284 matches
-
soție pe cea mai frumoasă dintre muritoare, pe Elena, fiica lui Zeus și a Ledei. Paris nu stătu mult pe gânduri și-i dădu mărul Afroditei. Așa a ajuns să se îndrăgostească de Elena. Frumoasa Elena era însă soția regelui spartan Menelaos. Acest lucru nu l-a împiedicat pe Paris să o răpească (în conformitate cu unele relatări, Elena, din dragoste pentru Paris și-a părăsit soțul, casa și fiica (Hermione) plecând în taină cu acesta la Troia). Acest fapt a constituit motivul
Paris (mitologie) () [Corola-website/Science/298747_a_300076]
-
putut să se diferențieze în dialectele ei clasice, decât atunci când dorienii ajunseseră în sud. Astfel, greaca vestică este cel mai potrivit nume pentru dialectele clasice. Greaca tsakoniană este o limbă din ramura doriană care a supraviețuit, descendentă a doricului laconian (spartan), vorbit încă pe coasta sudică Argolidică a Peloponesului, în prefectura modernă a Arcadiei. Astăzi, tsakoniana este o sursă de mare interes pentru lingviști, și o limbă aflată în prag de dispariție. Dialectele grupului doric sunt următoarele: Laconiana era vorbită de
Limba greacă dorică () [Corola-website/Science/307330_a_308659]
-
orașul a fost capturat de către babilonieni, apoi de perși și în cele din urmă de armatele lui Alexandru cel Mare în anul 332 î.Hr. Istoricul grec Plutarh a spus că orașul Nisibis (denumirea grecească a orașului) a fost populat cu spartani. Orașul a intrat imediat sub controlul Romei, la sfârșitul perioade Republicii. În perioada Imperiului Roman, orașul Nisibis a fost cucerit și recucerit de numeroase ori în cadrul războaielor dintre romani și perși. Traian l-a cucerit în anul 115 d.Hr
Nusaybin () [Corola-website/Science/307753_a_309082]
-
cer tuturor grecilor să-și adune navele în Strâmtoarea Salamina, lângă portul Pireu. Aici era locul potrivit, după părerea lui Temistocle, pentru lupta împotriva flotei persane, deși mulți conducători greci îl dezaprobă, făcând presiuni pentru retragerea la sud de Pelopones. Spartanii, încorsetați de o tradiție militară care descuraja ideile inovatoare de genul celei propuse de Temistocle, îl trimit pe Leonidas împreună cu 300 de hopliți (infanteriști bine înarmați) să apere trecătoarea de la Termopile împotriva valului copleșitor al armatei persane. Deși incredibil, Leonidas
Bătălia de la Salamina () [Corola-website/Science/308356_a_309685]
-
militară care descuraja ideile inovatoare de genul celei propuse de Temistocle, îl trimit pe Leonidas împreună cu 300 de hopliți (infanteriști bine înarmați) să apere trecătoarea de la Termopile împotriva valului copleșitor al armatei persane. Deși incredibil, Leonidas și cei 300 de spartani ai săi reușesc să-l oprească pe Xerxes până când un trădător le dezvăluie persanilor o potecă ascunsă care le permite acestora să cadă în spatele spartanilor și să-i măcelărească până la ultimul. Un sacrificiu eroic, dar inutil. Perșii continuă să înainteze
Bătălia de la Salamina () [Corola-website/Science/308356_a_309685]
-
de la Termopile împotriva valului copleșitor al armatei persane. Deși incredibil, Leonidas și cei 300 de spartani ai săi reușesc să-l oprească pe Xerxes până când un trădător le dezvăluie persanilor o potecă ascunsă care le permite acestora să cadă în spatele spartanilor și să-i măcelărească până la ultimul. Un sacrificiu eroic, dar inutil. Perșii continuă să înainteze, invadează Atena și dau foc Acropolei. Decizia lui Temistocle de a evacua orașul fusese deci justificată. Apoi, atenția se îndreaptă către mare, unde urmează să
Bătălia de la Salamina () [Corola-website/Science/308356_a_309685]
-
puternice nave ale flotei persane. Ea își atrăsese ura neostoită a grecilor după ce capturase una dintre galerele acestora și îl spânzurase pe căpitan deasupra prorei cu gâtul tăiat, pentru ca sângele lui să curgă în mare ca un fel de libație. Spartanii, mâniați de gestul ei, au oferit o recompensă pentru prinderea ei, dar aceasta nu a fost ridicată niciodată. Flota grecească aliată, care avea la bord mai mulți soldați decât marinari, era comandată de generalul spartan Eurybiades. Dintre cele 366 de
Bătălia de la Salamina () [Corola-website/Science/308356_a_309685]
-
În dreapta sunt navele orașelor grecești din Ionia, aliații perșilor din Milet, Samothrace și Efes. În centrul dispozitivului persan sunt nave din Asia Minor, cu arcași din Babilon și Media. Împotriva acestora sunt dispuse galerele grecești, cu atenienii în partea dreaptă, spartanii în stânga și navele din Ciclade la mijloc. În timp ce perșii apar la orizont, grecii încep să cânte imnul lor de luptă, Paen. Îndreptându-se una spre alta, cele două flote încetează toate manevrele și se angajează într-o încleștare de proporții
Bătălia de la Salamina () [Corola-website/Science/308356_a_309685]
-
oferind licențe, programe masterale și doctorale în conjuncție cu principalul campus din Norman și OU Health Sciences Center din orașul Oklahoma. OU-Tulsa Schusterman Center deține, de asemenea, OU School of Community Medicine, prima școală de acest gen din SUA iar "Spartan School of Aeronautics" are înscriși 1500 de studenți la cursurile sale aviatice din apropierea Aeroportului Internațional Tulsa. Educația vocațională cade în sarcina "Tulsa Technology Center", cel mai vechi și mai mare institut vocațional tehnologic din statul Oklahoma. Deși statul Oklahoma, datorită
Tulsa, Oklahoma () [Corola-website/Science/302219_a_303548]
-
(în greacă Λεωνίδας) a fost rege în Sparta între 489 (488) și 480 î.Hr. Faima lui provine din bătălia de la Termopile (480 î.Hr.) în care a condus 300 de spartani și 7000 de alți greci într-una din cele mai memorabile rezistențe din istoria antică împotriva unei armate persane de 180 000 de oameni condusă de Xerxes I. Pe timpul domniei lui Darius I, Imperiul Persan ajunsese la apogeul puterii și
Leonidas () [Corola-website/Science/302140_a_303469]
-
Atenei într-un nou război cu perșii, cel de al doilea război medic, ar urma să afecteze, chiar vital, existența Spartei. Excelent pregătiți pentru lupta terestră și cu posibilități de a rezista pe o linie de apărare pe Istmul Corint, spartanii și-au dat seama că nu ar putea împiedica flota persană să opereze oricând o debarcare în Pelopones, în spatele liniei lor de apărare. In plus, apariția perșilor în Lacedemonia putea da aripi unei răscoale a hiloților, supușii atât de sălbatic
Leonidas () [Corola-website/Science/302140_a_303469]
-
ani înainte, în primul război medic. Regele Leonidas, eforii și consiliul bătrânilor din Sparta, Gerousia, au conceput și organizat o mare coaliție a tuturor grecilor, un fel de confederație militară panelenică, în care trebuia să se afirme prestigiul războinic al spartanilor. Guvernul spartan și-a văzut visul împlinit, a primit comanda dorită, dar, pe parcursul războiului, din cauza unor evenimente neprevăzute, născute din evoluțiile de pe câmpurile de luptă, sau determinate de abilitatea strategilor atenieni, marea confruntare cu perșii nu a urmat previziunile inițiale
Leonidas () [Corola-website/Science/302140_a_303469]
-
Samos, 479 î.Hr.). În toamna anului 481 î.Hr., premergător începerii războiului, la templul lui Poseidon, de pe Istmul Corint, s-au întrunit pentru prima dată delegații din aproape toate polisurile grecești. Întâlnirea s-a transformat într-un mare succes diplomatic al spartanilor. Adunarea a aordat Spartei comanda supremă, terestră și navală, a forțelor panelenice, forțe reunite în acele condiții de necesitate. În fruntea forțelor grecești urmau a se afla cei doi regi ai Spartei, Leonidas și Euribiades. Un al doilea consiliu militar
Leonidas () [Corola-website/Science/302140_a_303469]
-
Termopile, perșii au cucerit și incendiat Thespia, Plateea și Atena, dar victoriile navale ale atenianului Temistocle la Salamina, ale lui Leotyides și Xanthippos la Mycale, lângă Samos și înfrângerea suferită de generalul persan Mardonios în fața coaliției polisurilor grecești conduse de spartanul Pausanias la Plateea, în cursul anului următor (479 î.Hr.), au provocat deruta finală a invadatorilor și eliberarea cetăților grecești din Asia Mică, grupate apoi de Atena în Liga de la Delos (478 î.Hr.). Liga ateniană a continuat lupta cu perșii obținând
Leonidas () [Corola-website/Science/302140_a_303469]
-
victoria navală de la Eurymedon, în 468 î.Hr.. Prin tratatul din anul 449 î.Hr., Xerxes I a trebuit să recunoască independența de fapt a cetăților grecești din Ionia, mulțumindu-se cu o vasalitate formală. Jertfa simbolică a lui Leonidas și a spartanilor săi nu a fost zadarnică, această victorie a condus la o victorie finală a neamului său, adăugând încă o steluță pe bolta constelaților grecești.
Leonidas () [Corola-website/Science/302140_a_303469]
-
dar aristocrații și partizanii Pisistrazilor, nemulțumiți, s-au aliat cu perșii și, după ce aceștia au părăsit Eubeea, tiranul răsturnat Hipias i-a condus pe perși la Maraton. În fața amenințării de invazie a perșilor, atenienii i-au chemat în ajutor pe spartani, care însă, sărbătorind atunci "carneia" (sărbătoarea agrară a lui Apollo Carneios, protector al turmelor), și-au amânat plecarea. Miltiades a obținut ca cei nouă strategi numiți o dată cu el să-i cedeze comanda, care era înnoită în fiecare zi. El a
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
poetul Eschil. Victoria obținută a fost strălucită, acoperind de glorie pe cei care au participat la bătălie și care au purtat cu cinste până la sfârșitul vieții lor numele de marathonomachi, adică luptători la Marathon. După sfârșitul luptei au venit și spartanii, în număr nu prea mare, dar suficient pentru a-determina pe perși, care suferiseră pierderi grele, să plece pe mare. Atenienii au cinstit cim se cuvine memoria celor căzuți, printre care se afla și Callimachos, iar în jurul bătăliei, al cărei
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
o trecătoare îngustă la sud de Muntele Oeta, care ducea în Locrida. Comanda trupelor alcătuite din hopliți recrutați din Pelopones, majoritatea arcadieni, din focidieni, tebani, locri și alții era deținută de Leonidas, susținut de o gardă personală de 300 de spartani. Cum trupele terestre ale perșilor și cele militare oprau în strânsă cooperare, era necesar ca și flota aliată să întâmpine corăbiile din flota lui Xerxes. Grecii au opus flotei inamicului un număr de 324 trireme și 9 pentecontere, dintre care
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
sa sarcinile cele mai grele. Nu se cunosc hotărârile luate de rege în această împrejurare dramatică care l-a costat viața. Din paginile scrise de Herodot despre bătălia de la Termopile nu reiese adevărul. Cert este că în trecătoare au rămas spartanii, thespienii și tebanii, aceștia din urmă, după Herodot, reținuți fără voia lor. În lupta care s-a dat, perșiiau suferit pierderi grele, doi frați ai lui Xerxes au căzut, iar Leonidas si oamenii săi au luptat eroic până ce au fost
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
principal urmărit de Sparta și de aliații ei. La Istm s-au distribuit premii pentru vitejia arătată în lupta navală, pe locul întâi situându-se egineții, iar pe locul doi atenienii; în memoria regelui Leonidas și a celor trei sute de spartani care au căzut până la unul, la Sparta a fost ridicată o columnă pe care li s-au înscris numele; numeroase stele funerare cu inscripții în versuri elegiace aminteau de sacrificiul celor care și-au dat viața pentru patriile lor, iar
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
veleități de cucerire a Greciei europene. Ciocnire de interese care s-au mai ivit în cursul secolelor V și IV s-au desfășurat numai în regiunea asiatică. La Plateea rolul de frunte în câștigarea acestei bătălii istorice l-au avut spartanii și tegeații. La puține zile însă după acest succes răsunător, flota greacă, care patrula în apele insulei Delos, înștiințată de victoria obținută împotriva lui Mardonios, a trecut la rândul ei la atac împotriva flotei persane, staționate la Samos, care număra
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
pe continent. Și cu acest prilej perșii au fost învinși, mai ales dacă se ține seama de imediata defecțiune a ionienilor pe care îi siliseră să meargă alături de ei. Comanda corăbiilor din Pelopones o avea Leotychidas. Mulțumit de rezultatul bătăliei, spartanul s-a întors de îndată spre Grecia Balcanică. Nu acesta a fost cazul atenienilor și al ionienilor. Conduși de Xantippos, dornici să-și impună prezența în Egeea, flota ateniană-ionică cucerește Sestosul din Hellespont, asigurând astfel libertatea regiunilor propontice. Prin această
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
trădat pe greci, arătându-le perșilor o cărare care ducea în spatele pozițiilor grecești. Dându-și seama că oamenii săi erau încercuiți, Leonidas a trimis înapoi grosul armatei grecești și a rămas pe loc să le acopere retragerea cu 300 de spartani, 700 de thespieni, 400 de tebani și probabil încă alte câteva sute. Aproape toți au fost uciși. După această confruntare, flota aliată de la Artemisium a primit vestea înfrângerii de la Termopile și s-a retras la Salamina, întrucât strategia inițială se
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
femeile și copiii din Atena au fost evacuați în orașul peloponeziac Troezen. Armata persană a avansat fără grabă prin Tracia și Macedonia, dar în luna august veștile apropierii iminente a perșilor au ajuns în Grecia. În acea perioadă a anului, spartanii (liderii militari "de facto" ai alianței) celebrau sărbătoarea Carneia. În timpul acestor festivități, activitatea militară era interzisă de legea spartană - cu ani înainte, spartanii ajunseseră cu întârziere la Bătălia de la Maraton respectând-o. Era de asemenea vremea Jocurilor Olimpice și a armistițiului
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
în luna august veștile apropierii iminente a perșilor au ajuns în Grecia. În acea perioadă a anului, spartanii (liderii militari "de facto" ai alianței) celebrau sărbătoarea Carneia. În timpul acestor festivități, activitatea militară era interzisă de legea spartană - cu ani înainte, spartanii ajunseseră cu întârziere la Bătălia de la Maraton respectând-o. Era de asemenea vremea Jocurilor Olimpice și a armistițiului olimpic, astfel încât armata spartană ar fi comis un dublu sacrilegiu pornind la război. De această dată, eforii au hotărât însă că pericolul era
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]