506 matches
-
în stradă însoriți de viziriu. Să tot fi fost în jurul orelor zece; strada era animată și pe trotuare curgea o mulțime de lume. Profitând de câteva clipe de răgaz, ieniceri scunzi, câtă frunză și iarbă, se plimbau agale în grupuri, sporovăind de-ale lor. Din sens opus, mai sobri, mai tăcuți, veneau ținând sub braț frâiele cailor spahiii. Câțiva invalizi de războaie ieșiră și ei în poarta caselor, să se bucure de razele călduțe ale soarelui. La mesele de pe terase, în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
recunosc, a spus ea desfăcând cutia la un capăt. Dar a fost tare amuzant. Vrei unul? Nu încetez să mă minunez cum între două femei se poate crea o legătură după ce ronțăie împreună câțiva biscuiți. După trei pișcoturi de fiecare, sporovăiam de parcă eram cele mai bune prietene. Deci, a spus Shelley, debordând de energie, vrem să dăm de această femeie, nu-i așa? Dacă te gândeai că eu s-ar putea să știu cine e, ei bine, nu. Nu știam nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
se extindea peste masivul Ural pînă la Moscova și Petrograd, „asemenea aortei care duce pînă În inima problemei“ - va scrie un contemporan nostalgic. Prin lingușiri, mituiri, urmăriri, vicleșuguri, ca și grație cinelor În care „șampania curgea În torente, iar oamenii sporovăiau ca niște coțofene“, Racikovski va descoperi, spre sfîrșitul anului 1890, o organizație revoluționară secretă care confecționa bombe În atelierul unui lăcătuș dintr-o suburbie pariziană. Bombe pentru teroriștii din Rusia. Secția a treia a poliției țariste va reuși astfel să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
niște arbuști sălbatici; cât despre insecte, pielea mea tăbăcită putea să le suporte toate răutățile. Ne-am dus la râu să ne scăldăm în timp ce Ata pregătea cina, și după ce am mâncat ne-am așezat pe verandă. Am fumat și am sporovăit. Tânărul avea o armonică și cânta melodiile la modă prin music-hall-uri cu vreo zece-doisprezece ani în urmă. Sunau ciudat în noaptea tropicală, la mii de mile de orice lume civilizată. L-am întrebat pe Strickland dacă nu-l supără promiscuitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
câteva picături roșiatice Încă Îi mai scăldau colțul buzelor cărnoase. - Lasă-mă În pace, amice. Vreau să beau singur, murmură, ferindu-și privirea și aplecându-se peste cană. Încerca să mai prindă câte ceva din discuția celor patru, care continuau să sporovăiască. - Singur? Nu știi că În singurătate stă rădăcina viciului și a păcatului? stărui noul venit. Ea induce În suflet sămânța acelei melancholia obscura și ne dezechilibrează umorile, predispunându-ne trupul la boli și la o tristă decădere, precum afirmă Aristotel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Romulus... și la nebunia aia de la Everac, despre care, poate, voi vorbi mai încolo. După amiaza aceea era fermecată pentru că nu se mai termina, nici eu și nici Berechet nu voiam să-i punem capăt. Stăteam de câteva ore și sporovăiam despre câte-n lună și-n stele, vorbeam unul cu celălalt de parcă eram prieteni de când lumea, treceam în revistă tot ce se petrecuse în teatru de când eram eu acolo. Ciudat, nu-mi aduc aminte să fi vorbit și despre vremuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
afară cât ai clipi, legitimația de la Lecoq nu l-a impresionat deloc. Mai dau o tură și mă întorc, omul meu plecase și mă iau în vorbă cu o cucoană, aflu că era chiar directoarea de la Bouffes, are vreme să sporovăiască, îi spun clar că sunt adeptul reîncarnărilor, este și ea, mă informează, cred teribil în stele, așijderea, nimic nu este întâmplător în lume, asta i-a pus capac. ― Adică? vrea să afle și îi explic: ― Am fost în urmă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
alții, poate că se plictisise să tot vorbească el, poate că pur și simplu era obosit, cine știe! Când, în sfârșit, am terminat, m-a întrebat ce fac de fapt, ce cred despre teatrul alternativ, ce am de gând, am sporovăit și, când a apărut directoarea, gătită frumos, veselă, cu acel zâmbet inconfundabil de vedetă de cinema, ne-am luat la revedere, el a plecat probabil la un restaurant, eu am luat-o pe jos spre hotelul unde urma să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
intru, îmi face semn să mă așez pe un fotoliu și, după ce spune iute ce are de spus, că să mă apuc de treabă dacă vreau să ies din cocleala vieții de văduv, mă îndeamnă iute cu un whisky și sporovăim apoi vrute și nevrute, despre toate cele, ce mai e pe la Național, ce mai face ăla, dar ălălalt. Probabil că vorbea ca să se asigure că nu a chemat pe unul care o luase razna, probabil așa i-au spus unii care m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
serviciului, dar face tot posibilul și vine. - La revedere, domnule Marcel! strigă Emanuela veselă, întorcându-se spre șoferul autobuzului. Sunt pe mâini bune! Apoi, așeză bagajele pe căruț și apucând de mânerul acestuia pentru a-și ajuta tatăl, plecară amândoi, sporovăind în timp ce parcurgeau drumul către casă, bucuroși... Mama Emanuelei nu mai avea răbdare. Ieșise de câteva ori la poartă, tot privind pe drum în direcția de unde trebuia să-i vină fiica. Când i-a văzut apropiindu-se, inima i-a tresăltat
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
foarte surprins, și, în final, declarându-se mulțumit de rezultat a deschis porțile, iar Emanuela a ieșit mândră cu căruța din curte, așteptându-și tatăl să urce. Mai apoi, alăturați umăr la umăr pe scaunul căruței, mândri unul de celălalt, sporovăind întruna, au dat fru liber calului, să tot tragă căruța după el pe ulițele satului, spre locul de unde aveau să aducă iarbă. Au ajuns repede și Emanuela și-a rugat tatăl să ducă dânsul calul în pripon. Ea a luat
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
urce la cer să-l îmbuneze pe Zeus. Cei din spital spuneau că nu se vedea piele de om pe el, era tot înfășurat în tifon, doar ochii ca două mari safire îi străluceau printre înfășurările tifonului și buzele care sporovăiau întruna despre acele vremuri. Domnule, ăsta e nebun, își dădeau cu părerea unii bolnavi care mai știau ceva istorie, ăsta povestește totul din cărți, probabil că a citit prea mult la viața lui!.> <Nu, domnule, intervenea altul, dumneata știi ce
UN „EROU” AL MINERIADELOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363297_a_364626]
-
Autor: Elena Neacșu Publicat în: Ediția nr. 2188 din 27 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Ninge, ninge, noapte mi se lasă, Fulgii și-au pornit în dans colind, Dus eu nu mă las acum de-acasă, Cum te-aș asculta sporovăind... În sobă focul arde -ncet, mocnit, E noapte de-nceput de lume, Iar norocul meu pare tăinuit În tolba doldora de rime Și-n lumina ce-și sporește-azur Din adâncul ochilor căprui, Vino-n sărutări să te înconjur Și de-
NINGE, NINGE de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 2188 din 27 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364167_a_365496]
-
până autocarul a demarat, făcu semne cu mâna ca în filmele cu soldați care pleacă la război, lăcrimă puțin și, gata, la slujbă, deoarece pe piața asigurărilor apăruse, dură, concurența. „Fetele mele” perfect indiferente la semnalele trimise de tati, mai sporovăiră câte ceva, forfecară puțin pe acei pe care-i cunoșteau și acum erau tot în autocar, observară că printre turiști se afla și domnul Nick, antrenorul de fitness al doamnei, dar și Ted, un tânăr bun să joace într-o reclamă
EXCURSIA DE DOCUMNETARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368422_a_369751]
-
fel cu Aprozarul nostru, unde se găsea și bere foarte ieftină - 1,5 coroane sticla, față de 5 coroane, cât era la un restaurant fără pretenții, cum am aflat mai târziu. Timp aveam destul, așa că am golit o sticlă-două pe loc, sporovăind cu vânzătoarea, o femeie tânără, atât cât mă pricepeam eu în slovacă, apoi am revenit acasă, deoarece se apropia ora sosirii lui Suzy, cum i se zicea în familie. Când a apărut Suzana, eram de mult acasă, cu darurile aduse
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
amândouă și am invitat-o cu mare drag, studiindu-i stupoarea și nedumerirea. Probabil credea că încă nu descoperisem făcătura ei și se uita cam cu frică la farfuria mea, plină ochi cu nectarul zeilor ce aburea periculos de apetisant. Sporovăind vrute și nevrute, observam cu mare plăcere reacțiile contradictorii ce i se perindau pe fața aia de spate. Când am scufundat lingura în farfurie și am dus-o plină la gură, respirația ei s-a blocat pe undeva prin cavernele alea de
TEMNICER NEIDENTIFICAT de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368522_a_369851]
-
stradă? Nu se poate, mă, asta mică? -Ai dreptate! Și plugușorul spune așa... -Ce spune Plugușorul? -...Și începe a ura/ pe la case-a colinda...” -Vezi? Da’...deșteaptă mai ești, mă, Asta mică! Auzi la ea : „pe la case-a colinda... Așa sporovăiră Asta Mică și Nenea Doctoru’ până ajunseră la blocul lui. Nenea Doctoru’ deschise ușa blocului tot cu așchia aia de plastic care-i spuse cutiei misterioase: „Sesam, deschide-te!” Floricica râse cu poftă. -De ce râzi, Asta Mică? -Râd cum
FLORICICA MAMEI-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367834_a_369163]
-
a intrat satisfăcută la duș și, imediat după aceea, s-a îmbrăcat cu un compleu ușor de bumbac, fericită, după care a intrat în bucătărie să pregătească repede cafeaua. În scurtă vreme, cele două prietene sorbeau cu satisfacție din cești, sporovăind ca-n vremurile-n care, încă nu interveniseră aceste evenimente. - Spune-mi, Emanuela, pe unde ai mai umblat? Ce ai mai pățit, draga mea, în ce te-ai mai băgat? Emanuela, zâmbind oarecum amar, i-a relatat Simonei cum se
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368010_a_369339]
-
nedespărțiți, la bine și la rău, după cum o să vă povestesc în continuare. ZDRÂNG-CICLETA Într-o după-amiază de Cuptor stăteam de vorbă cu nea Cornel, primarul comunei, sub dudul din spatele Postului de poliție. Acolo era o lecuță mai răcoare decât afară. Sporovăiam de-ale noastre și încercam să ne stingem setea cu o bericioacă rece, așezați la masa de sub dud. Deodată ne-a atras atenția o hărmălaie care se apropria dinspre strada principală. Ne-am ridicat simultan și ne-am uitat pe
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
fel cu Aprozarul nostru, unde se găsea și bere foarte ieftină - 1,5 coroane sticla, față de 5 coroane, cât era la un restaurant fără pretenții, cum am aflat mai târziu. Timp aveam destul, așa că am golit o sticlă-două pe loc, sporovăind cu vânzătoarea, o femeie tânără, atât cât mă pricepeam eu în slovacă, apoi am revenit acasă, deoarece se apropia ora sosirii lui Suzy, cum i se zicea în familie. Când a apărut Suzana, eram de mult acasă, cu darurile aduse
PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366994_a_368323]
-
de grătar. Împreuna cu fiica-mea întorceau fripturile de zor. Din când în când, umplea păhăruțele de unică folosință cu țuica de mere, făcută de mine în casă pe aragaz, în alambicul din inox. Femeile își povesteau serialele preferate și sporovăiau câte în lună și în stele, istorii numai de ele știute. Toată lumea era relaxată și se înfrupta din fripturile și micii fierbinți, stropindule unii cu bere sau țuică, alții cu sucuri reci. Lui Cristian nu-i plăcea să pescuiască, de
PICNIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367113_a_368442]
-
aproape numele și i-am sărutat mâna. Ne-a însoțit apoi prin sala de expoziție, dându-ne chiar unele explicații despre exponate, după care am ieșit împreună toți trei, oprindu-ne pe trotuarul din fața sălii de expoziție, unde a mai sporovăit o bucată bună de timp cu prietena ei Viorica, bineînțeles asistate de mine. Se cunoșteau de multă vreme, mai ales că tatăl doamnei Cișmigiu, fusese și dânsul (parcă!) un important om de litere. Din când în când îmi arunca câte
„THE GREAT DAME OF ROMANIAN LITERATURE” de GEORGE ROCA în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363710_a_365039]
-
spus că îl cheamă atunci când am făcut cunoștință, știa multe despre România. Am văzut că îi face plăcere să converseze cu noi și deoarece nu cunoșteam pe nimeni în capitala Noii Zeelande, l-am invitat la o cafea să mai sporovăim. A acceptat bucuros. Acolo la masă, ne-a povestit că este profesor de limba franceză și italiană la un liceu din oraș, că a studiat la facultatea de filologie din Auckland, că după terminarea căreia a făcut un an de
„THE GREAT DAME OF ROMANIAN LITERATURE” de GEORGE ROCA în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363710_a_365039]
-
-l, tocmai vine din oraș, zâmbește gazda. Ne prezentăm și ne îmbrățișăm. - Ce faci ? - Ce să fac, aștept pensia. De când s-a stins Combinatul chimic, Turnu e un oraș mort. Toți copiii pleacă la București sau prin alte părți. Mai sporovăim ceva vreme cu Marian și cu gazda, după care facem schimb de adrese de email pentru poze și ne interesăm de un restaurant unde să putem mânca. După masă ne plimbăm vreo două ore prin parc și apoi spre marginea
ÎNTOARCERE ÎN TIMP de DAN NOREA în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349277_a_350606]
-
fel cu Aprozarul nostru, unde se găsea și bere foarte ieftină - 1,5 coroane sticla, față de 5 coroane, cât era la un restaurant fără pretenții, cum am aflat mai târziu. Timp aveam destul, așa că am golit o sticlă-două pe loc, sporovăind cu vânzătoarea, o femeie tânără, atât cât mă pricepeam eu în slovacă, apoi am revenit acasă, deoarece se apropia ora sosirii lui Suzy, cum i se zicea în familie. Când a apărut Suzana, eram de mult acasă, cu darurile aduse
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349754_a_351083]