37,791 matches
-
limbajului poetic portughez. Ce contează! Anii trec, poetul se cufundă în lumea sa cețoasă și adoptă postura unui mag. În textele teoretice (Spiritul lusitan și saudosismul - 1912, Geniul portughez - 1913 etc.), verbul lui devine profetic și anunță o viitoare renaștere spirituală a țării sale. Atunci cînd majoritatea intelectualilor contemporani nu găseau suficiente lacrimi ca să plîngă înapoierea Portugaliei și doreau modernizarea rapidă a țării, unul dintre cei mai mari poeți de limbă portugheză vedea singura salvare în reîntoarcerea la trecutul legendar. Astăzi
SCRISORI PORTUGHEZE - Teixeira de Pascoaes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14392_a_15717]
-
nivel de traducător, mă întreb cum se va descurca un ins care abia dacă a absolvit liceul. în fine, chiar dacă un asemenea act ar fi cu adevărat util pentru afirmarea latinității limbii române 3), adică dacă acceptăm ascendența unui principiu spiritual asupra unuia pur pragmatic, eu cred că utilizarea semnului "â" doar în cuvintele legate de țară ("România") și cetățean ("român") marca mult mai puternic latinitatea limbii române. Exista un fel de demnitate a lui "â", semnul la care apelezi doar
Ortografia și propaganda by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/14369_a_15694]
-
în țara lui". Intelectualul deține un prestigiu imprescriptibil în fața "puterii terestre", dar și a societății în genere, prestigiu care se bizuie pe competența cultural-profesională, pe cea morală (o independență a gîndirii care girează libertatea de acțiune), precum și pe o forță spirituală - corolar al competențelor amintite - ce-i conferă un drept de reprezentativitate în raport cu suferințele, revoltele și aspirațiile societății în care viețuiește: "În numele cui vorbește scriitorul și cum își justifică luarea de poziție? În numele celor "fără de cuvînt" din societate, a oprimaților, a
Intelectualul în istorie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14400_a_15725]
-
luăm pe rînd. Protestul este atitudinea individului revoltat, în sens camusian, ce nu ostenește a-și revendica libertatea gîndirii și independența acțiunii, aflîndu-se mereu, precum un cavaler medieval, în serviciul victimei, al celui nedreptățit, umilit, oprimat, ca mesager al "puterii spirituale" ce nu-i îngăduie compromisul: "Scriitorul este disident sau nu este nimic! El nu are de ales! Altfel riscă să se blocheze într-o postură anchilozată, conformistă și pînă la urmă caricaturală și depășită". Din păcate, purtătorii protestului au fost
Intelectualul în istorie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14400_a_15725]
-
la ora actuală, au rămas și mai puțini! Doar exilul mai sporește numărul acestor exemplare nobile. Deși, neîndoios, ei formează nucleul "dur", necondiționat, insubordonabil, ascuțit la maximum al conștiinței capabile a judeca o epocă și a-i imprima o orientare spirituală. O a doua postură este cea, la antipod, a complicității cu puterea politică ("puterea temporală"), ilustrată de mercenarii gata a se înrola sub orice steag ce le asigură beneficii materiale și sociale, stăpîniți, în bicisnicia lor, de impulsul de supunere
Intelectualul în istorie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14400_a_15725]
-
Breban și-au consumat energiile aiurea: „Dintr-o teamă exagerată de represiune și sub pretextul înviorător al salvării culturii, scriitorii noștri - noi cu toții, de fapt - au sacrificat marile adevăruri ale ființei și au practicat o artă infantilă, lipsită de îndrăzneală, spirituală, îngăduitoare și onestă, cum ar fi spus Gombrowicz ș...ț înălțând, cu sau fără voie imaginea comunismului în general, amplificându-i puterea și legitimând-o" (p. 401) În ecuația întrevăzută de critic, mă întreb cam cât ar fi trebuit să
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
irezistibilă de a scrie pentru a nu muri". Ca și în ficțiuni, Márquez pornește de la o imagine, iar din prima frază deducem esențialul: „Mama m-a rugat să merg cu ea ca să vândă casa". Casa însemnând: copilăria, persoanele dragi, bogăția spirituală contrastând cu sărăcia materială, prietenii, muzica, politica, dragostea. Drumul la Aracataca împreună cu mama devine o călătorie inițiatică. Gabo își retrăiește copilăria, cu satul bunicilor materni, un sat aidoma acelui Macondo mitic din Veacul de singurătate (Macondo există de fapt în
Viața lui e un roman by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14417_a_15742]
-
palid și că el nu e albastru decît din culoarea ei". Apelul la cuvîntul scris are, prin urmare, efecte catharctice, atît în accepție platoniciană, de inducție empatică a trăirii intense, cît și în sensul aristotelic contrar, de purificare sufletească și spirituală. "Plăcerea textului" cuantifică, și în cazul dat, corespondențele subtile dintre macrocosm și microcosm. Modul liric se împletește, în această proză, cu modul dramatic, căci eroina izbucnește adesea în exclamații ce transcend eticheta ipocrită a stilului epistolar, împrumutînd, în schimb, accentele
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
este un exemplu până unde merge precizia informației. Izabela Sadoveanu este interesată de orice îi poate servi ca argument pentru susținerea unui punct de vedere. În cazul criticului francez, comentând urâțenia lui proverbială cu ecou în sufletele femeilor frumoase și spirituale, apelează la scrisorile lor, ca la încă un argument în definirea lui Sainte-Beuve ca "moment fericit în critica modernă". Desigur, doar detaliu, dar bine venit să definească intelectualul, ambițiosul, îndrăgostitul, angajat total în participarea la istoria romantismului. Femeie cu mintea
Repere pentru literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14433_a_15758]
-
cronologii sever controlate, în care selecția este în deplină complementaritate cu întregul. Margareta Feraru formulează multiplu prezența Izabelei Sadoveanu în lumea literelor române. Prefața ca și componentele celor două volume ale ediției oferă, pe lângă textele ca atare, realitatea unei biografii spirituale, fiind implicat aici portretul și autoportretul singular al scriitoarei. Nota asupra ediției motivează eliminarea din sumar a volumului Impresii literare din 1908 și a alcătuirii volumelor prin selectare, ceea ce nu înseamnă că textele sunt pierdute. Ele sunt incluse în notele
Repere pentru literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14433_a_15758]
-
înaintea colapsului său mental din ianuarie 1889. O altă trăsătură interesantă a cărții lui Safranski e, cred, faptul că pare să povestească "biografia filosofică" a lui Nietzsche cumva dinăuntru. Drept rezultat a ceea ce-ar putea numi o adâncă empatie spirituală (Einfühlung), Safranski reușește să transmită cititorului impresia că povestea ce o spune el despre devenirea intelectuală a lui Nietzsche este una pe care ar fi putut-o spune numai un nevăzut martor ocular ce ar fi asistat la întregul proces
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
cărui curaj și măreție nu sunt, mă tem, moneda cea mai curentă în lumea academică. După ce cartea a fost publicată, Ritschl, unul din foștii lui mentori, unul dintre aceia care îl sprijiniseră pe Nietzsche "fără rezervă", a numit lucrarea o "spirituală pălăvrăgeală la beție" (p. 83). Cu toate acestea, cea mai simptomatică reacție a venit de la Ulrich Wilamowitz-Moellendorf, faimosul filolog clasic. De fapt, Wilamowitz-Moellendorf a funcționat, în acest caz, ca un fel de purtator de cuvânt al întregului establishment filologic, căci
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
umbrele ce s-au lăsat asupră-i, însă și pentru a-și clarifica obiectul foarte onorabil al studiului, autorul excerptează "caracteristicile principale" ale fenomenului în cauză: "Înainte de toate, a fost vorba despre o reacție de autoapărare, de salvgardare a identității spirituale, inițiată de elita culturală românească și îndreptată împotriva transformării țării într-o provincie vasală și cu un sens al evoluției istorice deviat. În al doilea rînd, aparțin rezistenței acele acțiuni pornite din mediile culturale care au drept destinatar societatea în
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
cuvinte care au mai multă valoare decît sens, care cîntă mai mult decît vorbesc - care întreabă mai mult decît răspund, unul din acele cuvinte cu care se pot face toate meseriile"). Intelectualii români, în schimb, amenințați cu decimarea nu doar spirituală, nu se puteau exprima decît categoric, cu un ton al urgenței care s-a dovedit pe de-a-ntregul justificat de robia istorică ce se inaugura. Iată-l pe autorul Cîntecelor negre rostindu-se punctual: "Am vrea să citim toate revistele
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
dispreț pentru intelectuali, ci din teamă pentru puterea glasului lor". Cuvinte nobile ce consună, peste meridiane, cu cele ale lui André Malraux: "Cuvîntul nu, opus în permanență forței, posedă o putere miraculoasă, care vine din adîncul secolelor. Toate marile figuri spirituale ale umanității au spus nu Cezarului. Prometeu domnește asupra tragediei și asupra memoriei noastre pentru că a spus nu zeilor. Sclavul spune întotdeauna da"... Dar cele mai pline de nerv gazetăresc intervenții credem că poartă semnătura lui Tudor Teodorescu-Braniște. Răspunzînd pseudoargumentelor
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
umărul pavat cu cenușe... Sau: Vine un aer rece, polar, dinspre Murmansk, miroase a foci, reni, urși albi... Sau: Scriitorii își profesionalizează sentimentele (în paranteză, abia lizibil, E. Ionescu). Pe urmă, lucruri mai serioase. La iezuiți - cură morală... tehnică... exerciții spirituale... sau căile de ocolire a adevărului, confesiunilor stânjenitoare... reservatio mentalis, amphibologia (echivocul, ambiguitatea) cele două cazuri în care este îngăduit să-ți induci în eroare aproapele... Sau: Nu actul în sine, ci intenția celui care actioneaza, produce criteriul judecății morale
Dizidență mentală by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14494_a_15819]
-
eseu ușor școlăresc al lui Jean-Paul Delahaye, matematician și informatician. Plictiseala dependentă de telecomnada televizorului în textul lui Olivier Cauly, filosof convins că "un popor ce nu ar accepta defel să se plictisească, ar fi de neguvernat". Acedia sau plictiseala spirituală, din spatele zidurilor mănăstirilor, în analiza fratelui Thierry-Marie Hamonic, călugăr dominican la mănăstirea din Bordeaux. Mistica plictiselii la Cioran, comentată cam fără nuanță de Jean-François Gautier, doctor în filosofie. Apoi plictiseala ca remediu eșuat într-un fragment interesant de text literar
Un subiect imposibil by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14484_a_15809]
-
pus atunci frumoase speranțe în scrisul tânărului debutant. Si e drept să ne închipuim acest lucru, căci astăzi, după lectura celui de-al doilea roman intitulat " Moartea cotidiană", ne dăm seama că ne găsim în fața unui scriitor de frumoase resurse spirituale. într-adevăr, d. Dinu Pillat posedă toate elementele trebuitoare pentru a construi un roman. Si nu un roman oarecare, alcătuit la întâmplare și din orice material. D. Dinu Pillat e serios orientat în meșteșugul scrisului, pentru a realiza ficțiuni fără
O restituire by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/14520_a_15845]
-
adverbul "pururi" (referitor la îndreptarea inspirației poetului spre trecutul istoric și anistoric). Din afirmația că Eminescu avea o viziune a vieții "în care progresul nu mai poate ocupa nici un loc", secvența citată dispare în ambele reeditări. O frază ca "Atitudinea spirituală a lui Eminescu orientată într-un sens opus civilizației va reflecta și ceea ce precedă și se opune rațiunii, originea lucrurilor și coincidența contrariilor" pierde în ediția din 1974 orice element periculos, devenind (fără croșete, puncte de suspensie sau alte indicații
Fragor... Fragosus by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14546_a_15871]
-
lui Eminescu orientată într-un sens opus civilizației va reflecta și ceea ce precedă și se opune rațiunii, originea lucrurilor și coincidența contrariilor" pierde în ediția din 1974 orice element periculos, devenind (fără croșete, puncte de suspensie sau alte indicații): Atitudinea spirituală a lui Eminescu va reflecta ceea ce precedă rațiunea, originea lucrurilor și coincidența contrariilor"; în 1985 textul recuperează cîte ceva, și mai ales sînt indicate modificările: "Atitudinea spirituală a lui Eminescu [...] va reflecta și ceea ce precedă și se opune rațiunii, originea
Fragor... Fragosus by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14546_a_15871]
-
orice element periculos, devenind (fără croșete, puncte de suspensie sau alte indicații): Atitudinea spirituală a lui Eminescu va reflecta ceea ce precedă rațiunea, originea lucrurilor și coincidența contrariilor"; în 1985 textul recuperează cîte ceva, și mai ales sînt indicate modificările: "Atitudinea spirituală a lui Eminescu [...] va reflecta și ceea ce precedă și se opune rațiunii, originea lucrurilor și coincidența contrariilor". Din începutul de frază "Abia cu Eminescu și datorită atitudinii sale anticivilizatorii", în 1974 dispare toată partea subliniată; în 1985 e omis adjectivul
Fragor... Fragosus by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14546_a_15871]
-
în complicatele filoane care au dat naștere la atâtea dezbateri și opinii, ajung la convingerea că important este faptul că opera își urmează cursul firesc. Iar, în privința comentariilor, ele exprimă întrutotul pe fiecare din semnatari, indiferent de timpul material și spiritual când au fost scrise.
Spectacolul anilor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14545_a_15870]
-
adverbul "pururi" (referitor la îndreptarea inspirației poetului spre trecutul istoric și anistoric). Din afirmația că Eminescu avea o viziune a vieții "în care progresul nu mai poate ocupa nici un loc", secvența citată dispare în ambele reeditări. O frază ca "Atitudinea spirituală a lui Eminescu orientată într-un sens opus civilizației va reflecta și ceea ce precedă și se opune rațiunii, originea lucrurilor și coincidența contrariilor" pierde în ediția din 1974 orice element periculos, devenind (fără croșete, puncte de suspensie sau alte indicații
Armoniile cenzurii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14547_a_15872]
-
lui Eminescu orientată într-un sens opus civilizației va reflecta și ceea ce precedă și se opune rațiunii, originea lucrurilor și coincidența contrariilor" pierde în ediția din 1974 orice element periculos, devenind (fără croșete, puncte de suspensie sau alte indicații): Atitudinea spirituală a lui Eminescu va reflecta ceea ce precedă rațiunea, originea lucrurilor și coincidența contrariilor"; în 1985 textul recuperează cîte ceva, și mai ales sînt indicate modificările: "Atitudinea spirituală a lui Eminescu [...] va reflecta și ceea ce precedă și se opune rațiunii, originea
Armoniile cenzurii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14547_a_15872]
-
orice element periculos, devenind (fără croșete, puncte de suspensie sau alte indicații): Atitudinea spirituală a lui Eminescu va reflecta ceea ce precedă rațiunea, originea lucrurilor și coincidența contrariilor"; în 1985 textul recuperează cîte ceva, și mai ales sînt indicate modificările: "Atitudinea spirituală a lui Eminescu [...] va reflecta și ceea ce precedă și se opune rațiunii, originea lucrurilor și coincidența contrariilor". Din începutul de frază "Abia cu Eminescu și datorită atitudinii sale anticivilizatorii", în 1974 dispare toată partea subliniată; în 1985 e omis adjectivul
Armoniile cenzurii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14547_a_15872]