990 matches
-
am zărit ochiul și ciocul portocaliu. „Mierloiul negru și glumeț Cu ciocul lui gălbui...“ — Citatul tău se potrivește chiar prea bine, frățioare, zise Alexander. — Prea bine? Nu-ți amintești mai departe? — Nu-mi mai amintesc. „Și sturzul, meșter cântăreț Și sprintenul scatiu, Și vrăbii, grauri, ciocârlii, Și cucul cântă-acu, Dar ce bărbat ar îndrăzni Să-i spună-n față nu?1 Alexander tăcu un timp. Apoi întrebă: — Ai înșelat-o pe Antonia? Întrebarea mă luă prin surprindere, însă am răspuns imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
În nemțește, și vreau să cânți acolo. Îți dau cincizeci de parale. — Șaptezeci și cinci, excelența voastră. Myatt se grăbea. Voia s-o găsească pe Coral. — Șaptezeci și cinci să fie. — Ceva visător, melancolic, să stoarcă lacrimi, excelența voastră? — Nici pe departe. Vreau ceva sprinten și vesel. Ah, sigur că da! Asta-i ceva mai scump. — Ce vrei să spui? De ce-i mai scump? — Excelența sa e, evident, străin. N-are cum Înțelege. E un obicei În țara noastră - cântecele vesele costă mai mult decât cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
călduroase, blănuri, pufoaice, pantaloni din păr de cămilă, șoșoni și ce mai găsiserăm prin case și am pornit spre muntele acoperit de zăpadă și pădure care începea la treizeci de metri de ușa casei. Urcușul nu era anevoios, așa că înaintam sprinteni, vorbind veseli despre vrute și nevrute. La un moment dat, am simțit nevoia copleșitoare de a mă pișa. Am ales la întâmplare un copac și am purces să îl stropesc. Ceilalți așteptau la distanța prevăzută pentru asemenea cazuri de legi nescrise, ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
poartă numele generalului Berthelot, să celebrăm împreună, prin această ascensiune, deschiderea Zilelor Francofoniei... Aplauze și mai firave. Primesc flori și se îndreaptă, pe covorul întins, spre scărița balonului. O țin doi soldați. Excelența Sa urcă lejer, cu haina descheiată, e destul de sprinten pentru cei aproape șaizeci de ani ai săi, e deja în nacelă și face cu mâna, larg, elegant. Primarul pune greu piciorul pe treaptă, un soldat dă să-l împingă, dar se oprește când secretarul primăriei țipă la el. Intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
aurul și argintul și pietrele prețioase. 7. Apoi, din mulțime, se vor desprinde câțiva tineri vânjoși, care se vor Înclina În fața lor făcându‑și semnul crucii, apoi le vor săruta picioarele și mâinile, după care, toți deodată, se vor ridica sprinten pornind‑o cu ei prin găvanele grotei, purtându‑i cu mare grijă, ca pe niște odoare, abia atingându‑i cu umerii lor puternici, În vreme ce mulțimea le lumina pașii și calea, cântând laolaltă Întru Slava Domnului. În frunte Îl purtau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
În cumpănă și că Încet se lasă noaptea. Ea e prinsă cu altceva: urmărește cu privirea salturile amețitoare ale veveriței, a cărei coadă lunecă dibaci de‑a lungul trunchiului, Încât ai impresia că o iau la fugă două vietăți, la fel de sprintene, și totuși atât de diferite: o veveriță cu blană scurtă și roșcată, și o alta care se târăște după ea, cu blană mițoasă și aurie. Nu sunt gemene (gândea fetița), doar surori: de aceeași mamă și de același tată. Așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Krohal Își puse manuscrisul copiat de mâna sa În buzunarul interior al hainei și, Încins de o dogoare neștiută de el până atunci, mai comandă o stacană de bere. Karolina abia ce puse berea pe muchia mesei când Jeshua, sărind sprinten, reuși să‑i Înșface rotunjimea sânilor revărsați. Pentru o clipă Karolina Încremeni, precum femeia lui Lot prefăcută Într‑un stâlp de sare, după care, dezmeticindu‑se, Îi pocni una. Palma sa greoaie și rumenă Îi mută nasul din loc. „Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Într‑o muțenie totală, că se citea sentința, după care ofițerul făcu sul documentul; preotul se aplecă spre el și Îl binecuvântă cu semnul crucii; străjerii Îl luară de brațe. Nu le va Îngădui să‑l Înșface, ci va sări sprinten În picioare și abia atunci cei doi ulani Îl vor flanca. Dar brusc, nici nu trecu bine pragul celulei, fu copleșit de credința că totul avea să se termine așa cum o cerea logica vieții. Deși totul era acum Împotriva morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
aude croncănitul fals al unui pescăruș. Miti Matái răspunse imediat la ceea ce părea să fie un semnal prestabilit și, câteva clipe mai tarziu, piroga apăru din întuneric și se opri în dreptul navei. Uriașul din Farepíti și ceilalți patru vâslași săriră sprinteni pe punte, exclamând: —Gata! Putem pleca! Următoarele două zile le petrecură ancorați la oarecare depărtare de insula, făcând tot felul de supoziții despre ceea ce-i aștepta sau ascultând pasionantele povestiri ale celor trei Pahí-Vahínes, care apelau, încă o dată, la toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
puternici iar cele mai fericite vise închipuiau o Emanuela zveltă, atârnată de creanga mărului de la poartă, așa cum o descoperea în fiecare dimineață pe verișoara ei. Visă, într-o noapte, că juca fotbal. Unul din coechipieri îi pasase și ea alerga sprintenă, surâzând, spre poartă. Mingea îi stătea la picioare mică și docilă iar Ema, cu simplitate, o arunca în poartă. Copiii o aclamau, Vanda venea în fugă spre ea, fericită și mândră, aducându-i drept răsplată o cutie mare de bomboane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Bat step, răspunse fata, cu obrajii arzând. M-a învățat tatăl meu. Vorbești prostii. Tatăl tău e mort. A fost și viu, înainte de a muri. Vreți să vă povestesc? Fără să aștepte acordul copiilor, profitând de zăpăceala lor, Luana coborî sprintenă, așeză la loc fața de masă și rezemată de catedră începu să povestească. Repede, fără să respire, scornea niște minciuni de care nu se crezuse vreodată capabilă. Paralizați de uimire, copiii rămaseră suciți în pozițiile în care îi prinsese povestirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
gătea cu ce avea mai frumos, făcea curat în cameră și așeza un scaun lângă brad. Moșul apărea pe seară, în veșnica lui haină roșie, cocoșat sub greutatea sacului. Uneori părea mai înalt, alteori mai scund. Câteodată intra în curte sprinten apoi se înmuia brusc, ca la comandă. Mare poznă moșul ăsta, niciodată nu era la fel! Se oprea în dreptul ușii lui Dan și bătea tare, cu toiagul. Vai, ia priviți cine a venit! Intră, Moșule! o auzea pe tanti Anda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Întrerupere În Australia, apoi aici. N-ai cum să mă-ntreci dacă-i vorba de origine exotică, așa că mai bine s-o lăsăm baltă. Ah, am Înțeles! Au pornit spre colina care domina satul. El avea un pas ușor și sprinten. — Eu am plecat din Buru la patru ani. Părinții mei s-au Întors În Olanda. Așa că nu știu chiar nimic despre locurile-acelea. — Nu-ți amintești nimic? — Doar niște frânturi. — Eu țin minte tot, vreau să zic chiar tot! Bine, nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
când au ridicat ochii spre cer n-au văzut decât pătura de nori care acoperea luna. Ajunși la poalele unei movile formate dintr-o aglomerare de roci vulcanice, ascuțite și albicioase de sare, Johan a pornit primul să se strecoare sprinten printre bolovanii prăfoși. Uneori, pietrele se sfărâmau sub picioarele lui, dar el continua cu pasul sigur, fără să Încetinească. La răstimpuri se oprea și-l aștepta pe Adam, Îi Întindea mâna ca să-l ghideze și să se asigure că n-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
jos către firul de apă șiroind domol între malurile nisipoase. Fusese o vară secetoasă. Plopii din luncă aveau o culoare gălbui-cenușie. Pe Fana au găsit-o în curte, citea o carte sub un umbrar de vie. A sărit din șezlong sprintenă, toată numai zâmbete. Ce surpriză, ce surpriză, tu aici, Carmina, exclamă! Avea o rochie albastră cu guleraș alb încheiată în capse. Soarele îi rumenise obrajii arăta foarte bine. Îi sărută pe amândoi. Nici tu, Ovidiu nu ai mai venit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
genunchi, strângea cortul cu repeziciunea și știința celor deprinși cu drumețiile cu rucsacul În spate. El privea fascinat jocul mâinilor ei, tandre și energice În același timp, cărora bucata aceea de pânză li se supunea fără rezistență. Când se ridică sprintenă, cu graba femeii care are și altceva de făcut decât să rătăcească În dulcegării ieftine și fără rost, sau bune doar să Îmbrobodească burlaci abstinenți și sentimentali, intră În panică. Nu le mai rămânea decât să-și spună la revedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
după ce cântărise Îndelung situația, aparent calmă, dar capabilă oricând să le joace o festă. Mirosul Înțepător de transpirație Împărți pe loc lumea În două. De emoție și respect, unii abia mai respirau. La vederea șefului de post, ceferistul se ridică sprinten, ca pe vremuri la exercițiile de culcat-sculat executate cu talent pe unde se nimerea În curtea unității militare care Îl făcuse bărbat. Șeful de post se opri În fața mașinii, dilatată parcă din pricina căldurii ăleia nelumești, Își dădu chipiul pe ceafă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vitraliului. Pot vedea-auzi salcia cu cozi de fată, foșnetul ascuțit al stufului, clipocitul apei, siajul cufundarilor, plutirea somnoroasă a bărcii spre pîlcul de iriși. Mă văd pe mine însămi: mergînd pe malul inundat, clisos, prin nămolul încălzit de un soare sprinten. Încerc apa cu vîrful piciorului, ca-n acuarela lui Rusalin, păstrată de Iordan în fosta lui cameră. Acuarela care pare încă umedă. Calc apa-lumină, sper să mă țină deasupra și mă ține. Îndepărtez mîinile lui Rusalin și încep să plutesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vechi în care clișeele nu cunosc ordinea timpului. Îl răsfoiesc febril, în devălmășie. Ea este în fiecare fotografie, dar chipul nu i se poate distinge clar, chipul ei fără de vârstă, alura ei de copil. Doar genunchii se văd proeminenți, picioarele sprintene și suave în prim-plan, sau depărtându-se. Nu mă observă. Zmeul Zmeilor e la o partidă de șah cu Priculiciul. I se spune Zmeul Zmeilor, pentru că e singurul zmeu care a mai rămas. E slab și pipernicit, totuși, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
unde se preschimbă și se desprinde rostul lor. Scena 1 (Personajele intră pe rând, unul câte unul, în scenă, vorbesc monoton, ca și cum ar citi ziarul, totuși nu repede. Fac pauză după fiecare propoziție. Maurizio năvălește pe scenă cu un pas sprinten, se oprește exact la mijloc, într-un careu desenat cu cretă, ia o poziție confortabilă și-și mută privirea spre soarele ce devine dintr-o dată foarte strălucitor. Se freacă la ochi și exclamă:) Ce zi frumoasă, tovarăși! (Își drege vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în tălpi. Ce femeie, dom’ Președinte, zice Sena ivindu se în ușa garajului înfofolit într-o pufoaică albastră, cu niște pantaloni hippy și ghete de piele, cărînd pe umărul drept o sacoșă. La vîrsta ei tot așa de subțirică și sprintenă, merita să urc pe scări și numai să dau ochii cu ea, zice gîfîind în timp ce se se descotorosește de bagaj. — ’neața, zice domnul Președinte, scoțînd aburi pe gură, cercetîndu-l pe Sena din cap pînă în picioare, din tavan atîrnă un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mînecile pardesielor, să-și îndrepte gulerele cămășilor, să pocnească din călcîie, de parcă ar fi urmat să fie trecuți în revistă de un comandant. Să nu credeți că noi nu ne-am fi gîndit la asta, zice Curistul, urcînd cu mișcări sprintene treptele dinaintea intrării, punînd primul mîna pe clanța ușii. După dumneavoastră, face și Părințelul pe amabilul, rămînînd deocamdată țeapăn în aceeași poziție. Măi să fie, se gîndește Roja, cine i-o fi învățat pe ăștia bunele maniere? își mai verifică
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
servicii mi-ai făcut, nu mă poți refuza chiar acum, îi spune trăgînd zăvorul, deschizînd larg ușa, poftindu l înăuntru. Dacă insistați, o să intru pentru o clipă, dom’ Colonel, zice Poștașul întorcîndu se din drum, scoțîndu-și geanta de pe umăr, pășind sprinten în holul apartamentului. Cred că sînteți curios să aflați ce mai e pe-afară, spune aducîndu-și aminte că ultima oară cînd îl vizitase, i se plînsese din cauza unor probleme de memorie. Am trecut de perioada aia, se aude din nou
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de-o jumătate de oră încoace? începe să-l certe domnul Președinte. — Puteți să-mi spuneți orice, eu nu cred nimic pînă nu mă conving singur, zice Sena. — Atunci n-ai decît să aștepți în mașină, zice domnul Președinte sărind sprinten pe trotuar, dacă intervine ceva știi parola, îi amintește. După cîte mi-au văzut ochii, începe Sena să pună cap la cap gîndurile ce-i trec pin minte, slabă încercare de a induce pe cineva în eroare! De-a lungul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pachetul de Monte Carlo și să-și aprindă o țigară. Se uită apoi în sus către ferestrele luminate ale garsonierei și începu să-și imagineze droaia de blesteme și ocări care-i veneau la gură în acele clipe Delfinei. Dispăru sprinten după colțul blocului și o luă la pas pe Strada Polonă apoi la dreapta pe bulevardul Dacia pînă dădu de prima stație de autobuz. Așteaptă de unul singur pufăind, scoțînd fum pe nas și pe gură, ce ți-e și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]