169 matches
-
Se ținea de el. Îi era de-ajuns să-l citească, și vocea lui se oprea asupra cuvintelor celor mai tăioase. Nu uita nici o rană, nici o tăietură, nici cel mai mic detaliu al unui gât tăiat sau al unei burți spintecate. Publicul și jurații vedeau adesea în fața lor imagini ce veneau de foarte departe, din ceea ce era mai sumbru, pentru a ilustra răul și metamorfozele sale. Se spune adesea că ne temem de ceea ce nu cunoaștem. Cred mai curând că teama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
iar apoi se dusese și tata. Nu mai era casa copilăriei mele. Era ca un mormânt. Nici satul nu mai semăna cu nimic din ceea ce știam odată. Toată lumea plecase de aici după război, părăsind, după patru ani de bombardament, clădirile spintecate și străzile făcute șvaițer. Nu mai rămăsese în oraș decât tatăl meu - pentru că, pentru el, a pleca era egal cu o victorie a nemților, chiar și după înfrângerea acestora - și Fantin Marcoire, un bătrân cu o figură tăbăcită, ce vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
în cele mai multe cazuri, proletari. I-am oprit de două ori pe unii care doreau să facă o listă de așteptare. Vechile reflexe nu mor niciodată. Plus doamnele de la Poșta Română, care anunțau pe un ton carceral: Următorul! Bănică! Pachetul era spintecat cu un cuțit bont de vameș, gestul său automat, dar nu lipsit de ritualitate, timpul dat în urmă cu 20 de ani. Trăiască integrarea europeană, care va desființa vama și vameșii din serviciile poștale! Oare? Mirel 13 ianuarie 2006 Aseară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
luptă, rănit și plin de sânge; la cererea lui Duncan, acesta relatează desfășurarea bătăliei, a cărei figură centrală este viteazul Macbeth, cu spada lui „fumegând de sângeroase lovituri”, un Macbeth asociat însă imaginilor unui măcel de o extremă cruzime: corpuri spintecate, capete retezate și înfipte pe creneluri... Un Macbeth aducător de moarte și care poate privi neînfricat moartea în față, dar și un Macbeth care, în cele din urmă, cade pradă unei demențe ucigașe: ambivalența e menținută până la capăt. O regăsim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
a balegii. Bravul Iarmaroc s-a prăbușit după descălecare, când se efectuase retragerea cu succes deplin. Ar fi trebuit să i se ridice o statuie. - Tunari la posturi, marș! comandă sublocotenentul cu bluza descheiată din copcile gulerului înalt. Are carotida spintecată și piele jupuită la bărbie. De astă-dată fac eforturi supraomenești să spun două vorbe, numai două: mi-e frică. Teama să nu primesc un răspuns urgent, mă face să șovăi. Dar sergentul Lămâie mă întreabă liniștit, ducând mâna la port-pistolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
În păduri, bubuiră unul după altul. Ghiulelele căzură asupra regimentelor de ieniceri și spahii. În avangarda turcească se iscă panica. Ienicerii Își căutau ieșirea din noroaie. Dar nu mai exista nici o ieșire. Ienicerii fugari fură Întâmpinați de săbiile răzeșilor și spintecați. În spatele fugarilor, artileria continua să mențină grosul armatei otomane sub asediu. În zona centrală, garda lui Ștefan gonea la galop mare spre garda lui Soliman. Diferența de luptători Începea să nu mai conteze. Din nebunia galopului, Oană surprinse fragmente din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de slăbiciune, dar după cincizeci de pași intraseră În raza de acțiune a arbaletierilor. Fusese un tir direct, fără boltă, cu săgeți grele, de oțel, care aveau forța de a străpunge armurile. Turcii nu aveau armuri. Fuseseră de-a dreptul spintecați. Nu fusese o luptă, ci un masacru. Peste valea morții se lăsase, apoi, o liniște grea, străbătută doar de croncănitul corbilor. Era deja după-amiază. Lumina zilei nu putea dura mai mult de trei-patru ore. În acest timp avea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
capul cu sabia. Apărătorii la opt sute de pași. Ștefănel, asemeni unei păsări necunoscute, lansat În aer, rostogolindu-se peste capetele ienicerilor și atingând pământul În fața voievodului. Ienicerul care Încerca să-l străpungă pe Ștefan, despicat În două. Alți trei ieniceri spintecați orizontal, prăbușindu-se În iarbă. Erina atacată de patru ieniceri. Oană simți un gol În stomac. Mai avea șapte sute de pași. Cei patru căzuți la pământ, cu mici steluțe metalice Înfipte În gât. Alexandru ajungând la domnitor, blocând o suliță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
austeritate romană, de-acum n-am încotro, am să merg mai departe, trebuie să ducă undeva. După un colț, piața de pește. Merg agale, deasupra soarele se-mperechează cu zidul, rămân împreună, uniți ca două verigi. Pe tarabe stau crapii uriași, spintecați, cu lapții și icrele la vedere, cu bășicile albe încă pline de aer, cu măruntaiele groase și inima vânătă, cleni cu solzi alungiți, ca niște ochi de cristal, știuci ascuțite, dințoase, gata să țâșnească prin aer, zvâcnind din cozi sângerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cu dâre negre, mărturii ale energiei ultraconcentrate a armei. Duhoarea alimentelor artificiale amestecată cu cea a cutiilor de amblaj carbonizate era insuportabilă în această atmosferă stătută. În ciuda ravagiilor provocate de aruncătorul de flăcări, nu fusese distrus totul. Resturi de cutii spintecate, dovezi evidente ale trecerii creaturii, erau risipite pe jos, cruțate ca prin minune de foc. Pachete și baloturi de toate mărimile, aruncate claie peste grămadă, purtau semne ciudate de forțare. Lăzi de oțel fuseseră efectiv spintecate. După câte reușiră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
totul. Resturi de cutii spintecate, dovezi evidente ale trecerii creaturii, erau risipite pe jos, cruțate ca prin minune de foc. Pachete și baloturi de toate mărimile, aruncate claie peste grămadă, purtau semne ciudate de forțare. Lăzi de oțel fuseseră efectiv spintecate. După câte reușiră să vadă, creatura lăsase puține lucruri intacte. Păstrând aruncătorul de flăcări și detectoarele în mână, echipajul scotocea printre resturi. Gâtul și ochii le erau chinuiți de rotocoalele de fum înțepător. Inspecția proviziilor nu dezvălui nici o urmă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
am nevoie“, repetă cu voce grea, parșivă, strângându-i mădularul, frământându-l, belindu-l, trăgând de el întărâtată, ciudoasă, ca și cum ar fi vrut să i-l scoată din trup. „Altfel mă ia dracii!“ Răcnet hulpav, țipăt disperat, flămând, ars, de vintre spintecate. Îl încălecă zorită, băgându-l în ea, adâncindu-l în ea, scotocindu-se cu el, cutremurându-se cu el, scurgându-se în el, horcăind în el. „Numai să nu te-ndrăgostești și tu de mine, ca Irimia“, gemu într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
salon, fiecare cu povestea lui, în cămăruța de lângă cabinetul doctorului, pe care-o vedeam când mă duceau la pansat. Probabil că pediatria nu avea serviciu de chirurgie sau chirurgia nu avea salon de pediatrie, fiindcă noi, cei câțiva copii proaspăt spintecați locuiam în aceeași încăpere cu adulți care nu se puteau clinti din paturi, alături de aparținătorii lor devotați și cu cohorte de vizitatori ce veneau toți deodată și rămâneau până când aerul încărcat cu duhorile cele mai diverse ajungea să capete o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
pe muncitor, pe călugăr, pe copilaș, pe bufon și pe toate celelalte meserii și stări”. Este un dans “des morts” și nu “de la Mort”. Protagonistul macabrului dans nu este încă un schelet, ci un trup, incomplet descărnat, cu burta goală spintecată. În dansul macabru mai vechi, dansatorul este omul viu însuși, așa cum va fi el în viitorul apropiat, o dedublare înfiorătoare a persoanei sale, imaginea pe care o vede în oglindă: formula “ești tu însuți” conferă dansului macabru forța dătătoare de
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
după bătălii pentru gloria ucigașilor. Voltaire prezintă într-un text scurt, dar de un realism impresionant, nenumăratele orori ale războiului: “Aici bătrâni ciuruiți de gloanțe își priveau murind nevestele măcelărite, care își țineau copiii la pieptul sângerând; mai încolo fete spintecate își dădeau ultima suflare după ce au satisfăcut nevoile naturale ale câtorva eroi; altele pe jumătate arse implorau să li se ia viața. Creiere erau împrăștiate pe pământ alături de brațe și picioare tăiate.” “Inventatorul ironiei”, cum îl numește Taine pe Jonathan
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
înjurături. De la poarta de fier, ale parlagiilor erau. Bărbații fluierau de plăcere, împingînd odgoanele de fier pe rotilele de deasupra. Mușchii lor jucători se zbăteau sub tricourile rupte care le acopereau trupurile puternice. Pe tavanul halei de piatră tremurau copitele spintecate. Din ele picura încă sângele, se bălăbăneau scurt, izbeau aerul la întîmplare și, ajunse la o ușă groasă, erau despărțite de o mână dibace. - Ce faci, Marine? îl întrebă Chișcă, tovarășul lui. - Ce să fac, mă băiete, sânt cam ostenit
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
puse mîna pe harponul greu pe care nimeni nu Îl observase, Înfipt aproape pînă la mîner Într-o moviliță de nisip, și Îl aruncă cu sete spre cel mai mare mascul al unei familii de foci. Surprins de moartea bruscă, spintecat În două ca o portocală lovită de o săgeată care nimerește drept la țintă, bietul animal făcu un salt În aer și se prăbuși pe stîncă fără un geamăt măcar, lovind de două ori cu coada o băltoacă din apropiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe ceilalți simple instrumente În slujba voinței sale dominatoare. Gândindu-se la Îndepărtatele lui rădăcini genoveze, David Își imagina o legătură de sânge cu dictatorul care, plimbându-se În zori pe câmpurile de luptă, privind miile de trupuri mutilate și spintecate, arunca În treacăt: „Bah... Parisul are nevoie de-o singură noapte ca să plodească alții.” Cu fiecare lună, David și câțiva acoliți s-au cufundat tot mai mult În cruzime și În oroare. Uneori Își puneau măști și filmau scenele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
aceea, de la intrare se ridică un horcăit prelung și gros. Am tresărit. - Buze! strigă cel de lângă mine și se ridică, nevenindu-i să-și creadă ochilor. Buze se zvârcolea În fața peșterii, În timp ce un izvor de sânge Îi țâșnea din beregata spintecată, șuierând. Ar fi vrut să strige dar răsuflarea și sângele i se amestecau Într-o spumă negricioasă. - Buze, mai strigă o dată cel de lângă mine. Dacă tot e să mor, barem să Împart și eu niște lovituri, mi-am zis și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mai toți oamenii dați Umbrei. I-am privit Îndelung. Nu semănau cu cei morți după o luptă de sânge. Pe cei de aici Îi vedeai printre lucrurile lor: care ținând În mână un toiag, care cu o burtă de apă spintecată și pe care Îl bănuiai că venea de la izvor, care ținând strâns În mână o piatră pentru zdrobit semințele. Am văzut femei Înțepenite, Îmbrățișând copii pe care nu-i mai aveau În brațe și am văzut oameni acoperiți cu mâl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
care practicau pugilatul cu arme; erau aproape goi și încercau să-și învingă adversarul sfâșiindu-i carnea cu lamele ascuțite fixate pe mănușile de luptă. Mulțimea izbucni în strigăte, din ce în ce mai ațâțată la vederea sângelui care îmbiba nisipul. Chipuri desfigurate, pântece spintecate, urechi și nasuri tăiate dintr-o lovitură... La fiecare rană, la fiecare mutilare publicul era în delir. În scurta pauză ce urmă masacrului, câțiva îngrijitori curățară arena de bucățile de carne împrăștiate pe nisip și luară cadavrele. Alții aduseră nisip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Urmează o minunată mostră de proză scurtă dar veselă, deasupra excepționalei semnături a lui Romeo Popescu: Noaptea de amor. Topica e foarte sănătoasă, Încă din start, provenind parcă din topinambur (nap porcesc): „Doar buzele noastre Îngemănate spintecau farmecul nopții”. Astfel spintecat, farmecul se ducea-ncotro vedea cu ochii, dar rămîneau buzele Îngemănate. Cei doi Îndrăgostiți plecau apoi În parc, că bătea vîntul, și se duceau la el acasă. Unde Începeau să Întreprindă niște lucruri care de obicei se petrec În stupi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
din ochii lui Rusalin, mă rog, din ochiul lui. Nu suporți să-i apari în forma asta imperfectă a existării tale. Ridică-te și pleacă. Ori nu te mai plînge atîta că atîrni pe pereții lui ca o găină jumulită, spintecată, umplută cu iordană, cu iordană tocată mare, cu iordană tocată mărunt și cusută la loc, pe burtă". De la fereastră, grădina e ultra-ordonată ca și casa. De ce-mi spun că o viață afectivă cu un idealist, cînd foarte rece, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de mânie. Parcă de mult și numai atâta ar fi așteptat, oamenii se năpustiră, în câteva clipe sfărâmară tot ce se găsea în odaie, zvârlind pe ferestrele scoase din pervaze picioare de scaune rupte, rufe sfârtecate, oale de noapte, perne spintecate și cu fulgii împrăștiați, rame de tablouri... ― După mine, fraților! strigă Petre peste un răstimp. Prin celelalte odăi și la parter toată lumea spărgea și urla. Petre alerga ca un nebun, agitând barda. ― Foc!... Foc!... Praf și cenușă să se aleagă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
între timp datoria. Trupul jupuit și alb al balenei descăpățînate strălucește ca un mausoleu de marmură; deși schimbat la culoare, nu și-a pierdut pare-se cîtuși de puțin masivitatea; e la fel de colosal. Lunecă încet, tot mai departe, pe apa spintecată și tulburată de rechinii nesătui din jur, iar văzduhul e sfîșiat de țipetele păsărilor vorace, ale căror ciocuri par tot atîtea pumnale înfipte jignitor în carcasa balenei. Uriașa fantomă albă fără cap se depărtează tot mai mult de corabie și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]