329 matches
-
locurilr natale. În „Casa părintească” „așteptările stelare/ prind în promoroacă vechile obloane/ și ograda doarme în oftat străin/ jarul nu-i pe vatră nici în iesle fânul/ din roșcate hornuri din vecini se urcă/ umbrele de fum/ cum așterne cerul/ spuzele albastre/ pe povești uitate”. „La lumina lămpii” autorului îi este dor de-o „poală de cuvinte” pe care bunica le aduna din livada basmelor vechi când zmeii erau plecați la vânătoare. În „Pământul care m-a sfințit” „Eu sunt amantul
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]
-
moralul Străduința mea e vană Și mă ceartă caporalul Mă' tu ăla fără carte Ce te crezi cu capul mare Vino-ncoace: șapte arte Nicăieri nu-s de vânzare! Inspirația sau muza Și pe care pun temei Suflă dintr-odată spuza Când nu faci eu ele, trei Că te duci și vântul bate Ți se șterg în urmă pașii Și nu are ce-i abate De pe caii lor, apașii Ori cu pix, ori cu stilou Fierbințeala unei febre Lasă-n urmă
ODĂ LA O PANĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359479_a_360808]
-
parfumuri sordide, înăbușitoare, lacome totuși noi iubim viața și moartea în egală măsură. La un vecin se-aud trosnind lăstarii de viță, în vie se-împrăștie un miros greu de fum, de cazan neîndulcit de porumbi și cartofi copți în spuză cu veșnicia ascunsă în fiece bute iar firul neiertător ce leagă lumile, șiroind eliptic printre sânii tăi neatinși de scorburile judecății de apoi, devastează potecile dezlănțuite. Și... curge neîncetat tăria subțire ca un fir, mă amețește cu sclipirea argintie a
POVARNA. SUNT AŞA CUM SUNT de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 297 din 24 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359565_a_360894]
-
Denumirea de „Armeanul” îi vine de la originea armenească a mamei. În același timp, un alt izvor istoric îi cufundă în ceață originea: „Nu știu cine era și de unde se trăgea...”, spune călugărul Azarie în letopisețul său. Iar cronicarul leșesc Martin Paskovski, trage spuza pe turta nației sale, încercând să acrediteze ideea că Ioan-Vodă ar fi fost polonez. Oricare i-ar fi fost însă obârșia, așa cum frumos spune Dinu C. Giurescu, „...Ion Vodă rămâne, în primul rând, fiul faptelor sale.” Despre perioada anterioară domniei
IOAN-VODĂ CEL VITEAZ – 440 DE ANI DE LA MIŞELESCU-I SFÂRŞIT de LIVIU GOGU în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360699_a_362028]
-
sfântă curățenie și naturalețe! nimeni nu se vaită că nu-i ajunge, chiar dacă, să zicem, sunt zile când mănâncă doi dintr-un ou, când mănâncă doar foi de ceapă cu mămăligă și sare, doar un cartof fiert sau copt în spuză, doar gorgoaze...și, uneori, chiar nimic!...doar apă! apă din budăi sau direct din izvorul căruia îi facem produșcă din clisă și țeavă de cucută! sau din ulciorul adus de acasă! sau direct din ploaia care, iată, vine ca din
Ţâncul pământului şi hectarul cu păpuşoi (I+II) () [Corola-blog/BlogPost/340001_a_341330]
-
cuvinte Rostiri de gând în palide veșminte Când eu credeam, purtându-le podoabă... Strângeam în pumnul clipelor, sălbatic, Rodiri de vise tescuite-n lutul Ce nu voia a-și ofili tumultul Iubindu-te, bătrâne singuratic. Odaia caldă, mere coapte-n spuză, Căminul vechi, scântei amețitoare Un paradis brodat cu neuitare -, Sărutul lunii - dulcea călăuză, Te-așteaptă iar cu muguri de verbină Printre mușcatele-nroșite-n glastre. Tu pribegești printre tăceri albastre, Când doar vioara plânge în surdină... IUBIRI În umbre de ceasloave prăfuite
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
gânduri albe-n lampadare Cu cingători de nea, tulburătoare, Și noi, străine, cei sătui de bezne, Ce ne iubim în cânt de menestrele - Delir sublim sub candele păgâne, Pe-un braț de crini, păziți de zmei și zâne, Născuți din spuza viselor rebele. Mirări se surpă-n tâmpla-ți argintie Zâmbești timid, serafice herald, Când plânge-ncet, cu lacrimi de smarald, În umbra lirei, dragostea-mi târzie... NINGE ÎNTRE NOI CU DIAMANTE Azi ninge între noi cu diamante, Necercetând cărările cu
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
pe veci din soare sclipește dur în răsărit, vădind a iadului culoare în jar străluce când dogori în roșu negru-l siderează, scântei aruncă ars de sori sau flăcări care-l devorează apoi se stinge și tăcut se risipește-n spuza rece agonizănd ca început al vieții care-n moarte trece *** Referință Bibliografică: cărbune / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1803, Anul V, 08 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
CĂRBUNE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342671_a_344000]
-
frumusețea țării noastre, dar când mai văd câte un articol prin ziarele de aici că țiganii români au mai făcut câte o boacănă parcă umbrește orice efort de-al meu de a curăța imaginea românilor. Pe turta cui se trage spuza? Revin la procesul de obținere al acestui NINO. După cum am mai spus, nimic pe lumea asta nu este gratuit, așa că dacă intru în posesia acelui număr, va trebui să plătesc o taxă de 2,50 lire zilnic. Atunci nu înțeleg
JURNAL LONDONEZ (8) de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340593_a_341922]
-
Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1700 din 27 august 2015 Toate Articolele Autorului Cavale tânguie prin munte, Brăzdând cu mult prea lungi suspine, Tăcerea crestelor cărunte, Eu plec, gândindu-mă la tine. Chiar valea, iată, lăcrimează, Subt spuzele de reci lumine, Bocesc pâraie la amiază, Și plec, gândindu-mă la tine. Se-aude peste deal un clopot Chemând creștinii să se-nchine, La mine-ajunge doar un șopot Când plec, gândindu-mă la tine. Se-aude ceasul hohotind, Plecarea
ROMANŢĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343968_a_345297]
-
ochiul meu bătrân Nu mai știe să iubească, încă? Ce bucurie sinceră mă îndeamnă Să ies în lume să să strig flămând- Nicio frunză n-a plecat din toamnă, N-a plecat din viață niciun gând... Focul viu mocnește-acum în spuză, Și o spun în văzul tuturor, Primăvara tremură sub bluză, Nu-i așa că mugurii te dor? Referință Bibliografică: Nu-i așa că mugurii te dor... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1531, Anul V, 11 martie 2015. Drepturi
NU-I AȘA CĂ MUGURII TE DOR... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1531 din 11 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344115_a_345444]
-
zâmbește viața sub un cer frumos, Zămislind petale sub lumini de soare Și sub vântul leneș, așternut duios? V-ați oprit vreodată să priviți o frunză Ce robustă șade într-un vârf de ram, Sub culoarea toamnei, arsă ca de spuză Cum zâmbește lumii, boabă de siclam? V-ați oprit vreodată să priviți natura Ce se oglindește sub frumoasa zare, Din înaltul munte ce se dă deadura Coborând regește către-ntinsa mare? V-ați oprit vreodată să priviți aripa Unei paseri
UNDE FUGIM... SPRE CE? de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377543_a_378872]
-
galeș, toamnă, în vălul scămoșat... Rămâi, aici, plăpândă luminare din povești, Imagini înviază... iau chipuri de-altădat`, Iar întâmplarea, pe fantezia ta, o-nvârtești... .................................................................... E-o betie de culoare-n toamna jucăușă, Îți amintești sărutul, sub frunzele năluci? În suflet simt spuza unui foc sub cenușă! Astăzi, pe aur, iar s-aprinde ropotul sub nuci! Referință Bibliografică: VĂL SCĂMOȘAT DE TOAMNĂ / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1751, Anul V, 17 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lia Ruse
VĂL SCĂMOŞAT DE TOAMNĂ de LIA RUSE în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378350_a_379679]
-
fel cum ne tot bat zarafii Având sentințele-amânate. Dar ce să te mai țin de vorbă? Să-ți punem casei antifurt - De când s-a fript demult cu ciorbă, Brăila suflă și-n iaurt! Oricum o să le crească burta Acelora ce spuza-și trag, Să nu cumva să-și scape turta În vreo campanie de rag. Te du, maestre, la hodină! Eu nu sunt demnă-a te urma! Voi cere-o doză de morfină Să-ți pot tăcerea îndura.... Referință Bibliografică: De
DE VORBĂ CU PANAIT ISTRATI de LIVIA MIHAELA FRUNZĂ în ediţia nr. 1915 din 29 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378536_a_379865]
-
Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2060 din 21 august 2016 Toate Articolele Autorului Cavale tânguie prin munte, Brăzdând cu mult prea lungi suspine, Tăcerea crestelor cărunte, Eu plec, gândindu-mă la tine. Chiar valea, iată, lăcrimează, Subt spuzele de reci lumine, Bocesc pâraie la amiază, Și plec, gândindu-mă la tine. Se-aude peste deal un clopot Chemând creștinii să se-nchine, La mine-ajunge doar un șopot Când plec, gândindu-mă la tine. Se-aude ceasul hohotind, Plecarea
ROMANŢĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379161_a_380490]
-
De mă chemi și de mi-e dor Dintr-al stelelor șirag O să fac o luntre-punte Și-o să vin la tine-n prag. Dar de ești în altă zare Sau de ești la mine-n gând Vei rămâne jar sub spuză, Vei fi, veșnic, înger blând. Referință Bibliografică: Zvon de ducă / Eugenia Mihu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1921, Anul VI, 04 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Eugenia Mihu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
ZVON DE DUCĂ de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381949_a_383278]
-
iau nici după cărți, Nu după babe sau cafea... Se vor iubi la infinit Ea pe El și EL pe EA! POETA ȘI MUZA Fierbinte noapte de iubire, O poetă și o muză.... Luna strălucea în noapte... Focul, pălpâia în spuză... Ea, îl căuta de-o viață Rătăcind din loc în loc... El, se ascundea de teamă Să nu-l ardă al ei foc... Dar a fost așa să fie... Clipa oarbă a venit... L-a atins doar cu o suflare Și
MELANCOLIE DE VARA de ADA SEGAL în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379539_a_380868]
-
afaceri elevate Și nu de cămătărie Cum se-ntâmplă. Din păcate. Iar tupeiști, de zeci de ani, Pentru fapte inventate, Sunt mari eroi, primesc și bani Și-alte drepturi. Din păcate. Altora le crește burta, Activiști la sindicate, Manevrând în spuză turta Și le merge. Din păcate. Sus, în viața socială, Mulți greșesc și-n altă parte, Dar la noi EI sunt greșeală A naturii. Din păcate! Emil Șușnea Ian. 2012 Referință Bibliografică: Din păcate / Emil Șușnea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
DIN PĂCATE de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379566_a_380895]
-
avea tot mai mult în plan material și de-a fi cât mai faimos, lesne se ajunge la ambiția unora dintre popoare de a se crede mai cu moț ca celelalte, mai ales în raport cu vecinii indezirabili, și de a trage spuza istoriei pe turta lor. Tot așa, de la egoismul cetățenesc-individual, considerat motorul progresului social, în chip firesc se trece la faza legitimă a egoismului național (aceea de afirmare pe plan mondial), iar apoi la hiperegoism, care - extrem fiind și, ca atare
BOLILE INCURABILE ALE OMENIRII de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381029_a_382358]
-
să-încerc să număr boabe de nisip, scoicile din mare, zilele de luni, iar de nu-i posibil, chiar cu niciun chip, îmi duc număratul într-un crâng cu pruni, Pruni cu care toamna mă ademenește și mi-i coace-n spuză, pe jăratic viu, și mi-i colorează de mă amețește să nu mai țin pana, să nu pot să scriu. Scriu, deci, anevoie, toamna-mi dă târcoale, mustul dulce fierbe, iar gutui se coc, soarele mai leneș vine să mă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
Am să-încerc să număr boabe de nisip,scoicile din mare, zilele de luni,iar de nu-i posibil, chiar cu niciun chip,îmi duc număratul într-un crâng cu pruni,Pruni cu care toamna mă ademeneșteși mi-i coace-n spuză, pe jăratic viu,și mi-i colorează de mă amețeștesă nu mai țin pana, să nu pot să scriu.Scriu, deci, anevoie, toamna-mi dă târcoale,mustul dulce fierbe, iar gutui se coc,soarele mai leneș vine să mă scoale
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
mărturisitori întru Adevăr ca fundament experențial duhovnicesc, au tratat superficial secolul IV, cu Epoca de Aur a Marelui Constantin-epocă deschizătoare a milenarismului constantinian, au netezit calea oponenților și detractorilor Augustului Împărat, cei drept toți apuseni, rămași în agonia fumigenă de spuză, dar însutit responsabili de discordia științifistă intenționat creată. Este cunoscut faptul că începând cu secolul al XVIII-lea, diferiți istorici din Apus care au îmbrăcat haina ghiftuitoare a împrejurărilor favorite calomniei, au disprețuit cu toată ura lor izvoarele istorice creștine
ÎMPĂRAŢI ŞI SFINŢI DACI AI PĂMÂNTULUI ŞI CERULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381053_a_382382]
-
în când) frâu liber și eului meu poetic, acel tainic bob de jar despre care aud adesea că se naște în ființa omenească odată cu întruparea ei în pântecele mamei. Și că el, bobul de jar, fie rămâne scânteie ascunsă în spuza timpului, fie devine flacără pâlpâindă sau chiar foc în vâlvătaie. Căldura acestui foc viu, transmisă celui din preajma poetului, adică cititorului, am simțit-o emanând și din versurile poetei Valentina Bișog (Becart, pseudonim literar), unul dintre cei mai fecunzi poeți internauți
“DEMONII AMINTIRILOR”, DE VALENTINA BECART – NOTE MARGINALE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381307_a_382636]
-
să-încerc să număr boabe de nisip, scoicile din mare, zilele de luni, iar de nu-i posibil, chiar cu niciun chip, îmi duc număratul într-un crâng cu pruni, Pruni cu care toamnă mă ademenește și mi-i coace-n spuza, pe jăratic viu, si mi-i colorează de mă amețește să nu mai țin până, să nu pot să scriu. Scriu, deci, anevoie, toamna-mi dă târcoale, mustul dulce fierbe, iar gutui se coc, soarele mai leneș vine să mă
N-AM CUM SĂ RENUNȚ de DORA PASCU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380825_a_382154]
-
ca om reușind ca, urmându-le exemplul, încă de la vârsta fragedă pe care o aveam m-am deprins ca să învăț cum se aprinde un foc, cum se mulge o vită ori o oaie, cum să coc ouăle de găină în spuza fierbinte a focului, cum se coace la jar știuletele de porumb ori dovleacul și multe, multe altele despre care noua mea gașcă nici nu auziseră. Ce știau ei despre fructele de cătină, despre porumbe, despre frăguțe și celelalte fructe de
NOSTALGIE… de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380901_a_382230]