722 matches
-
ce-abea abea îl riscă, Zahăr viu aburind suava lui membrană, Pe ramuri bizantine spre dinți de odaliscă Obrazul mi-l întind, nerăbdător de rană. PE UN CUȚIT UITAT Mi-o sete știrbă de omor între frați, De nunți cu mirii spintecați pe mese, Pluti-le-ar măruntaiele peste sânge alese, Taie-le, taie-le, și seamănă-le prin curte, îmbată-te, voinice, cu luciul morții scurte. PIANUL Un roi De îngeri goi Pe clape ning, Au salbe De octave albe și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de m-am cocoșat când l-am ascultat" (rocafe.ca). Expresivitatea este sporită de recursul la cuvinte sau sensuri regionale: ,tipul care râde cu poftă (...) își reia același râs molipsitor (sau cum spun moldovenii noștri: , Am râs de m-am spintecat!"), (Familia 5, 2004). Consecințele rîsului sînt alteori mai simple și mai realiste, concentrate în mini-scenarii comice: Am râs de am căzut pe jos" (forum.itbox.ro); ,am râs de am căzut de pe scaun" (ro/scoala parintilor); ,am râs de m-
Efectele rîsului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10866_a_12191]
-
cel mai avansat al extremității sale cefalice. Și tocmai de aceea, pășind pe culoarele facultății, Ion Ianoși străpungea aerul începînd cu capul și cu bărbia, restul trupului venind parcă la urmă, în pîlnia vacantă pe care fruntea apucase s-o spintece în aerul din jur. Iar statura lui longilină și gracilă, terminată în semnul curbat al unei îndoiri vertebrale, purta la nivel capului adevărata pecete a personalității sale: fizionomia rafinată a unei inteligențe eminamente blînde, o fizionomie pe care o percepeai
Citindu-l pe Ion Ianoși by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10178_a_11503]
-
dar fiindcă l-au prins jandarmii pe drum, îl băgaseră în aceeași oală cu ceilalți. Oricum îi venea rândul și tot acolo ajungea. „Măcar de mă primeneam și eu, nene! Cum se cade să intru cu nădragii rupți în tur, spintecați printre picioare, la ditamai comenduirea?” - s-a rușinat în sine, până a intrat. - Ba, târâie brâu, cum te cheamă? - l-au întrebară tovărășii. - Ce vorba e asta, taica? Adică cum e aia?! - Cum te strigă muierea acasă? - Vasile, vino dracului
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
le vadă? E multă lumină în serile orașului aceluia în care băiatul Gufi, cel crescut în întunericul friguros, își va trăi moartea. Lumină e sticloasa și crudă, pătrunzînd peste tot, în case, în closete, în spitale, în cimitire; desface morminte, spinteca morți, pune în valoare rănile, lacrimile, geamătul, disperarea muta. Lumină radioactivă dezbrăca oamenii, de pretutindeni țîșnesc sexe dînd unele peste altele, mate care colcăie, feti care transmit în direct din pîntecele mamei, guri care lătra, guri care hahaie, buze lipitori
Lansare de carte Cristian Tudor Popescu, 16 martie [Corola-blog/BlogPost/95125_a_96417]
-
Ceas așteptat pe apă cărei tiberiade în lumina de misterii dat mi-a fost și-mi este să pescuiesc semnele și taină? tăișul de văzduh înfiorat spinteca un pește albăstriu coboară inserări târzii în întâmpinarea cinei ceasul așteaptă frângerea pâinii
Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/10880_a_12205]
-
pe întreaga planetă? La acea dată de 11 septembrie 2011 mă aflam în Statele Unite. Despre ceea ce am simțit am scris într-unul din jurnale. Evenimentul mi-a inspirat și poemul „Marțea neagră” publicat tot atunci: O pasăre de foc, oarbă,/ spintecă văzduhul și Turnul cu o sută etaje./ Este ora opt și patruzeci și cinci de minute./ Flacăra roșie devine cianotică,/ ciuperca neagră se umflă;/ unii văd chipul Satanei, imaginea se repetă.../ Mii de hârtii, dar și trupuri,/ ca niște păsări
ONOARE ŞI RĂZBUNARE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 132 din 12 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344239_a_345568]
-
Acasa > Poeme > Emotie > HAI! Autor: Lilioara Macovei Publicat în: Ediția nr. 2091 din 21 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Pe pragul acela doarme o alinare fereastra ademenește iar cerul spintecând auzul adormitului de după amiază nu vezi și tu steaua ilegală cum clipește complice cu el? Lasă-i! ... și hai,vino, să ne pierdem în liniștea mării senine! Referință Bibliografică: Hai! / Lilioara Macovei : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2091, Anul
HAI! de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384400_a_385729]
-
și luna înconjurată de un halău ca o cunună. Era semn că în curând va urma o vreme mohorâtă cu ploi însoțite de fulgere care vor brăzda cerul și vor lumina pentru o clipă întinderile, urmate de tunete ce vor spinteca văzduhul de se vor cutremura munții. Paloș și Prințesa erau așezați pe un brad răgăliat de vânt. El o strângea în brațe topindu-se sub văpaia ochilor ei, în timp ce prințesa îl ținea de după gât și îi cuprinsese mijlocul între coapse
VI. FIICA LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384428_a_385757]
-
vineți, în frunte cu burtosul Nor Vânăt. Veneau în urma lor fioroșii Ghețieni conduși de vrăjitorul Ger Sticlos. În spatele formațiilor de luptă plutea Iarna, având în dreapta sa pe generalul Prăpădenie. Alaiul de luptă zbura în mare viteză spre țara lui Soare-Împărat, spintecând văzduhurile într-un zgomot infernal, lăsând în urma lor munți de zăpadă și gheață, spulberați pe mii de kilometrii în jur. Când ajunseră în țara lui Soare-Împărat, se năpustiră asupra bogatelor ținuturi, distrugând sclipitoarele grădini și livezi. Mai întâi seninul cer
MĂRŢIŞOR-24 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382591_a_383920]
-
vânt și foșnet de ramuri,/ Cioplită-n statui de-o perfidă idee,/ Nălucă ce bate cu raze în geamuri,/ Iluzie rece-n parfum de femeie.../ Visare abstractă ce-mi bântuie dorul/ Ciudată dorință de valuri sărate,/ O aripă frântă ce spintecă zborul,/ O dulce tăcere și singurătate.../ Icoană pierdută în colbul uitarii,/ Zvâcnind în crâmpeie de dulci amăgiri,/ Răspunsul de-a pururi nedat întrebării,/ Tăgada frivol-a pierdutei iubiri.”( Nesentimente ) Iată cum se cunună elementele naturii într-o viziune adâncă care
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
Și glasu-i parcă se stingea/ Iar eu îl întrebam mereu/ Dar unde-s cei ce au murit?/ -Cine groapa le-a săpat?/ -În Munții Tatra i-am lăsat/ Zicea:Căci noi luptam./ Pe cei răniți îi ajutam./ Iar alții erau spintecați/ De obuze, gloanțe și minați/ Mureau pe loc neajutorați/ Povestea asta m-a marcat/ Cu ea în suflet am crescut/ Pe acești soldați/ Și bravi români/ Eu niciodată/ N-am să-i uit!/ Cu sânge și cu viața lor/ A
SĂRBĂTORIREA ZILEI NAȚIONALE A ROMÂNIEI 1 DECEMBRIE 2016 LA ZVOLEN ÎN SLOVENIA [Corola-blog/BlogPost/92941_a_94233]
-
un codicil prin care se modifică vrerea cuiva care nu mai are puterea să se opună ce să mai spui de alfa și de omega de anularea Întemeietorului prin ultimul lui urmaș crește un pom În fiecare bărbat scoate ramuri spintecă-n dreapta și-n stînga și femeile ca dihăniile fabuloase se fac la loc se fac În două În trei În șapte lumea o codobatură cu coada lungă măturînd aici adunînd dincolo) — Vodcă, mai vreau hîc vodcăă! Rasputin, Rasputin, the
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
bărbat îndesat, sănătos. Gâfâia. M-a aplecat ca pe-o cățea. Mi-a deschis vulva cu degetele lui bondoace și și-a potrivit mădularul. „Vă rog să vă țineți bine, pentru că o să v-o înfig.“ Am auzit cum m-a spintecat. El se încheia la șliț, din mine curgea sângele. Peste Grădina de trandafiri. Păcat de ea. Mai bine ar fi ars odată cu tot Bizanțul - îmi spuneam eu. Dac-aș fi știut că încă nu ți-a pus-o nimeni, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
sufletele celor mulți, printre care și al meu, târându-le în zonele întunecate ale acestor câmpii astrale în care plutesc, mortificându-le, ucigându-le, dând astfel un sens senzației cumplite de frică pe care o aduce presimțirea morții. Vaiere sfâșietoare spintecă aceste tărâmuri colosale, al căror judecător este atât de mare, încât îi poate fi simțită prezența pretutindeni, în orice clipă, peste tot și nicăieri. Teroarea abătută asupra celor de aici, înainte de a mă speria, mă intrigă. Ceva îmi scapă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
rupse la fugă prin galerie. Călcă pe una din traversele putrezite de lemn care se rupse și căzu la pământ. Din spate, negura se apropia cu repeziciune, inundând galeria. Întunericul se prăbuși peste el învăluindu-l cu totul. 3 Farurile spintecau întunericul pădurii. În noaptea caldă de au gust, camionul gonea la vale pe panta muntelui. Coroanele copacilor se închideau deasupra drumului, dându-i senzația că merge printr-un tunel nesfârșit și întunecat. Își dădu pe ceafă șapca albastră ștergân du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
prăbușit la picioarele lui este inconștient, îl urcă în Toyota cu care acesta venise, după care trecu la volan. Cheile rămă seseră în contact. Porni repede motorul și întoarse mașina în loc, pornind în trombă pe urmele comisarului Simion Pop. Farurile spintecau întunericul nopții. Vasilică mergea cât putea de repede pe drumul forestier. De data asta nu mai era nimeni lângă el care să-i spună s-o lase mai încet. Scotea tot ce se putea din mașina de teren, luând curbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
greu. Au trecut atâția ani pe care cuvintele nu îi vor aduce înapoi, cu toate chipurile, surâsurile și rănile. Trebuie totuși să încerc să povestesc. Să povestesc ceea ce mă chinuie de douăzeci de ani. Remușcările și marile întrebări. Trebuie să spintec misterul ca pe un pântece și să mă cufund în el cu mâinile goale, chiar dacă nimic nu va reuși să schimbe nimic. Dacă aș fi întrebat prin ce minune știu toate lucrurile pe care le voi povesti, aș răspunde că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
veniți repede, mi-a spus, Barbe m-a trimis! Veniți repede la Castel! Cunoșteam drumul spre Castel: îl las pe flăcău și plec ca din pușcă, imaginându-mi că-l voi găsi pe Destinat cu gâtul tăiat sau cu burta spintecată de cuțitul unui condamnat nemulțumit care se întorsese după 20 de ani petrecuți la ocnă, pentru a-i prezenta, pe căldura aceea, omagiul lui. Pe drum mi-am spus chiar că un astfel de sfârșit, ca victimă a unui asasinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
rahatului, făcându-și uitate originea și averea printr-o bunătate fără limite și prin gesturi simple. Dormea într-o cameră de bonă și își petrecea timpul, zilele și nopțile, la căpătâiul muribunzilor și al resuscitaților. Războiul masacrează, mutilează, mânjește, murdărește, spintecă, separă, toacă, ciopârțește, ucide, dar uneori pune unele lucruri în ordine. Doamna de Flers m-a luat de mână. M-a condus. Am urmat-o. S-a scuzat: — Nu mai avem camere, nu mai e loc... Am intrat într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
actor face câteva mișcări rapide, fandează, închide foarte bine în partea dreaptă, en garde!, joc perfect de picioare, înscrie o tușă, aproape nu se vede metalul prin aer, Anita își ridică pleoapele, îl privește vrăjită, actorul se mișcă elegant, atacă, spintecă aerul cu grație, trece pe lângă fată de câteva ori, e un dans care ține de ceva vreme. — Și când o să mă omori?, îl întreabă Anita. — Capul ți s-a tăiat de mult, apleacă-te puțin și ai să vezi, are să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ai resorbit în sunet, în linie, culoare, Te-ai revărsat în lucruri, cum în eternul mit Se revărsa divinul în luturi pieritoare. O, cum întregul suflet al meu ar fi voit Cu cercul undei tale prelungi să se dilate, Să spintece văzduhul și - larg și înmiit - Să simtă că vibrează în lumi nenumărate... Și-n acest fapt de seară, uitîndu-mă spre Nord, În ceasul când penumbra la orizont descrește, Iar seara întîrzie un somnolent acord, Mi s-a părut că domul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Malul apelor și clipa jinduită când stăpânul Vreo nuia zvârlind pe gârlă te asmute: "Ad-o, Miss". Tânără, ca altădată, coapsa ta în coardă vine: Laba scormone mormântul vreunei cârtițe de soi; După coada retezată dai târcoale, roate pline; Bați prundișul, spinteci unda, intri toată în noroi! Și ce lucruri minunate!... Sălcii, slujnice netoate, Au pitit prin scorburi multe pâini de iască și lipii. Tu te-agăți, întins, pe trunchi, scotocești în sân la toate, Mlădioasă: șoldul fraged încă n-a purtat
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
apără, Mă împarte, mă desparte... Suflul toamnei vântură Inima-mi s-o spulbere Când în zări mă svântură Și sunt doar o pulbere... Suflul toamnei clatină Inima-mi de gelatină Cu sclipiri de platină Între corzi de mandolină. Suflul toamnei spintecă Inima-mi de pasăre, Zboară-n cerc, se minte că Ceru-i joc de lasăre. Suflul toamnei leapădă Inima-mi de dor și rouă, Ochiu-mi ce sub pleoapă dă Lacrimile ce mă plouă... Suflul toamnei farmecă Inima-mi din praf
SUFLUL TOAMNEI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 983 din 09 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364341_a_365670]
-
îți cad în poală, Pe pragul casei noastre, copilă să fiu iară Și strâns, de după gât, măicuță să te țiu. Tu să îmi cânti un cântecel ciudat Despre Măicuța Sfântă ce și-a pierdut fiul Să simt în piept cum spintecă pustiul Pe care tu îl simți de când eu am plecat. O lacrimă aș vrea să-ți fiu, și-n palmă, Să cad și mâna-ți dragă s-o sărut, În preajma ta măicuță timpul a trecut Și n-am simțit că
ÎN OCHII TĂI VREAU MAMĂ O LACRIMĂ SĂ FIU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361470_a_362799]