149 matches
-
taximetristul cunoștințele de mecanică, forjate în timpul războiului, fără revizii și alte alea, vremuri nasoale. Surpriza mare a fost, continuă Roja, cînd din ele au coborît patru haidamaci cît toate zilele, în paltoane de piele, tunși, rași și frezați la fel, spilcuiți ca scoși din cutie. Oameni de-ai lui, spune Părințelul, e părerea ta i-o întoarce Roja, ce am fost și ce-am ajuns, intră și Curistul în vorbă, să facem jocurile unui fost legionar, mai bine așa decît altfel
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
că pe vreme aceea în București existau cel puțin o duzină de localuri luxoase în care se mînca porcește, și se putea chefui pînă dimineața? Lume multă, majoritatea necunoscuți, de toate vîrstele, de la tinerei de bani gata pînă la babalîci spilcuiți care puțeau a naftalină. De fiecare dată se nimerea să găsească masa lor rezervată într-un colțișor mai retras, dacă nu chiar într-un separeu intim ferit de privirile celorlalți. Roja dirija totul din umbră, lucrul ăsta ar fi trebuit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Vultur-în-Zbor. — Mulțumesc, domnule Gribb, spuse Vultur-în-Zbor. Dumneavoastră și soția dumneavoastră ați fost foarte generoși. — Prostii, prostii, prostii, prostii! Acum fă o baie și o să-ți găsim niște haine care să nu fi fost sfâșiate de știu eu ce sălbatici furioși. Spilcuit, ferchezuit, așa-i omul reușit. Curățel și aranjat, cum stă bine la băiat. Ei, ei? Da, spuse nesigur Vultur-în-Zbor. Dar nu sunt convins că hainele dumneavoastră îmi... Se opri. Domnul Gribb îl liniștea cu gesturi violente. Nu ale mele, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
gazda se grăbi să aducă un scaun în plus. Așadar, dentistul se întorsese deodată cu Veterinara și misterul se dezlegase: nu Godun, care pleca noaptea, nici Pablo, nici Maradona ori Arti nu erau între preferații sirenei brune, ci acest filfizon spilcuit, cu balonzaid și pălărie de fetru, care, culmea, nu se așeză lângă doctoriță, ci în capătul mesei, ca să-i vadă pe toți. Lăsase ușile vraiște și ploua cu găleata. Eleonor stătea pe pervaz și se uita la șuvoaiele de apă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
capitale, alte decadențe 85 Dandy 1900 91 Țara nimănui: Între neoclasicism și avangardă 93 La război, ca la război 98 Anii nebuni ș.a.m.d. 101 Ai noștri tineri... 105 Formă fără fond 105 Giugiuman, giubele și meși 107 Românii spilcuiți 110 Brummell la porțile Orientului 112 High life În București 115 Vremea Crailor 119 Hit Parade De patru ori B 130 Brummell 130 Byron 134 Barbey d’Aurevilly 136 Baudelaire 138 ...et comp. 141 Dandysmul. Mod de Întrebuințare Speculări pe marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
o frumusețe a tinereții și a manierelor care făcea ravagii atunci când intrau prin saloane Într-un nor de parfum. Dacă n-ar fi fost Învăluiți de miresme, cu siguranță că li s-ar fi simțit mirosul de sânge”2. Frumoșii spilcuiți erau maeștrii asasinatului politic, În războiul declarat nu mai puțin ferocilor sans-culottes. Arta stiletului mânuit cu diabolică plăcere și cu o desfătare de-a dreptul estetică se va transmite și ea, stilizată sau nu, atât dandy-lor reali, cât și celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
aflăm În amănunt ce sunt „meșii”, spre a vedea ce poartă pe dedesubtul giubelelor boiernașii. Surpriză! „Meșii”, descoperim În DEX, sunt „un fel de Încălțăminte fără toc, confecționată din piele subțire și purtată În trecut de bărbați peste ciorapi”. Românii spilcuiți tc "Românii spilcuiți " În tablourile de epocă refăcute la mare distanță În timp, uneori după 50 de ani, scriindu-i la Mircești lui Alecsandri, Ghica Își rememorează de fapt propria tinerețe. Se află În străinătate, studiază, se Întâlnește cu alți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ce sunt „meșii”, spre a vedea ce poartă pe dedesubtul giubelelor boiernașii. Surpriză! „Meșii”, descoperim În DEX, sunt „un fel de Încălțăminte fără toc, confecționată din piele subțire și purtată În trecut de bărbați peste ciorapi”. Românii spilcuiți tc "Românii spilcuiți " În tablourile de epocă refăcute la mare distanță În timp, uneori după 50 de ani, scriindu-i la Mircești lui Alecsandri, Ghica Își rememorează de fapt propria tinerețe. Se află În străinătate, studiază, se Întâlnește cu alți juni români aflați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
la Paris, alături de Iancu Filipescu, Niculae Cantacuzino, Alecsandri, Alecu Cuza. Moldoveni și munteni, ei se descoperă frați: „Ce revelațiune! Eram toți români!”. Români, dar nu și dandy, chiar dacă toți se străduiesc să țină pasul cu moda, chiar dacă Îi admiră pe spilcuiții francezi. Între aceștia, de pildă, un tânăr mărunțel, extrem de bogat și elegant, un conte cu care Ghica se Împrietenește la Paris. Felul În care Îi descrie veșmintele În scrisoarea intitulată Generalul Coletti la 1835 și expediată lui Alecsandri În 1881
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
decât vreo 200, cele mai multe, fragmente din romanele lui Kogălniceanu, Pantazi Ghica, Radu Ionescu ori Bujoreanu și, cu imensă delectare, parte din scrisorile lui Ion Ghica. Și ce am văzut? Că din toate fragmentele puse la un loc răsar ici-colo juni spilcuiți, fercheșii Bucureștilor sau Iașilor, semn că tinerimea română nu vrea să fie demodată. Chiar dacă grafia epocii Îl Înregistrează ca dandi, cuvântul poate fi Întâlnit pentru prima oară, după știința noastră, În romanul neterminat al lui Kogălniceanu Tainele inimei, din 1850
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Spiritul său, care avea nevoie, pentru a se Înflăcăra, de scânteia spiritului altuia, rămăsese fără resurse. Aspră neliniște, pe care o trăise și Doamna de Staël. Gândul că numele Îi mai ajungea Încă până la Londra și că bărbații cei mai spilcuiți din lumea pe care el nu o mai frecventa veneau din când În când să-i aducă vreo amintire nu-i mai era suficient pentru a-l despăgubi de ceea ce pierduse. Dar vanitatea unui dandy atunci când suferă e aproape orgoliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
tușește, se Îmbracă, se distrează În alt fel decât cei stropiți, ocrotiți și cârmuiți”. Și VIAȚA ELEGANTĂ a izbucnit!... Și s-a avântat, nespus de strălucitoare, nespus de nouă, nespus de veche, nespus de tânără, nespus de mândră, nespus de spilcuită, nespus de Încuviințată, Îndreptată, sporită și reînsuflețită de acest monolog uimitor de moral, religios, monarhic, literar, constituțional, egoist: „Stropesc cu noroi, ocrotesc...” etc. Căci principiile după care se conduc și trăiesc cei care au talent, putere sau bani nu vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
nu a rămas rodul unei simple furtuni, ci a deprins caracteristicile unei maree, permanentizându-se Întâi ca obicei, apoi ca reflex, și sfârșind prin a se instaura ca obligație. Din motive obscure, simțeam nevoia de-a fi mereu aranjați și spilcuiți. Când cineva mai spunea câte ceva despre fiicele Evei, un timp câte-o privire mai sticlea nostalgică, păstrând captivă În bobul ei incandescent amintirea unui sân ca o cupolă bizantină ori a unui ten asemenea petalei de crin, apoi bărbații au
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
firesc, de parcă erau prieteni sau colaboratori apropiați de mulți ani. Puțin mai Într-o parte și cam În afara cercului exterior al privitorilor, se strînseseră trei făpturi rafinate ale nopții și ale străzii uriașe ce vuia deasupra capetelor noastre - un tînăr spilcuit și obraznic, ce purta o pălărie cenușie și un pardesiu cenușiu croit pe talie, figură tipică de Broadway, un evreu cu un aer sigur, de expert, cu nas mare, glas agresiv și zîmbet vulturesc, și un italian mai scund, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ființa ei la această mască subțire, vopsită, și la zîmbetul Îngrozitor, idiot și senzual, ce se adresa strălucitor și impertinent Întregului cerc de bărbați care așteptau. Italianul cu fața șireată, ai cărui tovarăși de mai Înainte - evreul și tînărul cel spilcuit - plecaseră, se furișă spre negresă pînă ce ajunse În spatele ei. Apoi se apropie Încetișor, În timp ce ochii săi strălucitori o devorau neîncetat cu o privire de reptilă, pînă ce se lipi strîns de spatele ei, iar răsuflarea-i fierbinte Îi atinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu mine - nu aveam încredere s-o las singură. Simțea că eram cu ochii pe ea și îmi juca mereu feste. Urca în autobuz și chitea un loc izolat tocmai la spate. Odată a încins un dialog cu un bătrân spilcuit, spre deliciul pasagerilor rebegiți: - Aș vrea să ajung pe strada Pitpalacului, puteți să-mi spuneți unde e, domnule? Sexagenarul pișicher o citise din vreme, de când văzuse că o zbughise de lângă mine. - Desigur, cu toată plăcerea domnișoară! Sau doamnă? - Puteți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
lui. GĂlbejiți, m-am gîndit. Deci avem o afacere cu gălbejiți. El este domnu’ Sing, Îmi spuse Frankie zîmbind. Se descurcase repede, și știa asta. — Îmi pare bine să vă cunosc, zice domnul Sing. Domnul Sing era cam cea mai spilcuită chestie pe care-am văzut-o-n viața mea. Era clar un chinez, Însă vorbea ca un englez și purta un costum alb cu o cămașă de mătase, o cravată neagră și o panama din aia de o sută douășcinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nopții. — Bine. PĂi, zic că asta-i tot. — Cum vreți banii? — În bancnote de o sută. S-a ridicat și l-am urmărit În timp ce ieșea. Frankie i-a zîmbit cînd a trecut pe lîngă el. Chiar că era un chinez spilcuit. Al dracu’ chinez. Frankie a venit la masă: — Ei? mă-ntreabă. — De unde-l știi pe domnul Sing? — Transportă gălbejiți. Afacere mare. — De cînd Îl știi? E aici de vreo doi ani. Înainte de el era altu’ care-i transporta. L-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de șarpe. Cuprins de scârbă, șopti: ― Tîrfă! Apoi întoarse spatele și porni prin întunericul îngroșat spre fund, grăbit, ca și când un val de frig ar fi amenințat să-i înghețe inima... A doua zi Raul Brumaru, mai matinal decât toți, coborî spilcuit, fericit, fredonând vesel o arie nouă care făcea furori la Paris. Jos, dădu peste Grigore. ― A, Grig?... M-ai întrecut, monșer... Credeam că voi fi cel dintîi! strigă apropiindu-se cu mâna întinsă. Grigore, fără să-i observe mâna, răspunse
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
care se ajungea la căsătorie: balurile mondene, care îi ofereau unei fete tinere prilejul de a se face cunoscută în înalta societate, și relațiile. Chiar mama Paulinei îi repetă întruna că degeaba speră ea să-și găsească sufletul-pereche printre dansatorii spilcuiți și că acele căsătorii aranjate dinainte sunt de o mie de ori mai bune decât o "căutare istovitoare" prin saloanele mondene. Atunci când Pauline îl întâlnește, cu prilejul unui bal, pe Jean de Pange, de care se îndrăgostește pe loc, realizarea
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Epigramiștii le țin hangul. Unul dintre ei scrie: „Dacă dai cu pudră fața,/ N-o faci doară în zadar,/ Știi, de lut sîntem noi, soro,/ Și pe lut se dă cu var”4). Cît despre bărbații cu „preocupări de toaletă”, spilcuiți, dichisiți în exces, microscopic, aproape toată lumea îi tratează drept ridicoli. Unul dintre ei, nefericitul scriitor Pantazi Ghica (avea cocoașă), e victima unei farse povestite de Caragiale în „Din carnetul unui vechi sufleor”5). Un fragment din Dan, de Vlahuță, arată
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
face un om decent este să le bage telecomanda în gură, amuțindu-i pentru o vreme pe toți acești ipochimeni. Însă, în acest cor generalizat de răcnete isterice și demolări cu program, în turma de casandre înăcrite sau de agenți spilcuiți și perfizi, se mai strecoară, câteodată, și chestii interesante care nu sunt analizate cu atenția care merită. Nu numai pentru că scandalurile mediatice se succed deja cu o cadență infernală, ci și pentru că, parafrazând o vorbă celebră a filosofului Ludwig Wittgenstein
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
sfătosul Batiz, care suferă și el de păcatul înfumurării, dar manifestat în cu totul alt chip); despre umorul sănătos, uneori chiar mai brutal, cum e firesc să se întâlnească la sătenii din Borcut, care nu-s niște domnișori pomădați și spilcuiți (în privința redării vorbirii nesclivisite traducerea a fost credincioasă originalului, după cum se poate constata și din fragmentul de dialog citat mai sus). Toate aceste însemnate calități - ca și altele, multe, nemaipomenite aici - își au izvorul în faptul că scriitorul s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
desfășurat paralel cu cea a fratelui său, deși existențele lor rareori s-au intersectat. Îl puteai vedea pe Iorga pășind vioi, cu diplomatul sub braț, în timp ce Gheorghe pășea elegant și lent. Iorga îmbrăcat cum dădea Dumnezeu; Gheorghe afișînd o eleganță spilcuită. Cu excepția soției lui, pe Iorga nu-l prea interesau femeile, în timp ce Gheorghe manifesta un interes deosebit față de sexul frumos. Nicolae i-a simțit lipsa abia în 1934, cînd a murit Gheorghe. Iorga își amintea perfect agonia tatălui său. Pierderea a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]