263 matches
-
noroi. // nu sună mișto? / nu aduce puțin cu Artaud, putin cu Rimbaud?"). Poezia lui Ghergut atrage de la început că entertainment superior, prin acrobațiile intertextuale și umorul absurd. Recitita, ea dezvăluie o poetica profund baroca. Sub mască veselă, colorată, inteligență există spleen autentic. "Poantele" finale argheziene, întotdeauna memorabile, anihilează furia, frustrarea, melancolia din corpul poemului: "Aș vrea să scriu un poem care să fie o gafă imensă /.../ // nu pur și simplu kitsch, nu doar ridicol, nicidecum ceva bestial / ci ceva absolut penibil
O recreatie cu Ghergut by Radu Gârmacea () [Corola-journal/Journalistic/17626_a_18951]
-
cu neamul, culant cu vecinii, deferent cu justiția, conștiincios în pizmă, exigent cu autoritățile, flușturatic în promisiuni. Plin de el, taman când îl prinde cu dedinaintea goală și n-are nimic înlăuntru. În schimb, are nostalgii când e saturat. Are spleen. Adică o lingoare galopantă ce-l istovește pe dedesubt. Românul nu se supără niciodată. El are doar draci. E nervos pe soartă, își bombăne aproapele sau își suduie destinul, îl sâcâie în permanență o jenă interioară, resimte sfâșieri metafizice, îi
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
evocări de interioare și mici întâmplări domestice ori de viață socială de “belle époque” (“Fiecare zi e o pleoapă închisă la birou / manuscrise, table, bonton; acasă Șaliapin / la patefon... “), readuse în memorie cu un soi de elegantă oboseală, variantă a spleenului simbolisto-decadent, detensionat, însă, și lipsit de “nevroze”. Fluența muzicală a poemelor servește în chip ideal această atmosferă amintind oarecum de “crepuscularul” italian Guido Gozzano și de a sa Signorina Felicità. Pe deplin stabilizat stilistic apare universul poetei mai ales o dată cu
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
secvențe sunt onirice de-a binelea), care capătă o structură aproape declamativă, acel retorism beatnic. De aici și succesul mai degrabă în lectura publică unde se poate stabili mai bine fluxul dialogal pe care această poezie îl presupune. Scriind despre spleen-ul vârstei studenției (Studențesc și-mi pare rău suna tema unui număr din Dilema, parafrazând titlul unui volum al lui Florin Iaru), despre viața dusă frenetic, chiar dacă e ca vai de ea, de la o săptămână la alta, dintre două chefuri
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13680_a_15005]
-
sufocare călîie, fără urmări. Dedicate, pe rînd, lui Adrian Maniu, Camil Ressu, Iser și Goga, strofele din primăvară pînă-n iarnă se-nșiră la fel de la-ndemînă, potrivind niște îndrăzneli bine ticluite pe un tipar fără variațiuni. Ce ar fi trebuit să fie spleen e un plictis pasabil, de vilegiaturist rămas la vatră. Nimic apăsător, doar o anume oțăreală, rudă bună cu interesele lăsate baltă ale lui Topârceanu. În slujba faptelor diverse, ale căror strofe sînt, probabil, cele mai cunoscute din tot volumul (fără
Facilități by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7860_a_9185]
-
puternic decît frigul / te leagănă într-un cer de țipete" (cercul de frig te cuprinde fără să te atingă). Și nu mai puțin, prin amoralismul său, artificiul stimulează un egotism împins pînă la trufia paradoxală a unei depersonalizări (formă a spleen-ului), pînă la mînuirea imponderabilelor de către o făptură hibridă, "omul simbiotic" al lui Joel de Rosnay cyborgul: "clipești și îmi spui că doi oameni care fac dragoste / se scufundă și ard fiecare în privirea celuilalt / mă tocmesc cu tine să
Între natură și artificiu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7199_a_8524]
-
un sens devenirii umanului, ci ieșirea din real, din cauzalitate, din imanență și din determinații, realizarea saltului într-un dincolo sau dincoace de istorie, în vid, în ideal, în transcendent, în iluzie, în nostalgie, în vag, într-o stare de spleen sau de sublim", ne tălmăcește I. Necula) și, evident, opinia lui despre identitatea popoarelor, care poate fi înțeleasă "chiar mai bine decît esența indivizilor - prin felul lor de a participa la vag". Popoarele sînt "forme încorporate ale culturii", prin urmare
Cioran și discuția despre specificul națiunilor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/12630_a_13955]
-
If Dacă orice stânjen m-apropie de tine Înseamnă că doar dor e Dacă o prăjină ne desparte Tot dragoste e Dacă în tăcere singuri suntem Se pare că muri-vom Pentru o zi (una, alta) Sau nicicând, nicicum, totdeauna. Spleen sau numai spaimă Sunt cam multe sărbători lunile astea mereu sunt multpreamulte sărbători în anii aceștia pierduți ca de coajă nucile verzi cu miez dulce-amărui. Da, dă-mi-te dorului meu acru, acum, ca un balon de săpun sau numănui
Poezie by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/15393_a_16718]
-
Emil Brumaru Celestă, palidă Marina, Cu părul lins de heruvimi Și spleen ce-ți roade dulce splina Printre acești poeți infimi, Fă-l pe Dimov " monstru duios " ( Tu, care ești amică bună A celui mai parșiv Eros) Să-mi scrie de cinci ori pe lună Căci, iartă-mă, sînt iar bolnav Și
Celestă, Palidă Marina... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12445_a_13770]
-
manuscris care îți tocește zilele și duce o parte din tine ce n-ai s-o mai întâlnești vreodată în plăsmuirea lungului exod dar focul lunecă din vatră rămânând în loc o suire cu nașteri și eșafod Semințe prin vorbe și spleen lume ca un imens vas de lut gata să plesnească în care se vântură semințe la un loc cu ispite sfâșieri și răsfățuri întinse pe lujere palide pe cojile aruncate sunt chipuri se aud și rostiri dincolo de ecoul palmelor văd
Poezie by Nicolae Panaite () [Corola-journal/Imaginative/9467_a_10792]
-
pod din cele multe, apare, umbră, ce ne scapă. O, tânărul venit din rece Albion, precum Bălcescu dintr-un Principat, bolnavi setoși de soarele curat, ce intră în chilie, cu sacrele-i puteri, și vindecă, puțin câte puțin, romantica ftizie, spleen și chin. Valahul e în cimitirul capucin, printre săracii sudului, celalt, aici, ca-ntr-un salon aristocrat, în aer liber, în aerul eternei primăveri. Lui Keats îi stă fidel Severn și-n moarte ca-n viață, tot alături, prietenul etern
Ultimul beatnik la Roma by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/2895_a_4220]
-
și a descoperit mici monștri la lucru în orice trup viu; Sigmund Freud s-a adâncit în vise cu scopul de a le interpreta în concordanță cu rațiunea; Claude Bernard a reușit să ajungă tocmai în centrul organului suprem al spleen-ului baudelairian, care nu era splina, ci ficatul, pentru a demonstra funcția glicogenică a acestuia; Armand Fizeau a măsurat viteza luminii, acest extraordinar mister poetic, în vreme ce Edison a produs lumină artificială, iar inventatorul Nikolai Tesla a trecut raze uimitoare de
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
mînă - se gîndea la sinucidere. "Să-și tragă-un glonț? Păzească sfîntul! / Nici gînd să-ncerce așa pas", spunea Pușkin despre Evgheni Oneghin. Dar personajul lui Negruzzi nu suferă, ca cel al lui Pușkin, doar de melancolie, "Ce-n englezește spleen se cheamă, / Iar rușii o numesc handra". Conform coordonatelor socio-morale ale epocii, Andronache avea toate motivele să ucidă și/sau să se sinucidă. Și totuși, în pofida scenariilor sîngeroase pe care probabil le derula boierul stînd cu pistolul în mînă, soluția
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
textul. Un epic ceva mai complicat găsim în Iugoslavia, mon amour sau în Șapte zile, ultimele șale Dosarelor Xț, dar în general aceasta e tendința prozatorului. Încă din proza omonimă care deschide cartea, singura autoreferențială, te familiarizezi cu atmosfera unui spleen social care străbate volumul de la un capăt la altul. Toate personajele suferă de lipsa unei inițiative existențiale, ale cărei motive autorul nu le formulează explicit. Un blocaj ambiguu dar puternic îi ține pe protagoniștii monologurilor în afara fluxului vieții sociale. Nu
Pojghița cuvintelor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11646_a_12971]
-
Le înfățișează nu numai în gingășia și grația lor ce presupun o natură vulnerabilă, ci o reliefează pe aceasta din urmă, explică (plastic) ceea ce era implicit. În clipele de relativ echilibru, criza în cauză apare sub chipul tristeții difuze, al spleen-ului baudelairian trecut prin fantezismul unui Apollinaire sau Cocteau: „Îți trimit un ecuson, cel mai gingaș și mai trist./ E barat cu bulion/ Și-n triunghiul de deasupra/ Are-un melc cu crucifix/ Care ține pe un corn/ Patru fluturi
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
învinsă, soția își ia revanșa arborând o figură de martir în drumul către casă, în timp ce el ascultă un cântec portughez în care se repetă la nesfârșit cuvîntul saudade, sugerându- i nu numai singurătate „ci nostalgie, ci absență, ci regret, ci spleen, tot atâtea lucruri intime și de neîmpărtășit”. Acasă, tensiunea nu scade, se ațâță în continuare, ea nu-l lasă să doarmă, vrea să citească, el sare din pat, conflictul reizbucnește, copiii se trezesc, trebuie liniștiți, iar când războiul pare să
Nefericiți cei nefericiți by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3470_a_4795]
-
care le frînge prima dramă (la Ionel Teodoreanu, bunăoară). Conace și curți domnești, sau mănăstiri, la Sadoveanu. Interioare feminine, absorbind confesiuni, la Camil, la Hortensia. Decoruri minimale, în culorile clocotitoare ale pasiunii și ale morții, sau în cele placide, ale spleen-ului, la Sebastian, Bonciu, Fântâneru. Destrămânde, la Arghezi. După război, în fel și chip. Stabilitatea bătăturii lui Moromete, pe care numai fonciirea ce mai vine s-o amenințe. Spațiile hăiturii, din romanele esopice. Metamorfoza lui Kafka, dihania din interior, casa
Case din cărți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9220_a_10545]
-
sunt îngeri/ chiar și la mesele goale,/ ele aprind lumânări/ lângă creștetul meu./ În timp ce eu, lovind/ cu palma în speteaza scaunului,/ comand încă un substantiv./ Ceva,/ acolo..." Nu este mai puțin adevărat că o adiere de ironie planează postmodern peste spleen-ul poetului. Aceste poeme sunt tipice pentru influența pe care o are biografia asupra poeziei. Completând, inevitabil, realitatea textuală propriu-zisă cu ceea ce știm noi astăzi despre poet, ajungem, practic, să găsim în poeme sensuri diferite. În cazul în care viața
Poeme din anticamera morții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8655_a_9980]
-
cer, în apa/ de izvor cu pietricele, a dumnezeirii" (La treizeci și șapte de ani). Manipulînd sugestii intertextuale, mijlocește o compensatoare întîlnire între Vallejo și Bacovia, cel dintîi purtător al unui frison planetar, cel de-al doilea exponent al unui spleen vernacular: Nu voi muri la Paris într-o zi cu ploaie,/ nu voi vedea Parisul, am renunțat/ la femeia care de bună seamă m-ar fi convins/ cu un sărut din mila publică să mor la Paris într-o zi
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
de inși cu expresii delabra-te sau lombroziene. Îi aud pe toți (deși îmi astup urechile) stri-gându-mi la unison, sacadat, furibund și implacabil, o sentință de cor tragic antic, un veritabil recviem pen-tru Cioată: ŤTra-ducii, uăi!ť". Splendidă descriere a spleen-ului unui intelectual adevărat în marasmul moral și cultural al României în confuzia de valori a tranziției. În mod firesc, cele mai multe dintre textele care compun volumul lui Codrin Liviu Cuțitaru, Istoreme sunt legate într-un fel sau altul de spațiul
Teme ale vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7294_a_8619]
-
care nu e cea a gândurilor sale. Dezorientarea, sentimentul de însingurare, un difuz sentiment de culpă, impresia că trăiește într-o realitate paralelă sunt admirabil descrise în autoportretul 52. Cuvintele puține, expresia condensată, fraza bacoviană, spațiile albe, potențează impresia de spleen, chiar dacă la poetul arădean cauzele acestui vague a l'âme sunt explicit enunțate: "am 52 de ani/ nu mai știu ce știu/ nici cine sunt/ încotro s-o apuc/ îmi însoțesc fiul/ pe drumul calvarului/ în hôpital avicenne/ de la periferia
Parisul sufletelor împovărate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9742_a_11067]
-
lui Omar Khayyam (chiar dacă forma poemelor Ruxandrei Cesereanu diferă radical, catrenelor persanului opunându-le ample dezvoltări discursive), a căror menire este să-l facă pe cititor să-și pună întrebări. Amplele poeme din ciclul care dă titlul volumului, Coma, sugerează spleen-ul existențial atât de comun poeților de după 1989, fără însă a recurge la imaginarul expresionist și libertatea lexicală ale reprezentanților "Generației 2000". Spre deosebire de nihilismul douămiiștilor, în versurile Ruxandrei Cesereanu răzbat ecouri din poezia anilor '70 (revoltele sale existențiale aduc uneori
Spleen-ul cerebral by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8143_a_9468]
-
aburi a lui Papin, suveica zburătoare a scoțianului James Watt sau locomotiva lui Stephenson. Nu, ei vor rămâne în istorie drept inventatorii a două... boli, maladii grave, de care suferă 99% din omenire și, se pare, fără leac: stress-ul și spleen-ul. Apariția snooker-ului nu este decât unul din efectele acestuia din urmă. O poveste din timpul musonului Se spune că totul a început într-o zi a anului 1875, pe o vreme mizerabilă, la Jubbulpore în India. În vremea respectivă
Agenda2005-10-05-d () [Corola-journal/Journalistic/283452_a_284781]
-
într-o zi a anului 1875, pe o vreme mizerabilă, la Jubbulpore în India. În vremea respectivă, ofițerii Regimentului Devonshire din Armata Regală Britanică își omorau timpul în jurul mesei de biliard în timp ce musonul turna din cer tone de apă. Plictiseala - spleen-ul - era cel mai mare dușman al tinerilor ofițeri, și unul dintre ei, Sir Neville Chamberlain - nici o legătură cu prim-ministrul Imperiului de la începutul celui de-al doilea război mondial - a început să experimenteze diferite variante ale biliardului, jucate cu
Agenda2005-10-05-d () [Corola-journal/Journalistic/283452_a_284781]
-
inegalitățile valorice) cu Belgradul an cinci prieteni (1971) și Măreția frigului (1972) unde ăntr-o poezie a universului perceput printr-o durere fără nume, ăn motivele lirice se pot lesne observa acum starea de zbatere a eului, suferind de singurătate și spleen, ănfrângerea elanului spre absolut, resemnarea: prăbușirea și putrezirea calului, moartea păsărilor, sufocarea ăngerului spânzurat de propriul hâr și lipsit de aerul respirării sau al zborului, refuzul de a privi prin hublou. După o tăcere editorială de șase ani, cu Epica
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]