164 matches
-
pronume posesive autonome, pronumele posesiv are natură sintactică și întrebuințare anaforică; rezultă din pronominalizarea unor substantive sau sintagme introduse într-un raport de posesiune în care sunt implicați protagoniștii actului lingvistic: „Și nații călătoare, împinse de a mea/Umplut-au sperioase pustiul pân’la poluri.” (M. Eminescu, I, p. 91), șnații călătoare ® nația mea ® a meaț, „Vreau să mă-nec de dulcea-nvăpăiere/ A celui suflet ce pe-al meu știe.” (Ibidem, p. 220) ș(a) celui suflet ® sufletul meu ® al meuț
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
deloc apt pentru acțiune, înclinat mai degrabă către efortul de a renunța decît către efortul de a birui, trăind în vis bucuriile pe care inerția sa le îndepărtează din calea trăirii reale; un ins candid, orgolios și timid, bănuitor, neîncrezător, sperios, încîntat și dezamăgit totodată de ceea ce înseamnă lumea, politețea, acea strălucitoare viață de societate unde a fost introdus cam prea tîrziu și unde se simte stîngaci, străin, întrecut mereu de eleganta dezinvoltură a proștilor care acolo s-au născut"17
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
urăște Kuroda pe Ono. Felul de a fi al lui Ono este și el prea autoritar, după tradiția militară a samurailor. Acest lucru devine evident în discuțiile lui cu Ichiro, când îi spune că femeile sunt slabe de înger și sperioase, în tonul lui când vorbește cu fiicele lui, în enervarea ce i-o produce faptul că acestea îndrăznesc să aibă altă părere decât a lui. Îl vedem la începutul romanului în rolul unui pictor blajin și bătrân, aproape uitat de
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nici o clipă viața interioară. Inițial binevoitoare față de toți colegii din azil, tăcută, zâmbitoare, intră o vreme sub bombardamentul sonor al celor care vorbeau într-una fără să spună nimic. Oamenii care refuză să se întâlnească cu ei înșiși se refugiază sperioși la suprafața comunicării, se retrag în sporovăială, în zgomot de fond, liniștea îi sperie, îi descumpănește. Ei au nevoie de un bruiaj continuu care să împiedice plonjarea în ei înșiși. Roza se retrage repede din acest asediu prin arțag și
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
ne-a uimit pe toți: la margini de păduri sau liziere de copaci, prin luminișuri, chiar pe semănături, nu departe de sate, turme mai mari sau mai mici de căprioare, trei-patru până la cinci-șase. Și, din când În când, fazani deloc sperioși. Ceea ce Înseamnă că aceste vietăți nu sunt hăituite, nu se simt amenințate. Poate mai ales acest amănunt i-a făcut pe toți gânditori și reflexivi. Am remarcat, la cei din autobuz, o evidentă retragere În sine, abandonarea conversațiilor binevoitoare. S-
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
copiii dinastiei noastre, notează Mihail Manoilescu, se spunea că Voievodul ,,e lipsit de personalitate, fiindcă era lent și potolit în exprimare. Dar colegii lui de joacă îl prețuiau. ,,Voievodul era plin de bunătate cu colegii lui de joc și foarte sperios când, întâmplător, i-ar fi supărat cu ceva”. Prima casă particulară pe care copilul a vizitat-o a fost a lui Manoilescu. Pasionat de automobile, Mihai exersa pe cele două automobile ale familiei. Regimul de viață al Voievodului Mihai, descris
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
sus și spuse: — N-are picioarele rupte, slavă Domnului, ar fi păcat de un animal atât de frumos. Mai rar o asemenea vietate cu minte care să știe cum să cadă fără să-și facă rău. Mare mirare că-i sperios. Când Îi vezi ochii nu-ți vine să crezi că-i nărăvaș. — Nici nu e. Nu s-a Întâmplat niciodată să se sperie ca azi. Ai dreptate, omule, e un animal deosebit. Te pricepi la cai. De unde vii? Nu ești
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nebărbierit, începuse să se micșoreze, asemenea capetelor tăiate și purtate ca trofeu de anumite triburi, după ce fuseseră tratate prin procedee numai de ele știute și aduse la dimensiunea unui cap de păpușă. Ochii mici, acoperiți de niște pleoape roșii, pluteau sperioși în apa sacului conjunctival. Cavitatea bucală, văduvită și de ultimul element de constituție solidă, forma la nivelul buzelor o ușoară vâlcea, din care ieșeau mici șuierături și păcănituri, asemănătoare vulcanilor noroioși de la noi. Acesta era tatăl tatălui meu. Avea 92
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mare și frumos, în care altădată vântul se juca prietenește pe dealurile unde-și păștea turma de mioare, se rătăciseră acum fire de paie răzlețe, îmbibate cu praf. De sub arcada frunții sale bronzate și inteligente, cu privirea ochilor rătăcită și sperioasă, căuta cu înfrigurare, asemenea unui nebun, un reper, un punct de sprijin, pentru a-și aminti cine este, unde se află acum, și ce trebuie să facă. Era cu desăvârșire dezorientat, pierdut, buimac. Căzuse pe partea dreaptă, iar acum șoldul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de tot felul sau false memorii, printr-un efort Încăpățânat, de nuanță absolut puerilă, uneori el, prezentul, poate fi adus, chiar și numai pentru secunde sau zeci de secunde, la suprafață, poate fi conștientizat - un animal iute, argintiu și extrem de sperios de orice lumină care cade asupra lui. „Numai zeii trăiesc În prezent!”, afirmă poetul care sunt uneori. Numai ei au această putere, acest ne-omenesc privilegiu. Zeii și, cum se poate deduce dintr-unul din exemplele epice de mai sus
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pustietăți, peste patruzeci de dealuri și peste patruzeci de văi, nu dăm peste nici o ființă care să ne poată spune o vorbă, să ne poată da o îndreptare. Numai într-un colț de pădure, din desișuri, se arată un cap sperios, care dispare îndată din luminiș, cum dispare aburul în fața soarelui. De prin satul Sirețelului încă, un creștin ne spusese că avem de făcut o bună bucată de drum, pe la moșia cucoanei Roza, prin pământurile lui domnu Teodorescu, pe lângă lanurile lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și cu atâtea femei frumoase spre mângâierea noastră, dispărute sau doborâte și ele astăzi sub mormanul anilor grei; cum era cea pe care o soartă amabilă o așezase În catul de deasupra Întreprinderilor noastre culturale, ființă din cele nu prea sperioase și cu Îndeletniciri generoase, spre care, când și când, urcam scările tot din două În două trepte ca să-i cer sfat și inspirație, la fel precum Socrate prea Înțeleptei Diotima din Mantinea, „măiastră În astfel de lucruri, ca și În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
la treaba mea editorială și plecată fără nici o carte la sub țiorile ei calde și fericite, cu complicitatea mesei din depozitul Întunecos și cu cheia pe dinăuntru. Sau cum o păți amintita jună copilă de acum doisprezece ani, nu prea sperioasă și nici rebelă, aflată lângă mine la volan, prinși de furtună, noaptea, pe șoseaua Olteniței, și care, invitând-o să-mi ajute la ridicarea capotei, se trezi, nu știu cum, În șanțul șoselei, cu fața În sus, sub ploaia, fulgerele și trăsnetele
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sângelui ei milenar, trist și obosit, În prospecțiuni etnografice și folclorice, ca să-și cunoască, adică, țara abia Întregită, cum și vârtoșia neamului nostru: „Ascultă aicea la mine, fetițo!“ (privind-o drept În ochii ei de angoră și surprin zându-i temerile sperioase pe chipul ei rotund) „Ai să te duci unde te duci, dar ești o proastă, ai Înțeles? dacă te-i da În lături de la calea vreunui pădurar sau chipeș sublocotenent de grăniceri.“ M-a ascultat! Dar sângele, sângele ei milenar
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ieșiți din șut, întorcându-se acasă după o zi obositoare de roboteală. Nu se mai recunoștea nimeni. Obrazul, gâtul, pieptul, palmele, totul era acoperit de funingine, iar din masa aceasta de negru-catran doar albul ochilor se mai mișca timid și sperios de la stânga la dreapta și invers ca doi năsturași albi rătăciți într-un câmp negru. Cocoțat acolo sus, la cucurigu, mai aproape de cer, tata se gândea la cele auzite, la informațiile care se propagau din om în om și erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
că arăt bine și că nu-mi trădez vârsta, deși știu că e o minciună convențională, pe care oglinda o contrazice. Conformismul? Nu, nu-mi place, dar sunt departe de-a fi o rebelă, o răzvrătită. Sunt prea cuminte și sperioasă, prea marcată de lașitățile și de spaimele unor împrejurări tragice. Eticheta pentru mine - și recunosc că sunt o persoană vetustă - nu-i un moft. Ea înseamnă bună creștere, respect pentru celălalt, punctualitate, educație, o reacție socială înrudită vag cu onorabilitatea
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
-mi mai vine să râd când îmi amintesc de ziua aia sinistră când în micul nostru cartier s-a auzit de-o crimă. Făptașa: colega mea de clasă care a născut singură în casă. Era o fată foarte blândă, politicoasă, sperioasă, neajutorată. Aveam amândouă același fel de palton. Oribil palton, mă gândesc acum. O ajutam la teme. Era cu două capete mai înaltă ca mine, dar mă asculta cuminte ca un copil, în timp ce-i explicam lecția la fizică sau la mate
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
și umerii lăute, m-aș da ție toată goală, fericită în rușinea coapselor durute. * Duce-te-oi în casa maicii mele, pat de mușchi ți-oi face, chiparoși și ierbi, te-oi adulmeca în sfiiciune și smerenii grele cum adulmeci sperioșii cerbi. ARON COTRUȘ Aron Cotruș e din familia poeților barocului giganticului, ai mesianismului apocaliptic (linia Walt Whitman, Verhaeren, Blok, Bjelyj, Esenin), dealtfel printr-un impuls organic: Daruri ce-n veci nu adorm mă-ncing, nu mă lasă să dorm, mă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mare erou al creștinismului”. Însă aceasta era și credința autorului? *Ca și odinioară, acum „opinia publică conformistă (...) este mai vastă și mai puternică decît opinia clarvăzătoare și neconformistă” (H. Barbusse, „Omul gol”, în Opere alese, I, p. 429). *Ce pasăre sperioasă-i bucuria! Adineaori credeam că am prins-o, și-acum a zburat! *Ovidiu, în timp ce mergeam spre Suceava (16 ianuarie 1986): „De la o vreme, cum pun mîna pe pix, ceea ce scriu se transformă în dinamită”. Să vedem mai departe! * Citesc pagina
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Debussy, ci preferă să se apropie de poezia bucolică a Antichității eline, interesat, în primul rând, de cântarea naturii înconjurătoare și de ritmarea succesiunii anotimpurilor cu vârstele ființei. Faunul ce așteaptă, în atmosfera somnolentă a amurgului, întoarcerea cetelor de bacante sperioase devine un alter ego al autorului, care se autotematizează în perioade diferite ale vieții, la maturitate (Cântece de faun), la instalarea și conștientizarea primelor semne ale bătrâneții, concomitent cu amorțirea naturii sub fulgii de zăpadă ai primei ninsori (Trezirea faunului
GHEORGHIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
un impact economic semnificativ asupra piețelor americane și din toată lumea divă cântăreață sau actriță de succes admirată de public eficacitate mare diuretice de ansăfurosemid cantitativ ionizarea se descrie prin energia de ionizare sau afinitatea pentru electron ea este de asemenea sperioasa si plangacioasa tot în această perioada sistemul educațional din localitate a fost modernizată cele mai multe grupări au fost exterminate deși unele au supraviețuit până astăzi în locul imperfectului se folosește perfectul compus al verbelor imperfective stadioane actuale ce pot găzdui meciurile dintre
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
lacul / și se leagănă sub soare; Eu, privindu-l din pădure, / Las aleanul să mă fure / și ascult de la răcoare / Pitpalacul. Din izvoare și din gârle / Apă sună somnoroasa; / Unde soarele pătrunde / Printre ramuri a ei unde, / Ea în valuri sperioase / Se asvârle. Cucul cântă, mierle, presuri - / Cine stie să le-asculte? / Ale păsărilor neamuri / Ciripesc pitite-n ramuri / și vorbesc cu-atât de multe / Înțelesuri. // Cucu-ntreabă: - Unde-i sora / Viselor noastre de vară? / Mlădioasa și iubita, / Cu privirea ostenita
Câmpul Cerbului () [Corola-website/Science/310397_a_311726]
-
fi rezultatul unei educații neadecvate a Ciobănescului german. Problemele apar atunci când i se permite câinelui să creadă că el este stăpânul oamenilor sau când nu beneficiază de exerciții și mișcare suficientă. Un care are un stăpân pasiv poate deveni timid, sperios și poate fi predispus la frică și să dezvolte probleme de pază. Nu te va asculta dacă simte că are o minte mai puternică decât a ta și nici când dresajul este dur. Stăpânul trebuie să emane o autoritate naturală
Ciobănesc german () [Corola-website/Science/305772_a_307101]
-
închis pe partea ventrală. Vombații cu peri aspri ("Vombatus") au 15 coaste, iar vombații cu blană moale ("Lasiorhinus") 13. Numărul diploid de cromozomi este de 14. Vombații cu greu pot fi observați în natură, fiind animale terestre nocturne, prudente și sperioase. Deși tereștri, vombații sunt și foarte buni săpători de galerii, dar foarte bine se pot și adăposti între stânci, pe sub trunchiuri. Își sapă galerii lungi și adânci în soluri afânate și pe sub straturi de piatră; au fost descrise galerii complicate
Vombatide () [Corola-website/Science/313185_a_314514]
-
fi întâlnită și în regiunile de șes. Sitarul de pădure este asemănător ca aspect cu becaținele (Gallinago gallinago), însă are ciocul mai scurt decât acestea. Este o pasăre cu o mărime între 25 și 30 de cm. Sitarii sunt păsări sperioase, fiind active în timpul amurgului. Spatele sitarului este pestriț, cu nuanțe brun negricioase, o culoare de camumflaj în mediul unde trăiește. Văzul păsării este bun, având o rază vizuală ce atinge 180°. Sitarul are picioare scurte, neexistând un dimorfism sexual între
Sitar de pădure () [Corola-website/Science/314373_a_315702]