102,196 matches
-
semnificative între operele celor doi. Dan Grădinaru strînge materie pentru un posibil opțional la universitate pe acestă temă. Studenții ar fi cu siguranță atrași de acest inventar în care încap asemănări: gastronomia, indiferența față de natură, lipsa resurselor pentru roman, pentru specia amplă, aluziile sexuale, arta echivocului, logoreea, spiritul de farsă (și un amănunt subtil, cînd apar ca personaje în narațiune sînt amîndoi malefici (Caragiale în Bubico, Creangă în Ion la Fălticeni), și deosebiri: noaptea primează la Caragiale, ziua la Creangă, satul
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
Exagerările tehnice ale modernității apar în analiză ca hybris: războiul a ajuns la distrugeri în masă datorită implicării savanților în cercetarea militară, organismele transgenetice și avîntul de neoprit al cercetărilor asupra genomului uman ne duc în preajma "unei mutații antropo-biologice a speciei umane" etc. Tot ceea ce simțul comun și ideologia post-iluministă reprezenta ca pozitiv devine terifiant: progresul științific și tehnic devenit scop în sine se îndreaptă spre "instaurarea unui rasism genetic și a unui eugenism întemeiate exclusiv pe raționalitatea economică și pe
Minunata lume nouă by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15214_a_16539]
-
a obține o pradă rară. Acest neastîmpăr era însă dublat și de conștiința expunerii la un risc major: Alain Robbe-Grillet trece drept un interlocutor foarte dificil, agresiv și provocator, în ochii căruia ziariștii par a nu fi cea mai îndrăgită specie... Am "reluat" deci informațiile despre autor și Noul Roman, dar mai ales, am citit atent ultima carte a lui Robbe-Grillet La Reprise. Înarmată și cu dosarul de presă pus la dispoziție de Institutul Francez din Köln, avertizată încă o dată asupra
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
lumina tiparului deja din 1970! Descoperirea acestei erori, însoțită de un zîmbet sarcastic, m-a plasat în ochii ilustrului meu interlocutor, cel puțin la începutul dialogului nostru, care avea să dureze o oră, pe pozițiile nu prea avantajoase ale unei "specii dinainte clasate"... Rodica Binder: Domnule Alain Robbe-Grillet, ultimul dumneavoastră roman La Reprise trece drept un eveniment pe scena literară franceză și, iată, și pe cea germană, unde interesul față de această carte este aproape dublu: "acțiunea" se petrece la Berlin, în
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
Ion Zubașcu Toată lumea mulțumită și cu lacrimi pe obraz Am lucrat "pe cultură" de-a lungul multor ani, la publicații de mare tiraj, și sper să fiu exact înțeles. Această specie de ziarist stârnește, în egală măsură, nemulțumirea tuturor: și a patronilor săi și a celor despre care scrie și a celor care îl citesc. Patronii îl mai tolerează (dar nu se știe până când!), plictisiți că nu vine la ședințele zilnice
Singurătatea jurnalistului cultural by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/15210_a_16535]
-
dna Grete Tartler și pe dnii Mihai Zamfir și Vasile Popovici, scriitori toți și extraordinare prezențe în diplomația din anii din urmă. Vizită la fratele Le Pen Mai nou, în România a apărut și editorialistul expert în Săptămîna Patimilor, din specia ziariștilor gureși care își dau cu presupusul despre orice. Probabil că în pană de idei, Lelia Munteanu de la ADEVĂRUL a produs o meditație discutabil biblică, suferind sincer că Iisus a fost trădat de compatrioții săi. D-na Lelia Munteanu poate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15257_a_16582]
-
ne aude nimeni și mi-a spus cu o gravitate de care nu-l știam capabil: „Băiete, ascultă la mine: nici de capul alor noștri, al cederiștilor, nu era nimic. Dar ăștia, pe lângă incompetență, sunt și extrem de răi. Sunt o specie de oameni ai dracului, selectați anume ca să distrugă totul. Nu știu de unde i-au scos, că parcă n-ar fi români”. S-a mai uitat o dată în jur și-a rostit apăsat: „Sunt oameni foarte, foarte răi.” Nu bănuiam că
Grup organizat de profanatori by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13448_a_14773]
-
și-ar găsi locul. Și totuși. Krapp este și personajul pe care îl joacă Marcel Iureș, nu de foarte mult timp, la Teatrul Act, în regia lui Alexandru Dabija. Și este pentru prima oară cînd abordează monodrama, în puritatea acestei specii atît de specială pentru orice actor de talie. Sigur că drumul pînă aici a fost pregătit pas cu pas, ca orice performanță adevărată și solidă. Apropierea de one man show a însemnat și spectacolul Cetatea soarelui, în regia lui Mihai
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
de onoare, istoria, în fine, cunoaște exemple celebre, dintre care cinematografia l-a reținut pe acela al reginei Egiptului - Cleopatra. Dacă oameni iubiți de Providență aproape că au atins două secole pe care se pare că le-ar admite fiziologia speciei, ca punct maximal, în mit faimoși longevivi au trăit trei, cinci, nouă veacuri. Tot în mit, căi de a alunga nesuferita senectute se găsesc - nu chiar la tot pasul, dar, orișicât, începând cu scăldatul în izvorul juvenței: citind cu atenție
În vâltoarea viitorului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13449_a_14774]
-
îndemîna oricui. Mai relevant decît numărul de volume publicate și decît numărul de premii obținute este însă faptul că scriitorul nu a pășit de două ori pe același drum literar fiecare nouă carte a sa - din cele șapte - aparținînd altei specii literare. Autorul a publicat, în ordine, cărți de poezie (Regula jocului, 1996), satire și parodii politice (Urmuz, 1998), poeme în proză (Veto, 1998), poeme (Tetraktys, 2000), poezie pentru copii (Opt povești adevărate/ cu ființe minunate) și un album de artă
Viață-literatură și retur by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13486_a_14811]
-
false își experimentează, clipă de clipă, eșecul. Eu îi reprezint pe Ulisse, pe Don Quijote, pe Hans Castorp pe Raskolnikov și pe atîția alții, al căror adevăr este dincolo de starea civilă și de argumentele fiziologice, iar tu, labă tristă, reprezinți o specie torpilată de vanitate și isterizată de obsesiile puterii și de spaima morții” (pp. 48-49-50). Sinuciderea se amînă este o carte agreabilă, scrisă cu farmec și inteligență de un scriitor care privește lumea cu ochii lui I.L. Caragiale și gîndește literatura
Viață-literatură și retur by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13486_a_14811]
-
acrediteze drept un luptător pînă la capăt. Dacă Foucault conchidea cu moartea omului, în 1966, la capătul unui strălucit exercițiu retoric, pe urmele lui Nietzsche, Houellebecq sugerează că nu e totul pierdut și că, desigur, dacă vrem să evităm moartea speciei (într-o accepțiune cît se poate de biologică), trebuie să facem ceva. Să-i urmăm crezul. Aceasta este “platforma programatică”enunțată ritos, abia disimultă estetic sub pretextul romanului, formulă aleasă doar pentru a se fi dovedit adesea cel mai nimerit
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
Mihai Zamfir Toma Pavel meditează asupra romanului de cîteva bune decenii. În Lumile ficționale, el construia o definiției a literaturii avînd ca bază, esențial, specia romanescă. În De Barthes à Balzac a demontat unele dintre imposturile structuraliste plecînd de la analiza unui mare romancier făcută de Roland Barthes. Autor el însuși de romane (Le miroir persan, La sixième branche), Toma Pavel privește deci specia „din interior
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
bază, esențial, specia romanescă. În De Barthes à Balzac a demontat unele dintre imposturile structuraliste plecînd de la analiza unui mare romancier făcută de Roland Barthes. Autor el însuși de romane (Le miroir persan, La sixième branche), Toma Pavel privește deci specia „din interior”. Prin ultima sa carte (La pensée du roman, Gallimard, 2003), el pare a formula concluziile unei dezbateri seculare. Despre roman s-a scris o bibliotecă enormă și în continuă expansiune. Dacă analizele istorice, tematice, filozofice, stilistice etc. se
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
a formula concluziile unei dezbateri seculare. Despre roman s-a scris o bibliotecă enormă și în continuă expansiune. Dacă analizele istorice, tematice, filozofice, stilistice etc. se numără cu miile și continuă să apară în ritm alert, analizele consacrate romanului ca specie, rigorilor lui interne, sînt infinit mai puține: o bibliografie exigentă nu reține mai mult de cinci-șase titluri fundamentale - de la scrierea de tinerețe a lui Lukács pînă la contribuțiile deja clasice din anii noștri ale lui Wayne Booth, Gérard Genette, Lubomir
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
răspunde Toma Pavel. Dacă înțelegem prin „artă” acea activitate detașată de viața practică și consacrată exclusiv „producerii frumuseții” (p. 17), atunci romanul nu poate fi pus pe același plan cu poezia, pictura ori muzica; și aceasta din cauză că romanul rămîne unica specie literară care se poate lipsi de o definiție riguroasă. Proteismul formelor sale și adaptarea lor rapidă la cererea publicului a reprezentat regula de bază a nașterii speciei. Pseudo-definiția oferită în context împacă rigoarea logică și realitatea textuală: făcînd un uz
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
același plan cu poezia, pictura ori muzica; și aceasta din cauză că romanul rămîne unica specie literară care se poate lipsi de o definiție riguroasă. Proteismul formelor sale și adaptarea lor rapidă la cererea publicului a reprezentat regula de bază a nașterii speciei. Pseudo-definiția oferită în context împacă rigoarea logică și realitatea textuală: făcînd un uz informal și „cutumier” al noțiunii, Toma Pavel numește romane toate operele care, de-a lungul secolelor, au fost salutate și citite drept romane (p. 44). Paradoxal și
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
lungul secolelor, au fost salutate și citite drept romane (p. 44). Paradoxal și surprinzător continuă să fie autorul mai ales atunci cînd își formulează metoda de analiză. Ne-am fi așteptat, din partea strălucitului stilistician, să opteze pentru examinarea romanului sub specia construcției sale verbale și să privească istoria romanului european drept o suită diacronică de mutații ale formelor romanești. Nici pe departe! Nu există critic mai lucid și mai sever al „proiectului Bahtin” de analiză romanescă (și, prin extensie, al proiectului
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
individului în raport cu ceilalți. Scopul său ultim: definirea locului ocupat de om în lume, descifrarea mentalității antropologice dominante într-o anumită societate. De aici, conchide autorul, decurge metodologia apropriată examinării romanului, metodologie ce n-ar mai putea fi aplicată nici unei alte specii literare: „Reușita unei opere narative - frumusețea ei, cum se spunea odinioară - rezultă din convergența dintre universul fictiv pus în scenă și procedeele formale care îl evocă. Dat fiind faptul că operele narative în general și romanul în special nu se
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
sugera cheia de pătrundere în universurile enorme, diverse, dar solidare între ele: La transcendance de la norme; L’enchantement de l’intériorité; La naturalisation de l’idéal; L’art du détachement. Cînd se vorbește despre roman, majoritatea exegeților au în minte specia ajunsă la maturitate în Anglia secolului al XVIII-lea și purtînd semnătura prozatorilor “clasici” Richardson, Fielding, Smollett, Sterne etc. Alții văd primul roman demn de acest nume în Don Quijote ori în La Princesse de Clèves, adică în secolul al XVII
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
aceeași notă cu restul: în ciuda abundenței de romane contemporane, în ciuda faptului că secolul al XX-lea a fost considerat „secolul romanului” (faptul în sine este perfect valabil, dacă examinăm profuziunea romanescă din ultimele decenii), La pensée du roman constată decăderea speciei în secolul care tocmai s-a încheiat. Modernismul exacerbat, apropierea expresă a romanului de poezie, experimentele de toate tipurile (de la cel al lui Joyce la „noul roman” francez) i-au alterat acestei specii substanța. Regula nescrisă a romanului - inserarea eroului
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
decenii), La pensée du roman constată decăderea speciei în secolul care tocmai s-a încheiat. Modernismul exacerbat, apropierea expresă a romanului de poezie, experimentele de toate tipurile (de la cel al lui Joyce la „noul roman” francez) i-au alterat acestei specii substanța. Regula nescrisă a romanului - inserarea eroului în lumea celorlalți - se află, în secolul XX, pentru prima oară pusă în discuție. Estetismului agnostic i se suprapune postura narcisistă a personajelor principale, pentru care „lumea celorlalți” nu mai există. Rezultatul: abolirea
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
contemporan și constată că, la scara istoriei, acesta își trădează vocația primordială. O anumită art du détachement, proprie lui Proust, Kafka, Joyce etc. nu s-a instaurat în secolul al XX-lea, crede Toma Pavel, fără riscuri majore pentru evoluția speciei. În ceea ce mă privește, sînt convins că cititorul volumului La pensée du roman poate discorda, în situații punctuale, cu aprecierile autorului; că acest cititor ar putea să nu împărtășească admirația profundă nutrită de Toma Pavel pentru Madame de La Fayette, Richardson
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
să nu împărtășească admirația profundă nutrită de Toma Pavel pentru Madame de La Fayette, Richardson ori Walter Scott, să nu fie de acord cu punerea între paranteze a lui Choderlos de Laclos ori James Joyce; dar viziunea globală și definitorie asupra speciei romanești înseși va putea fi cu greu contestată. În seria poeticilor generale ale romanului scrise în ultimele decenii, La pensée du roman va ocupa, cred, un loc spectaculos de înalt, dialogînd de la egal la egal cu cărțile lui Booth, Genette
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
cartea istoriei renunțăînd la modalitatea „lirică”, romantică sau romanțioasă de a aborda o epocă; stilul emfatic, prețios, retoric, patetic, care a caracterizat romanul „istoric” de după Mihail Sadoveanu, este astăzi depășit, romanul Prințul Ghica constituind unul dintre textele prin care această specie își depășește tradiția, sincronizîndu-se cu evoluția prozei noastre contemporane; prin construcție și scriitură, ca și prin știința topirii informației istorice în aliajul ficțiunii romanești, Prințul Ghica este placa turnantă a scrisului Danei Dumitriu care, cu acest roman, își înnoia substanțial
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]