533 matches
-
oare le dădeau doar noaptea?) ca să pricep cum stau lucrurile. Mă gândisem de nu știu câte ori la orașele astea plutitoare, suspendate, la populația lor pestriță, compusă din sute de mii de vieți pulsând simultan în aer, făcând de toate: citind, dormind, sporovăind, scărpinându-se în nas, legate între ele prin centura de scaun, telefoane mobile și-un sentiment prostesc de confort și siguranță. Îl încercasem și eu, închisesem repede ochii, să nu vomit. Între tine și pământul care te născuse stăteau doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
contradicție cu tot ceea ce te obișnuiește Occidentul. Mă limitez la un exemplu: mă găseam într-un autobuz supraaglomerat, iar aparatul de radio al șoferului era calat pe frecvența unui post de radio FM idiot, dar complet idiot, la microfonul căruia sporovăia un soi de maimuță veselă; debita glume și invita la "concurs" ascultătorii într-o limbă română impregnată cu anglicisme prost formulate, scuipate rapid printre dinți. Tema unuia dintre concursuri era "Câștigă 200 de euro să-ți vizitezi soacra". Pentru a
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cu porțile pe care le-am văzut la Saint-Malo, în Bretagne. Mă chinuie iarăși demonul melancoliei și dorul de Europa, încarnat în acești doi sărmani care continuă să se filmeze unul pe altul cu camera lor ca o cutie neagră sporovăind încontinuu cu o mirare sinceră... Încă o pastilă din ciclul "România în Québec". Chiar lângă poarta Saint-Jean se găsește un patinoar pe care primăria orașului îl construiește în fiecare iarnă pentru turiști. Cum frigul nu lipsește de aici, este ușor
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ne descoase de unde suntem, cu ce ne ocupăm, ce vânt ne-aduce pe la Sirețel, dac-am făcut sau nu serviciul militar apoi, aflând chiar de la fata lui că în luna următoare urmează să fim încorporați la oaste, a prins a sporovăi și-a ne dojeni: D-apoi, voi, măi flăcăilor, după cât pricep eu, n-aveți încă nici caș la gură cum se zice pe la noi și vă cam zburdă prea de timpuriu gândul după fuste... Se vede treaba că nici părinții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Iarna anului 1987 venise cu zăpadă puțină. Și cu geruri siberiene. Sfântul Nicolae, ziua onomastică a lui Bițu zi care coincidea și cu cea de naștere căzuse într-o duminică. Ne-am întâlnit cu toții și-am chefuit ca de obicei, sporovăind vrute și nevrute și încercând s-o consolăm pe Corina și Bițu, care-a fost mai tandru ca oricând, și eu, și Vera, și Florinel, și soția acestuia, Fabyola dar ea plângea. Și bea, cum n-o mai făcuse niciodată. De ce nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
câteva picături roșiatice Încă Îi mai scăldau colțul buzelor cărnoase. - Lasă-mă În pace, amice. Vreau să beau singur, murmură, ferindu-și privirea și aplecându-se peste cană. Încerca să mai prindă câte ceva din discuția celor patru, care continuau să sporovăiască. - Singur? Nu știi că În singurătate stă rădăcina viciului și a păcatului? stărui noul venit. Ea induce În suflet sămânța acelei melancholia obscura și ne dezechilibrează umorile, predispunându-ne trupul la boli și la o tristă decădere, precum afirmă Aristotel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
două friganele. Eu luam meniul complet, cu tot tacâmul, de la grepfrut până la orez cu lapte și mâncam la o măsuță așezată sub fereastra deschisă, în aburul care se ridica din apa lacului ce uda poalele perdelelor elevețiene. Așezată pe pat, sporovăind fără încetare, doamna Renling își dădea jos masca transparentă cu care dormea și începea să își ungă fața cu tot felul de loțiuni și creme, își pensa sprâncenele. Subiectul obișnuit de conversație erau ceilalți oaspeți. Îi lua pe rând și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
când îi puneam gluga sau i-o luam. La hotelul La Regina am chemat cameristele speriate să vină să fie prezente când lucram cu el. Thea le-a aliniat pe toate și le-a spus: Hablen, hablen ustedes! Trebuiau să sporovăiască. Pentru că voiam să îl obișnuim pe Caligula cu prezența oamenilor și cu sunetul vocilor lor. Așa că femeile indiene, îmbrăcate în halate de lucru, speriate și în același timp amuzate - s-au așezat într-un șir și s-au uitat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
palmele împreunate în poală. Arhitectul doarme și el, cu bastonul așezat lîngă piciorul bolnav, în vreme ce profesorul, așezat alături, plictisit de-a binelea, se ridică și începe să se plimbe, trăgînd uneori cu coada ochiului spre masa unde cele două bătrîne sporovăiesc continuu, iar de o vreme încoace, femeia cu ochelari a scos din sacoșă un pachet cu cărți și face pasiențe, mai mult ca un tic nervos, fără să fie atentă întotdeauna la ce iese, spre nemulțumirea soțului, care se tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Îmi pusesem În mișcare toate părțile leneșe și reușisem să le fac să-și intre În formă. Spălată, parfumată și gătită, am plecat apoi În căutarea lui Rachel. Am găsit-o În biroul de la parter, Încă În hainele de stradă, sporovăind cu Lesley. Nu era o conversație de o prea mare profunzime, căci Lesley n-ar fi putut-o duce. Nu există blonde mai toante decât ea, decât dacă natura le-a luat de la naștere glasul. — E cineva amatoare să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ca să se asorteze cu podeaua de lemn și zidurile pătate. Localul ăsta mă făcea să vreau să merg la Dublin. Se pare că, acolo, străzile sunt garnisite cu astfel de cârciumi, care nu se Închid niciodată, unde oamenii vin și sporovăiesc cu tine, după care te invită la petreceri la care berea curge ca apele râului Liffey. Acolo, te va vedea Bono și Îl vei inspira să scrie un cântec despre cum arătai ca Sfântul Duh risipindu-se prin cețuri, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
după o repetiție la Sala Mare; mulți dintre actori încă își purtau costumele de scenă. Surescitată, trupa împreună cu asistenții ei pornise într-o zgomotoasă procesiune de la Sală până la cârciumă, iar acum se răspândiserăm cu toții de-a lungul tejghelei de la bar, sporovăind în gura mare. (Cârciuma fusese de curând renovată și distincțiile dintre bar, salon și separeuri fuseseră abolite.) Se aflau acolo Tom și Anthea, Hector Gaines, Nesta, Valerie și Olivia, cu răsfățatul lor Mike Seanu, și Simeon, fratele Oliviei, care urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se așezară pe latura dinspre ușa birtului, a mesei, sub o boltă resfirată și năpârlită de viță de vie, sufocată de goange roitoare și de alte bâzdâgănii nocturne, momite mortal de mirajul luminii electrice. Alături de ei, amfitrionul Mariusache continua să sporovăiască vrute și ne-vrute, cu chef și pe un ton absolut dezinhibat, de plutonier artilerist fruntaș, recompensat și dânsul cu o pe deplin meritată, deși cam tardivă, permisie. Pe cealaltă margine, se așează cu reținere Îngerul, urmat de Vierme, care
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pătate cu sânge, și eu scriu: te rog. fă lucrul ăsta special pentru mine. te rog. dacă chiar vrei să mă faci fericită. Sari la Evie instalată ca la un talk-show sub luminile direcționale dogoritoare, în centru la Brumbach’s, sporovăind cu mama ei și cu Manus și cu noul ei soț despre cum a întâlnit-o pe Brandy cu ani întregi înaintea noastră, a tuturor, într-un grup de sprijin al transsexualilor. Despre cum toată lumea are nevoie de-un mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
vedea făcut knok-out, mai degrabă mă omor. Urc În vârful blocului și mă arunc În gol. Îmi fac o ieșire din scenă grandioasă. Demnă de bărbații iluștri ai Romei antice, oameni capabili să-și taie venele și să aștepte moartea sporovăind despre nemurirea sufletului, capabili să-și Înfigă un pumnal În inimă, să se arunce În flăcări. Catone Uticense. Cicero. Seneca. N-am să ajung la pârnaie. N-am să urc scărița romană. Niciodată. Este nevoie de un gest grandios. Voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe scândurile pardoselei. Ar fi rămas ore În șir acolo Înăuntru, poate până și-ar fi pierdut cunoștința, poate pentru totdeauna. Dar când ușa se deschise și două fâțe musculoase, goale ca niște viermi, veniră să se Întindă pe bănci, sporovăind, se Întrebă cu cine erau rude și cum Își făcuseră rost de permisul de intrare, și ieși grăbit afară. Rămase sub dușul rece până când Începu să tremure. Apoi se Îmbrăcă din nou și se Îndreptă spre ieșire. Nu mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
așa un observator acut al limbajului corpului. După ce a plecat, ea s-a pomenit râzând tare. Profesoara de Nevoi speciale a lui Connolly ar fi fost foarte surprinsă, se gândea ea, să-l vadă pe elevul cu probleme de învățare sporovăind așa de însuflețit despre Degas! Cu timpul, vizitele lui Connolly au devenit o obișnuință. I s-a dat curaj să-și expună și mai mult ideile despre artă și viziunea lui asupra lumii. Câteodată, când el și Sheba vorbeau sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mine interlocutorul sperat, deveni volubil, până când primarul îi făcu un semn din partea opusă a odăii și-l chemă lăsând-o pe Ana cu mine. Rămaserăm în partea aceea, izolați, ca și cum am fi fost singuri în camera plină de invitați care sporovăiau și râdeau. Stăteam, acum, față în față. - Ce bine! spusei. - La ce te referi? întrebă, privind absentă, dar nu era. - La faptul că suntem acum numai noi doi. - Totdeauna am fost așa dar n-ai observat. Răspunsul, chiar timbrul vocii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mi-e dor să mâncăm iar împreună”, și, ca prin minune, ne trezirăm în casa mătușii mele, ea trăia, mă miram cum de trăia, ca în vremea când eram elev în penultima clasă de liceu, ne conduse în bucătărie unde sporovăiam de obicei - nu-și dădea seama că murise de mult, era chiar veselă de oaspeți, vechii oaspeți gălăgioși, de atunci, spunea că s-a săturat de când stă singură, că ne așteaptă de mult; trecuseră zece ani de la moartea ei, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
prânzul zilei, la tribunal. Ne îmbrățișarăm; părea în afara vârstei pe care o avea, - spectator la trecerea vremii, în care nu se simțea cuprins, părea să nu-l intereseze, dar pe care era bucuros, sau numai curios, s-o privească. După-amiază sporovăirăm, de data asta în sufrageria doamnei și domnului Pavel, amândoi bucuroși de rarul oaspete al casei, vioi amândoi, cu toată vârsta lor înaintată. În ce privește pe domnul Pavel, el avea acum 79 de ani, trecuse de mult de granițele generației lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
se transformă În magazin de pompe funebre. Mă Întreb dacă nu cumva moare omul și după două ceasuri vrea s-o ia de la capăt. Vorbele astea o făcură pe Ruby să se Înece de râs. Atâta au râs și au sporovăit, că trecu o groază de vreme până să se gândească să se uite pe meniu. Abia când chelnerul veni a treia oară să Încerce să ia comanda, hotărâră și ei că ar fi cazul să se gândească la mâncare. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
plăcere. Până la urmă, nu prea a avut destul timp ca să vorbească cu Sam, În parte pentru că telefonul suna Încontinuu, și În parte din cauza lui Chanel carea părea foarte hotărâtă să-i povestească lui Sam tot istoricul ei ginecologic. În vreme ce Chanel sporovăia, ea continuă să desfacă păturile. — Oricum mi-au scos fibroidele În ’98. Toate femeile din familia mea au avut fibroide. Se pare că asta ne ține de patru generații. Apoi au verificat dacă aveam ovare polichistice. Se pare că ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
coboare lin atunci când greutatea copiilor Începea s-o cumpănească pe cea a pietroaielor de la capătul gros. Străinului Îi săriseră frânele de la bicicletă. Zbura la vale cu o iuțeală care le făcuse să se Închine pe babele ce Împleteau ciorapi și sporovăiau la divan. Îi dăduseră lacrimile de la șuierul vântului și socotea, poate, că În curând coasta avea să se sfârșească, iar bicicleta urma să se oprească de la sine În câmp. Ce-o fi fost În sufletul lui când a văzut bariera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sticlete; pe cerul albastru - rândunici și porumbei -, iar Într-un colț, Soarele zâmbăreț ca un om ce și-a pus burta la cale numai cu bunătăți, a băut și două pahare cu vin și e gata să se pună pe sporovăit; pe iarbă, printre flori, fel de fel de vietăți; un curcan Înfoiat, cu coada roată și mărgelele de la gât albastre și roșii; un cocoș țantoș, cu pieptul Înainte și penele din târtiță semețe; amestecate, oi cu miei, vaci cu viței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Ha! Ai cam Început să caști gura a mirare! Păi, ai și de ce...Am văzut cu ochii mei pe căzătura de Gogoașă sărutând locurile pe care tocmai călcaseră papucii ei. Eu trec din când În când pe la Dagdelinis să mai sporovăim. Gogoașă pretinde și el că e mare prieten cu Diogenis. Într-o duminică eram tustrei la el În tindă. Face hodorogul ce face și-l trimite pe grec În pivniță să scoată niște vin. Din curte venea miros de iasomie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]