12,878 matches
-
dreptunghiului luat în stăpînire de moarte. La mijloc, între noi spectatorii, arena în care se compune și se recompune vizual traiectoria unei experiențe umane fundamentale, sfîrșitul unui destin. Printre actori îi poți zări, filtrați de transparența unor pînze, pe ceilalți spectatori. O parte din reprezentație am trăit cu senzația că "dincolo", vis-à-vis, este o oglindă în care ne putem verifica reacțiile, chipurile, gesturile proprii. Apoi am înțeles că se poate opera un control și în discreta atitudine din celălalt. Cred că
În sepia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14658_a_15983]
-
o paletă mai amplă, gestual vorbind, pe care să o caute Vava Ștefănescu. Stilului i-ar trebui încă niște stimuli întru inventivitate și lărgirea sau nuanțarea coregrafiei sale, altfel provocatoare pentru trupă. Am fost la Oradea un martor participativ, un spectator activ la o fotografie vivantă, în sepia, cu o intrusă care nu m-a înfricoșat. Greierii cîntă și tac, prelung, și în curtea mea. Pe timpul verilor amorțite.
În sepia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14658_a_15983]
-
scenele similare care îi au ca protagoniști pe Rastakovski, un slujbaș la pensie, numărându-se printre notabilitățile orașului și alta pe Ghibner, medicul neamț ce nu știe o boabă rusește. Este, de asemenea, receptiv la o obiecție auzită de la un spectator și procedează în consecință revizuind atitudinea lui Hlestakov din același act, părându-i-se și lui mult mai firesc și în spiritul comediei imaginate ca funcționarii să fie aceia care fac primul pas în a-i propune bani falsului revizor
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
restrânse, ale literaților. Pentru aceștia Gogol a scris în 1846 Deznodământul "Revi- zorului" și l-a trimis ca anexă la piesa ce se juca pe scenă de zece ani, deznodământ imaginat ca o discuție lămuritoare între actorul principal și câțiva spectatori, imediat după reprezentarea piesei. În această "coda", pe lângă considerațiile estetice (despre rolul artei, despre (i)moralitatea ei, despre redarea binelui și a răului într-o operă de artă etc.), autorul oferă "cheia", sensul anagogic, cum ar spune Dante, al falsei
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
începuturilor. Versiunea lui Sică Alexandrescu tradusă cu intenția de a fi pusă în scenă în 1952 (cu Radu Beligan în Hlestakov) se resimte de o oarecare neglijență în traducerea detaliului, precum și de un reducționism, în sensul traducerii libere, pe înțelesul spectatorului, a unor sintagme ce ar fi necesitat note explicative. Firește, unele din aceste neajunsuri au încercat să fie revizuite în ediția completă a Operelor , cu note, comentarii și anexe. Compararea celor două versiuni, înclină balanța, cum era și de așteptat
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
de bâlci, intenționat kitsch uneori, grotescă alteori, împinsă până la bufoneria tipică circului sau a spectacolului pentru copii. Acea platformă-gogoașă, umflată cu aer, ce constituie decorul principal al spectacolului, se dezumflă în scena finală, însă momentul nu este suficient valorificat și spectatorul pleacă doar cu părerea de rău că veselia nu a durat mai mult. Nu sunt deloc forțate nici găselnițele regizorale cu iz românesc (scena în care "manifestația spontană" cu urale și pancarte, cu care Hlestakov este primit de săteni, este
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
onomatopeicul "Tâgâdâm... tâgâdâm", pe care se bate prea multă monedă. De ce o astfel de viziune regizorală, plăcută, de altminteri, cum spuneam, nu ar fi satisfăcătoare? Nici pe departe pentru că ea nu respectă întocmai indicațiile autorului, explicite sau implicite, ci pentru că spectatorul nu are sentimentul unei alte finalități a spectacolului, în afara aceleia de a amuza copios. Și, pentru a-l cita tot pe Gogol, "prost este numai atunci când, după felul în care e arătat răul, nu te poți dumiri dacă răul e
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
pentru a-l cita tot pe Gogol, "prost este numai atunci când, după felul în care e arătat răul, nu te poți dumiri dacă răul e chiar rău sau nu tocmai rău. Prost este numai atunci când răul e făcut atrăgător pentru spectator, când așa-i de amestecat cu binele, încât nu mai știi partea cui s-o iei. [...]" În ultimul timp, comedia a devenit, din păcate, numai un pretext pentru râs, o simplă formă de divertisment, pierzându-și calitatea de structură estetică
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
convingere sau pe bani, funcționează la limita dintre amenințător și derizoriu, dar ridicolul nu diminuează cu nimic capacitatea de a face rău și Mircea Constantinescu se răsfață cu haz între vicii. Fascinat de cifra cinci, regizorul dublează identitatea unui ucigaș; spectatorii fascinați de alte cifre magice nu sesizează decât efectul comic creat de interpretarea convergent-divergentă a celor doi actori ( Constantin Cojocaru, Gabriel Pintilei). Crima este obsesia generală a personajelor și chiar crucea poate deveni instrumentul ei de perpetuare și deznodământul concentrează
Un vechi fapt divers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14044_a_15369]
-
Marina Constantinescu Este ceea ce ne dorim cu toții, artiști sau spectatori. De unsprezece ediții, Uniunea Teatrală din România UNITER organizează deja binecunoscuta Gală în care se acordă, anual, premii pentru întreaga activitate stabilite de Senatul Uniunii și premii pentru fiecare domeniu artistic. Discuția se poartă pe un anumit interval un an
Trăiască teatrul! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14046_a_15371]
-
se pare aproape singura soluție notabilă, care sporește tensiunea confruntării, a lașităților și oportunismelor de tot felul, care te face partenerul dramelor, fie doar și pentru a asculta textul admirabil al lui Strindberg. Ceea ce se întîmplă în imediata apropiere a spectatorului este pînă la urmă un exercițiu de institut, cu momente izbutite din această perspectivă, cu multă caznă și trudă la vedere, prea multă, din păcate, cu lucruri începute și neduse pînă la capăt, cu tensiuni interpretate fals și exterior, și
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
și i se dă acestuia, urmînd de aici o serie de complicații." În fragmente nu am intervenit deloc, deși tentația de a pune măcar virgulele la locul lor mi-am stăpînit-o cu greu. Halucinante texte, incredibile caiețele, lezante pentru un spectator care a absolvit gimnaziul și care se păcălește tare dînd 36.000 de mii de lei pe o fițuică din care nu află nimic. Îmi amintesc, de exemplu, cu cîtă grijă se ocupa regizorul și regretatul director al Teatrului "Radu
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
de promovarea pe care ar fi meritat-o din plin, apoi, Sala Izvor, unde se joacă, a intrat curînd în reparații capitale, iar reprezentațiile s-au mutat, în condiții cam improprii, la Sala Rapsodia, de pe Lipscani, zonă puțin fecventată de spectatorii fideli ai Bulandrei. De cînd are o "soră", într-un mod demn de studiat, Colonelul Pasăre s-a relansat parcă, extraordinar. De foarte puțin timp, regizorul Dabija a introdus în circuitul teatral românesc și varianta feminină a lui Hristo Boicev
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
profesionalism, rigoare, dăruire și devotament pe scenă, un actor care caută, care se lasă provocat și descoperit de un regizor, acela ce nu-l lasă să se repete, să se odihnească confortabil în cunoscutu-i stil, care îl aduce în fața spectatorilor în noi și incitante ipostaze. Ca în Colonelul și Păsările, de exemplu. Acest șir de întîlniri a dat spectacolului un alt fel de energie, l-a încărcat cu implicarea totală a fiecărei actrițe și cu sensibilitatea pe care o are
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
Montarea cîștigă, la Cluj, prin amplasarea publicului pe scenă, atît de aproape de actori - și asta îi obligă și îi responsabilizează în plus - de povestea fiecărui personaj și a tuturor împreună, mărind impactul și starea emoțională, deopotrivă a actorilor și a spectatorilor. De aici încolo, însă, la nivelul scenografiei lui Horațiu Mihaiu nu se mai întîmplă nimic, nu mai exită nici o ofertă ca spațiu sau costume. Decorul scenografului Dragoș Buhagiar, de la Bulandra, rezolvă și vizualizează inspirat locul acțiunii-spital-mânăstire-, precum și problematica din punctul
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
mi-a fixat spectacolul în memorie, este spațiul în sine, spațiu în care toată povestea spusă sau nespusă a lui Iov cel dușmănit și persecutat își găsește coordonatele vizuale și emoționale într-o manieră impresionantă, marcantă pentru ideea lui Măniuțiu. Spectatorii sînt invitați pe scenă " ca de multe ori la montările regizorului din ultimul timp. Doar cincizeci și șase au acces la o singură reprezentație. Cincizeci și șase de martori ai chinului lui Iov și ai experimentului său. Pe scenă, scenograful
În mijlocul cenușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14090_a_15415]
-
descris sumar în Vechiul Testament. Printre deșeurile cu aspect selenar, arse mai mult sau mai puțin, își duce povara, descompus de boală și de suferință, Iov-ul interpretat de Marian Râlea. Aici intervine punctul de greutate al punerii în scenă. Fiecare spectator are o altă perspectivă asupra încercării la care este supus Iov, fiecare vede, de fapt, alt spectacol, fiecare are acces individual la experiența lui Iov, avînd o relație intimă și personală, directă, cu tot ce i se întîmplă acestei făpturi
În mijlocul cenușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14090_a_15415]
-
această poveste din alt unghi, din altă perspectivă, percepțiile sînt diferite, deși pot părea aproximativ la fel. Cred că la sfîrșitul celor optzeci de minute se găsesc cincizeci și șase de spectacole. Percepția fragmentată, precum și izolarea într-un fel a spectatorilor unul de celălalt, amplifică enorm tensiunea și emoția care se nasc dincolo de zid, în lumea lui Iov celui de dinafara lumii. "Și deasupra capetelor lor au aruncat cu pulbere spre cer." Stau pe scaun, o oră și un pic, și-
În mijlocul cenușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14090_a_15415]
-
și nu orice montare este obligatoriu un mare spectacol. O performanță are nevoie de timp, de răbdare, de așteptare. Și la Sibiu se întîmplă cîte ceva din toate astea. Sau cel puțin așa se văd lucrurile din postura mea de spectator. "Și a murit Iov, bătrîn și sătul de zile." Dumnezeu i-a dat înapoi totul, iar Iov și-a asumat calea spre adorația Creatorului. Să ne gîndim, din cînd în cînd, la Iov.
În mijlocul cenușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14090_a_15415]
-
numele și cu verbele, secrete pentru tine până atunci. Zestrea cu care pleci în necunoscut ar fi și perechile posibile: campanula cu libelulă, șoimul în cer - înalt ca preotul într-un altar, sufletul și Dumnezeu în reciprocă atracție, delfinul și spectatorul său, căprioara și nemurirea, pasagerul și fericirea lui umilă că trece iubind, nu altfel. Atunci se-ntâmplă ca o nostalgie, și ca un tremur interior, începutul unui dialog cu toate câte sunt și cu propriul suflet încântat de descoperire: "În fața
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14095_a_15420]
-
altul, ci depre un om ca un spectacol mai puțin cunoscut. Voi încerca să aduc la rampă, în luminile scenei, un personaj cu totul special, care de cincizeci și patru de ani (!) stă în întunericul anonim al culiselor. Pentru cei mai mulți spectatori, numele lui Traian Zecheru nu are rezonanțe deosebite. Pentru actorii Teatrului Național, prezența acestui regizor tehnic înseamnă un strop de boierie, un parfum nobil din alt timp, un sentiment al siguranței și al protecției discrete. Un dar firesc, pe care
Așteptînd la arlechin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14118_a_15443]
-
dar nici nu pot să aplaud orice năzdrăvănie, doar ca să fiu inclus în categoria așa-zișilor critici open minded sau pentru a face pe plac unora de la Teatrul din Oradea. Și ținând seama că în seara premierei o parte din spectatori, chiar foarte tineri, au profitat de pauză ca să plece frumușel acasă, se pare că asemenea mie gândesc și alții. Spectacolul e viciat de un barochism excesiv. Formula "teatrului în teatru" care există din scriitură e supralicitată, e ridicată la cub
Violent și urât by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14117_a_15442]
-
la iudaism. Obsesii pe care Woody Allen le rezolvă scăpărător și percutant, Pascale Bailly le diluează neinspirat, punînd răbdarea privitorului la o destul de grea încercare. Cu același sentiment de "încercare", am văzut la "Scala", într-o sală goală, alături de 4-5 spectatori, recentul film românesc Ce lume veselă (scenariul și regia Malvina Urșianu). În contextul actual, de sărăcie și de lentoare a ritmului de producție cinematografică, simpla existență a unui film românesc - și încă a unuia ca acesta, realizat cu profesionalism, de
Dumnezeu e mare, ele sînt mititele by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14120_a_15445]
-
în clipa cînd ezită, ea să fi dorit, de fapt, să facă o reverență și să plece în lume pentru totdeauna, alegînd să joace un rol neimpus de nimeni. Sau poate, atunci, ea l-a zărit pe Hoffmann în mulțimea spectatorilor, a înțeles ce se petrece în mintea lui și ar fi vrut să își încerce șansa împreună. Dar Hoffmann e mai întîi bărbat și abia apoi poet. El nu vede în femeie decît o marionetă (o ingenuă - în actul doi
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
care un bărbat se iluzionează că le poate stăpîni. Asta înțelege, în final, Giulietta, obosită de atîtea roluri. De aceea pleacă, fredonînd o barcarolă, părăsindu-și visele, definitiv, pe Canal Grande. Hoffmann, personaj patetic (pînă îl va rescrie altfel cineva), spectator al ei - cea care, poate, se eliberează - și al lui - cel care, sigur, se ratează - rămîne etern pe mal, privind în larg. Și ascultînd cum, cinic, îl ceartă Niklaus - o mezzosoprană. Pînă la un punct, Olympia e superioară Galateei. Pentru că
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]