312 matches
-
fiind mai curând pretext pentru observații sociale și speculații para-etnologice. Plonjez în fiecare pasaj și caut Instanța Rostitoare: o voi găsi în faptele narate sau trebuie să merg spre cuvintele (re)curente, a(u)scultând sunetul secvențelor, intrând în ritmul spunerii? 30 septembrienn Pe 29 septembrie, la Ciric, Elpi a făcut pentru ultima dată în 1975 baie. Descrie asta servindu-se de clișeele poeților: că era o zi de toamnă nemaipomenită, că pământul se învârtea în jurul soarelui cu o lentoare nemaiîntâlnită
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
la școală nemțească, va nota Pițu într-un text mai târziu 84 rima este cel al românilor. Este greu să convingi un specimen din spațiul carpato-dunărean că există și poezie fără rimă astfel încât dincolo de epoci și de regim politic, orice spunere cu efect se cere a fi rimată, de la sloganul politic la reclama comercială. Elation ca nucleu al narcisismului pițolinian intră în acest joc de potențiale proiecții. Absența consoanei inițiale vulnerabilizând cuvântul dacă e să-i dăm crezare lui Hlebnikoveee, termenul
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
factură elegiacă. Cantabilă și sonoră, desprinsă din trunchiul unei tradiții clasice de bună factură sau din cel al modernismului interbelic de tip tradiționalist, poezia lui C. se salvează de la caducitate prin transparența melodioasă a sonurilor, printr-o caligrafie discretă, prin spunere revelatorie. Experimente diverse, bine asimilate, vădesc o aplecare spre desăvârșirea formală, spre cizelare și selectarea enunțului până la esențial. Delicat și senzitiv, poetul încearcă să capteze un limbaj la fel de sugestiv ca și percepția concretă, vehicul pentru înțelegerea inițiatică a sensurilor lumii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286082_a_287411]
-
unei concluzii care nu trebuie pierdută din vedere de către destinatar, dat fiind faptul că deja el o cunoaște și o acceptă. Această descriere permite ilustrarea ipotezei polifonice a lui O. Ducrot: făcînd diferența dintre locutor și enunțător (primul, agent al spunerii, autor al cuvintelor, și al doilea, agent al actului discursiv a face realizat prin enunț, agent al actelor ilocutorii), înțelegem mai bine funcția lui FIINDCĂ: locutorul se diferențiază de enunțător pe care îl lasă să se exprime și pe care
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
căruia îi arătăm trebuie să vadă el însuși. Ceea ce trimite la necesitatea experienței vii, la aspectul prospectiv și progresiv al învățării. Acesta este relativismul intelectual. Relativizare a conceptelor și punere în relație a ideilor. Știință a vieții și știință a spunerii, merg împreună. Așa cum spunea Kierkegaard: În ceea ce privește conceptele existențiale, dorința de a evita definițiile este o dovadă de tact"5. Câtă eleganță de gândire în această perspectivă catifelată care se delimitează de brutalitatea doctrinară a noilor inchizitori. Aceștia "funcționează", ca automatele
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
de sine, cufundat sub linia de orizont a vizibilului. Distanța creată - a sunetului, a luminii - pune în depărtare, în suspensia oricărei determinări prezente. Ocultare a lumii date percepției imediate care nu numai o scoate din vedere, dar o destituie din spunerea însăși în care ea s-ar putea refugia. Lume străină, neexperiată și nevăzută, care nu mai e lumea noastră cea de-aproape, a existentului familiar și a limbajului care îi rostește intimitatea cu ființa. Ceea ce - în orizont mundan - ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în fața celor văzute și înțelese; cele care se topesc în lumină sunt cuvintele discursului obișnuit, rostitul sărăcit de sensuri, epuizat în lipsa Sensului. Ele nu spun nimic - și nici nu au ce spune - acolo unde încă nu există vreun obiect al spunerii, o manifestare semnificantă pe care să o transpună în limbaj. Dimpotrivă, lumina e o zonă rarefiată a necuvântului și totuși o țesătură prin care se întrevede ceva, se "povestește" despre sunetul neînțeles al adâncului, un zvon al prevenirii ce răzbate
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
rostire originară a realului însuși, solul posibilului în care răsună vocea unui sens primordial. "E vorba de acel sens prim - antepredicativ - al lucrurilor lumii, sens care ajuns la expresie verbală cristalizează ca semnificație"20. Este deschiderea originară, "poemul anterior oricărei spuneri" (M. Heidegger), rostirea (die Sage) limbii care precede rostitul (das Sagen) poemului, trupul sensibil (poetal) în care nu lucrurile deja existente sunt numite, ci apariția lor ca act de ființare, autonumirea lucrului care se manifestă și se lasă evocat, chemat
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în care cuvântul ar putea-o lua în vedere? Moartea nu face imagine, nu are un chip pe care să-l prezinte; ea e destrămarea imaginii, ștergerea din vedere, desfigurarea. Nu poate fi spusă decât în felul unei destituiri a spunerii înseși. Dar nu există cu adevărat decât atât timp cât e spusă, adusă în prezența mărturiei, în fața unei instanțe pentru care "totul este prezent". Prezentul acesta însă e fără prezență, lipsit de un conținut ontologic ce s-ar putea prezenta în forma
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în poem; pentru a înțelege poemul, cititorul trebuie să participe, să se implice în ceea ce poemul semnifică 121. Cercetarea fenomenologică presupune ceva similar. Ea nu poate fi redusă la „rezultatele cercetării”. Ca și poezia, fenomenologia presupune o „glăsuire incantatorie”, o „spunere primară”; scopul fenomenologiei este tocmai acela de a folosi în prezent acest cânt originar al lumii (van Manen, 1984)122. Pinar și colaboratorii săi (2001) afirmau că „limbajul fenomenologiei este cântecul lumii”123. Aceste cinci trăsături diferențiază cercetarea fenomenologică de
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
spontană la valorile electronice ale modernității, cea de-a doua suportă rigorile unei aculturații de ucenicie și de competență. Este Cuvîntul viu împotriva Scripturii, parohul din Horsaint împotriva lui Jean Guitton, charisma împotriva academismului. Adevărul rostit prin viu grai contra spunerii adevărului, sufletul contra culturii. Best-seller-ul exploziv contra tirajului scăzut cu vînzare lentă. Este, ar fi spus Michelet, locuitorul de la munte împotriva celui din Gironde, inspirația împotriva scribului, spiritul credinței împotriva spiritului legilor. Or se întîmplă ca, paradoxal, filiația Cărnii, populistă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Regal, de unde se putea vedea balconul Comitetului Central, în care urma să apară și să vorbească Ceaușescu. Mulțimea era nu prea bine controlată. Cel puțin în zona unde ne oprisem noi, oamenii discutau între ei, nu părea prea interesați de spunerile "genialului conducător", dar teama de securiști, care formau poate jumătate din auditoriu, îi silea pe cetățeni să fie precauți. Cei mai mulți participanți gălăgioși erau grupurile de tineri, care, cu un vocabular violent, deranjau pe vecinii lor, motiv de ceartă. Am auzit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
vine din cristalizarea treptată a caracterului său intelectual, care „se formează în timp, prin educația spirituală, prin cultură“. O pondere covârșitoare capătă, tot în spirit lovinescian, disocierea valorii estetice de celelalte valori, precum și problema stilului critic. Numai expresivitatea irepetabilă a spunerii impune și scoate din anonimat actul critic, acordându-i aceleași efecte intelectual emoționale ca oricărei alte creații strict artistice. „Simbolismul“ criticii lovinesciene, adică puterea de iradiere a sugestiilor și corespondențelor, precum și muzicalitatea cuvântului se regăsesc și în opera lui I.
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
dar o făcea în sensul „imperfecțiunii”, în sensul luxării debitului poetic ; era mai curând o operație de organizare a tăcerilor, a suspensiilor, a eludărilor. Greșeam adineaori : nici de o logică a supunerii nu e vorba, ci propriu-zis de una a spunerii. În asta consta marea, extraordinara lui artă. Aș prefera de altminteri să evit epitetul „mare”, nu din prudență, nu, vai de mine, din prețuire moderată (din contra), dar epitetul e prea lipsit de determinări, spunând prea mult, nu spune destul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
al trilogiei Jderilor, operă suprapunând documentelor fundamentale disponibilitățile ficțiunii; instrumente mijlocitoare, informațiile de arhivă nutresc retroviziuni într-o regie narativă subiectivă. Sintetizând în spiritul construcțiilor epopeice, Sadoveanu e apropiat, firește, baladescului și legendarului; discursul scriptic despresurat lasă câmp liber oralității, spunerii spontane. Deși figură monumentală, nu voievodul stă în primul plan, ci pitorescul Manole Păr Negru (mare comis) cu fiii lui și alții ca aceștia: "Oamenii măriei sale". Vrafuri de materiale pregătitoare vorbesc despre marile ranguri boierești (comis, hatman, vornic, postelnic, vistiernic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
oglinzii. Rosa mundi, poate cea mai reușită povestire a volumului, este un fel de mise-en-abîme a scriiturii autoarei: universul, a cărui unitate se corupe în răsfrângeri partenogenetice, infinite și necontenit oglindite în conștiință, se recompune prin veșnica înlănțuire a povestirii (spunerii). Este atâta concentrare în orice demers al său, atâta dorință de a nu scăpa nici o nuanță încât nu pot așeza literatura Alicei Botez decât sub suveranitatea subtilității. Ca orice scriitor cu profunde cunoștințe filosofice, critice, eseistice, este ușor terorizată de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285836_a_287165]
-
mod efectiv În ultimă instanță - constructorii nu mai pot preda la cheie sau În stare de funcționare aproape jumătate din obiectivele planificate pe Întregul an 1973>>”. Credem că cele de mai sus arată totul despre modul În care se Încerca spunerea răspicată a adevărului În presă și cum se Înlocuia acesta cu minciuni nerușinate, plăcute urechilor de măgar roșu ale Falsului Servitor al Națiunii (FSN), Nicolae Ceaușescu, beneficiarul moral al mărețelor realizări socialiste. c.w. Nu confunda republica cu eliberarea, tovule
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
of video productions relating to the organization's work. The stories told add to the organization's mythology and become part of the culture, reinforcing and adding to it."78 White vrea să pareze eventualele acuze aduse RP că prin "spunerea de povești" ar denatura sau transforma adevărul. Însă, dacă așa înțelegem activitatea lor "culturală", asupra specialiștilor nu va plana bănuiala de practici lipsite de etică, care pare să îl îngrijoreze pe autor, ci de practici lipsite de seriozitate. În orice
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
firesc, pe autor în prima linie a liricii române contemporane. Remarcabilă este însă nu numai valoarea acestui poet prea puțin cunoscut deocamdată publicului, ci și deschiderea poeziei sale, pe care o scrie cu o mare îndrăzneală a imaginației și a spunerii, cu o concentrare uneori aproape telegrafică, împinsă până la (aparenta) stângăcie și obscuritate. După precedentul conceptului de „roman total”, s-ar putea vorbi în acest caz de o poezie totală, prin raportare la existență, în cel mai dezmărginit sens al ei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287716_a_289045]
-
mai important al ceremonialului. Învățarea „moștenirii misterioase și sacre” se face în mentalitatea arhaică românească prin intermediul (re)memorării acțiunilor arhetipale într-o formă perfecționată, care are puterea magică de a reinstaura lumea mitică și de a transforma „personajul principal” al spunerii în chiar strămoșul întemeietor. „Corpusul de rituri și învățături orale” reprezintă „vehiculul principal de legătură între generații în transmiterea complexului cultural”. Bazându-și întreaga analiză a fenomenului inițiatic pe ideea ridicării la statutul uman numai prin cunoașterea trecutului cultural, Mircea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
acum eroina. Povestitorul mimează surprinde¬rea inocentă, dar accentuează demonstrativ calitatea imaculată a tinerei, ca semn al convingerii definitive asupra harului suprauman. Retragerea din implicarea directă („treaba lor”) conferă instanței narative superioritatea observatorului pasiv la timpul mitic deschis de propria spunere, pregătind retragerea totală din el, cerută de închiderea faliei lingvistice spre sacru. Repudierea inițiatică survine alteori dintr-o concepție la fel de fabuloasă, fiind imaculată: doar privind un flăcău în timp ce era izolată, fecioara dă naștere lui Busuioc și Musuioc , alteori feciorul de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ale nerăbdării de a pătrunde în sacru, și durata lor nu este niciodată parcursă. Nu entitatea mitică trebuie să parcurgă intervalul formator, ci nerespectarea acestuia provoacă ieșirea din lumesc și călătoria spre mit. Soțul special simte distrugerea provocată de actul spunerii și mai vine doar o dată în planul social pentru a comunica sentința rituală. Vorba greșită anulează punțile cu dimensiunea privilegiată și se așază în opoziție cu actul povestitului care recuperează statutul înalt al inițiaților. Lăudăroșenia incri¬minată are un raport
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Porter Abbott care definesc narațiunea fie ca act al povestirii adresat de către un narator unui naratar, fie ca relatare verbală a unei secvențe de evenimente trecute. În aceste definiții, condiția de existență a unei narațiuni este ocurența actului verbal de spunere a poveștii de către un agent numit narator. Conținutul semantic al acestui act de vorbire trebuie să fie o suită de evenimente care au avut loc deja, fie în fapt, fie în lumea imaginativă. Această concepție asupra narațiunii ca fenomen exclusiv
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
modului în care o lectură narativă pune în evidență complexitățile unui artefact monumental. Ea demonstrează că, deși vine din sfera literară, narațiunea oferă un teren promițător pentru istoricii de artă care înțeleg pictura și basorelieful ca pe conținuturi ordonate prin spunere. Winter arată că nu toate operele figurale spun povești, dar ele trimit uneori la o poveste sau o întruchipează alteori în concepte abstracte. Ea distinge cazurile în care narațiunea apare într-un text asociat cu o imagine servind drept ilustrație
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
e una dintre capodoperele Pixar. O capodoperă e Ratatouille : are o poveste cu mai multe niveluri, are personaje mai bune și ajunge la inima spectatorului pe căi mai curate. Dar chiar dacă povestea din WALL-E nu e de aceeași calitate, calitatea spunerii ei ridică filmul deasupra oricărui alt blockbuster din vara asta. Din momentul în care cei doi roboței ajung la bordul stației spațiale, filmul se transformă într-o satiră a societății de consum. Acest refugiu e undeva între un mall și
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]