175 matches
-
se poate oferi decât nemărginirea cerului creștin, populat de îngeri și de oameni îndumnezeiți, adică de „forme finite, ce închid în ele infinitul?” în nu mai știu care din Pretextele sale, Andre Gide crede că doctrina creștină, fiind de un spiritualism abstract, Biserica a fost nevoită să inventeze o mitologie pentru a da material artei. A susține însă o asemenea idee înseamnă a nega întruparea concretă a lui Dumnezeu și acțiunea harului care spiritualizează și îndumnezeiește concretul omenesc. Mitologie înseamnă plăsmuire
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
este etern, cuprinzând ființa și neființa. A stat și va sta în afară de orice. Despre acest abis nu se poate spune și nu se poate gândi nimic. [s.n.]" - p. 38) arată dincolo de orice îndoială că Breb e, în realitate, adeptul unui spiritualism agnostic mult mai amplu decât creștinismul, bazat pe doctrina "crengii de aur". 3.1.2. Cel de-al al doilea CR situat în sfera BINELUI poate fi numit ETHOS. Reprezentanții săi caracteristici sunt virtuoșii, personificați în roman atât de clerici
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
catolici și protestanți, pe filiera lui Luther, din perspectivă ortodoxă, cu aplicație la câteva probleme esențiale: răul radical al firii omenești; mântuirea prin credință, nu prin fapte; îndreptățirea păcătosului prin jertfa lui Hristos; religiozitatea interioară opusă formalismului sacramental; evanghelism antitradițional; spiritualismul apolitic, anticlerical și antipapal. Dacă Luther consideră păcatul ca fiind congenital firii umane, catolicismul crede în virtutea regeneratoare a omului, născută în sufletul său din lucrarea mântuitoare a Harului Dumnezeiesc, a Sfântului Duh "care alungă păcatul din această vatră, născând astfel
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
ascultând de aceeași autoritate, pe temeiul tradiției apostolice necurmate, universale și neschimbate, care a dat Scripturile și care le garantează și unitatea de înțeles"18. Filosoful român ajunge astfel la ultima deosebire fundamentală între Luther și catolici, deosebire care implică spiritualismul apolitic, anticlerical și antipapal. Pentru Luther, rânduiala apostolică a Bisericii și Papa reprezintă "uzurpări și deformări ale duhului creștin originar", adevărate derogări de la textul scripturistic, identificând, în mod fraudulos, ordinea interioară a Împărăției lui Dumnezeu cu cea terestră a Împărăției
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
de cuvînt mai aptă pentru expresia esențelor. Același substantiv poate fi legat cu verbe sau adjective felurite, el însuși rămînînd același. Intenționalitatea lui cuprinde deci substratul imuabil, pe care după vechi deprinderi metafizice îl facem să coincidă cu lumea esențelor. Spiritualismul lui Barbu îl îndruma deci în chip firesc către un vocabular saturat de substantive. O astfel de bogăție și constantă apelare la substantive aflăm mai ales în Tratatul de antropologie creștină al lui Petre Țuțea, cu o aceeași determinare. Într-
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
devine conștient de natura filosofiei sale). Inimosul dascăl vedea În filosofia românească o filosofie generoasă, „filosofia idealului”, care ne Învață că „rostul pe această lume este ca să realizăm Înțelegerea”. Filosofia românească era, În ochii săi, „o armonie spiritualistă sau un spiritualism armonic”. În optica ei - invocând principiul naționalităților pentru izbânda umanitarismului -, „când fiecare națiune va fi pătrunsă de sfințenia existenței alteia, atunci războiul de nimicire va fi Înlocuit prin Întrecerea În cultură; ceea ce este, netăgăduit, scopul ultim al omenirei. Așadar trebuie
Prelegeri academice by Alexandru Husar () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92344]
-
Tonoiu, În căutarea unei paradigme a complexității, Editura IRI, București, 1997, p. 11. 833 Există paradigme mai mici, care se identifică cu concepțiile, doctrinele sau sistemele de idei ce se succed sau coexistă, cum ar fi de exemplu materialismul sau spiritualismul, dar există și mari paradigme, care "determină, via teorii și ideologii, o mentalitate, un mindscape, o viziune asupra lumii" (Edgar Morin, La Methode, tome 4: Les Idées, Éditions du Seuil, Paris, 1991, p. 218). De acest fel este ceea ce Morin
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
pe Sofocle nu-i mai interesează pe contemporani..." Palmaresul lecturilor lui, bunăoară cele din 1906, face impresie; Sadoveanu preia din cărțile altora puncte de vedere felurite: despre religie, despre virtute, fericire și speranță; îl țin în loc conceptele de materialism și spiritualism cu opriri la Epicur și Lucrețiu, la Bacon, la d'Holbach, Locke și Condillac, la Descartes și Leibnitz, la Hegel și Kant. Căutătorul de răspunsuri extrage fragmente definitorii (frecvent în franceză; uneori în latină) din Pythagora și Machiavelli, din Tit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
heure d'étude. Rousseau: Les hommes ne sont que des grands enfants. Donec eris felix, multos numerabis amicos; Tempora si fuerint nubila, solus eris. (Ovidiu) Descartes părintele cartesianismului doctrină care pleca dela îndoiala metodică, a avut trei discipoli: Leibnitz, fondatorul spiritualismului german; Spinosa al panteismului, în Olanda; Locke al materialismului în Englitera. Descartes, pornind de la îndoiala metodică, a păcătuit chiar de la bază; în loc să pornească de la observarea faptelor, a pornit de la purele abstracțiuni ale rațiunii pure, dela simple ipoteze pe care le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a naturei cu gândirea, a materiei cu spiritul, a realului cu idealul. Dumnezeu nu e pricina lumei, ci lumea însăși. Hegel a stabilit științificește filosofia naturei a lui Schelling. Toate sistemele filosofice se reduc la patru forme: sensualism sau materialism, spiritualism, scepticism și misticism. Aceasta după V. Cousin eclectism. Eclectismul nu e un sistem ci o expunere critică; un scepticism luminat, mai degrabă. Noua metodă a lui Bacon: a observa cu exactitate, a analisa cu precisie, a generalisa cu rigoare, metodă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Superioare la animale, ating culmea la om. La moarte când corpul se discompune, își pierde proprietățile, deci facultățile încetează de a exista. Dar noi numim înțelegerea, totalitatea facultăților intelectuale; conștiința totalitatea celor sufletești; suflet totalitatea tuturor facultăților la un loc. Spiritualismul, dinpotrivă înțelege sufletul ca un principiu independent de materia organizată și care-i supravețuiește. Aceasta mai ușor o putem concepe a priori; științificește e cam greu de a o proba și spiritualicește niciodată n-am probat-o. În școala lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
În școala lor filosofică, spiritualiștii s-au servit de idealismul lui Platon, de misticismul lui Sf. Augustin și de al altor părinți ai bisericei, și în sfârșit de ideile înăscute ale lui Descartes. Această ultimă teorie servește de bază științifică spiritualismului. Sunt trei teorii ale ideilor înăscute: teoria cartesiană în Meditațiuni; teoria lui Leibnitz în Noua încercare asupra înțelegerii omenești; și aceia a școalei dela Port-Royal-des-Champs. Cea mai complectă e a lui Leibnitz. După această teorie, ideile există a priori, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mătura de pe arenă pe acești iesuiți ai filosofiei. Propriul unei filosofii sănătoase, după cum spune V. Cousin, părintele eclectismului, e de a nu respinge nicio filosofie și a nu primi nici una. Toate sistemele se reduc la patru forme: sensualismul sau materialismul, spiritualismul, scepticismul, misticismul. Eclectismul nu-i decât o expunere a sistemului, urmată de o critică luminată. Doi oameni, unul în vechime, altul în present, au arătat neantul filosofiei speculative: Pyrrhon și Kant. Pyrrhon din Elis, filosof grec, erijând scepticismul în sistem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
filosofiei materialiste (de diverse nuanțe) și la o scădere a încrederii în concepțiile spiritualiste. Nu înseamnă că acestea au lipsit în acea perioadă; tocmai spre sfîrșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX s-au afirmat mari personalități ale spiritualismului mondial ca, de pildă, Swami Vivekananda. Unul dintre aceștia, Rudolph Steiner, a elaborat și o teorie proprie asupra educației, pusă, din 1919, în aplicare de așa-numitele "Școli Waldorf" . RUDOLF STEINER (1861-1925), provenit dintr-o familie protestantă, a manifestat de
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
ca și Im. Kant, totdeauna ca scop; iată un motiv pentru care personaliștii consideră concepția lor expresie a umanismului. De la începuturile sale, personalismul s-a manifestat ca o filosofie idealistă, de inspirație creștină, care reia unele idei ale teologiei și spiritualismului medieval sau modern (9, p. 47; 10, p. 21). Deși, în deceniile următoare, personalismul s-a depărtat destul de mult de tezele renouvieriste, el s-a considerat o filosofie în al cărei centru se află persoana cu valorile ei ("persoana sacră
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
ereziile gnostice, în favoarea reabilitării istoriei Mântuirii și a imaginii; de asemenea, de neo-plotinismul lui Origene, atașat de ideea de model al Lógos-ului, în defavoarea imaginii, dar atașat și de ideea de ierarhie cosmică, reglată de liberul arbitru; totodată, de spiritualismul și de neoplatonismul mistic al lui Grigorie din Nyssa (Besançon 96-120 și Tristan 283-318, 355-68). Una din primele ipostaze, spre exemplu, în care este figurat Iisus Christos, este imaginea filosofului, a prietenului înțelepciunii (tema se va modifica după secolul VI
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
spate n-au rădicat, cu sine să ducă". Mai târziu disputa devine aridă și de un ascetism pedant, dar trebuie să se recunoască lui Cantemir meritul de a căuta întîiul termeni filozofici (substări, asuprastări, împregiur-stări, macrocosmos, microcosmos), în slujba unui spiritualism naturalist de speță paracelsiană. Vanhelmontian în Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago, cu toate elementele de rigoare ale teosofiei (archei, fermenți, blas), Cantemir dizertează cu mult umor dialectic despre intolerabila condiție a omului ("tragicul" existenței am zice azi), pus să dibuiască în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
legătură cu el și sunt venite de-a dreptul de la Mazzini și mazzinieni, de la Cantù de pildă, pe care Bălcescu îl citează. Ele erau locuri comune ale emigrației. Însă Mazzini combina, e adevărat, propoziții enciclopediste și vichiene cu altele caracteristice spiritualismului german, dîndu-le un ton sacerdotal creștin. În umbra acestei filozofii de carbonari mesianici, Bălcescu admitea răsturnarea civilizației după Hristos. De aci încolo ea se întemeia pe "principiul subiectiv, din lăuntru, pe dezvoltarea absolută a cugetării și a lucrării în timp
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
libera dezvoltare a noroadelor divine. Și Bălcescu vorbește împreună cu alții de progres, de "marșul general al omenirii". Omenirea merge "gradat către perfecția sa, către absolut, către nemărginit, către Dumnezeu". Aci nu e vorba de vreun evoluționism optimist ci de un spiritualism integral. Dacă omenirea "va ajunge vreodată a-și identifica în tot esența sa în esența divină" este o taină nepătrunsă încă. Se observă în cursul civilizației urcușuri, stagnări și căderi (sunt celebrele corsi și ricorsi ale lui Vico) care confirmă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Muntenia, țara revoluționară (fiindcă avea burghezie, ca să amintim cauza principală), era mai mult avânt. De aceea, acolo prinde eminamente liricul Lamartine. Și să se observe că poezia lui Lamartine, pe lângă lirism, mai conținea și altceva, potrivit Munteniei: un suflu de spiritualism. În adevăr, Muntenia este mai religioasă decât Moldova, iar ideologia politică "patruzecioptistă" din Muntenia a fost spiritualistă, ca și ideologia revoluționară franceză de atunci, care a inspirat-o (vezi ideile lui C. A. Rosetti din proza lui "din exiliu"; filozofia
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
lui Lamartine convenea și din acest punct de vedere spiritului din Muntenia (vezi reflexe la Cîrlova și Alexandrescu). Moldova, rece și critică (pentru că Moldova n-avea burghezie, ca să dăm, iarăși, numai cauza principală), nu se putea influența de lirismul și spiritualismul lui Lamartine. Răceala și criticismul au făcut pe moldoveni să cultive cu predilecție proza, și anume genul epic (dezgroparea trecutului trebuia să fie atunci la ordinea zilei!) și, în versuri, mai mult poezia obiectivă - și iată de ce Moldova s-a
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
sociologice, estetice exprimând toate „fețele” veacului al XX-lea: de la Henri Bergson la Jean-Paul Sartre, de la Ludwig Klages la Theodor Adorno, de la Max Scheler la Edmund Husserl, de la Emil Staiger la Roger Garaudy, de la fenomenologie la existențialism, de la marxism la spiritualismul catolic. Chiar dacă nu toate punctele de vedere au darul de a convinge, ele suscită interes, impun reanalizări. Menționând că „asimilarea temelor schopenhaueriene se produce la Eminescu într-un mod cu totul personal”, exegetul exagerează, poate, „distanța” dintre viziunea pesimistă eminesciană
TERTULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
un aperçu asupra zonelor-nucleu ale esteticii secolului al XX-lea, întregul conținut gravitând în jurul problematicii sistemelor lui Benedetto Croce și Georg Lukács, care polarizează întrucâtva gândirea estetică a veacului. Exegetul relevă opoziția dintre cele două concepții, incompatibilitatea dintre „imanentismul” și „spiritualismul absolut” crocean și materialismul dialectic și istoric cultivat de autorul lucrării Istoria și conștiința de clasă, nu însă fără a constata o seamă de puncte comune. Semnalează teze ale principalului teoretician al autonomiei artei a căror validitate poate fi dovedită
TERTULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
omenesc, În cele trei etape ale sale, până la reziduurile uscate. Cât despre reprezentarea contemporană a lui Dumnezeu, Sorin Gherguț ar fi desigur invidios (glumesc) pe următorul poem al lui Bruno scris de acesta În cadrul unuia dintre nenumăratele cursuri axate pe spiritualismul New Age, la modă În taberele de vacanță libertine născute din corola flower-power-ului american (despre modul de viață New Age aflați cu condescendență din roman): “Je bronze ma queue/(Poil à la queue!)/ A la piscine/(Poil à la pine
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dintre redactorii ei; în 1990 s-a tipărit „colecția completă în ediție anastatică” și revista a început a fi des invocată, de astă dată (cripto)apologetic, fără a fi beneficiat de un studiu temeinic și imparțial. Definirea situării umaniste a spiritualismului pe care-l cultiva n-a fost proclamată manifest de redacție, care a pledat numai la modul general pentru reabilitarea noțiunii de spiritualitate, bruiată de accepții divergente, Astăzi însă, argumentată, precizarea se impune, pentru a detensiona un contencios ideologic persistent
CRITERION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286515_a_287844]