10,864 matches
-
durere, alcoolurile-i rafinează. Băută-n hohote prelungi, e aducătoare de transe abisale. La toate astea, nu există alternativă - trudim, fără s-o știm, pe vastele domenii ale Morții: Abis ce se deschide în abis, din viață Ea-și cioplește stâlpii porții. Când orbitele-mi vor fi goale Când orbitele-mi vor fi goale, ca două pahare din care văzduhul a băut, până s-a îmbătat de fantasme. Când fața îmi va flutura peste craniu ca un steag zdrențuit, peste devastatu
lui Geo by Anca Pedvis () [Corola-journal/Imaginative/12372_a_13697]
-
zid, strălucind stins, ca mucurile de țigară și apoi rafale de vînt cum izbesc rigolele și pereții alungă cutii de tinichea, ambalaje de hîrtie, lucruri ce așteptaseră poate ani gloria zilei în care aveau să fie golite panouri metalice și stîlpi de iluminat se înalță în stoluri și iau cu asalt șirul de fațade în spatele cărora voi fi reușit să ajung fațadele plutesc în aer și greutatea fiecărui lucru va fi cît de curînd o poveste uitată asta să fi fost
O stradă mai lungă decît viața by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/12422_a_13747]
-
mai vechi decât secolul al XVIII-lea) sunt elemente emblematice ale spiritualității românești, au preluat credințe și trăiri specifice, pe care le-au transfigurat, conțin cu alte cuvinte reflexe din "întreg complexul vieții material-spiritual românesc", pentru că, urmașe ale coloanelor și stâlpilor cerului, "reprezintă o sinteză ad-hoc între straturile arhaice și cel creștin". Preocupat în primul rând de tipologizarea acestor creații ale artei țărănești, în care preia sugestii din sistematizarea propusă de R. Vulcănescu, autorul albumului pornește de la stâlpii și coloanele cerului
Un simbol by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/12827_a_14152]
-
ale coloanelor și stâlpilor cerului, "reprezintă o sinteză ad-hoc între straturile arhaice și cel creștin". Preocupat în primul rând de tipologizarea acestor creații ale artei țărănești, în care preia sugestii din sistematizarea propusă de R. Vulcănescu, autorul albumului pornește de la stâlpii și coloanele cerului, acestea asimilate drept troițe, cu formele lor (coloane trunchiforme, phallusoforme, discofore, antropomorfe stilizate, cruciforme), continuă cu monumente sacre de structură creștină (categorie în care distinge cruci de piatră arhaice/medievale, cu subdiviziunile lor - menhire creștinizate, cruci descendente
Un simbol by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/12827_a_14152]
-
atât la folclorul literar, cât și la literatura propriu-zisă. în descântece, spre exemplu, zânele, măiestrele, dușmanele oamenilor sunt exorcizate să se ducă "în pustie/ în locuri depărtate/ Unde popa nu toacă,/ Unde fata nu joacă/ Unde-n răscruce/ Nu e stâlp de cruce", sau în alt text, "fulgerătura din creierii celui pe care l-au îmbolnăvit Vâlva, Urâciunea, Făcătura și Datul", va fi lecuită de "crucea din drum". Dar troița apare adesea în literatură. Amintim prezența ei în romanul Ion de
Un simbol by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/12827_a_14152]
-
ziduri cu flori în ferestre escaladate de-o scară de piatră adăposteau larma negustorilor de giuvaeruri în Piața Aurarilor mătăsuri catifele și atlazuri se vălureau sub adieri de vînt cununi de mireasă armuri cavalerești măști viu colorate se-nfiorau pe stîlpii proaspăt vopsiți în fiecare zi de tîrg cărți învelite-n piele scoase din teascul unui meșter neamț sub degetele inelate ale tîrgoveților îmbrăcați în haine de duminică - nimic din ce-a fost! - privirea mi se rotește oarbă pe zidurile în
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
la umbra clădirii modeste a aeroportului Băneasa. După o zi de muncă intensă echipa de lucrători și mecanici aflată pe terenul aeroportului a reușit să ridice în picioare, cu ajutorul unor chingi de sprijin și al unor aparate numite vinciuri, un stâlp uriaș având în vârf o antenă. Acel stâlp de antenă de la Băneasa a fost prima realizare în domeniul comunicării radiofonice efectuată în cadrul Aviației Civile al cărei proaspăt angajat era soțul meu. Această construcție al cărei rost la început nu l-
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13009_a_14334]
-
o zi de muncă intensă echipa de lucrători și mecanici aflată pe terenul aeroportului a reușit să ridice în picioare, cu ajutorul unor chingi de sprijin și al unor aparate numite vinciuri, un stâlp uriaș având în vârf o antenă. Acel stâlp de antenă de la Băneasa a fost prima realizare în domeniul comunicării radiofonice efectuată în cadrul Aviației Civile al cărei proaspăt angajat era soțul meu. Această construcție al cărei rost la început nu l-am înțeles, trezise satisfacția și admirația comandantului aeroportului
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13009_a_14334]
-
după ce-am terminat fraza asta! Ceașca mea de teracotă galbenă trăiește-n pereții ei zmălțuiți mii de stări ale scăderii temperaturii cafelei ce-o sorb. Sistemul nostru nervos e-un fleac pentr-un pietroi izbit de lumină, pentru un stîlp de telegraf șlefuit de izurile zilei și-ale nopții. Am observat ceva ciudat. De cîte ori mă reîntorc de undeva în Iași, femeile de aici mi se par mai frumoase ca oriunde! Mă înșel? Au o senzualitate aparte, o complicitate
Cred că obiectele simt mai bine! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13340_a_14665]
-
Acum aștept, dedublat, între limba maternă, zimțată ca un crenel negru gata de atac împotriva celor două silabe roșii de la marginea mării și gestul sintactic din privirea tatălui rigid și captiv. Nimic nu e mai departe de mine decât stâlpul de care stau lipit, dârdâind. Îmi ies aburi din mâini și din țeastă. Fac pași cu creierul. La rădăcina nervilor scriu: - Așteaptă-mă, tu, chiar departe, iubito cu păr arămiu... Poem de dragoste Nu se stingea țigara pe jumătate îngropată
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/13221_a_14546]
-
seama măcar de opera care rămâne o mândrie a literaturii românești, înseamnă că bunurile culturale și-au pierdut orice valoare și fanatismul politic copleșește manifestările spirituale cele mai curate ale neamului nostru. Dacă un mare scriitor poate fi pus la stâlpul infamiei pentru credințele sale, înseamnă dărâmarea oricăror ierarhii a valorilor și bolșevizarea tuturor criteriilor de judecată.” Ca director al Teatrului Național, Rebreanu a avut, la fel, o atitudine fermă față de provocările antisemite ale legionarilor, prevenindu-l pe Directorul Siguranței Statului
Ediția critică Rebreanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13143_a_14468]
-
așteaptă să fie zguduită de loviturile de teatru. că "o carte ce așteaptă să fie scrisă cu "mădularele mele, si versurile mele eșuate, si cerurile mele. ah, istoria mea esențială - eu, mereu între aceleași două personaje centrale ciudate, că doi stâlpi de bolta: ființe imense, incomensurabile, una dintre ele trece peste mine cu un fier de călcat abstract, mă face una cu pământul, mă netezește, mă reduce la tăcere, iar cealaltă îmi pompează aer în plămâni, îmi întocmește aripi, mă extinde
POEZIE by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/13738_a_15063]
-
tăiem piciorul mârlanului că nu mai are nevoie de el și înțelegi ciubucul nu e destul iarba crește prin saloanele lungi cât un teren de fotbal corpurile colcăie în incubatoarele cu vitamine spălate cu ser fiziologic injectate cu ace cât stâlpul de telegraf înfipt în carne lance într-un turnir destrămat demitizat acul atinge osul și gravează pe el ca pe un papirus o epopee instinctivă pătrunde dincolo și prin gaura făcută se aud odele și vuietul printr-un laringe topit
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
Fac parte din Asociația Scriitorilor din București, sînt oaia gri de aici. Cum se poate destrăma tristețea, cum se poate înlocui cu altceva? De fapt, nu tristețea care-i chiar plăcută, ci arderea uscată, fără flacăra a celor mai intimi stîlpi de sprijin? Un minim de confort interior, o oarecare liniște; de unde? N-am dorit deloc să fiu patetic. Am scris pentru a mă liniști, pentru a trece asupra altuia povara unei clipe prea grele. Nu trebuie să vă speriați, voi
Mă atîrn de un creion și-o coală de hîrtie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14371_a_15696]
-
va arde cu flăcări înalt vineții să poată fi jucată la zaruri și cîștigată numai de cel ce știe să piardă asumîndu-și înfrîngerea (cum o victorie vîndută) ca pe un dar. Valea cealaltă Pe neașteptate își simți trupul cum un stîlp de gheață în flăcări zguduit între foc și friguri înțelegea însă că nu dor de casă putea fi ci un altul pe care nu-l mai simțise pînă aici dorul de valea cealaltă de ea doar auzise o cunoștea numai
Poezii by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/14490_a_15815]
-
pe cei ce pînă la urmă le vor închina Cetatea dar nu oricum ci numai din greșeala lor fiindcă deși au luptat lupta cea bună pînă la capăt vederea lor a slăbit darul profeției pierzîndu-l Pe neașteptate își simți trupul stîlp de gheață în flăcări zguduit între foc și friguri și porni îndărăt cel mic dintre cei mici era deja treaz și-l căuta la ieșirea din cort încălțat în sandalele lui ascunse cu grijă sub piatra pe care-și odihnise
Poezii by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/14490_a_15815]
-
Fratele mai mare, Nicolae, deși matematician, era un asiduu cititor de reviste și de poezie, ca și confratele său de breaslă Miron Nicolescu, viitorul președinte al Academiei Române. Era prieten cu Ion Barbu și cu Alexandru Rosetti, fiind numiți "cei trei stâlpi de la Nestor" pentru că se întâlneau zilnic la această cafenea, "punând ordine în regatul poeziei și al imaginației". Alt frate, Nelu sau Neluș este poetul Ion Ciorănescu, mort de tuberculoză la 21 de ani. El a întemeiat la liceul "Spiru Haret
Memorialiști români - Alexandru Ciorănescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14382_a_15707]
-
să aibă?) și superficiale. Dar adesea se făcea din ele o chestiune de orgoliu personal, ceea ce provoca certuri violente și chiar rupturi. Se despărțiseră pe la trei din noapte. Înainte de a intra în curtea lui, Șuiu vomitase sprijinindu-și tîmpla de stîlpul porții. Era învățat să bea, deși nu-i plăcea, dar acum întrecuse măsura. Frigul și emoția îi dădeau un fel de slăbiciune, ca înaintea unui examen (copil de țăran, rămăsese cu frica examenelor). Umerii îi tremurau cînd păși în tindă
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
chiar generic. Ci doar pentru motivul acela animal care duce în rîul de lacrimi. În basmele populare românești lacrimile tinerelor fete se prefac în flori. Dar ce se întîmplă cu lacrimile bătrînilor poeți? Ele se prefac în ținte ascuțite, în stîlpi ruginiți, în cîrlige de pescuit, sulițe, sîrme ghimpate: Lacrimile lor sînt amare! Nu lăsați poeții să plîngă!
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]
-
cu ocazia sutelor de vizite de lucru ale lui Ceaușescu încă le mai folosește românilor. Un singur lucru se pare că au uitat când s-au pregătit pentru mai sus menționată vizită a lu’ nenea doctoru’: să văruiască frumos toți stâlpii din pasaj.
Văruind vei dobândi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21166_a_22491]
-
Simona Tache Pentru că am ajuns prea târziu la Florența am ratat: Și, da, afișul era lipit pe un stâlp din Piața Centrală a orașului, un fel de Boqueria, da’ mult mai palidă.
Ce-am ratat by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21211_a_22536]
-
trecînd printr-un perete. N-am reușit ori fiindcă peretele era destul de tare, ori fiindcă n-am avut eu suficientă forță și m-am ales cu un cucui. Altădată, mergeam pe stradă și m-am oprit cu capul într-un stîlp de telegraf, iar, acum vreo săptămînă, preocupată fiind să nu-mi strice ploaia tenișii albi, nu m-am mai uitat pe unde merg și m-am trezit într-un zid. Mi-am salvat capul și fața parînd în ultimul moment
Mic inventar de senzaţii tăricele by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21200_a_22525]
-
mâinile în sân și am lăsat să se întâmple toate astea. Dacă o hahalera cotonogește o femeie în miezul zilei în mijlocul unei mulțimi de oameni care privesc îngroziți, dar fără să facă nimic, crezi că doar brută merită pusă la stâlpul infamiei?” Cea mai groaznică siluire a Bucureștiului a avut loc în anii ’80. Ceaușescu a râs un sfert din Bucureștiul istoric sub pretextul “sistematizării”. Cine a îndrăznit să protesteze a fost redus repede la tăcere de organele Miliției și ale
Un vot simbolic by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82415_a_83740]
-
Aveți un blog care mi-a placut, iar dacă vă interesează aș dori să citit articolul de mai jos publicat de mine pe http://mandriadeafiroman.blogspot.com , iar dacă nu vă interesează puteți să-l ștergeți. Vă mulțumesc! “Unul din Stâlpii Ortodoxiei și Poporului Nostru , Părintele Arsenie Papacioc a trecut la Domnul. În vârstă de 97 de ani Părintele era conștient că urmează să plece din această lume și de aceea nu a fost surprins. Am avut priviligiul de a ma
Hai la voluntariat pentru un Grătar Curat by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82476_a_83801]
-
săi că marea erau atât de vii încât ai zice că avea douăzeci de ani. Apoi după ce lumea a plecat de lângă chilie , Părintele a mai stat mult timp la ușă privind la toți cei din curtea mănăstirii și zâmbind. Acest stâlp al României , care a fost martirizat în temnițele comuniste în perioada de influență rusească nu s-a lepădat niciodată de această țară , cu vorbele lui “Dumnezeu ne iubește mai mult decât ne urăște dracul” sau “Nimic nu este pierdut atât timp cât
Hai la voluntariat pentru un Grătar Curat by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82476_a_83801]