321 matches
-
În al morilor avânt. Crucile se-nchină-n cale Mândre de al lor cuvânt, Stând de pază la hotare Și-aducând lumină-n gând. Foșnetul răzbește-n inimi Adunat de prin păduri, Din glas fraged de izvoare Și din valul spumegând. În moschei și-n catedrale De păduri și de lumini Sufletul se înfioară De al frumuseții nimb. Steaua cerului coboară În izvoare de lumini. Valul mării se răsfață Sub al cerului senin. REGINA FLORILOR DE CRIN Se îmbracă-n falduri
ULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341109_a_342438]
-
de foc e-n al meu sânge, Ce clocotește fără glas, Ca mâine-și va lua bun rămas De la iubirea care-l frânge. În al tău sânge e tăcere... Mi-e dor de umbra unui gând Și de-o cascadă spumegând, Într-o secundă de plăcere! Se-așterne noaptea peste clipe. În tine bate-un crivăț sec, Prin mine ierni grăbite trec, Se-adună lacrimi în recife. Dar orice-ar fi, n-am să mă vindec Definitiv de al tău zbor
NOAPTEA CLIPELOR de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342723_a_344052]
-
Acasă > Stihuri > Nuanțe > SUNT O VISĂTOARE... Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 1242 din 26 mai 2014 Toate Articolele Autorului M-am ridicat din valuri, ce spumegau în noapte, În zborul meu albastru spre un Țărm ascuns Auzeam Ființe ce plângeau... în șoapte Dezamăgiri de-o viață în sufletul distrus. M-am înălțat la Ceruri în Zborul meu Albastru. Cu brațele pufoase nori albi m-au mângâiat
SUNT O VISĂTOARE... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341569_a_342898]
-
de minunea săvârșită asupra lui Lazăr, care arată, în chip lămurit, că Dumnezeu a fost Acela Care a săvârșit, însă aceia care erau pe atunci cârmuitori, desigur fariseii și cărturarii, erau atât de departe de a crede în El, încât spumegau de furie împotriva Lui și voiau să-L dea morții din pricina smintelii lor, pe El, Care Se vadea și Se dovedea că este Domn și Stăpân al vieții și al morții, atât prin cele pe care le săvârșea, cât și
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342593_a_343922]
-
apuc mereu. Cântecul tăcerii Un cântec al tăcerii aș vrea să șoptesc acum Despre ale văzduhului odisee, Suflete al meu, O auroră boreală a oricui Ce-și lasă ancora vieții în lume Și vrea să trăiască orchestra simfonică. Când mările spumegă-n neștire Și valurile tulburi vor să te înece Fără să ai nicio vină, Prefă-te iubitor în castorul răbdării ce-și apără soarta În al tăcerii baraj, Căci valurile se vor liniști mai ușor. Când vezi iubirea că-ți
PARTEA I DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342957_a_344286]
-
eșarfele de voaluri, din când în când se întorcea acasă dar marea nicidecum n-o mai primea, deacuma ea primise altă rasă și nașă nu-i mai este a nopții stea, și valul se trăgea din calea ei și marea spumega peste măsură căci ușile le-a închis cu multe chei și-n jurul ei a pus armură. Citește mai mult sunt norii care nu ne leagăși se destramă în râuri de mătase singurătatea cine să o înțeleagăcând dimineața în valuri
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
nisipuri jurământulși îmbrăca eșarfele de voaluri,din când în când se întorcea acasădar marea nicidecum n-o mai primea,deacuma ea primise altă rasăși nașă nu-i mai este a nopții stea,și valul se trăgea din calea eiși marea spumega peste măsurăcăci ușile le-a închis cu multe cheiși-n jurul ei a pus armură.... II. E TRIST NECHEZATUL DE CAL, de Stejărel Ionescu, publicat în Ediția nr. 2346 din 03 iunie 2017. o pasăre imperială pe o cruce, pământ șchiopătat
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
nori stoarse, Ori burnițează în ceață plumburie. Iar bătrâne răceli bat cu durerea în oase, Să-și caute remedii la farmacie. * Legumele îmbie cu aroma și gustul, Când Fortuna își varsă coșul în obor. La cramă, în butoaie, de zor spumegă mustul, Când ramuri plâng cu lacrimile frunzelor. * Adoarme cer cu stele în plapuma norilor, Iar vântul viscolește în amintire. Încărunțește natura de fumul sobelor, Când tinerii deapănă povești de iubire. * Toamna din suflet își scutură melancolie, De dorul răstignit în
ÎN LACRIMILE TOAMNEI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381819_a_383148]
-
16 decembrie 2016. Între noi doi e-o mare de tăcere Și-un pod de jurăminte, dărâmat. O barcă-n zare freamătă și piere: E-un suflet pustiit și sfărâmat. Cobor genuni de crudă-nsingurare Înspre adâncuri fără de final. Iubirea noastră spumegă și moare, Lăsându-și trupul pe al vieții val. M-agăț înverșunat de poezie, Ca de-un refugiu magic, nesperat, Dorind să-mi ușurez din agonie În acest chip, probabil, demodat. M-acuz că nu mai lupt cu ghimpii sorții
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
-mi cânt durerea ... Citește mai mult Între noi doi e-o mare de tăcereși-un pod de jurăminte, dărâmat.O barcă-n zare freamătă și piere:E-un suflet pustiit și sfărâmat.Cobor genuni de crudă-nsingurareînspre adâncuri fără de final.Iubirea noastră spumegă și moare,Lăsându-și trupul pe al vieții val.M-agăț înverșunat de poezie,Ca de-un refugiu magic, nesperat,Dorind să-mi ușurez din agonieîn acest chip, probabil, demodat.M-acuz că nu mai lupt cu ghimpii sorții,Că
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
de foc e-n al meu sânge, Ce clocotește fără glas, Ca mâine-și va lua bun rămas De la iubirea care-l frânge. În al tău sânge e tăcere... Mi-e dor de umbra unui gând Și de-o cascadă spumegând, Într-o secundă de plăcere! Se-așterne noaptea peste clipe. În tine bate-un crivăț sec, Prin mine ierni grăbite trec, Se-adună lacrimi în recife. Dar orice-ar fi, n-am să mă vindec Definitiv de al tău zbor
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
râu de foc e-n al meu sânge,Ce clocotește fără glas,Ca mâine-și va lua bun rămasDe la iubirea care-l frânge.În al tău sânge e tăcere...Mi-e dor de umbra unui gândși de-o cascadă spumegând,Într-o secundă de plăcere!Se-așterne noaptea peste clipe.În tine bate-un crivăț sec,Prin mine ierni grăbite trec,Se-adună lacrimi în recife.Dar orice-ar fi, n-am să mă vindecDefinitiv de al tău zbor!Amorul
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
Muntean, cu Lup Alb, Străjerul și cu Vuiet de Stâncă Pelasg-Fiul Cerului și al Pământului, cu Fiul Muntelui. Timpul din urma-sosit Cu toții sunt gata de luptă S-alunge stirpea păgână Aciuată-n pământ străbun și glie sfântă Hoarde nebune, ce spumegă încă Si roade ca viermele-n pârg A țării sămânță. Pe aripi de gând ca o nălucă La Cei din Vale-am ajuns cu poruncă Răgazul să-l lase la urmă Să mâie la luptă... Și-a fost cea luptă
LEGENDA CELOR DIN VALE de ARON SANDRU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381334_a_382663]
-
trimise din nou după cărbunar și nevasta lui, hotărât să le scurteze lor capetele pentru nesupunere. Oștenii trimiși cu această poruncă, însă, dispărură fără urmă, ultimul loc în care fuseseră văzuți fiind chiar marginea pădurii în care locuia familia cărbunarului. Spumegând de furie, regele își luă sabia, armura și cel mai bun cal și porni de unul singur să găsească fata și să-i pedepsească pe toți cei din neamul cărbunarului. În drumul său, supușii o luau la goană temându-se
FIICA VRĂJITOAREI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381471_a_382800]
-
Tot așa eu te-aș iubi! Mare Neagră, dar albastră, Te aud de la fereastră.... Fie noapte, fie zi, Știu că tu ești tot acii, O eternă simfonie, Capricioasă pe vecie! Uneori ,când e furtună, Te înalți, te - agăți de lună, Spumegi, ragi, te-arunci pe mal, Dar te-oprești și te-ntorci iar. Și te duci.... Fată Morgană, Țâfnoasă ca o codană... Apoi iar te stăpânești, Cânt de leagăn atunci ești... Parc -aud întâia oară, Voci de liră, de vioară... Orgi
CÂNTECUL MĂRII de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373799_a_375128]
-
sclipeau, În crângul de sălcii dispare. O vede păscând lângă lac Cum rumegă poamă cu poamă; În rouri, pe coadă cum zac Culorile-i tulburi din coamă. „Trecuturi din mine te sapă Și limba-ți prea rece și udă Îmi spumegă liniști și-ndoapă Din rana deschisă și crudă.” „Pe mine m-auzi dimineața, Când roua îmi calcă-n copite Și bobul se-ascunde-n fâneața Câmpiilor proaspăt cosite.” În liniște, iapa se-adapă, Cu ochiul pe ram, împietrit - Lăsase să-i scape din
IAPA DE CUARŢ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374072_a_375401]
-
și vin puhoaie; Tot pământul e o apă, Curge-n sine, se prăvale Într-un hău ce fundu-și sapă În acvatice canale... Curge cerul, lutul curge, Plouă spastic, fatalmente, lumea s-a topit, se scurge, Prăbușindu-se-n torente. Apa spumegând ia totul Și pământul îl afundă, Vine peste noi potopul, Ne îneacă, ne inundă... Vine marea viitură, Oriziontul nu mai vădu-l, Ne vom îneca în ură, Ne va potopi prăpădul... Plouă cu blesteme ude, Peste lumea ce băltește Ca un
NE VA POTOPI PRĂPĂDUL de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371074_a_372403]
-
am dispărut în norul-stâlp dumnezeit, păstrând între grupările adverse o neschimbată depărtare până la-n veci neliniștita mare. Aici, de-ndată undele atinse de-al meu toiag umplut cu har, s-au despărțit făcând cărare prin stâncăria apelor cu sare - ce spumegau și clocoteau, dar de poruncă ascultau -, ca tot norodul urmărit și de uimire amuțit, să vadă de pe malul dimpotrivă cum zidu-nșelător se frânge și-n bubuitul reunit a zeci și sute de cascade, se prăbușește catastrofic peste armata egipteană, scoțând
MEDITAŢIILE LUI MOISE (MEGAPOEM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347920_a_349249]
-
aceștia țara noastră își alege astăzi solii! Oameni vrednici ca să șază în zidirea sfintei Golii, În cămeși cu mâneci lunge și pe capete scufie, Ne fac legi și ne pun biruri, ne vorbesc filosofie. Patrioții! Virtuoșii, ctitori de așezăminte, Unde spumega desfrâul în mișcări și în cuvinte, Cu evlavie de vulpe, ca în strane, șed pe locuri Și aplaudă frenetic schime, cântece și jocuri... Și apoi în sfatul țării se adun să se admire Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas
EMINESCU SA NE JUDECE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348852_a_350181]
-
aceștia țara noastră își alege astăzi solii! Oameni vrednici ca să șază în zidirea sfintei Golii, În cămeși cu mâneci lunge și pe capete scufie, Ne fac legi și ne pun biruri, ne vorbesc filosofie. Patrioții! Virtuoșii, ctitori de așezăminte, Unde spumega desfrâul în mișcări și în cuvinte, Cu evlavie de vulpe, ca în strane, șed pe locuri Și aplaudă frenetic schime, cântece și jocuri... Și apoi în sfatul țării se adun să se admire Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas
EMINESCU SA NE JUDECE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348850_a_350179]
-
firavi sunt ochii ei! Privirea o trădează, Sclipirea lor - crâmpei de diamant. - Aleasa mea, ce cauți printre sclavi? Căzu, și prinse brațul ei plângând - Copila mea, neprihănită floare Te vor târî prin arșiță, prin soare Te vor lovi cu pumnii spumegând Și lanțuri îți vor pune la picioare. De astăzi nu vei mai zâmbi în poartă Și nici pe frunte mâna n-ai să-mi luneci Și-i visul nostru o statuie moartă Ne prind fiori în liniștea deșartă, Și-n
SUNAMITA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346928_a_348257]
-
fruntaș Și inamic al apei de băut, autodeclarat codaș. E Păstorel, jurist și gastronom, poet de rime-n vin pelin Juratu-sa că apă de nevoie a băut și ăsta i-a fost cel mai mare chin. Și în fântână spumegând de-ar fi ieșit vreun vin Cotnar De meserie s-ar fi lepădat și s-ar fi dus ca...fântânar! Dară bahica licoare prin ce mîini trecut-a oare Mai ̓nainte de-a fi pusă în cristaluri de pahare
IN MEMORIAM PĂSTOREL TEODOREANU 1894-1964 (REEDITARE) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 813 din 23 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345377_a_346706]
-
și în stânga , peste ochi , peste spinări , peste fețele și destinele blestemate ale acestor nemernici fără Dumnezeu ! Văzu oamenii adunați și realiză că tatăl este în pericol.Lăsă jos povara, dădu pinteni calului și ajunse fremătând în mijlocul vâltorii ! Calul se răsuci spumegând ținut strâns de căpăstru și Ana , înțelegând pericolul în dimensiunile sale reale , hotărî că de acolo, de pe cal, îi poate îndepărta , trebuia să ajungă la tatăl său , să-l scoată de acolo și să-l ducă acasă ! Lovi năpraznic, cu
OGLINDA VENEȚIANĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376789_a_378118]
-
s-a făcut auzit pe urma fugarilor. Coborau treptele ce păreau că nu se mai termină și plaja creștea în ochii lor tot mai mare și mai mare. La început, abia ajunși pe plajă, s-au apropiat de marea care spumega lin, continuând să arunce în joacă peste nisip, scoici colorate: roz, galbene, bleu, albe... Hârjonindu-se, cu strigăte de încântare, s-au apucat să strângă scoicile, îndesându-și-le lacomi prin buzunare. Apoi, când după o vreme, buzunarele se dovediseră
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
De-i din mijloc de uger stors. Cu o astfel de informație, Plin, cu multă abnegație, Se duse la Maria-n șură Ce mulgea o vacă sură. Cu mâinile suflecate, Și storcea din țâțe lapte, Iar jetul alb și vârtos Spumega-n doniță, jos. Într-o astfel de candoare, Maria, conservatoare, Mulgea vacile din șură De la ea din bătătură. Și-i ceru, Ionel, pe loc Ca să-i umple un cancioc Cu un lapte sănătos Din mijloc de uger stors! Și cu
ECO-LOGICĂ! de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376683_a_378012]