396 matches
-
de unde admiram întreaga panoramă a grădinii. Șezlongul se afla pe alee, alteori îi ghiceam doar prezența la capătul ei. Era un scaun vechi, de-al bunicii, îmi imaginam că e moale ca o pernă. Cel mai mult îmi plăcea însă speteaza sa arcuită. Aș fi vrut să o ating, să mă sprijin de ea... Odată m-am hotărât să văd cine stătea tolănit în el, dar când am ajuns în locul unde trebuia să fie, șezlongul dispăruse. M-am uitat cu atenție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
fereastră. Nu mă gândeam la nimic, nu aveam nici o dorință, îmi spuneam că m-am trezit prea devreme. În câteva secunde am întors capul spre ușă șezlongul se afla aproape de mine. L-am privit cu atenție și cu mult calm. Speteaza lui arcuită mă sfida, el însuși era sfidător. Am încercat să țip, dar coardele mele vocale înțepeniseră după o noapte de somn fără vise. Am încercat să-mi mișc un picior, el părea amorțit. Cu un efort aproape disperat am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
moloz. Căutam parcă ceva, dar nu găseam nimic. Am văzut atunci grădina: era intactă, tufele de flori și legume nu suferiseră nici o stricăciune, numai cărarea principală mi se părea mai largă. La capătul ei se profila provocator ca întotdeauna șezlongul. Speteaza sa arcuită se înălța triumfătoare pe cerul învolburat. Cu ochii larg deschiși, țintuit locului, cu trupul năclăit de o căldură nebănuită, vedeam doar licărul îndepărtat al zărilor. Nu mai vedeam altceva. Și, luminându-se de ziuă, biruitoarea lumină de vară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
și chiloții peste pistol. M-am așezat gol pe marginea patului și m-am uitat la băiat cum se dezbracă. Și-a Împăturit cu grijă costumul albastru, ponosit. Și-a scos cămașa și și-a pus-o peste sacou, pe speteaza unui scaun. Avea pielea netedă și arămie. Băiatul și-a dat jos chiloții și s-a-ntors și mi-a zîmbit. Apoi a venit și s-a așezat lîngă mine pe pat. Mi-am plimbat o mînă Încet pe spatele lui, urmărindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
e chiar adevărat!...Nu am altă explicație decât faptul că am rămas curios. Cred că această dorință de a fi mereu în fața a ceva care mă surprinde, care mă face să-mi ridic sprâncenele, să nu-mi țin spatele pe speteaza scaunului ci să mă apropii de cel cu care vorbesc, îmi dă o stare, o energie care mă ține în viață. A.V. Aș vrea să uit ce știu din interviurile, din cronicile pe care le-am citit de-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
aprindă, că-ți cad dinții. Cînd iei un tăciune pentru foc de la un vecin, trebuie să lași un cărbune ca sămn. Căruță De la căruță să nu pui pe foc: inima*, că-i rău de inimă; spițele, că te dor dinții; spetezele, coastele; leucile*, mînile; posteuca*, șelele. Ceafă Cînd te-a mînca ceafa, să te cam păzești. Ceai Cînd cineva bea ceai și din întîmplare i se varsă e semn bun. Ceapă Cînd sădești ceapă să nu te beși, că se face
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
sta decît Într-un fotoliu sau Într-un scaun cu rotile, nici nu poate să se aplece deloc, atunci puteți adapta tratamentul la posibilitățile lui. Fie dedicați mai mult timp părții din față a corpului, fie vă așezați mîinile pe speteaza scaunului respectiv, În zone care să corespundă, În linii mari, pozițiilor ce vizează partea dorsală; Reiki este o energie care se bazează pe vibrații, deci poate trece cu ușurință prin speteaza unui scaun. Înainte de a Începe După ce v-ați asigurat
[Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
din față a corpului, fie vă așezați mîinile pe speteaza scaunului respectiv, În zone care să corespundă, În linii mari, pozițiilor ce vizează partea dorsală; Reiki este o energie care se bazează pe vibrații, deci poate trece cu ușurință prin speteaza unui scaun. Înainte de a Începe După ce v-ați asigurat că pacientul se simte comod, este momentul să vă pregătiți dumneavoastră Înșivă. Petreceți cîteva minute concentrîndu-vă, respirînd profund și regulat și permițînd corpului să se relaxeze. Dacă nu ați făcut deja
[Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
de specialiști pentru acest lucru a fost creată. Și pentru acest lucru este plătită. 79. Un gând negândit; gândit n-ar fi decât o blasfemie Se făcea că Blőnk venise în cămăruța ei și se așeză în singurul scaun cu spetează înaltă, ignorând-o total de parcă nici n-ar fi văzut-o. Dar sigur a văzut-o. Lui Blőnk nu-i scapă niciodată nimic. De data aceea, Blőnk avea două și nu trei capete, așa cum apare de obicei în ilustrații, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
mai face Marele Erou. Că era tot acolo nu trebuia să se convingă cu privirea, îi simțea prezența prin toți porii. Da, dar ce făcea Blőnk acolo acum? Dar acum?? Dar acum??? Blőnk continua să stea pe singurul scaun cu spetează din cămăruța Esterei și să... să nu facă nimic. Dar se știe că Blőnk face întotdeauna ceva măreț, chiar și atunci când nu face nimic. După o eternitate, adică după un timp fără timp, când Estera miji iarăși ochii, Blőnk tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
miji iarăși ochii, Blőnk tocmai se pregătea să plece. Avea iarăși trei capete, ca în mai toate ilustrațiile și fetei îi era ciudă că n-a simțit prin toți porii că Marele Erou s-a sculat de pe singurul scaun cu spetează înaltă din cămăruța ei. Blőnk tocmai se pregătea să plece, era de acum cu spatele la ea și-și întoarse doar unul dintre capete și îi făcu ștrengărește cu ochii. Apoi dispăru prin perete. Fata sări în picioare și începu să caute
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
unora dintre visurile mele! îi explic. Eu am o tonă de visuri. Putem s-o punem pe listă, ca o altă posibilitate? Bine, spune în cele din urmă. Încă una posibilă. Să notez. Se îndepărtează, iar Suze se lasă pe speteaza canapelei și mă privește încântată. — Vai, Bex, o să fie atât de romantic! Tarkie și cu mine ne-am dus și ne-am uitat la biserica în care o să te măriți tu. E foarte frumoasă! — E drăguță, sunt eu de acord
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
inferioritate creat încă din țară prin însuși regimul de discriminare făurit și favorizat de regim. În fiecare seară mergeam tot grupul, români și germani, la câte o grădină de vară ori la un restaurant. Acolo însă găseam regulat scaunele cu spetezele rezemate de tăblie și cu un cartonaș pe care scria: Dacă însă îi strecurai chelnerului 50-100 de lei (în funcție de local) ori îi solicitai o masă în limba germană, franceză ori altă limbă străină, ți se punea imediat la dispoziție o
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
și pe care le preferă în virtutea faptului că aparținem cu toții aceleiași minunate elite, a mamiferelor... Aproape fiecare zi ne aduce surpriza unor noi spații securizante inaugurate și folosite de ei: cele de sub masă, de sub scăunele și scaune, dintre scaunele cu speteaza lipită de marginea mesei și plafonul format de partea dinăuntru al tăbliei acesteia, de dincolo de hainele atârnate în cuier sau de faldurile draperiei acoperind caloriferul, cel al culcușului alcătuit de brațul pe care mă sprijin când scriu și de pieptul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pe sprânceană. „Zmeul“ se chema „turcaleț“ atunci când era improvizat numai din hârtie și Într-un singur tip [de dimensiuni] și mânuit numai de cei mai mărunți dintre noi; iar zmeul adevărat era confecționat, cu mare artă și meșteșug, din hârtie, speteze de trestie sau de lemn și În trei mărimi: dintr-o coală (cca 30/40 cm), din două (cca 50/70 cm) și din patru coli (80/100 cm); cu „vâjâitoarea“ din țiplă; cu „rotocoale“ din hârtie colorată, apli cate
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și tămâie. Oștean de-al lui Vodă? întrebă bătrânul cu mirare. Străinul tace. Își scoate spada, o pune pe masă lângă o carte mare, groasă, cu coperte roase, ferecate. Îl scutură un fior, dinții îi clănțăne mărunt-mărunt. Se sprijină de speteaza unui scaun. Șuierul vântului, freamătul pădurii, tună... Ești bolnav, sângerat... îl căinează bătrânul cu blândețe și îl ia de mână, grijuliu, așezându-l pe laviță, lângă vatră. Te doftoricesc eu! Oamenii mă cercetează nu numai pentru suflet... Zic ei că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
țară... Moldova-i o jale! O ruină fumegândă! Jur împrejur, vrăjmașii colcăie! Mă împresoară întunericul! Nici o lumină... Nici o luminiță... Nici o mână întinsă... Singur!... Părăsit!... Trădat!... Ștefan se sufocă, nu-i mai ajunge aerul. Își desface larg cămașa. Se sprijină de speteaza scaunului. Plânge țara... Și eu... eu ce fac?! Daniil îi pune mâna pe umăr, îi vorbește cu blândețe, dar cu convingere: În aceste clipe grele, ai trebuință de credință în tine! Nu ești omul să te dai bătut! Te vei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vizităm pe tanti Marioara, care „înnebunise“ și se spera că vederea mea, adoratul ei nepot, ar fi putut avea un bun efect curativ asupra bolnavei (cel puțin așa mi s-a spus mie). Stătea pe un scaun de lemn cu spetează, parcă așteptându-ne, fiindcă așa i se poruncise, și parcă sub regim penitenciar. În cămașa lungă până-n pământ, sură, părea împachetată într-un sac. Ce jalnică întâlnire! Ce penibilă apariție! Tanti Marioara, adoratoarea mea de la Oradea, care se hârjonea atât
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Nu avea nimeni curajul nici măcar să clipească ; o fixau în continuare cu insistență. La un moment dat, se auzi un zgomot puternic și toți își întoarseră privirile într-acolo. Era Cristi, care se ridicase în picioare, trîntind scăunelul mobil de speteaza pupitrului. Băia tul nu stătu pe gînduri și începu să cînte - învăță toarea îl privi cu aprobare și îi zîmbi. Nemaiputînd de ciudă că văru-său i-o luase înainte, Dănuț se ridică și el și prinse de la jumătate prima strofă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mănînci gem ?“. și pune-te iarăși pe rîs, împreună cu toată clasa. După o vreme, tovarășea nu mai veni și îi luă locul un învățător înalt și foarte bun la suflet. Îl chema Ungureanu. Punea scaunul în fața catedrei, îl întorcea cu speteaza înspre ei și-l încăleca vitejește, iar apoi le spunea tot felul de povești minunate. Odată, cînd Dănuț plîngea din cauza lui Cristi, care nu știu ce-i făcuse, învățătorul îl luă și-l strînse la piept. Băiatul îi auzi inima. Cînd se
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
de Cultură, iar în 1973, redactor-șef al revistei. Sînt mai mari „exigențele” în 1982? C.V. Toma a aruncat pe masă, cu un gest scurt, clama pe care o frămînta între degete. Și-a îndreptat bustul, sprijinindu-se ușor de speteaza scaunului. M-a privit, în sfîrșit, și mi-a răspuns: - Da. Sînt mai mari... Era clar că discuția trebuia încheiată. M-am ridicat și am plecat. „Chestia cu bunicu” e „cocoașa” mea de peste 25 de ani. Cînd cineva a vrut
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ordine decât atunci când își ascuțea uneltele? Cești și farfurioare murdare, zaț de cafea, pipa, rumeguș... Singurele aflate într-o ordine desăvârșită erau uneltele ascuțite de pe raft. M-a lăsat să aștept destul de mult. Am stat cu ochii-n tavan, cuprinzând speteaza scaunului cu mâinile și m-am gândit la felul în care-și omoară timpul lumea din Oraș. Afară se rindeluia și se ciocănea încontinuu. În cele din urmă s-a deschis ușa. Nu era Paznicul, ci Umbra. N-avem cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
fiecare oraș nu mă puteau găsi până la ora prânzului, aceștia erau instruiți de editorii mei să-l contacteze pe detectivul hotelului în care eram cazat și să descuie ușa de la camera mea - iar dacă lanțul era pus sau dacă proptisem speteaza unui scaun de clanța ușii, erau sfătuiți să-i „s-o spargă dracului“ - ca să se-asigure că trăiesc și, bineînțeles, eram întotdeauna încă-n viață (la propriu, dacă nu la figurat) însă atât de luat de la droguri că reprezentanții PR
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
criticii de direcție? Există un pluton de critici cu autoritate specializați în a impune valori reale? Critica de direcție nu mai are, în clipa de față, gloria și entuziasmul de dinainte de 1989. Puțini anahoreți au rămas în jilțul lor cu spetezele roase, încăpățânându-se să citească metodic și să dea verdicte corecte. Toți fruntașii acestei critici s-au risipit în diverse alte activități, dar eu nu cunosc o altă publicație, în afară de "Cuvântul", care să-și fi propus și să facă realmente
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
esențială este de origine latină”.47 în limba latină „mola” înseamnă moară de apă, purtată de forța apei, nu de mâna omului, instalație primitivă numită râșniță. Părțile esențiale ale morii: cupă, dinte, măsea, piatră (stătătoare și alergătoare), fus, braț, călușei, spetează, chingă, ciutură, cruce, casa morii, pereți, masa pietrelor sunt de origine latină.48 Vechimea morii la români este dată de mulțimea proverbelor, zicătorilor și expresiilor în legătură cu această instalație tehnică: „I-a venit apa la moară”, „I-a tăiat apa de la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]