604 matches
-
superioară ("Spina geni superior") și două inferioare numite spina mentonieră inferioară ("Spina mentalis inferior") sau spina geni inferioară ("Spina geni inferior"). Pe spina mentonieră superioară se inseră mușchiul genioglos ("Musculus genioglossus"), iar pe spina mentonieră inferioară mușchiul geniohioidian ("Musculus geniohyoideus"). Spinele mentoniere uneori fuzionează formând o proeminență unică, sau pot lipsi. Deasupra spinelor mentoniere adesea se află gaura linguală (geniană) ("Foramen linguale") ce duce într-un canal ce străbate mandibula și care conține o ramură a arterei linguale ("Arteria lingualis"). Pe
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
mentalis inferior") sau spina geni inferioară ("Spina geni inferior"). Pe spina mentonieră superioară se inseră mușchiul genioglos ("Musculus genioglossus"), iar pe spina mentonieră inferioară mușchiul geniohioidian ("Musculus geniohyoideus"). Spinele mentoniere uneori fuzionează formând o proeminență unică, sau pot lipsi. Deasupra spinelor mentoniere adesea se află gaura linguală (geniană) ("Foramen linguale") ce duce într-un canal ce străbate mandibula și care conține o ramură a arterei linguale ("Arteria lingualis"). Pe fața internă a corpului mandibulei se află o creastă oblică - linia milohioidiană
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
duce într-un canal ce străbate mandibula și care conține o ramură a arterei linguale ("Arteria lingualis"). Pe fața internă a corpului mandibulei se află o creastă oblică - linia milohioidiană ("Linea mylohyoidea") - ce se extinde de la un punct aflat sub spinele mentoniere până la marginea anterioară a ramurii mandibulare posterior de ultimul dinte molar. Linia milohioidiană împarte fața internă a corpului mandibulei în două porțiuni: una deasupra acestei linii care corespunde cavității bucale, alta sub această linie care corespunde gâtului. Pe linia
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
cele mai multe au traversat Marea Mediterană, pe timpul stăpânirii romane, pentru a împodobi capitala imperială și alte orașe italice. Aceste bijuterii ale arhitecturii au fost considerate trofee și au sfârșit prin a fi plasate în fața unor temple străine, a unor mausolee, sau pe spina unor circuri. Mai aproape de zilele noastre, în ultimele două secole, alte câteva obeliscuri au luat drumul apusului pe calea unor donații ale stăpânilor musulmani ai Egiptului. Ele dau prestanță sporită unor capitale străine, dar niciodată nu vor mai avea valoarea
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
mai apucat, însă, să-și ducă la bun sfârșit planul. Fiul și succesorul său, Constanțiu al II-lea (337-361 e.N), a preferat, după două decenii, în 357 e.A, să ducă obeliscul la Roma. L-a destinat să împodobească spina din Circus Maximus. Gigantul a primit loc lângă un alt obelisc, mai mic, adus petru aceeași spina de Augustus. Acela se găsește astăzi în Piazza del Popolo. Marele obelisc a fost regăsit după 1250 de ani pe același loc, la
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
-lea (337-361 e.N), a preferat, după două decenii, în 357 e.A, să ducă obeliscul la Roma. L-a destinat să împodobească spina din Circus Maximus. Gigantul a primit loc lângă un alt obelisc, mai mic, adus petru aceeași spina de Augustus. Acela se găsește astăzi în Piazza del Popolo. Marele obelisc a fost regăsit după 1250 de ani pe același loc, la o profunzime de 7 metri și rupt în trei bucăți. Săpăturile s-au întreprins, în 1587, din
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
iar una cu numele lui Ramses al II-lea. Cel de al doilea obelisc adus de Augustus se află astăzi în Piazza di Montecitorio, tot din Roma. Cel din Piazza del Popolo a împodobit, începând cu anul 10 e.A, spina din Circus Maximus, unde urma să-i țină companie un alt obelic, cel de la Latran, începând cu anul 357 e.N, deci după mai bine de trei secole și jumătate. Ulterior, în lunga perioadă a devastărilor Romei, celor două monumente
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
vezi gravate pe obeliscul ce susține elefantul, cel mai puternic dintre animale, trebuie înțelese că aparțin unui suflet puternic capabil de purta o imuabilă cunoștință.") Obeliscul de la Vatican este un obelisc egiptean, adus la Roma de către Caligula pentru a orna spina noului său circ de la Vatican, pe atunci în construcție. Astăzi se găsește în vasta piață Sfântul Petru și este singurul obelisc egiptean din Roma care, în mod fericit, nu a fost răsturnat pe timpurile vitrege. Se presupune că obeliscul a
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
navei pe un teren situat în incinta aeroportului Fiumicino. Amplasamentul Circului lui Caligula este foarte bine cunoscut. El a fost demolat încă din antichitate pentru a se ridica bazilica dedicată Sfântului Petru de către Constantin cel Mare (306-337 e.N). Pe spina acelui stadion se afla, plasat în centru, marele monolit adus de Caligula. Odată cu edificarea măreței bazilici, obeliscul a rămas în picioare, la numai câțiva metri de latura ei sudică. Gradenele de nord ale circului au dispărut sub corpul bazilicii de
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
a fost indicat pe marea hartă de marmură creată pe timpul Septimius Severus (Forma Urbis Severiana), pe mijlocul străzii actuale „Piciorul de marmură” (via Pie di Marmo). La începutul sec.al 4-lea e.N, a fost reutilizat pentru a împodobi spina Circului lui Maxentius (306-312 e.N), amenajat de împărat pe Via Appia, în onoarea fiului său Romulus, mort în 309 e.N. Acolo a fost găsit rupt în mai multe bucăți. Obeliscul nu a intrat în planurile urbanistice ale papei Sixtus
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
decorativ. Monolitul a fost adus la Roma din dorința împăratului Hadrianus (117-138 e.N) de a-l plasa pe Via Labicana, spre a-l comemora pe tânărul său amant, Antinoüs. În sec.al 3-lea a fost dus să decoreze spina Circului Varianus, din apropiere de Porta Maggiore, construită în anul 52 e.N, sub domnia împăratului Claudius. Poarta suportă apeductul Aqua Claudia la traversarea a două artere, Via Praenestina și Via Labicana. În antichitate s-a numit Porta Praenestina-Labicana și
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
Russell în anii '60 și '70. „Tulsa Sound” a influențat și stilul muzicianului Eric Clapton, printre alții. Mulți muzicieni importanți sunt din Tulsa ori și-au început cariera muzicală în acest oraș: Garth Brooks, The Gap Band, Hanson, Caroline's Spine, Ronnie Dunn, Gene Autry, David Gates, Bob Wills și David Cook.
Tulsa, Oklahoma () [Corola-website/Science/302219_a_303548]
-
unduind de tragism până la ultimul punct invizibil pe care mâna sa l-a scris pe hârtie...” Cezar Ivănescu, „Luceafărul”, 18 august 1984. ^ Petru Aruștei, Die geliebte Wand (translation from Romanian). In: Literatur aus dem Nord-Osten Rumäniens Web-Seite, trad. de Cristina Spinei
Petru Aruștei () [Corola-website/Science/330225_a_331554]
-
Oituz (în trecut, Grozești; în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Bacău, Moldova, România. Denumirea actuală a comunei provine de la râul Oituz în al cărei bazin hidrografic se află. V. Spinei a arătat că numele acestui râu provine, la rândul său, de la uzi sau oguzi (populație turkmenă) care au emigrat în Moldova presați de cumani. Monumentul Eroilor Cavaleriști din Primul Război Mondial se află pe Dealul Coșna din Oituz, județul Bacău
Oituz, Bacău () [Corola-website/Science/324577_a_325906]
-
anomalii citogenetice , SMD sau leucemie . Este recomandabilă efectuarea unor examinări morfologice și citogenetice ale măduvei osoase la pacienți , la intervale regulate ( aproximativ la intervale de 12 luni ) . Alte precauții speciale Trebuie excluse cauzele neutropeniei tranzitorii , cum sunt infecțiile virale . Mărirea spinei este un efect direct al tratamentului cu filgrastim . Treizeci și unu procente ( 31 % ) dintre pacienții studiați au fost înregistrați ca având splenomegalie palpabilă . Creșteri în volum , măsurate 8 radiologic , au apărut la începutul terapiei cu filgrastim și au tins către
Ro_1046 () [Corola-website/Science/291805_a_293134]
-
anomalii citogenetice , SMD sau leucemie . Este recomandabilă efectuarea unor examinări morfologice și citogenetice ale măduvei osoase la pacienți , la intervale regulate ( aproximativ la intervale de 12 luni ) . Alte precauții speciale Trebuie excluse cauzele neutropeniei tranzitorii , cum sunt infecțiile virale . Mărirea spinei este un efect direct al tratamentului cu filgrastim . Treizeci și unu procente ( 31 % ) dintre pacienții studiați au fost înregistrați ca având splenomegalie palpabilă . Creșteri în volum , măsurate 24 radiologic , au apărut la începutul terapiei cu filgrastim și au tins către
Ro_1046 () [Corola-website/Science/291805_a_293134]
-
pictată de la Viena vorbește despre invazia cumanilor, iar câteva alte documente maghiare au consemnat această invazie cu obișnuita confuzie pecenegi/cumani si eventual uzi. Despre participarea românilor la această expediție există o relatare într-o cronică rusească relativ târzie.. V. Spinei a studiat această cronică a Cnezatului Moscovei și a găsit câteva inadvertențe: A.I. Gonța a remarcat că la acest raid au participat și trupe din Transilvania, fără să-i menționeze pe români. Nu poate fi privită ca o certitudine istorică
Bătălia de la Chiraleș () [Corola-website/Science/330497_a_331826]
-
a folosit ca sursă de inspirație și lucrarea lui Bonfini. Simon de Keza menționează denumirea „Kyrioleis”, iar Cronica pictată „Kyrieleis” (identificate cu Cserhalom, după Bonfinius și Kérlés, după Timon). Edițiile românești ale cronicilor publicate de G. Popa-Lisseanu confirmă informația. Victor Spinei, este precaut în această privință, vorbind despre un loc "„near the Dăbâca stronghold.”" În limba română, numele satului ar putea proveni de la Chiraleisa ("Kírie eléison"), o formulă liturgică rostită de cei care însoțesc pe preotul creștin ortodox când acesta umblă
Bătălia de la Chiraleș () [Corola-website/Science/330497_a_331826]
-
situație fătul este expus riscului de a contracta boala în uter și de a dezvolta anomalii cerebrale (calcificări, hidrocefalie) și oculare (corioretinită). Cu aproape 25 de ani în urmă, cea mai des întâlnită formă de hidrocefalie era cea asociată cu spina bifidă. Cel puțin 80%-90% din cei care au spină bifidă au un anumit tip de hidrocefalie, deși nu întotdeauna necesită tratament. În acest caz, interferența cu fluxul LCR se datorează anomaliilor din structura creierului în spatele capului care apar într-
Hidrocefalie () [Corola-website/Science/315607_a_316936]
-
uter și de a dezvolta anomalii cerebrale (calcificări, hidrocefalie) și oculare (corioretinită). Cu aproape 25 de ani în urmă, cea mai des întâlnită formă de hidrocefalie era cea asociată cu spina bifidă. Cel puțin 80%-90% din cei care au spină bifidă au un anumit tip de hidrocefalie, deși nu întotdeauna necesită tratament. În acest caz, interferența cu fluxul LCR se datorează anomaliilor din structura creierului în spatele capului care apar într-o etapă timpurie a sarcinii. Aceasta se numește adesea malformația
Hidrocefalie () [Corola-website/Science/315607_a_316936]
-
acest caz, interferența cu fluxul LCR se datorează anomaliilor din structura creierului în spatele capului care apar într-o etapă timpurie a sarcinii. Aceasta se numește adesea malformația Arnold-Chiari. În ultimii ani, s-au născut cu mult mai puțini copii cu spină bifidă, iar cel mai mare număr de cazuri cu hidrocefalie la o vârstă fragedă apare la bebelușii născuți prematur, uneori datorită bolilor materne sau fumatului. Dar chiar și bebelușii foarte mici pot supraviețui la ora actuală, dar funcțiile lor vitale
Hidrocefalie () [Corola-website/Science/315607_a_316936]
-
două părți ale Temeleuților, Temeleuții-de-Jos figurând ca sat separat sub denumirea "Fundul Bâcului". În lista persoanelor cu drept de vot pentru alegerea membrilor Dumei de Stat a Imperiului Rus din anii 1906-1907 îi găsim pe următorii locuitori ai satului Temeleuți: Spinei Tudor (moșier), Matvieevici Mihail (moșier), Candel Șoil (mic-burghez), Ilașcov Pantelimon (mic-burghez și proprietar de pământ) și Cicalov Khacik (moșier). Khacik Zironov Cicalov era un mic-burghez evreu, creștinat cu numele Hristofor Mironov, despre care știm că a încercat și el în
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
numiți în funcție din 1920). Conform datelor publicate în "Anuarul României" pentru anul 1928, satul număra 1695 de locuitori, sau circa 300 de gospodării. În sat exista o biserică, o școală primară, patru băcănii (Candel Avram, Clitinici Ițic, Raiziș Fișla, Spinei Hristofor), o cooperativă de consum - "Codru", și o moară (David Andrei). Agricultorii importanți erau Cicalov (100 ha) și Vișniovschi (100 ha și 2 ha de vie). În perioada de după Al Doilea Război Mondial, locuitorii satului Temeleuți nu au fost o
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
17. OLIEVSCHI Trifan P. - fiul (n. 1910) 18. OLIEVSCHI Tatiana I. - nora (n. 1914) Încadrați la "chiaburi". Deportați în 1949 în reg. Kurgan. 19. PRUNICI Alexandra I. (n. 1899) Încadrată la „chiaburi” și deportată, în 1949, în reg. Kurgan, 20. SPINEI Vladimir F. (n. 1876) 21. SPINEI Nadejda VI. - fiica (n. 1922) Deportați în 1949 în reg. Kurgan, fiind încadrați la „chiaburi”.
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
1910) 18. OLIEVSCHI Tatiana I. - nora (n. 1914) Încadrați la "chiaburi". Deportați în 1949 în reg. Kurgan. 19. PRUNICI Alexandra I. (n. 1899) Încadrată la „chiaburi” și deportată, în 1949, în reg. Kurgan, 20. SPINEI Vladimir F. (n. 1876) 21. SPINEI Nadejda VI. - fiica (n. 1922) Deportați în 1949 în reg. Kurgan, fiind încadrați la „chiaburi”.
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]