5,679 matches
-
oamenilor mi-o cere; se spune că scriu jurnal intim pentru că nu sînt în stare de creație. Deși în sinea mea, disprețuiesc aceste stupidități și mediocrități, totuși, ceva superficial din temperamentul meu se simte prost cu povara acestei judecăți în spinare. Nuvela va fi scrisă, tot la persoana întîia; trebuie să aibe ceva de poem; un lirism intens, o frază ritmată. Mai tîrziu. Am recitit versuri de Eminescu. Din ce în ce sînt mai sigur că trei sferturi din ele au
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
aș putea să spun: "urinez pe tine, poezie", este ca și cum aș spune "celui ce nu are tată nu i se albește decît părul pubian și acela, doar în preajma morții." a dispărut elementul castrator; porcul ce plînge și horcăie, cu șria spinării tăiată în două de sus pînă jos, a dispărut în ceață. îmi amintesc că nu mai am tată cu fața scăldată într-o lumină rece, și, din nou, iese din umbră, cu părul șiroind de apă, copilul acela lung, ce
Întîmplări derizorii de sfîrșit by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/12279_a_13604]
-
ca-ntr-un flamenco, ce, treptat, topea bătrânul aisberg al timidității crase care deja ne consacrase. Eu tropăiam mărunt în spuma fustelor. El avea păr și ochi de matador. Și nu ne speriau vapoare, avioane și oceanul care-și zbârlea spinarea. Ce ne-alunga era ziua, vreun taifun sau depărtarea. Era noapte Era noapte și ca într-o carte - proastă - eu scriam și plângeam - plângeam și scriam. Și simțeam cum se uită la mine prin geam, deși era mort și departe
lui Geo by Anca Pedvis () [Corola-journal/Imaginative/12372_a_13697]
-
V-am dotat în ranița voastră cu înlocuitorul de cap. Carnea dumitale Primăvara asta carnea dumitale anunță că vine caisa, ca și cum domnișoară ai fi ca și coaptă, propriu-zisa, Ca și cum s-ar fi aprins cămașa pe-un Ierusalim de sâni, dulce spinare de femeie, zațul meu de săptămâni, Prin himen trece libelula ca o lila, ca un tutun; e semn! La cuibul dumitale vin în genunchi să mă depun! înălțare Orașul privit prin plasma sangvină pare coborât dintr-un suflet slav, Toți
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/12642_a_13967]
-
sunt mersul celui ce a visat. Vine gemând la mine dimineața Și în locul brațelor are tentacule, Mă ia în ele, mă suge și mă leagănă. Ce vreme de plâns cu sughițuri. Chiar de primul ceas al zorilor îmbătat Arunc de pe spinare gândul vieții Așa cum mi-a fost dată, Și într-o altă viață, limpede, cum se zice, Ca lumina zilei, îmi car Inima, ficatul, rinichii, sexul, ochii, Numai spiritul nu vrea să mă urmeze, Se zbate în carcasa părăsită. Am stat
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
în saci, o cobiliță ca un jug ținea pe umeri balanța, pârghia în echilibru grumazul, carnea roză și cicatricea deselor cărăușii. Crește din ea sideful și sângele visează planul înclinat pe care urcă și coboară prăpastia, un sunet, brațele împrejmuind spinarea și sânii, cleștele lui Dumnezeu. Spiritul se odihnește în asemenea clipe Spiritul se odihnește în asemenea clipe, totul devine frunziș, un verde în care nu se surpă verdele, nervuri unde nervurile sunt ele atotputernice, aerul nu are nimic din faianța
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/12873_a_14198]
-
macină nimic, spiritul se odihnește și nu auzi nici zgomotul cataligelor strânse ca niște vreascuri, trufia dată flăcărilor, rumegușul mistuit, făina în jar ca pielea trupului părăsit. Despre apă Dintr-o dată va arunca apă deasupra zidurilor, și cărămizile vor străluci, spinarea cailor va scoate flăcări, se va aprinde focul din ea așa cum galopul face să ardă pielea lor lac de sudoare animalele ude vor fi mai frumoase arătându-și culoarea deplină, în pântecul apei ce reculeg frumosul și-l ațâță în
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/12873_a_14198]
-
deplină, în pântecul apei ce reculeg frumosul și-l ațâță în celofanul de scaldă. Totul va străluci de apă acoperit, iar nu de placenta aerului domestic sub care creștem, și mozaicul va fi mai strălucitor sub jetul de apă, ca spinarea de focă ieșită la mal, ca păstrăvul țâșnit din cascadă, ca obrazul tău transpirat, pe care-l spală iubirea născut aproape... Dintr-o dată apa va izbucni deasupra zidurilor potopul va strânge leșuri secerând de-a valma furtuna desfăcându-și baierele
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/12873_a_14198]
-
un sfînt pe care nu-l cunosc și-mi scoate din gură un dinte prelung și ascuțit dar olimpul ce-o fi și aceste șiruri de paturi albe în care zeii chiar crezi vedenia asta cu un copil înotînd pe spinarea unui pește acolo la stăvilar du-ți mîna la gură caut-o de cuvinte cum cauți găina de ouă era două noaptea și-mi striga în receptor sînt palestina mă auzi sînt palestina și deodată i-am văzut ochii albi
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12977_a_14302]
-
și-un tren trecînd, la care să privesc pierdut femeile de-o clipă de la geamuri, și-un aer limpede, rece, străpuns subțire de mirosul fructelor putrede de pe jos, și-un motan venind agale spre piciorul meu ca să-mi adore, cu spinarea pufoasă, manșeta pantalonului. pe scoarța plină de furnici, aș întinde-o pe cealaltă și-aș găsi un măr bun de mîncat, acrișor, cu obrazul înroșit de vinovăția căderii din pom! Nu mi-aș da seama de trecerea timpului. Poate că
Aș întinde o mînă și-aș mîngîia un copac mai apropiat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13159_a_14484]
-
ar fi dorit, dacă se poate bineînțeles, să-l învoiesc poimâine de la ore, avea o înmormântare în familie, sau trebuia să meargă la dentist, sau i se îmbolnăvise copilul de pojar și multe altele, îl învoiam pe loc, din nou spinări încovoiate, nici nu intrasem bine în pielea de director și mi se făcuse un irepresibil dor de ducă. Între profesori se nimerise și un membru de partid (în vremea aceea rara avis) cu care am intuit de la început că o să
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
în schimbul unei libertăți, unei comodități ispititoare dar incerte - cadristul între timp se iritase, mă obișnuisem cu temperamentul lor coleric, „te-ai hotărât?” a mârâit descoperindu-și caninii îmbrăcați în viplă, i-am spus că da, simțeam fiori de gheață pe spinare, bărbatul a scos o hârtiuță din sertar, a iscălit-o, „să mergi la secretariat pentru ștampilă, a lătrat scârbit schițând un gest cu mâna, adică pot să plec - făcusem bine, nu făcusem bine? Fragment din romanul „Fals exercițiu de memorie
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
mare importanță, dar a înțelege sau nu că o femeie ca Lisa se hotărâse să transforme o infidelitate oarecare într-o legătură de durată cu un soldățoi, fie el și general, nu schimba cu nimic evidența că o făcuseră pe spinarea mea. Incapabil, deci, să pricep că o astfel de catastrofă mă lovise fără nici o putință de apărare, nu luasem în considerație nici refuzul meu încăpățânat de a pune piciorul într-un salon de furmusețe, nici obișnuința de a-mi tăia
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
bă, cu tine?" se răstise Ilie amintindu-și că era caporal, voind să-l îmbărbăteze astfel pe celălalt sau să-l facă, de rușine, să-și uite frica. Văzîndu-i însă capul palid și chel îl trecu un fior pe șira spinării. Se întoarse lăsîndu-l în plata domnului și se îndreptă spre dormitor să se culce. "O să se învețe el, om bătrîn... O să se dea pe brazdă." Visă în noaptea aia că părul lui era demult alb, dar că Petrică, "frizerul" lor
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
și dac-o fi existînd filipineză și țîțele ei visau cînd erau obosite o mie de visuri unul după altul într-o singură carnivoră clipă și țîțele ei mă vedeau intrînd în teba străveche călare pe un elefant paradisiac cu spinarea stomahul și trompa de aur și țîțele ei mă îmbăiau și mă îmbătau și mă sfințeau și mă albeau cu laptele lor irupînd în văzduh la orele cele mai prielnice ale nopților și-ale zilelor și țîțele ei spuneau eu
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
penoase fulgoase, puternice, devastatoare. îți ia auzul, și văzul, și mirosul, și pipăitul, și gustul (literar, dom'le!) c-o simplă fîlfîitură de-ntoarcere pe-o rînă. Dacă vrea, te încălzește brusc în creieri, sau te îngheață țurțure-n măduva spinării, sau te stoarce de aspirații, de transpirații ca pe-o rufanelă intimă (dantelă clefăită dulce între buci dalbe, muierești), vădind-o în batjocura limbută a lumii, pusă la uscat, indecent, unde nu-i voie, bre!!! Anume te atîrnă acolo, te
Îngeroioloiul (Zbaterea mașinăriei de scris) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14718_a_16043]
-
fundături pe care pășeam prima oară... sau, cine știe, în cazul ei, poate "prima oară în această existență". Curios, Prigorița nu se supăra de asocierile didactice ale sorei mai mari. - Primele zile după schingiuire, bunica m-a dus de-a-devăratele în spinare, prin curte, spre toaletă ori spre un țol așezat pe iarbă. îi simțeam umerii puțin cocoșați, oasele mici, tremuratul, respirația grea. Cred că niciodată nu m-am rugat mai arzător lui Dumnezeu de ceva ca atunci, să facă să-mi
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
icre negre, Adonisul pândit de colesterol nu și-ar fi dat obștescul sfârșit înainte de termen. Așa însă, cu ajutorul neprecupețit al reeducării comuniste, cu rețetele ecologiste avant la lettre ale profesorului Mincu, adică 100 grame arpacaș dimineața, 2 kile vergi pe spinare la prânz și 50 grame terci seara, iacătă, supergreul de odinioară reuși să prindă și capitalismul implementat de Ion Iliescu, ce-i drept la categoria fulg, 55 de kilograme la liberare. Plecarea sa în Istorie nu înseamnă defel o dramă
Mircea Dinescu despre Corneliu Coposu by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82357_a_83682]
-
pe care le-a folosit. Povestea asta cu oamenii care m-au avertizat în legătură cu “aia”, cu “ceilalți”, s-a repetat de multe ori. “Aia nu sunt la fel de primitori cum suntem noi. O să te împuște doar ca să-ți ia cămașă din spinare. Să n-ai încredere în ei!” N-am știut niciodată ce să fac în fața prejudecăților, mai ales atunci când ele vin din partea cuiva care m-a primit la el în casă și mi-a dat să mănânc. Mai des decât mi-
Frica de oameni by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82391_a_83716]
-
normal și-abia se duc pe ele însele. Vacile mor de inaniție la trei sute de metri de gară unde grîul uitat pe-o linie moartă scoate prin acoperișul vagoanelor limba lui verde la călători. Gîfîie și nouă societate, gîfîie cu spinarea îndoita sub nemuritorii funcționari. Paznicii nu-s prea bine păziți și fură în continuare de stîng. Săracului, norocos cum îl știm, îi cade în continuare pîinea-n căcat, i se școală la liturghie, în timpul slujbei, și are parte de pompieri pe
La plecarea lui Havel by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82430_a_83755]
-
s-a părut floare la ureche și, totuși, am ajuns la mașină pe întuneric, cu frontalele aprinse. Gândul că noaptea ne-ar fi putut prinde în pădure, fără traseu și fără marcaj, în proximitatea urșilor, îmi dădea fiori pe șira spinării. Pe drumul de întoarcere, m-am gândit că a trebuit sa împlinesc 30 de ani ca să învăț să mă bucur de dificultatea unui drum, indiferent dacă acesta ajunge sau nu pe cel mai înalt vârf. Îi datorez Făgărașului această lecție
Cum mi-am petrecut ziua de naștere by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82437_a_83762]
-
motive să mă îndoiesc că a fost și e un om cumsecade; că a fost un om cu convingeri democratice într-o vreme când convingerile democratice erau o rărițate, mai ales în rândul tineretului; că i s-a pus în spinare, fără să o fi cerut, la o vârstă prea fragedă, o povară prea grea pentru el (e un exemplu bun pt de ce nu e regalitatea o idee bună). Că a trăit evenimente importante și în unele a fost personaj principal
Regele nostru by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82442_a_83767]
-
sărac decât mine. Am să-i duc un sac de orez, fără să știe.” Numai că la fel gândește și celălalt, așa că cei doi frați se intersectează pe nevăzute, fiecare mergând spre casă celuilalt, cu un sac de orez în spinare. Cand se întorc acasă, descoperă că au, în continuare, doi saci, mulțumesc zeilor pentru minune, îl iau pe al doilea în spinare și îl căra din nou la casa celuilalt. Și așa toată noaptea... De fiecare dată când sunt pe
Cartea copilăriei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82596_a_83921]
-
cei doi frați se intersectează pe nevăzute, fiecare mergând spre casă celuilalt, cu un sac de orez în spinare. Cand se întorc acasă, descoperă că au, în continuare, doi saci, mulțumesc zeilor pentru minune, îl iau pe al doilea în spinare și îl căra din nou la casa celuilalt. Și așa toată noaptea... De fiecare dată când sunt pe drumuri și mă scufund cu voluptate într-un român captivant din pricina căruia rătez întâlniri, trenuri, avioane, mă gândesc că sunt privilegiat. Arunc
Cartea copilăriei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82596_a_83921]
-
măgură. S-a împiedecat și a căzut, buf! cât mi ți-i găliganul. Atât i-a trebuit să-l vadă căzând, rostogolindu-se taică-su. Fugi în goana mare până acolo și haț! mi-ți-l prinse. îl luă de spinare, îl întoarse cu fața în sus și-i repezi între moalele obrazului doi pumni înfricoșați, de-i crăpă obrazul ca spart de cuțit. Apoi îi repezi alți pumni mai repezi, mai mici, dar tot atât de vârtoși, în jurul gurii, până-i podidi
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]