263 matches
-
important, Poezia simbolistă românească (1985). Valorile create în literatura română sub impulsul curentului european sunt examinate din perspectivă modernă, predominant tematistă (Gaston Bachelard, Georges Poulet, J.-P. Richard), trecându-se în revistă elemente definitorii, precum „parfumuri”, „culori”, „sunete”, „sinestezii”, „melancolie”, „spleen”, dar și „evaziunea simbolistă”, „poezia elementelor”, a timpului și a spațiului, erotica, perspectiva ironică, viziunea spectaculară, carnavalescă, „metaforele obsedante”. Concomitent cu simbolismul, I. a studiat un alt curent, consacrându-i două cărți: Realismul în literatura română în secolul al XIX
ILIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287523_a_288852]
-
de condiția umană, altele de limitele sociale: „Sângele la vis mă cheamă,/ Creierul visul mi-l destramă” (Vine, vine). Nonsensul vieții îl obsedează: „Nu mai cred în tine.../ Vine alba ceață,/ Vine neagra viață” (Ceață, ceață). Paralel cu elemente decadente (spleen, absint, opiu), intervin declarații pesimiste: „Eu plâng, căci nu mai cred în soare” (Curată noapte). Chiar „nava vieții” s-a frânt și perspectivele sunt sumbre: „Nu-mi zâmbește de departe nici un far”. Concluzie derutantă, viața pare o moară a diavolului
ISAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287621_a_288950]
-
gesticulație agonică și fantezii macabre (Necrofilul, Prințul Ral), Al. Obedenaru, cu desfășurările sale în fantastic și bizar (Cadavrul și scheletul), se numără printre imitatorii marelui poet francez. Sub influența lui Baudelaire apare (la Mircea Demetriade mai ales) o poezie a spleenului. Peisajul devine proiecție interiorizată și evocă tărâmurile visului. Regresia în trecut ajunge la identificarea cu stări vechi (avataruri), în decorul epocilor revolute. Călătoria e fie nedefinită, fie exotic îndepărtată. Se cultivă o poezie a pietrelor prețioase. Explorarea universului floral incitând
LITERATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
greutate PMS Exercițiul Întindere abdominală Tehnici de calmare Exercițiul Încărcarea bateriilor Modulul Rutina zilnică de energizare Exercițiul respirația Darth Vender Abordare energetică Paternuri energetice În timpul Dezechilibrul estrogen/progesteron Exercițiul Scoaterea veninului Experiențe extreme ale Suplimente și remedii din plante Massaging spleen exercise Meridiane implicate Schimbări de dispoziție Exercițiul Poziția neurovasculară Controlul durerii și a disconfortului Potențial pozitiv al Exercițiul de calmare a meridianului rinichiului Exercițiul de calmare a meridianului intestinului gros Exercițiul de calmare a meridianului ficatului Exercițiul de calmare a
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
ancestral asupra celor din inima localității. Prozatorul întreprinde o retrospectivă spre „rădăcinile” genetice, spre adâncurile inconștientului. Volumele de poezii Peisaje bolnave (1990) și Personaj în grădina uitată (1992; Premiul Uniunii Scriitorilor din România) cultivă o atmosferă generală de morbidețe, de spleen baudelairian întârziat. G. promovează programatic poetica optzecismului și, în genere, a postmodernismului, cu accent pe fragmentarism, pe discursul autoreferențial manierist-baroc. Adoptă postura de înstrăinat, de „bolnav” ce face exerciții de singurătate și pictează „peisaje bolnave”. Colocvialitatea, ironia și aluzia inteligentă
GARNEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287169_a_288498]
-
de primordialitate, ele subliniază opoziția sat-oraș, ieri-azi, bătrâni-tineri. Este descifrabil aici mesajul unui om însetat de absolut, dar care are parte numai de aparențe. În Conversația (1981), poetul desenează și mai apăsat stările sugerate în Evenimente - pesimismul, frustrarea, deprimarea, urâtul, spleen-ul elegiac, stârnite de simulacrul de confort. Contemporan cu începuturile optzecismului, poemul Cifrul este cel mai reprezentativ pentru acest volum ce adună chintesențele poeziei lui G. În 1998 publică noi poeme, sub semnul „timpului uitat”, ce vor fi adunate după
GHELMEZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287228_a_288557]
-
dacă ar fi reprezentați grafic, s-ar obține un adevărat arbore al structurilor lirice. Începând cu volumul Din umbra zidurilor, se vor resimți în poezia lui tot mai accentuat influențe simboliste, cu motivele specifice curentului: toamnele, parcurile, culorile, drumurile, trenurile, spleenul, starea maladivă, ca în Apus, În noapte, Citind pe Baudelaire, Trenurile ș.a. Ca dramaturg, autorul nu a vădit o mare vocație. Domnul notar înfățișează luptele electorale din vechiul Ardeal, iar în Meșterul Manole, eroul, un sculptor, se vindecă de pasiune
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
rezistența și permanența spiritului moldav. Tradiția, natura și sentimentul creștin al românismului sunt motive constante, care atestă din ce în ce mai limpede un poet format, un bun tehnician al versului. Influențe bacoviene și argheziene continuă să se regăsească nu numai la nivelul motivelor (spleenul, oboseala, moartea), ci și în imagini, în construcții sintactice, în versificație. Poezia socială este și ea frecventată cu perseverență, avându-și, desigur, punctul de plecare în condiția socială a poetului, dar și în observarea unor diferențe sociale supărătoare, însă fără
LESNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287783_a_289112]
-
traduceri. Precumpănesc transpunerile din romantici (Byron, Hugo, Lamartine, Musset, Bürger, Carducci, Heine). Numeroase sunt și tălmăcirile din poezia franceză simbolistă și parnasiană, prin care R.l. făcea, în linia „Literatorului”, atmosferă favorabilă curentelor moderne: Baudelaire (Poeme în proză, Abel și Cain, Spleen, Cântec de toamnă), Verlaine (Cânt de toamnă), Rollinat (Amanta macabră, Prăpastia, Biblioteca), Jean Richepin, José-Maria de Hérédia, Catulle Mendès. Alături de texte din Barbey d’Aurevilly, François Coppée, Paul Bourget, Georges Ohnet, Armand Silvestre, apar pagini din Zola, Maupassant, Flaubert, Tolstoi
REVISTA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289229_a_290558]
-
Anghel (Lettre), Léo Bachelin din Al. T. Stamatiad (L’Oubli). Elena Văcărescu publică poeme în franceză (Il passa), dar și transpuneri din opera unor mari poeți români (Octavian Goga, Les Opprimés). În schimb, Al. T. Stamatiad traduce din Charles Baudelaire (Spleen, Copacul), Maurice Maeterlinck (Necunoscuta) ș.a. Sunt reluate câteva poeme scrise de Al. Macedonski în franțuzește (La Forge, L’ Éphèbe aux pâles yeux). Proza este mai puțin ilustrată, deseori apelându-se tot la retipărirea unor texte (Al. Macedonski, Nuvele fără oameni
SALONUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289450_a_290779]
-
1969 se stabilește la București. Debutează cu poezie în 1926, la „Floara soarelui”, colaborând ulterior la „Viața literară”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Sibiul literar”, „Adevărul”, „Curentul”, „Falanga”, „Universul”, „Convorbiri literare”, „Țara noastră”, „Hyperion” ș.a. Publică două cărți de versuri, Spleen (1930) și Nemesis (1936), reluate în antologia Cântecul spiralelor (1969), unde adaugă un grupaj de poezii „din periodice și inedite”, datate între 1936 și 1961. A semnat și Ecaterina Catrinaru. Simboliștii sunt modelele indubitabile ale poeziei scrise de S., pentru
SANDULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289467_a_290796]
-
îndeajuns de convingătoare în structurile intime ale evoluției culturii noastre naționale”. În această perioadă publică broșura De ziua mamei (1943), un discurs rostit la Teatrul Municipal din Sibiu, care tratează, într-un stil patetic și abundent metaforic, tema maternității. SCRIERI: Spleen, Sibiu, 1930; Nemesis, București, 1936; De ziua mamei, Sibiu, 1943; Cântecul spiralelor, pref. Dumitru Micu, București, 1969; Omul din vis, București, 1973; ...Din umbra umbrelor, București, 1981. Antologii: Evoluția scrisului feminin în România, pref. E. Lovinescu, București, 1935 (în colaborare
SANDULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289467_a_290796]
-
Evoluția scrisului feminin în România, pref. E. Lovinescu, București, 1935 (în colaborare cu Mărgărita Miller-Verghi). Ediții: Alice Călugăru, Versuri, introd. Dumitru Micu, București, 1968. Traduceri: Emil Gârleanu, Der Nussbaum. Welt der Wortlosen, București, 1974. Repere bibliografice: M. Gr., H. H., Spleen feminin, DMN, 1931, 8 694; Erastia Peretz, Literatura feminină, CL, 1935, 6-8; Pompiliu Constantinescu, O antologie, VRA, 1935, 405; Sergiu Ludescu, „Evoluția scrisului feminin în România”, „Mișcarea”, 1935, 1 301; Perpessicius, Opere, VII, 148-150; Agatha Grigorescu-Bacovia, „Nemesis”, RVS, 1936, 5
SANDULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289467_a_290796]
-
1935, 6-8; Pompiliu Constantinescu, O antologie, VRA, 1935, 405; Sergiu Ludescu, „Evoluția scrisului feminin în România”, „Mișcarea”, 1935, 1 301; Perpessicius, Opere, VII, 148-150; Agatha Grigorescu-Bacovia, „Nemesis”, RVS, 1936, 5; Silviu Cernea, „Nemesis”, „Naționalul nou”, 1936, 515; C. Dan Pantazescu, „Spleen” și „Nemesis”, „Țara noastră”, 1936, 1 067; Ion Molea, Manuale didactice bune, „Țara noastră”, 1937, 1 454; Florin Manolescu, „Cântecul spiralelor”, RL, 1969, 52; D. Gherghinescu-Vania, „Cântecul spiralelor”, AST, 1970, 1; Piru, Varia, I, 379; Ilie Guțan, „Omul din vis
SANDULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289467_a_290796]
-
ușurătate - harfa în „mandolină”. Dar cel mai mult îi place să mângâie, respirând „parfum de roze care mor”, coarda melancoliei. În scenografie parnasiană, cu aranjament exotic în figurație, în orchestrație canonic simbolistă, sentimentalul se lasă, baudelairian, cotropit de nevroze. Între spleen și deznădejde, printre sonore indignări și mereu reînnoite suspine, el face amare spovedanii, invocând, înlăcrimat, „năluca” amorului defunct. Fecioara serafică din „vedeniile” medievale își dezvăluie adevăratul chip, de lascivă curtezană, avidă de plăceri, opacă la sublimitățile celui ce o adoră
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
dedicate fetei iubite, poezia se vrea o laudă demnă de idealitatea ei. Elegiile din a treia secțiune conțin reminiscențe simboliste (Ștefan Petică, D. Anghel, G. Bacovia), dar însetatul de lumină solară, stenică, aspiră să depășească starea de morbidezza sau de spleen, așa încât textele rămân dominate de „țâșnirea vulcanică” și de „clocotul de pasiune” (Octav Șuluțiu). Paradisul peregrinar (1942) consolidează imaginea poetului frenetic-vitalist chemat, ca perihelicul Al. Macedonski, de zboruri spre luminile celeste: „Aici e numai luptă aspră pentru soare. / În fiecare
SIUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289711_a_291040]
-
o sută de mici reviste efemere, opun poeticii parnasiene, al cărei principiu era eternizarea priveliștilor lumii date, o poetică a visului, a misterului, a năzuinței spre „altceva”, spre „dincolo” (au-delà), spre imaterialitate și inefabil sau care comunica sentimentul urâtului, al spleenului și nevrozei provocate de climatul în care trăiau. Deosebită, prin materialul de inspirație și prin modul sufletesc, de literatura consacrată, noua poezie o sfida și în ordine formală, permițându-și derogări de la canoane socotite intangibile, mergând, prin unii dintre cei
SIMBOLISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
prin excelență o proză de atmosferă, descripțiile fiind topite într-o unică tonalitate sufletească, a tristeții provinciale. Se întâlnește astfel cu o întreagă lirică, aptă să furnizeze, de la G. Bacovia la Demostene Botez și B. Fundoianu, o variantă locală a spleen-ului baudelairian. Altă sursă de poezie la S. rezidă în evocarea trecutului. Scriitorul a creionat încă din tinerețe povestiri și romane istorice. Pline de culoare romantică, având inițial ca modele pe Walter Scott și pe N. V. Gogol, cel din Taras
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
fi explicarea semnificației durerii corporale și a durerii psihice. Să Încercăm să vedem care sunt semnificațiile durerii morale și durerii metafizice. Durerea morală este o tulburare timică fundamentală a stării de dispoziție emoțional-afectivă, o stare de suferință resimțită interior. Plictiseala, spleen-ul, tristețea sunt semne ale unei dureri care mă apasă sufletește. Această durere Îmi amintește că eu sunt singur și destinat morții. Este acel memento mori. Literatura de specialitate numește această stare de apăsare morală, pe care o apropie de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
se înseriază simboluri și parabole caracteristice: Nimicul (Marele Zero al depărtării), Golgota și Infernul, Marele pește imperial și noul Hamlet reapărând într-o putredă Danemarcă. Lumea e demitizată, desacralizată, încât chiar Dumnezeu, „cuprins de o presimțire, / Ros de-ndoieli, de spleen și disperare,/ Renunță, trist, la propria-i zidire”. Viziunile se axează pe miturile biblice, fiind materializate în formule neoclasiciste, cu unele note de autoreferențial postmodern, S. preferând sonetul, elegia, balada și colindul. Strategiile postmoderniste sunt prezente și în versurile din
SUCEVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290005_a_291334]
-
vine mai repede sfârșitul înțelepciunii: / în înțelepciune nu te cunosc” (Prin oraș). Și aici descrierile sunt aparente, neliniștea, frământările se metamorfozează în enunț gnomic: „Purtăm câte-o taină care ne-mpiedică să fim / muritori” (Rugăciune). Versurile din E bine oriunde, Spleen readuc melancolia, în timp ce Întrebare sau Zeii bătrâni au accente expresioniste. Femeia, asemenea unei zeități, pare că se îndepărtează: „Doamna / pleacă din sufletul meu / călare, încercănată, / iar calul ei înalt se pierde în dimineața de fosfor” (În dimineața de fosfor). În
SUCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290011_a_291340]
-
poeme, unde poemul titular fixează una din strategiile predilecte ale autoarei, aceea de a atrage fragmentele eteroclite care plutesc la suprafață în vârtejul centripet al obsesiei. Cea mai reușită piesă din volum este Plicty, „o radiografie ingenioasă a stării de spleen” (Nicolae Manolescu). Textul constituie în același timp o provocare și un experiment: polifonic și intertextual (procesând atât fragmente livrești, cât și frânturi din conversații cotidiene), pueril și atent manufacturat, poemul transferă senzația de plictiseală dinspre tematica spre retorica discursului. În
POPESCU-22. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
melodramei, GL, 1958, 17; Negoițescu, Scriitori, 477-482; Corbea-Florescu, Biografii, I, 175-184; Dorin Tudoran, Biografia debuturilor, Iași, 1978, 247-260; Regman, Noi explorări, 75-78; Bălan, Repere, 179-186; Cândroveanu, Lit. rom., 83-86; Negoițescu, Ist. lit. I, 260-261; George, Sfârșitul, IV, 238-242; Liana Cozea, Spleen și deziluzie în romanul citadin al Ioanei Postelnicu, F, 1995, 7-8; Teodor Vârgolici, Omagiu doamnei Ioana Postelnicu, ALA, 1996, 312; Dorina Grăsoiu, Ioana Postelnicu - între plecarea și întoarcerea Vlașinilor, LCF, 1997, 10; Cosma, Romanul, II, 130-132; Ioana Postelnicu - 90, Sibiu
POSTELNICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288984_a_290313]
-
excelență estet, de unde și permanenta stare de dezacord dintre eul poetic și cotidian. De dincolo de suflul underground al unor ironii caustice răzbate o stare de disconfort, „împlinind lumea sfidătoare a ignoranței” (Poem hieroglific), iar spiritul este dezgustat de „porcăria devenirii” (Spleen) și de „beția stridentă a lucrurilor comune” (Spleen). Treptat poetul se dezice de spectacolul cenușiu al realității, ignorată până la stadiul de simplu decor, în timp ce descripția, metamorfozată în trăire interioară, recuperează esențele propriei lumi: „O neliniște misterioasă/ plină de experiențe ancestrale
MONORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288238_a_289567]
-
dintre eul poetic și cotidian. De dincolo de suflul underground al unor ironii caustice răzbate o stare de disconfort, „împlinind lumea sfidătoare a ignoranței” (Poem hieroglific), iar spiritul este dezgustat de „porcăria devenirii” (Spleen) și de „beția stridentă a lucrurilor comune” (Spleen). Treptat poetul se dezice de spectacolul cenușiu al realității, ignorată până la stadiul de simplu decor, în timp ce descripția, metamorfozată în trăire interioară, recuperează esențele propriei lumi: „O neliniște misterioasă/ plină de experiențe ancestrale/ se furișează/ absorbindu-le priveliștilor/ fostele semnificații” (Întunecatul
MONORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288238_a_289567]