept să-nceapă lumea, minunea să coboare, Pe drumuri neștiute un crainic nou să vină, Vestind o altă fire, alți oameni, sub alt soare; Înaltul se scufundă în marea lui de șoapte, Crâmpeie de mișcare se sparg și se adună; Poate e doar o umbră neliniștită-n noapte, Fugind să se ascundă sub chipul de pe lună Nu e adevărat Acuma știm, Au strigat apele, umflându-se-n maluri, Malurile sunt osânda noastră; Nu e adevărat, le-am
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
ai lor doar la sfârșit pot să împartă luminițe întotdeauna cu mersul de rac se mișcă femeia fără să știe cine se află în dâra ei perfectă cu aerul din plămâni înălțat cu șoldurile coborâte în glezne spini uriași se sparg în tulpini vrăjite dar dacă sunt șlefuiți ei vor da la iveală un ocean de coapse. 5. respiri ca o magnolie bărbătească și mă aștepți să te ajung cu piciorul pe coapsă glezna mea te atinge de parcă ai fi o
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]
-
care nu se aude care nu se pipăie „nu pot plăti totul aici și acum!” Scrisoarea a III-a Planul Divin nu are geografie cont pe facebook gândire devoratoare știri care spun cu exactitate când și cum va veni Sfârșitul sparg fereastra de salvare a creierului și o grădină edenică începe să crească în mine cu canale și lagune în care tot ce e suflet îmi dă binețe aici în noul meu creier nimeni nu spintecă pe nimeni aici în noul
Poezii by Dan Mircea Cipariu () [Corola-journal/Imaginative/5062_a_6387]
-
Piramidele secolului XXI Masivele clădiri tencuite cu solemnitate strașnic păzite de aerul răcoros dinlăuntru, cu ferestrele oarbe, cu ușile bine păzite, somnolente în iarba tunsă scurt, ritual zilnic. Masivele clădiri unde scările sunt mai presus de toate și trepte nevăzute sparg ultimul etaj și acoperișul, unde lifturi silențioase nu cunosc aglomerația și covoarele se gudură sub pași parfumați. Masivele clădiri ce nu-și oferă ziduri pentru anunțuri, în care meseriașii intră și ies pe ușa din dos, unde liniștea trage din
Poezie by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/4525_a_5850]
-
insul din serile în care nu mai există nici o soluție, cînd intențiile au îmbătrînit dintr-o dată, ca amantele din alte vremi, și stăm în timpul vînăt, e vremea putrezirii codurilor, fața ta se varsă în fața mea, complotăm, iar victima comploturilor crește, sparge toate geamurile, debordează, vorbește în limbajele noastre, ne spune poveștile, viețile noastre se întorc epuizate, o viață epuizată e un copil bătut crunt, iar el surîde, și noi complotăm, o producem, nesiguri prin liniști dense, apoase, așa cum e vremea cînd
Fragmente cu nimicitorul by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/5753_a_7078]
-
e și tangoul asta... Să dansăm mi-a zis strivind țigară Te rog am șoptit luându-i mâna rece precum seară în care îi scriam: ce-o să fac oare când o să ne întâlnim și bătăile inimii tale or să-mi spargă față? o sa cad? sau o să-ți spun bună cu gura plină de sânge? Ne-am întâlnit târziu și pește golul lăsat de atâtea absențe a început să-mi crească o crustă și lumea aceea cu seri mărunte tangouri uitate atingeri
Poem pentru pian și-o altă seară by Stoian G. Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/6336_a_7661]
-
o să-ți spun bună cu gura plină de sânge? Ne-am întâlnit târziu și pește golul lăsat de atâtea absențe a început să-mi crească o crustă și lumea aceea cu seri mărunte tangouri uitate atingeri sfârșite în ... Atunci a spart un craniu în asfalt un craniu de copil vopsit în culorile apusului a pășit peste el și m-a sărutat. Nu simt niciun gust de sânge mi-a zis cu vorbele rujate că în altă seara când într-o baltă
Poem pentru pian și-o altă seară by Stoian G. Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/6336_a_7661]
-
noi Nu. Punem . pam pam pam pam E ultima seară Clavirul a murit și vioară cu-n țipat scurt. culorile s-au șters și seara nu a mai mers N-a mai fost ca-n tangoul albastru în care-a spart o clepsidra - când eu începusem s-o sărut pe sub piele pe sub noaptea din obrazul ei stâng pe - nu era dragoste era poezie de parca între noi era poemul pentru pian și-o altă seară A fost frumos cu tine i-am
Poem pentru pian și-o altă seară by Stoian G. Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/6336_a_7661]
-
în care visezi cu ochii deschiși. Lumea-i o colecție de uniforme și de chipie. Lumea-i un hipermarket cu tot ce-ți dorești, dar nu-ți ajung niciodată banii. Lumea-i un megapark de distracții, în care țacanii se sparg în figuri, băieții de băieți o ard la meserie, baștanii se plictisesc, iar expirații sînt rugați frumos să se ducă acasă, să facă puțin nani. Lumea-i o sală de așteptare dintr-un aeroport în care avioanele întîrzie întotdeauna. Lumea
Lumea by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6302_a_7627]
-
pe cei care i-au făcut rău. Să nu rămînă nici umbra unui gînd neatinsă de durere în mintea lor. Să nu treacă o clipă din viața lor fără chin. Și arată-mi drumul. Iov Tot ce aveam s-a spart. Sînt Iov, ar fi trebuit să înțeleg asta. Tot ce aveam s-a spart. O să mai am somn vreodată? Dar vino Tu cu Iubirea Ta infinită, sînt copilul Tău și Tu o știi. Înfige gheara morții în mințile celor care
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/6258_a_7583]
-
neatinsă de durere în mintea lor. Să nu treacă o clipă din viața lor fără chin. Și arată-mi drumul. Iov Tot ce aveam s-a spart. Sînt Iov, ar fi trebuit să înțeleg asta. Tot ce aveam s-a spart. O să mai am somn vreodată? Dar vino Tu cu Iubirea Ta infinită, sînt copilul Tău și Tu o știi. Înfige gheara morții în mințile celor care mi-au făcut asta. Ridică-mă și arată-mi alt drum. Chemare Mare ești
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/6258_a_7583]
-
umbra unui zid ros de sarea mării privind abstras spre nicăieri și în vreme ce tonții și flecarii se lasă seduși de murmurul mării și surâsul soarelui di n Golfo dei Poeti el pare sedus de freamătul pur al rostirii dincolo de liniștea spartă de cuvintele rostite în toate idiomurile limbile și dialectele pământului el contemplă nestingherit albul tăcerii xxx încetul cu încetul în anii din urmă pe măsură ce pierdui din voluptatea scrisului exacerbată de pofta nebună de literă plumbuită dobândii voluptatea rostirii în marginea
DIMINEȚI LIGURE by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/6495_a_7820]
-
se petreacă Întâlnirea -la margine nu s-ar zice-n paragine că trăiește pe-acest astru ultimul sihastru lumina lovește clapele mării și lumea se umple de acordurile Preludii lor și Baladelor care îmi acompaniază reveria aud clipa cum se sparge precum sâmburul ajuns la maturitate adun cojile cu măturica ce faci - mă întreabă cineva și eu de colo - mai nimica
DIMINEȚI LIGURE by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/6495_a_7820]
-
de ani Marea Sarmatică (pe când nu era cine să-i dea un nume ori să verse sânge pentru pământul bogat - cum s-a-ntâmplat după o vreme) pescărușii zboară însetați deasupra orașului în miez de vară noaptea fac cercuri le sparg taie calea dincolo de orizont Doar cuvintele luminează E întuneric, doar cuvintele luminează - Tristan Tzara E noapte, vii peste munte doar lanterna ta se vede - o lumină alta decât puzderia stelelor aluneci în zigzag, lipit de pământ șerpuind pe potecă ascuns
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]
-
într-o sală de concert) Prea devreme s-a așezat primăvara la pîndă, coșmarul iernii o bîntuie, încă pocnindu-i ger în urechi pînă se fac roșii și cad. Pomii de Crăciun și-au încheiat misiunea de mult. Cadența se sparge în degetele pianistului, se-ncurcă în corzi și nici nu și-a deșirat colierul alb-negru. Zdrăngănind întrerupe prezentul amintirea poeziilor scrise cîndva e hîrtie lucioasă. În sala de concert. Între allegro și adagio se tușește palmele aplaudă la întîmplare. Pianistul
Poezie by Carmen Elisabeta Puchianu () [Corola-journal/Imaginative/6903_a_8228]
-
vrut Să-ți trag una peste față, să urlu, am vrut Să facem dragoste, să plîngi, să vorbesc, Să-ți spun ce nu ți-am spus niciodată. Ce? Am uitat. Am vrut să trag un picior în ușă, S-o sparg. Să dau un cap în oglinda din hol. Desigur, nu am făcut nimic. Am închis Doar ușa, cu grijă, când am ieșit Să dau o raită prin aerul înghețat de afară. (din volumul Regele dimineții, în curs de apariție la
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6862_a_8187]
-
din pâinea cetății Tale mi-au rupt Și tot timpul Te-au așezat cu mine dedesubt în hulă de Sinele Tău eponim Cu uitarea numelui Tău viețuim. Ai pus temeiul Pomului Vieții Cu mine purtând solia Crengii de Smochin, Ai spart negurile și-ai topit nămeții Poporul Tău oprindu-l de la dezmățul cu vin, Lauda Arborilor Cunoașterii - Dafin și Afin -Din cornul de berbec revărsând izvorul graiului cristalin Al belșugului de lapte, de lumină și grâne Glorie bazileică dând Bacilor de la
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
Constantin Hrehor acum în odihnă e luna deasupa ca pântecul plin de pruncii pe care femeile noastre le vor naște iarba încă nu a spart zodia, în palmele negre sus încă nu-i adus focul, dintr-o panică în alta sălbatice picioare sar surprinse de tremurătoare lunete. aceleași pe câmp filosofice sperietoare, cârtițele în rut în rotunde morminte înmulțite noapte de noapte pe care țăranii
Sacrificiul by Constantin Hrehor () [Corola-journal/Imaginative/6990_a_8315]
-
-nceapă. sus laolaltă zăpada și fânul calmă missa alpină- fiecare sub câte un astru stau mieii doar murmurele hypnotice din vreme în vreme îi deconspiră și-ndepărtat, foarte departe lemnul agonic au ajuns sus se aud horcăind, li s-au spart venele, au spume la gură, în pumnii de cremene strălucesc cuțitele lungi. ei nu au iubit niciodată nu au chip, temniceri le sunt frații, în abatoare, altceva nu știu, meseria lor este moartea acum au mâinile roșii acum cămășile lor
Sacrificiul by Constantin Hrehor () [Corola-journal/Imaginative/6990_a_8315]
-
de ulii ca niște suveici de foc, iar pe drumul subțire dintre vii și pădure, o turmă de bursuci albi, precum un tăvălug. La un gungurit de-al lui ca de guguștiuc, ulii s-au năpustit asupra zmeului, i-au spart și scos ochii și l-au lovit distrugător din cap la coadă cu ciocurile și ghiarele lor ascuțite și încovoiate. Odată orbit și doborât la pământ, bursucii au dat năvală pe el și cu ferăstraiele agere ale fălcilor lor pofticioase
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
nedeclarați și veniră la căderea nopții să-i ceară lui Lot să-i predea autorităților pe străinii suspecți din casa lui. Lot, neclintit, refuză, oferindu-și în schimb fetele la schimb de carne vie. Sodomiții, incoruptibili și inospitalieri, vrură să spargă casa, dar îngerii semănară confuzie printre atacanți, care nu mai putură nimeri poarta. A doua zi, îngerii îl salutară pînă în pămînt pe Lot ca pe singurul om drept găsit în cetate, și se duseră la treaba lor. Dar, abia
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
ar fi vrut și iată ce a ieșit: un oștean păgân bând din fântâna ebreului! O lumină crepusculară se năștea din el și închipuirea se transforma în pasiune așa cum lumina amurgului se prefăcuse brusc în întuneric. Și odată cu tunetul se spărseseră-n el toți munții și alunecară-nafară grohotiș și nămol și izvoarele tulburi. Și au găsit piatra mormântului răsturnată. O femeie își întinse părul ei lung peste picioarele fiului și se făcu liniște în jur de se auzeau plângând gloatele și
SELVA OSCURA by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/7312_a_8637]
-
piele și os, cu broboade negre și fără dinți, parcă-s niște vrăjitoare. Din alea de treabă și cam jerpelite. Niște vrăjitoare second-hand. Da' nu știu nici o magie. Numai să ducă caprele la păscut, să dea grăunțe la găini, să spargă lemne și să aprindă focul în sobe de pe vremea dinozaurilor, care scot fum tot timpul. Să facă o mămăliguță și o ciorbiță de pui, să pună la fiert laptele muls de dimineață. Trăiesc și ele. Bărbații lor, bunicii noștri, au
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/7263_a_8588]