246 matches
-
Marino (Metodă și cunoaștere literară), Al. Piru, Cornel Regman, Ov. S. Crohmălniceanu (Franz Kafka). Lui Ion Pillat îi aparține Simbolismul ca afirmare a spiritului european, un studiu asupra celor trei etape istorice din evoluția curentului, subliniindu-i caracterul liric și spiritualist, antimaterialist, care venea după excesele romanului naturalist și formalismul pur plastic al parnasienilor. Eseistica de la R.F.R. conferă elasticitate și mobilitate atitudinilor critice, fiind o alternativă la demersurile de tip universitar sau foiletonistic: Camil Petrescu (Noua structură și opera lui Marcel
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289212_a_290541]
-
Eminescu este și ea vizibilă. Mai interesantă este culegerea de „sonete postume” Frontul roșu (1920), unde notația nudă și lucidă a senzațiilor încercate în așteptarea morții și demistificarea războiului într-o poezie aspră, document al mizeriei omenești, contrastează cu aspirația spiritualistă a autorului. Motourile poemelor trimit la Dante, Goethe, Schopenhauer, Nietzsche, Verlaine, G. Rodenbach, Émile Verhaeren, Oscar Wilde, Albert Samain, Francis Jammes ș.a. S. a și tradus, cursiv, din Heine, Lenau și din Sully Prudhomme. A transpus din limba franceză câteva
STEUERMAN-RODION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289929_a_291258]
-
cea dintâi calitate mesianică uzurpată este regalitatea. Totodată, reconstrucția templului de către Anticrist va readuce istoria la vremea lui Isus, adică, la punctul zero. Să ne reamintim că Irineu urmărește simultan două scopuri: demonstrarea unității și organicității Scripturii și respingerea teoriilor spiritualiste. În atingerea primului scop, el dă dovadă de o erudiție biblică impresionantă, alternând citatele Vechiului și Noului Testament, într‑o ordine nicidecum întâmplătoare. Astfel, profețiile lui Daniel (îndeosebi cap. 2 și 7) sunt întrerupte de cuvintele lui Isus (In. 5
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
savant, uneori ironia, calitate, trebuie să recunoaștem, destul de rară printre coreligionarii săi. Recapitulare și concluzie Cartea a V‑a din Adu. haer., în care este inserat mitul Anticristului, se adresează unui grup de clerici din Asia Mică, atrași de exegeza spiritualistă a Scripturilor. Firul roșu al demonstrației sale este constituit de ideea armoniei celor două Testamente, armonie respinsă de eretici, îndeosebi de Marcion și discipolii lui. Această idee este reliefată în cartea a V‑a, pornind de la trei evenimente: întruparea, viața
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
tipologia). Interpretarea literală a capitolelor 20 și 21 din Apocalipsă se află, de exemplu, la originea concepției milenariste, atât de evidentă în cazul lui Iustin sau al lui Irineu, foarte discretă la Hipolit. La polul opus, „tradiția alexandrină”, elitistă și spiritualistă, este rezultatul întâlnirii dintre creștinism și filozofia greacă, în varianta sa platoniciană. Pentru a nu cita decât un exemplu, opoziția ontologică ϑ <≅0ϑς/ϑ ∀∅Φ20ϑς este reluată de Origen și transpusă în opoziția de ordin hermeneutic, sens alegoric - sens literal
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de anticriști din Biserică și din afara ei. Rezumat și concluzie Viziunea pe care o are Origen despre Anticrist este cu totul diferită de cea a predecesorilor săi, Irineu, Tertulian, Ciprian sau Hipolit. În cazul său, este vorba de o viziune spiritualistă, proprie tradiției alexandrine, care abandonează provizoriu cadrul eshatologic și plasează figura adversarului lui Cristos într‑un context „metafizic”. Așa cum adevăratul Cristos continuă să se întrupeze în Evanghelie (totalitatea Scripturilor) după învierea sa, tot astfel dușmanul său se instalează, încă de pe
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
oferit lumii timpului său o doctrină completă, elementară, fără îndoială, dar caracterizată în toate componentele sale de unitatea unui principiu intern și capabilă să satisfacă spirite însetate de logică și de armonie. Nu mai este vorba aici de o metafizică spiritualistă, oarecum vagă, ci este dezvoltată o întreagă istorie a religiei, este afirmată o întreagă morală, este organizată o întreagă filozofie, dominată de dogma Providenței”. Ne aflăm în fața „unei veritabile Summa a primilor ani ai secolului al IV‑lea”. Oricât de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
De la destination de l’hommeă. Astfel, descoperim că o simplă definiție a persoanei ar fi unilaterală și incompletă. Să Încercăm, prin urmare, să vedem mai Întâi ce este persoana, și apoi să Încercăm să o definim. În perspectiva unei antropologii spiritualiste, „omul este o ființă tainică, cu rădăcinile În niște adâncimi spirituale despre care nu se poate ști până unde merg”, susține D. Stăniloae. Din acest motiv, omul nu poate fi niciodată cunoscut În totalitate. El rămâne mereu un mare mister
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
apud So, 1990, p. 96). Relațiile lor sunt inegale căci unele se dezvoltă pe seama celorlalte. Iată câteva forme ale dependenței, după același autor: colonială (capitala comercială și financiară are monopolul controlului asupra pământului, a minelor, resurselor umane); financiar-industrială; tehnologică-industrială. Teorii spiritualiste asupra dezvoltării. Cazul japonez 1. Teoria lui Bellah: rolul Tokugawa Religion în decolarea capitalistă a Japoniei În Japonia industrializarea a fost promovată nu de industriași, meșteșugari sau comercianți, ci de clasa samurailor (au restaurat imperiul, au fuzionat un număr mare
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
redus, cu elemente fantastice și poematice, grefată pe tipare mitice și turnată într-o scriitură artizanală, uneori prolixă. Astfel, romanul În preajma legendei (1989) conjugă tema creației cu erosul și cunoașterea, descriind alienarea individuală și posibilitatea transcenderii. Susținut de o metafizică spiritualistă, provenită din simbioza dintre reverberațiile arhetipale și speculațiile paraștiințifice, textul descrie autocreația personajului-narator, care parcurge o inițiere multiplă - erotică, estetică și mistică. Punctat de introspecții abisale și întrerupt de divagații eseistice, nucleul narativ se coagulează prin asamblarea unor mituri convergente
MUNTEANU-16. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288300_a_289629]
-
a II-a revăzută și adăugită, Editura Antaios, ????????????, 1999, p. 270. 15. Vezi Hans Rust, „Kant und Kalvin”, în Immanuel Kant. Festschrift zur zweiten Jahrhundertfeier seines Geburtstages, Albertus-Universität in Königsberg, Dieterich’sche Verlagsbuchhandlung, Leipzig, 1924. „Calvinismul, cu atitudinea lui rațională, spiritualistă, morală, socială și practică și cu aversiunea lui declarată față de misticism, ritualism și sacramentalism - scrie autorul - este terenul pe care luminarea crește mai bine decât în luteranism.” (p. 18) 16. Immanuel Kant, Metafizica moravurilor, ed. cit., p. 252. Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
De la destination de l’hommeă. Astfel, descoperim că o simplă definiție a persoanei ar fi unilaterală și incompletă. Să Încercăm, prin urmare, să vedem mai Întâi ce este persoana, și apoi să Încercăm să o definim. În perspectiva unei antropologii spiritualiste, „omul este o ființă tainică, cu rădăcinile În niște adâncimi spirituale despre care nu se poate ști până unde merg”, susține D. Stăniloae. Din acest motiv, omul nu poate fi niciodată cunoscut În totalitate. El rămâne mereu un mare mister
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de tipul ăla, iar eu încă mai am o chestie sau două de pus la punct în toată treaba asta cu Vanessa... Nu mă pot uita la el. Contemplu firele de iarbă de sub ochii mei, ca și cum aș fi vreun poet spiritualist convins că Dumnezeu e în fiecare fir de iarbă; încep să le smulg convulsiv. Finn e mai curajos decât mine; continuă să-mi vorbească, în ciuda comportamentului meu de obsedată. — Dar trebuie să recunosc că te-am rugat să mergi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
lui Hator, zeița dragostei și păzitoarea Muntelui Morților), Cercul Eliphas Levi din Maule (nu știu cine-i Levi ăsta, trebuie să fie antropologul ăla francez sau cum l-o mai fi chemând), Cavalerii Alianței Templiere din Toulouse, Colegiul Druidic al Galiilor, Mânăstirea Spiritualistă a Ierihonului, Cosmic Church of Truth În Florida, Seminarul Tradiționalist de la Ecône În Elveția, Mormoni (pe ăștia i-am mai găsit o dată Într-un roman polițist, dar poate că mai există și alții), Biserica lui Mithra la Londra și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
e nostalgie, este și ea precară. Aceste condiții ne-au dus spre conținutul capitolului dedicat luptei pentru sens, ce constituie nucleul central al acestei expuneri. Nu am voit totuși ca propunerea noastră să fie schimbată pentru o reîntoarcere la tematici spiritualiste tipice orizontului cultural al ultimelor decenii. Hermeneutica comportă o amplă inserare în contextul noilor limbaje și însăși dimensiunea angajării se întemeiază conștient pe confruntarea cu logicele interne ale puterii, indiferent de modul în care sunt concepute. Totodată, nu este intenția
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
pas grațios. Nu mă întristasem nici când îl vedeam cum se apropie de poartă ; eram convinsă că aveam să-i transmit de la distanță porunca să privească înapoi și-mi concentram voința în acest scop, ca să mă simtă. Dacă încercarea mea spiritualistă avea să dea greș, atunci când avea să pună mâna pe poartă ca s-o des chidă, eu aveam să-l strig : — Ce-i cu această vizită incognito, domnule Ialomițeanu ? în gând îmi repetam intonația, dar n-a fost nevoie, privirea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
instalase N.K.V.D-ul. Mulți români au fost împușcați și pe câmpuri, pe unde fugeau sau se ascundeau. Cunoscutul scriitor Virgil Gheorgiu (și Constantin), autor al atâtor volume, majoritatea în lb. franceză, între care “La 25-e heure”, prefațat de filosoful spiritualist Gabriel Marcel, scriitor despre care dau socoteala atâtea personalități occidentale ca Albert Milet, Ch. D. Boulogne, teza de doctorat a M.Welsch susținută la Bruxelles, 1983, C.V. Gheorghiu: ”En marche vers le Royaume”, a sirianului Alif Hamdan :”Harmonies et conflits
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Senator legionar; Simion Mehedinți, geograf, etnograf, pedagog, literat, Prof. Univ. - București, membru al Academiei Române, „ Cartea creștinismului românesc”(1943) e fundamentală; Vasile Militaru, fabulist; Nicolae, Principele (de Hohenzollern) n. 1903 - m. 1974, fiind autoexilat din țară...; C. Noica, filosof și eseist spiritualist, creator de școală de filosofie, fost deținut politic; Nicolae Paulescu, savant, fiziolog, Prof universitar - București, autor de tratate și cărți esențiale, m. 1931; Sextil Pușcariu, filolog de seamă, Prof univ., Cernăuți - Cluj, membru al Academiei Române, conduc.lucr. Dicționarul limbii române
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
îndeamnă sufletul la o rugăciune vie”. Concluzionând, putem spune că sfinții părinți, cu excepția unor poziții contrare din anumite contexte ascetice radicale, susțin cântecul liturgic, acesta fiind motivat prin exemplificarea unor pasaje scripturistice. Lectura și interpretarea lor biblică nu este exclusiv spiritualistă, dar acceptă și înglobează și valențele antropologice sau efectele psihologice ale muzicii, precum bucuria sufletului, sănătatea fizică sau psihică. Sunt subliniate îndeosebi aspectele simbolice și celebrative ale coralității în diferitele sale forme: muzica este în „serviciul cuvântului”, este un mijloc
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
destul de des un egotism foarte dezvoltat. Pentru a se înțelege cum ia naștere conștiința de ”sine”, exagerată în mod bolnăvicios, până la nebunia grandorii, este necesar de observat în prealabil cum se naște conștiința de sine a omului normal. Vechea psihologie spiritualistă care privește ”sinele” ca pe ceva diferit de corp, ca o substanță specială și unică, pretinde că acest ”eu” consideră corpul ca pe ceva străin, opus ”sinelui” propriu-zis, ca pe ceva exterior, în consecință, ca pe un ”non-sine”. Egocentricul este
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
imperativ categoric», o idee conducătoare, care a fost găsită în ideea de umanitate din scrierile «profetului modern» Whitman”. În continuare, Vinea se oprește asupra ideilor lui Beaudouin privind „evoluția naturală de la filozofia pozitivistă și științifică la misticism”, văzînd în „filozofia spiritualistă a lui Bergson” o reacție față de „complecta noastră dezorientare și anarhie pe toate tărîmurile”: „Sforțarea poeților moderni de a exprima viața înfierbîntată în ritmuri accelerate și vibrînd se observă și la filozofia modernă și o găsim și la Bergson, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
alte baze decît înainte de război problema relației dintre tradiție autohtonă/specific național și modernizare/occidentalizare cosmopolită. Și unii, și alții se află în căutarea unui „esențialism” artistic de factură abstracționistă: citadinist, constructivist și laic într-o parte, ruralist, autohtonist-contemplativ și spiritualist - în cealaltă. (În Literatura română și expresionismul, Ov.S. Crohmălniceanu a urmărit această continuitate din unghiul esteticii expresioniste). Și unii, și alții sînt adversari ai guvernărilor liberale și ai agendei acestora. România de după 1918 era - oricum - o cu totul altă țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
provocări europene aduc cu sine alte tipuri de raportare la tradiție. Semnificativ e faptul că moderniștii radicali se întîlnesc cu tradiționaliștii în respingerea „formelor fără fond” din secolul al XIX-lea. Dacă însă Gîndirea renova tradiționalismul sămămătorist adăugîndu-i o componentă spiritualistă, cvasimistică, bizantin-ortodoxă, în articolul „Premergătorii“, Vinea contestă realitatea oricărei tradiții „clasice”, denunță provincialismul, mimetismul literaturii culte preexistente și minoratul autohton, pledînd pentru o viziune conformă pulsului sincron al noii Europe moderne: „Astfel am ajuns să învățăm despre clasicii noștri la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ultimului jazz. Noii sosiți veneau cu un obiect ciudat: o cădelniță cu tămîie pe care o clăteau în fața oricui. La început s-a rîs”... Respingerea „artei pentru artă” (ca și aceea a „artei pentru mase”) are loc de pe aceleași poziții spiritualiste: „Arta pentru artă, arta pentru mulțime sînt tot așa de absurde. Propun arta pentru Dumnezeu”. Este invocat John Ruskin și elogiat exemplul lui Jean Cocteau, modernul pocăit cu „momentul său de luciditate” din scrisoarea către Jacques Maritain... Textul va provoca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
romanului. Eliade însuși va fi prezent ulterior în paginile Contimporanului cu o proză scurtă („Visul“, în nr. 78), într-o perioadă în care Vinea se arată tot mai preocupat de onirism, divinație și alte marote comune deopotrivă suprarealiștilor și noilor spiritualiști. Dar Eliade, Noica și Sandu Tudor nu sînt singurii membri ai „tinerei generații” care publică la Contimporanul. Vreme de aproape un an, Mihail Sebastian semnează regulat în ultima pagină a revistei o rubrică de „impresiuni” foarte liberă și... deloc avangardistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]