300 matches
-
electroni (acceptă/cedează). 7. Hidrogenul prezintă număr de oxidare negativ în: a) NH3; b) HF; c) H2S; d) LiH 8. Un element al acumulatorului cu plumb are electrodul pozitiv format dintr-un grătar de plumb, iar ochiurile umplute cu .........(plumb spongios/ dioxid de plumb). 9. Reprezentarea convențională a celulei electrochimice, a cărei reacții generatoare de curent corespunde ecuației: 10. O plăcuță de cupru se introduce într-o soluție de acid azotic; are loc reacția: a) Notați coeficiențoi stoechiometrici ai ecuației reacției
Chimie anorganică - Chimie experimentală : teste şi fişe de lucru by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaei () [Corola-publishinghouse/Science/757_a_1321]
-
tumorale von Hippel Lindau [4]. Histopatologie. Macroscopic 70% din leziunile cerebeloase sunt chistice cu un nodul mural foarte vascular, roșietic, localizat subpial și cu un conținut lichidian xantocrom proteinaceu. Celelalte 30% sunt reprezentate de tumori solide, intens vascularizate, cu aspect spongios, fără elemente contractile, care fac coagularea intratumorală imposibilă. Microscopic se disting două componente celulare diferite care pot fi prezente în proporții variabile: prima categorie este reprezentată de celule endoteliale perivasculare ce conțin nuclei intunecați și puțină citoplasmă, cealaltă categorie fiind
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
este vizibil la suprafață, după efectuarea inciziei corticale se pătrunde în chist care este evacuat. Pereții chistului sunt atent inspectați pentru a repera nidusul care nu este 203 întotdeauna aparent în interiorul chistului. În cazul tumorilor solide, vascularizația abundentă și caracterul spongios al tumorii, lipsită de elemente musculare, riscul ridicat al hemoragiilor intraoperatorii au determinat unii autori să recomande embolizarea preoperatorie [7]. Tentativa de a rezeca nodulul prin reducere progresivă se soldează cu hemoragii abundente, care pot compromite actul operator. Și în
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
tumorile intraventriculare la adult dar reprezintă doar 0,25-0,5% din tumorile cerebrale. Sunt de regulă localizate în ventriculul lateral, în vecinătatea foramenului Monro, dar au fost raportate și neuocitoame extraventriculare [25]. Histopatologia. Macroscopic intraoperator apare ca o tumoră friabilă, spongioasă de consistență scăzută, hipovasculară, uneori cu zone de hemoragie de diferite vârste, ușor aspirabilă, cu vascularizație mai bine reprezentată la nivelul zonei de inserție din vecinătatea foramenului Monroe. Microscopic este formată din celule izomorfe rotunde sau ovalare alternând cu zone
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
este constituit din mici tumori emisferice, care uneori prezintă un pedicul, putând fi comparate cu fructe roșii sau albastre, care se decolorează la presiune și cresc la efort, facilitând astfel diagnosticarea lui. Angiomul subcutanat formează o tumoră moale, de consistentă spongioasa, omogena, cu puncte indurate, relativ reductibile sub presiune, prezentând pulsații și un suflu moderat (Broca). După Terrier, diagnosticul acestor tumori este dificil sau chiar imposibil. Cand tumoră rezultă din dezvoltarea unei pete sau este consecutivă unei tumori cutanate, diagnosticul este
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
lung decât segmentul superior. Totodată, dezvoltarea oaselor bazinului (îndeosebi la femeie) și a centurii scapulare (mai cu seamă la bărbat) este preponderentă după declanșarea pubertății. Aceste diferențe de dezvoltare osoasă se datorează acțiunii hormonilor sexoizi asupra creșterii oaselor cu conținut spongios important (vertebrele), precum și asupra oaselor plate (ca, de exemplu, oasele bazinului, omoplații, sternul). Aspectul prepubertar al copilului în creștere, cu picioare lungi, umeri și șolduri încă slab dezvoltate, cu un diametru bitrohanterian ușor superior diametrului biacromial e cunoscut sub numele
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
un rol esențial în procesul de creștere îl are fenomenul de alungire a oaselor tubulare. în structura macroscopică a oaselor lungi (tubulare) se poate observa existența a două regiuni osificate distincte. Acestea sunt regiunea periferică sau epifiza, alcătuită din os spongios, care participă la formarea articulației cu osul învecinat și regiunea centrală, tubulară sau diafiza, alcătuită preponderent din os compact și care conține măduvă osoasă. Cele două epifize sunt anatomic separate de diafiză pe parcursul întregii perioade de creștere printr-o regiune
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
descrise. Puseele repetate de limfangită supraadăugată obliterează noi limfatice și determină creșterea în volum a membrului inferior cu limfedem. În varianta de limfedem primar congenital simplu afecțiunea este localizată frecvent unilateral. Limfografia constată agenezie sau megalimfatice care produc un aspect spongios al țesuturilor. Limfedemul ereditar și familial descris de Milroy este prezent de la naștere, cu transmitere dominant autosomală, care evolează progresiv și cuprinde întreg membrul inferior. Se accentuează la pubertate și este bilateral. Infecțiile recidivante agravează edemul. Limfografia constată hipoplazia limfaticelor
Tratat de chirurgie vol. VII by JECU AVRAM, IULIAN AVRAM () [Corola-publishinghouse/Science/92085_a_92580]
-
stadii de maturat. Celulele stem hematopoietice, ca și progenitorii sau precursorii celulelor sanguine descendente din acestea, au nevoie de mediu propice pentru dezvoltare, mediu care este reprezentat de măduva osoasă- un țesut care se dezvoltă în spațiile delimitate de septurile spongioase ale oaselor. 1.4. Măduva osoasă hematopoietică ca organ . Măduvă osoasă, ocupă alveolele țesutului osos spongios din oasele plate, scurte și epifizele oaselor lungi, canalul diafizar al oaselor lungi și pătrunde cu axele capilare în lumenul canalelor Hawers. Celulele măduvei
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
au nevoie de mediu propice pentru dezvoltare, mediu care este reprezentat de măduva osoasă- un țesut care se dezvoltă în spațiile delimitate de septurile spongioase ale oaselor. 1.4. Măduva osoasă hematopoietică ca organ . Măduvă osoasă, ocupă alveolele țesutului osos spongios din oasele plate, scurte și epifizele oaselor lungi, canalul diafizar al oaselor lungi și pătrunde cu axele capilare în lumenul canalelor Hawers. Celulele măduvei osoase, se află în spațiile țesutului de susținere, țesut format de o rețea sincițială de fibre
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
dintr-o formă în alta în funcție de necesități (o sângerare masivă determină transformarea măduvei galbene în măduvă roșie). Microscopic - măduva osoasă este formată din : § schelet de susținere - este grosier , rigid ,format din : * lamele osoase , dispuse regulat care se găsesc în țesutul spongios, ele întretaie și delimitează spații numite areole pline cu măduvă roșie, areolele fiind echivalentul canalului central din diafiza oaselor lungi, prin ele asigurându - se circulația și nutriția măduvei. * endost este o foiță unicelulară formată din celule conjunctive alungite. Ea căptușește
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
și macroscopic ale țesutului osos, având drept bază reducerea masei osoase pe unitate de volum. Consecința acestui viciu trofic și metabolic este fragilitatea osoasă care la rândul ei favorizează: risc crescut de fracturi, diformități paraarticulare (prin microfracturi trabeculare în osul spongios epifizar) și tulburări funcționale, uneori deosebit de invalidante. Definiția OMS a osteoporozei, care are la bază masa osoasă, indică faptul că o mare parte a populației în vârstă are un mare risc pentru fractură. La vârsta de 50 ani, femeile au
Prelegeri academice by PAUL BOTEZ () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92376]
-
în interior: două lame de substanță osoasă compactă; -între cele două se află un strat mai aros sau mai subțire de substanță osoasă sponaioasă; - la nivelul marainilor osului, lamelele de substanță osoasă compactă fuzionează astfel încât învelesc din toate părțile substanța spongioasă. 1. Tăblia osoasă externă 2. Periost 3. Structură sponaioasă (diploe) 4. Tăblia osoasă internă în cazul oaselor plate ale cutiei craniene lamele de țesut compact sunt denumite tăblie (una externă și alta internă), iar substanța osoasă sponaioasă - diploe. C. Conformația
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
periferic, urmează lamele concentrice (lamele fundamentale externe). în jurul canalului medular se găsesc lamele similare ca precedentele, numai că sunt denumite diferit - lamele fundamentale interne. între cele două grupuri de lamele sunt dispuse sistemele Havers și sistemele intermediare. în cazul oaselor spongioase cavitățile medulare sunt largi și neregulate fiind limitate de travee osoase subțiri formate din câteva lamele osoase fundamentale în care se găsesc osteocitele. COLOANA VERTEBRALĂ (COLUMNA VERTEBRALIS) Coloana vertebrală este o tijă osoasă situată în partea dorsală a trunchiului și
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
zimți, startul acoperitor este revoluționat a doua oară. Precursor a apărut la Viena la C.M. din 1951 în persoana austriacului Waldemar Fritsch, până atunci puțin cunoscut pe plan internațional. Tânărul experimentat a găsit pe când făcea curățenie în pivniță o machetă spongioasă netedă, groasă de 3 mm și imediat a lipit-o la paleta sa pe ambele fețe. Fritsch a venit cu noul cauciuc și la C.M. a reușit să înlăture o serie de nume sonore, a ajuns în optimile de finală
Tenis de masă : curs pentru studenții facultăților de educație fizică by Nicolae Ochiană () [Corola-publishinghouse/Science/91614_a_92361]
-
și la sfârșitul anului era plasat pe locul 9 în clasament. Dar Friesch era în Europa un out-saider, un caz unic. Adevărata revoluționare a tenisului de masă urma să vină din Asia. În Japonia se experimentase stratul acoperitor din cauciuc spongios fără zimți încă din anii 40. Deci, C.M. din 1952 din Bombay era departe. Specialiștii japonezi au venit cu materialul inovator, au câștigat dintr-o lovitură 4 medalii de aur și au urcat pe locul I în lume. Deoarece dezavantajele
Tenis de masă : curs pentru studenții facultăților de educație fizică by Nicolae Ochiană () [Corola-publishinghouse/Science/91614_a_92361]
-
dezavantajele nu erau de neglijat și tenisul de masă era amenințat să devină neatractiv, ”bombele de burete” ultrarapide au fost interzise de I.T.T.F. în 1959 după multe discuții internaționale pro și contra care au durat ani întregi. De atunci cauciucul spongios nu poate fi folosit decât pe stratul inferior. În interiorul I.T.T.F. existau discuții aprinse despre cât ar trebui să fie de gros stratul acoperitor al paletei. Pe când Japonia propunea 6 mm, în Europa puternica alianță dorea numai 3 mm. Cu ajutorul Chinei
Tenis de masă : curs pentru studenții facultăților de educație fizică by Nicolae Ochiană () [Corola-publishinghouse/Science/91614_a_92361]
-
sfârșit la 4 mm - o regulă valabilă și azi. Ca urmare ( și asta reprezintă cea de-a 3 revoluționare în sectorul paletei ) și-au făcut loc din ce în ce mai mult noile starturi acoperitoare de tip Sandwich ( constituite din stratul inferior din cauciuc spongios și cu un strat superior fie din zimți spre interior sau exterior ) în defavoarea vechilor mărci de cauciuc cu zimți de tip „scândurele”. În decursul deceniilor jocul de siguranță și de suprafață a fost înlocuit de noul joc de ofensivă. Din
Tenis de masă : curs pentru studenții facultăților de educație fizică by Nicolae Ochiană () [Corola-publishinghouse/Science/91614_a_92361]
-
plantele atacate prezintă simptome asemănătoare cu cele produse de nematodul bulbilor - Ditylenchus dipsaci Kuhn. Din cauza plantele se opresc din creștere, tulpinile se îngroașă și plesnesc la bază, iar discul radicular se desprinde cu ușurință. În interiorul bulbilor, țesuturile sau un aspect spongios, sunt mai închise la culoare, uneori brunificate și se fragmentează cu ușurință. În galeriile produse în bulbi se instalează diferite bacterii și ciuperci saprofite, care determină putrezirea totală a țesuturilor. Măsuri de prevenire și combatere. Se aplică aceleași măsuri preventive
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
de chiști renali, anatomo-patologul este pus în situația de a face un diagnostic diferențial (3, 14, 15, 21) între formele de afectare chistică renală, și anume: chistul renal simplu; displazia chistică renală; boala polichistică renală ARPKD; boala renală medulară: Rinichiul spongios medular; Complexul bolii medulare chistice uremice nefronoftizie; boala chistică câștigată (asociată dializei); chiști renali în sindroame malformative ereditare (scleroza tuberoasă); boala glomerulo-chistică; chiști renali extraparenchimali (pielocaliceale, chiști limfangitici localizați în hil). 1. Chistul renal simplu Pot fi unici sau multipli
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
dilatați, cu dispoziție în unghi drept/radiar pe suprafața corticalei. Microscopic, chiștii sunt dilatații ale tubilor colectori (origine în tubii colectori), tapetate de un epiteliu simplu cubic (planșa 7). Consecutiv, se poate remarca atrofie tubulară și fibroză interstițială. 4. Rinichiul spongios medular Chiștii (dilatații ale tubilor colectori) au localizare bilaterală, strict la nivelul medularei, în una sau mai multe papile; ei lipsesc din corticală. Au dimensiuni mai mici de 5 mm (diametru), sunt tapetați de epiteliu simplu cubic/cilindric sau uneori
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
determină coafarea cordajelor; la rândul lor, cordajele tendinoase se transformă mixomatos, devin elongate, subțiri, fapt ce favorizează ruptura. Microscopic, se observă o diminuare a stratului fibros al valvei (implicat în menținerea integrității structurale a cuspelor), o îngroșare marcată a stratului spongios, alături de o modificare a elementelor colagenice ale cordajelor. Secundar, apar o serie de alte leziuni: îngroșarea fibroasă a foițelor valvulare (în special în zonele de contact), îngroșarea lineară, fibroasă a endocardului ventriculului stâng (la locul în care cordajele tendinoase, extrem de
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
asemănătoare o produce depleția cronică de potasiu (din aldosteronismul primar sau acidoza tubulară renală distală). Chiștii sinusului renal (chiști peripelvici sau parapelvici) pot fi multipli și bilaterali, modificând pelvisul renal. Distincția față de ADKD este ușor de făcut prin ultrasonografie. Rinichiul spongios medular se caracterizează prin chiști mici ce includ canalele colectoare medulare și dau pe urografie un aspect tipic de striații în perie, pe rinichi de mărime normală; în plus, absența manifestărilor sistemice și a caracterului familial permite diagnosticul diferențial cu
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
se repetă la distanță de 2-3 ani. Chiștii sinusului renal pot fi multipli, bilaterali, înconjurând arborele pielocalicial și determinând alungiri, deplasări, amprente ale pelvisului renal, recunoscute la urografie. Distincția de ADPKD este ușor de făcut prin ecografie și CT. Rinichiul spongios medular se caracterizează prin dilatarea tubilor colectori în una sau mai multe piramide renale, uni- sau bilateral. Se formează cavități cyst-like (1-7,5 mm) ce reprezintă dilatarea porțiunii terminale a tubilor colectori. în aceste cavități pot fi prezenți calculi. Radiografia
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
la care se adaugă ulterior chiști medulari) și este autosomal recesivă. în ambele forme, rinichii nu sunt măriți de volum, ci chiar mici. Gena ce produce complexul boală chistică medulară-nefronoftizie juvenilă se află pe cromosomul 2. 5. Rinichii cu medulară spongioasă (dilatații chistice mici ale canalelor colectoare medulare) reprezintă o afecțiune negenetică relativ benignă, care se poate confunda cu ARPKD, dar nu are fibroză hepatică. 6. Așa cum am precizat anterior, cel mai important diagnostic diferențial al ADPKD la copil este cu
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]