KorAP: Find »[drukola/base=spastic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...5 6 7 ...13 >

301 matches

Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257

rotație internă, degetele flectate, halucele poate fi în extensie spontană. În hemiplegia infantilă, pacientul are cotul depărtat de trunchi, antebrațul flectat pe braț în unghi drept, în adducție și semipronație, mâna în flexie, degetele flectate peste degetul mare. În paraplegia spastică, membrele inferioare sunt în extensie puternică. În boala Little, membrele inferioare prezintă coapsele adduse și semiflectate pe bazin, gambele semiflectate pe coapse, picioarele în hiperflexie plantară. În discopatiile vertebrale, pacientul adoptă atitudini antalgice care imprimă coloanei a scolioză sau flectare

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
de spasm; 3) evitarea utilizării postúrilor statice reflex-inhibitoare ale tonusului muscular; 4) folosirea mișcărilor reflex-inhibitoare, care nu numai că inhibă reacțiile posturale anormale, dar în același timp facilitează mișcările active automate și voluntare; 5) există în cadrul postúrilor anormale ale bolnavilor spastici adevărate puncte-cheie ale controlului, asupra cărora dacă se acționează, se realizează reducerea spasticității cu facilitarea mișcărilor active. Principalele puncte-cheie sunt proximale: gâtul și coloana, umărul și șoldul. Se poate obține relaxarea spasticității dacă sunt utilizate și puncte-cheie distale, cum ar

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
succesivă. Aceste legi se aplică mișcării active, deoarece, cu cât contracția agonistului este mai puternică, cu atât mai mare va fi relaxarea și apoi contracția succesivă a antagonistului. În acest scop sunt utilizate trei manevre: a) contracția activă a grupului spastic împotriva rezistenței, deci o contracție izotonică în volum maxim de mișcare, urmată de relaxarea grupului respectiv; b) contracție sub rezistență a grupului spastic până ce forța de contracție a acestuia scade, urmată de mișcarea antagonistului sub rezistență printr-o contracție izometrică

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
apoi contracția succesivă a antagonistului. În acest scop sunt utilizate trei manevre: a) contracția activă a grupului spastic împotriva rezistenței, deci o contracție izotonică în volum maxim de mișcare, urmată de relaxarea grupului respectiv; b) contracție sub rezistență a grupului spastic până ce forța de contracție a acestuia scade, urmată de mișcarea antagonistului sub rezistență printr-o contracție izometrică; c) grupul spastic este contractat puternic, învingând maximum de rezistență, în așa fel încât mișcarea să se desfășoare. În cadrul metodei Bobath se utilizează

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
deci o contracție izotonică în volum maxim de mișcare, urmată de relaxarea grupului respectiv; b) contracție sub rezistență a grupului spastic până ce forța de contracție a acestuia scade, urmată de mișcarea antagonistului sub rezistență printr-o contracție izometrică; c) grupul spastic este contractat puternic, învingând maximum de rezistență, în așa fel încât mișcarea să se desfășoare. În cadrul metodei Bobath se utilizează „legănarea” copilului în poziție fetală. Balansarea are o acțiune dublă, are efect de relaxare generală și de stimulare a tonusului

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
forme variate: atetoză, dar și tremor, distonie, rigiditate etc.; c) ataxia - sindrom cerebelos instalat prin leziunea cerebelului sau a legăturilor sale și caracterizat prin tulburări ale coordonării și posturii. Forme clinice: 1) în sindromul piramidal sunt cuprinse următoarele grupe: hemiplegia spastică infantilă, diplegia spastică și paraplegia spastică; 2) în sidroamele diskinetice (extrapiramidale) sunt cuprinse grupele: atetoza, sindromul piramido-extrapiramidal și sindromul rigidității cerebrale; 3) în sindroamele ataxice sunt cuprinse grupele: ataxia cerebeloasă congenitală și diplegia ataxică. În procesul de readaptare, pornind de la

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
dar și tremor, distonie, rigiditate etc.; c) ataxia - sindrom cerebelos instalat prin leziunea cerebelului sau a legăturilor sale și caracterizat prin tulburări ale coordonării și posturii. Forme clinice: 1) în sindromul piramidal sunt cuprinse următoarele grupe: hemiplegia spastică infantilă, diplegia spastică și paraplegia spastică; 2) în sidroamele diskinetice (extrapiramidale) sunt cuprinse grupele: atetoza, sindromul piramido-extrapiramidal și sindromul rigidității cerebrale; 3) în sindroamele ataxice sunt cuprinse grupele: ataxia cerebeloasă congenitală și diplegia ataxică. În procesul de readaptare, pornind de la obiectivele urmărite, sunt

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
distonie, rigiditate etc.; c) ataxia - sindrom cerebelos instalat prin leziunea cerebelului sau a legăturilor sale și caracterizat prin tulburări ale coordonării și posturii. Forme clinice: 1) în sindromul piramidal sunt cuprinse următoarele grupe: hemiplegia spastică infantilă, diplegia spastică și paraplegia spastică; 2) în sidroamele diskinetice (extrapiramidale) sunt cuprinse grupele: atetoza, sindromul piramido-extrapiramidal și sindromul rigidității cerebrale; 3) în sindroamele ataxice sunt cuprinse grupele: ataxia cerebeloasă congenitală și diplegia ataxică. În procesul de readaptare, pornind de la obiectivele urmărite, sunt luate în considerație

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
radius și cubitus de la nivelul antebrațului sau tibia și peroneul de la nivelul gambei. HEMIPLEGIE (< fr. hémiplégie, cf. gr. hemi - jumătate, plege- lovitură) - Paralizie musculară localizată la jumătate de corp. Este determinată de afectarea emisferei cerebrale controlaterale. La copil, hemiplegia este spastică, un sindrom pur piramidal, dar sunt cazuri când interferează cu elemente extrapiramidale, cu mișcări involuntare, dismetrie importantă și mai ales creșterea spasticității în condiții de emotivitate, putând fi consecința unui traumatism obstetrical. Cauzele paraliziei la adult pot fi multiple, cum

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
a) prima fază se manifestă sub formă de comă, ce poate dura de la câteva ore la câteva zile; b) a doua fază se manifestă prin instalarea de hemiplegie flască pe jumătate de corp; c) în a treia fază hemiplegia devine spastică și se constată că musculatura are un tonus exagerat la nivelul flexorilor antebrațului și al extensorilor gambei pe coapsă. Tulburările asociate pe care le determină hemiplegia și care conduc la pierderea motilități sunt: reducerea vederii pe partea de corp afectată

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
o rezistență marcată și o amplitudine scăzută. În funcție de modul în care leziunea afectează sistemul piramidal sau extrapiramidal, vom întâlni- după Pendefunda et al. (1992) - hipertonia piramidală și hipertonia extrapiramidală. Hipertonia piramidală apare în leziunile neuronului motor central - hemiplegie, tetraplegie, monoplegie spastică - și se caracterizează prin: creșterea tonusului muscular, având o distribuție inegală pe diferite grupe musculare; caracterul hipertoniei piramidale este aplastic, contractura este elastică, în formă de briceag; contractura crește în cazul mișcărilor voluntare; cedează cu repetarea mișcărilor pasive succesive; apare

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
fiziopatologice. O largă sferă de aplicabilitate are în vedere stările sau sechelele articulare în cazul inflamațiilor, infecțiilor sau după traumatisme și plăgi, dar și ca urmare a unor afecțiuni neurologice, începând cu algiile, contracturile dureroase, paresteziile sau paraliziile flasce ori spastice. Consecințele fiziopatologice ale stărilor prezentate constau în prezența durerii (Albu, Vlad, Albu, 2004). Mobilizările pasive contribuie la înlăturarea consecințelor nefavorabile ale imobilizărilor, cu condiția să fie utilizate precoce, pentru a înlătura staza, edemul, și să înlăture aderențele, pentru a preveni

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
echipamentele necesare). LEGĂNARE (< lat. liginare < ligare - a lega) - Metodă prin intermediul căreia se asigură relaxarea, cu un efect localizat sau general. În condițiile în care se execută legănarea segmentară, efectul este strict localizat. În condițiile în care copilul prezintă o paralizie spastică, se utilizează procedeul de legănare cu capul în jos, prin apucarea de picioare și ridicarea lui lentă. Trebuie să precizăm faptul că acest procedeu este, în majoritatea cazurilor, acceptat de către copil. În prezent sunt construite mai multe sisteme prin intermediul cărora

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
extensia, supinația și rotația externă a brațului; j) urmată de flexia și a cotului, și a mâinii; k) creșterea gradului de abducție a umărului și de flexie a mâinii; l) extensia cotului; m) poziția finală de relaxare a membrului superior spastic. LETARGIE (< fr. léthargie, cf. lat. lethargus, gr. lethargia < lethe - uitare, argia - odihnă) - Stare patologică ce se caracterizează prin somnolență (provocată prin sugestie sau medicamentos), concretizată prin uitare de sine, anestezie musculară, scăderea activității vegetative, urmare a unui șoc sau a

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
la verticală și ține până la terminarea fazei de sprijin posterior. Mersul patologic se manifestă sub următoarele forme: mers antalgic, în coxalgie, când corpul este înclinat spre partea lezată; mers ataxic, manifestat sub o formă necoordonată; mers cosind, întâlnit în paralizia spastică; mers ebrios, întâlnit în leziunile cerebeloase, când se imită omul beat; mers echin, cu sprijin pe degete; mers legănat, ce imită mersul de rață; mers plantograd, cu sprijin pe toată planta; mers spastic, cu rigiditate și mici șocuri; mers stepat

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
formă necoordonată; mers cosind, întâlnit în paralizia spastică; mers ebrios, întâlnit în leziunile cerebeloase, când se imită omul beat; mers echin, cu sprijin pe degete; mers legănat, ce imită mersul de rață; mers plantograd, cu sprijin pe toată planta; mers spastic, cu rigiditate și mici șocuri; mers stepat, cu bătăi ritmice cu vârful picioarelor; mers talonat pe călcâie. Modificările mersului în afecțiunile membrului inferior sunt determinate de arhitectonica acestora, de amploarea perturbărilor și de specificul afecțiunii. Mersul în afecțiunile bazinului se

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
muscular al oricărei grupe de mușchi; metode subiective - concretizate în evaluări prin apreciere vizuală asupra fiecărei părți din corp, subiectul fiind în ortostatism, palparea reperelor anatomice pentru a evidenția punctele dureroase sau porțiunile de mușchi ce pot fi atrofiați sau spastici, dacă tegumentele indică stări inflamatorii sau tulburări circulatorii. METODOLOGIA APLICĂRII EXERCIȚIULUI FIZIC TERAPEUTIC - Acțiunea terapeutică este structurată pe secvențe: 1) poziția inițială și mișcările care se efectuează pentru a fi adoptată; 2) tipurile de contracții musculare ce pot fi utilizate

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
permanente a creierului în dezvoltare. Afectarea poate apărea înainte, în timpul sau imediat după naștere, având drept cauze fie o oxigenare inadecvată a creierului, fie un nivel scăzut al glucozei în sânge, fie infecții. Există trei tipuri de paralizie cerebrală: a) spastică - membrele sunt dificil de controlat, putând afecta întregul corp (tetraplegie), o parte a acestuia (hemiplegie) sau membrele inferioare (paraplegie); b) ataxic-hipotonic - sunt afectate echilibrul și coordonarea mișcărilor; c) diskinetică - manifestată prin mișcări involuntare ale membrelor. Paralizie de somn - la trezire

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
Paralizie de somn - la trezire, subiectul este incapabil să se miște sau să vorbească, deși este conștient; apare la pacienții cu narcolepsie. Paralizie facială, a nervului facial - se manifestă prin pierderea sau slăbirea funcției musculaturii inervate de acest nerv. Paralizie spastică - slăbiciune la nivelul unui membru (sau al mai multor membre), asociată cu reducerea activității reflexe. Aceasta determină creșterea rezistenței la mișcările pasive și este consecința unor boli care afectează fibrele nervoase ale tractului corticospinal; este implicată pe lângă inițierea mișcării și

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
sunt abolite; semnul Babinski în paraplegia flască este caracteristic unei leziuni centrale. Tulburările senzitive interesează atât sensibilitatea superficială, cât și sensibilitatea profundă. Întâlnim totodată și retenție de urină, cu glob vezical, și micțiuni după revărsare prin supraplin (Ionel, 1982). PARAPLEGIE SPASTICĂ - Tabloul clinic este concretizat prin spasticitate predominantă a membrelor inferioare, deși sunt cazuri în care și cele superioare pot fi parțial afectate de leziune. În copilărie se constată unele afecțiuni și ale membrelor superioare, cum ar fi: greutăți în efectuarea

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
membrelor superioare, cum ar fi: greutăți în efectuarea unor mișcări fine, adiadocokinezie sau sincinezii, ceea ce creează dificultăți de autoservire, scris, desenat, dar și ortostatismul și mersul sunt mult întârziate. Afectarea membrelor superioare creează unele dificultăți în deosebirea paraplegiei de diplegia spastică. În paraplegie, datorită spasticității, membrele inferioare prezintă următoarele simptome: coapsele în adducție, ceea ce determină forfecarea lor caracteristică; picioarele sunt în echin, în grade diferite, genunchii pot prezenta o extensie exagerată, în cazurile mai grave, sau genu flexum caracteristic, adducția și

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
mal complexe sunt crize de absențe cu alte fenomene asociate cu alterarea stării de conștiență. PETO (nume propriu) - Metodă elaborată de medicul Peto în anul 1947 la Budapesta, în cadrul Institutului de Pedagogie Conductivă a Mișcării; este orientată spre recuperarea paraliziei spastice cerebrale, aplicabilă copiilor de la vârsta de trei ani. Planul de exerciții urmează schema dezvoltării unui copil normal și cuprinde controlul capului și al corpului, coordonarea simetrică și asimetrică. Mișcările sunt active, fiind însoțite de comanda vorbită, și corectate de terapeut

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
să le execute (Robănescu, 2001). PHELPS (nume propriu) - Metodă propusă și dezvoltată de W.M. Phelps, reprezentant al chirurgiei ortopedice americane, cu preocupări în recuperarea copiilor cu deficiențe motrice de origine cerebrală. Metoda este orientată spre reeducarea și tratamentul paraliziilor spastice cerebrale, constituind o îmbinare de tehnici sau modalități de acțiune pe care autorul le recomandă eclectic, în concordanță cu forma clinică a bolii, cu gravitatea cazului și cu stadiul de dezvoltare psihomotoare a pacientului. Metoda este orientată spre creșterea progresivă

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
prăbușire a bolții longitudinale, cu întreaga suită de suferințe secundare (prăbușirea bolții anterioare cu metatarsalgii, picior valg, degete în ciocan, fatigabilitate, artroze mediotarsiene, subtalară și talocrurală). Piciorul plat poate fi reductibil (flexibil) sau ireductibil (rigid), cu mușchii peronieri normali sau spastici. Utilizarea încălțămintei ortopedice se recomandă în cazul unei tulburări ușoare și cât timp este flexibil, cu scopul de a susține bolta plantară. După Robănescu (2001), susținătorul plantar trebuie să fie ușor, adaptat măsurii și formei piciorului, corespunzător de înalt pentru

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
din nou. În timpul întinderii își reține respirația, iar în timpul relaxării execută respirații ample, liniștite. Mobilizările pasive ale copilului mic nu pot fi concepute fără asigurarea prealabilă a unei stări de relaxare. În acest scop, vor fi utilizate pozițiile reflex-inhibitoare. Copilul spastic are tendința de ghemuire, relaxarea obținându-se prin extensia extremităților. Reflexul Moro are un rol deosebit, în sensul că, suflând asupra feței copilului, el va întinde brațele și picioarele, asociind și o ușoară extensie a trunchiului. Legănarea cu capul în

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]