985 matches
-
negura timpului? Sunt întrebări care ar putea să-și găsească răspuns în lucrarea „Codul Da Vinci. Sursele secrete“ a lui Jean-Jacques Bedu. „Pretinzând că romanul «Codul Da Vinci» e inspirat din lucrarea «Enigma sacră», Dan Brown oare n-a comis stângăcia de a-și umbri reușita povestirii cu neadevăruri grave? “, se întreabă Jean-Jacques Bedu. Jean-Jacques Bedu: Codul Da Vinci. Sursele secrete, Editura Paralela 45, Pitești, 2005. Preț: 18,00 lei. unde? cine? când? Vineri, 23 decembrie ARAD, Club Mooskea, ora 22
Agenda2005-52-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284553_a_285882]
-
campionul olimpic en-titre, austriacul Fritz Strobl a terminat pe poziția a 8-a. Românul Daniel Florentin Nicolae, a încheiat pe locul 53, la 12 secunde față de lider, cu următoarea declarație: „Atât am putut să fac”; el a coborât cu multe stângăcii, dezechilibrându-se sever de câteva ori. În proba feminină, aurul a revenit austriecei Michaela Dorfmeister (32 ani), 24 de victorii în Cupa Mondială, care le-a devansat pe Martina Schild (Elveția) și suedeza Anja Paerson; austriaca a reușit cea mai
Agenda2006-07-06-torino2 () [Corola-journal/Journalistic/284759_a_286088]
-
că nu vrea decît corpul celui ucis, nemții nu trag în el și țiganul revine triumfal în tranșeu cerînd ca recompensă pentru curaj doar „o lulea de tutun”. La polul opus, în altă povestire, un soldat țigan se automutilează cu stîngăcie din lașitate și e executat. Plutonul trage prost, un singur glonț rănește grav condamnatul care le spune executorilor că are șase copii și era mai bine „să fi tras barem într-un chicior”. O probă de curaj dă și un
Personajele – etnii și naționalități. Țiganii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/4320_a_5645]
-
Intuiție confirmată de validitatea verdictelor sale critice, și - o dată în plus, într-un plan personal - de anticipările pe care Țeposu le-a făcut în privința propriei biografii a exegetului său (vezi „Cuvânt înapoi”). Deși un studiu succint, cu unele neglijențe și stângăcii de exprimare care ar fi trebuit eliminate din forma inițială a lucrării de licență, micul volum al lui Cosmin Perța repune în discuție cazul unuia dintre „cei mai inteligenți și maturi critici români din ultimele decenii”, realizându-i un evocator
Radu G. Țeposu, un portret empatic by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4332_a_5657]
-
deloc de neglijat pe piața editorială. Romanul lui Andrei Ruse are, cel puțin, două calități fundamentale care se văd cu ochiul liber de la bun început: faptul că întregul discurs narativ e confesiunea unei tinere femei, cu o sensibilitate contruită fără stângăcii de outsider (autorul își cunoaște surprinzător de bine personajul), apoi abordarea unor teme de factură existențială, evitând - cu eleganță - locurile comune. E, într-adevăr, nevoie de o abilitate literară solidă să vobești despre moarte, despre carpe diem, despre religie și
În sfârșit, un roman by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4301_a_5626]
-
speranță, despre care aflasem, cândva, că a rămas, ca printr-o minune, într-o cutie. Ți-am rămas datoare cu niște gânduri și amintiri, așa că m-am hotărât să-ți scriu. Mi-e mult mai ușor. Îmi vei ierta micile stângăcii, uneori sar prea ușor de la un subiect la altul. Tot eu sunt. Cu viața mea. Cu amintirile, cu gândurile și visele mele. Doar să ai răbdarea de a le citi pe toate... Închid ochii și ascult marea prin fereastra întredeschisă
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
tu vrei să fii coleg cu Liviu Rebreanu?”. Iată, dintr-o dată m-a trimis în lumea umbrelor, dar așa este la noi, la români, trebuie să fii mai întâi apreciat de străini și pe urmă de cei de acasă. Cu stângăciile mele, am îndrăznit să redau imaginea în cuvinte a oamenilor și a satului nostru. Sper că am reușit să zugrăvesc și în cuvinte imaginile așa cum le redau în culoare. Lumea pe care am redat-o în cuvinte este a mea
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
dar și o anume dezinvoltură pe care nu o poate avea decât un bărbat trecut de prima tinerețe, dincolo de romantismul timidității ocolitoare. Un bărbat care știe, cu toate acestea, că nici vârsta „coaptă” nu-l absolvă totdeauna de o anume stângăcie la prima întâlnire cu o femeie. Puțină emoție (dacă este emotiv!), grija excesivă pentru „prima impresie” (dacă este orgolios!), excitația „noului”, toate îl pot pune în fața unui „eșec rușinos”. Intuiția feminină prevede acest „complex viril”, încearcă să-l prevină sau
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
copiilor și de căldura binecuvîntată a soarelui. Dacă avea s-o țină așa, în trei-patru zile n-ar mai fi rămas zare de omăt pe sub copaci. Curînd, Hana simți că se întîmplă ceva cu amicul ei. Chicotea Lupino, amuzat de stîngăciile puilor; alerga împreună cu ei, în întreceri la care-l provocau și pe care se străduia să nu le cîștige; glumea puiandrul; și rîdea cu rîsul lui molipsitor, atunci cînd puii se prefăceau că-i pricep gluma, dar se lăsau trădați
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
nu însă și la cauzele importante! Iubește-ți aproapele, dar nu mai mult decât pe tine însuți!... Confuzia dintre nebunie și putere a produs în istorie efecte monstruoase. Ironia este lancea de pe vârful limbii, semn și de inteligență și de stângăcie. Muțenia și cumințenia pământului se cer ascultate cu toată atenția... Graba strică treaba e un lucru unanim recunoscut de toți „grăbiții” lumii! De unde sfatul celor mai înțelepți: „grăbește-te încet”! Viața este ca o clepsidră al cărei conținut se scurge
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
a amețit, mi-a tăiat respirația și m-a transpus într-o stare de beție divină din care nu mi-am revenit nici acum, după atâția ani. Eram o adolescentă ce pășea temătoare, timidă și speriată în viață, de aceea stângăciile mele la întâlnirile noastre. Nu era nimic fals, premeditat în atitudinile mele, așa eram eu, ca un fluture speriat și atunci când m-ai botezat "Frăgezel", am simțit, de emoție, că mă topesc cu adevărat, de fericire și dragoste. Da, eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
drept cuvânt, lipsită de valoare. Numai un nebun mai poate citi cu respect un roman. Atunci e mai bine să-l îmbraci în haine de sărbătoare. Atâta vreme cât nu se pretinde a fi o operă măreață! O să-mi scriu romanul cu stângăcie, făcând dinadins treabă de cârpaci, doar ca să-i pot smulge prietenului un zâmbet de plăcere adevărată. Oh! De-aș vedea chipul fericit al prietenului meu! Dar ce m-a apucat oare să trâmbițez despre proză proastă și personaje negative, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
nimic, mai puțin faptul că aduce la suprafață o "altă Irina" preocupată de a divorța, făcându-și alte planuri probabil cu altcineva eventual pe un alt continent. Din păcate filmul e dezlânat, cu câteva contradicții rămase nerezolvate și cu câteva stângăcii dintre care se distinge telefonul primit de soț care-i anunță decesul, pentru ca vestea să-l ia ca din oală abia a doua oară în biroul firmei care a intermediat călătoria Irinei în Arabia Saudită, cu alte cuvinte o veste dată
Panoramic românesc – TIFF 2009 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7208_a_8533]
-
ar fi fost lângă ea. Melfa i s-a încurcat între picioare și a căzut cu fața în jos, pe nisipul deșertului. Totul s-a petrecut atât de repede, că la început nu și-a dat seama dacă o doborâse stângăcia ei sau glonțul. Acum auzea doar vântul șuierând și ridicând nori mari de praf. O durea tot trupul, dar mintea ei refuza să redevină lucidă. Întinsă pe nisip, nu-și putea vedea urmăritorii, deci nici ei n-o vedeau. Și-
Luis Leante - Cât te mai iubesc by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8737_a_10062]
-
o bibliografie, imposibil de recomandat studenților: părea o versiune școlărească, de lucru, căreia i se dăduse drumul din greșeală la tipar. Am folosit-o de mai multe ori doar ca sursă de exemple comice, trezind chiar neîncrederea auditoriului în fața unor stîngăcii prea mari. Anul trecut (în 2006), cartea a fost republicată la Editura Polirom (de același traducător): din fericire, cu o rescriere drastică a pasajelor, cu eliminarea a sute de greșeli evidente. Compararea celor două ediții are în continuare rolul de
"Teza este asemenea porcului..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9775_a_11100]
-
printr-o mai bună cunoaștere reciprocă, se creează premisele înfrățirii oamenilor de pretutindeni, a solidarității rasei umane. Nevoia de comunicare cu lumea Iată însă că, pentru o cultură ca aceea a noastră, marcată de puternice tendințe localiste, de timiditate și stângăcie în ceea ce privește comunicarea cu lumea, noile facilități își croiesc cu greu drumul. Poșta electronică și internetul îi inhibă încă pe mulți intelectuali (în contrast cu telefonul mobil, la care oamenii s-au adaptat mai ușor, deoarece acesta răspunde unor nevoi mult mai elementare
Internetul între două extreme by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9784_a_11109]
-
Nicolae Breban, eseurile par scrise dintr-o suflare, fără ca autorul să fi făcut textului o minimă corectură. Astfel apar formulări confuze ("Romanul modern, cel care după părerea mea începe pe la începutul secolului, cu un Stendhal și Balzac" - care secol? - și stângăcii stilistice greu de digerat (cacofonii, repetiții deranjante, ca să nu mai vorbesc de generalizata utilizare a infinitivului în locul conjunctivului: "le dă curaj de a continua", "are dreptul de a urma" grafia mai mult decât ciudată a adverbului "abia", care la Nicolae
Dilemele prozatorului în tranziţie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9875_a_11200]
-
a continua", "are dreptul de a urma" grafia mai mult decât ciudată a adverbului "abia", care la Nicolae Breban apare constant în forma "abea"). Stilul nu a fost însă niciodată punctul forte al scrisului lui Nicolae Breban și, dincolo de aceste stângăcii, există în Vinovați fără vină destule idei care pot să dea de gândit și chiar să producă ample dezbateri în societatea românească de azi. În epoca de promiscuitate morală pe care o trăim, o carte despre vină este mai mult
Dilemele prozatorului în tranziţie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9875_a_11200]
-
titlul unui articol al lui Dimov despre Ion Barbu mi se pare întru totul relevant) a celei dintâi. Spre deosebire de creația poetică, strânsă în volume după mulți ani de gestație, scrisorile de dragoste ale lui Leonid Dimov au farmecul, dar și stângăciile tinereții. E firesc, întrucât ele acoperă intervalul 1943-1954, înfățișându-l pe autor (născut în 1926) în faza unei adolescențe de care se desprinde cu greu. Îndrăgostit până peste cap de o fată cu poeticul nume Lucia Salam, care visează la
Un vis alb by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9991_a_11316]
-
un amestec de sănătate, voie bună, optimism și, ceva mai înalt, cîteva antene cu care sondează insondabilul misterelor cerești". O bizară autoiluzionare sau o inadecvare menită anume a frînge linia sumbrei omogenități, astfel cum un poet ar introduce o voită stîngăcie în producția sa, amenințată de-o factice "perfecțiune"?
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
Europa Liberă există tortura sau expulzarea, cei necunoscuți ca dizidenți, precum inginerul Gheorghe Ursu, dispar pur și simplu în beciurile Securității, angajații postului de radio devin ținte vii, se urmărește lichidarea lor "prin mijloace specifice". Lăsînd la o parte micile stîngăcii ale regizorului, meritul exponențial al filmului constă în a prezenta culisele și anvergura acestui "război pe calea undelor". Totodată, el redeschide ceea ce germanii numesc Schuldfrage, problema vinovățiilor, iar spectatorul care consideră că acest exercițiu de libertate care a fost Radio
Un exercițiu de libertate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8972_a_10297]
-
prezenți cu articole, eseuri, poezii, contribuții istorico-literare: Nora Iuga, Magda Ursache, Petre Got, Constantin Călin, Constantin Trandafir, Adrian Dinu Rachieru, Nicolae Florescu, Val Gheorghiu. Un număr de revistă remarcabil prin bogăție, cu o lectură pe care o fac însă dificilă stângăciile de tehnoredactare. Ar fi păcat să nu fie remediate. La început de drum, le urăm mult succes colegilor de la Acolada. Bursa debuturilor O foarte bună idee se vede materializată în BUCUREȘTIUL CULTURAL, suplimentul revistei 22 apărut sub egida Grupului pentru
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9091_a_10416]
-
sensibil, cu o gamă largă de expresivitate dramatică, mult timp jucînd pentru Teatrul Național din Craiova, Constantin Florescu face unul dintre rolurile cele mai proaste, din același motiv al dezinteresului regizorului pentru aportul pe care actorul îl aduce în film. Stîngăciile personajului sunt generate și de accepția contrafactuală, artificială pe care i-o conferă regizorul, care realizează crochiuri acolo unde ar trebui să fie scene bine închegate. Gheorghe Preda pare să nu înțeleagă că nu absența sau anularea sau simpla prezență
Îngerul gratuit by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9086_a_10411]
-
acestui ideal și a logicii operei care îl absoarbe, studiul lui Virgil Nemoianu încântă prin valabilitatea conexiunilor și finețea interpretativă. Cam tehnicist este capitolul al doilea, Metodele expresivității stilistice; iar două-trei fraze, pe care le bănuiesc de tinerețe, au o stângăcie stilistică... nerevizuită și neadăugită. Iată un exemplu amuzant, deși autorul e aici, ca peste tot, cât se poate de serios: "Suferințele sintezei decurg dintr-un soi de criză de identitate: ea, personajul principal al grupului de poeme de care vorbim
Poezia sintezelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9099_a_10424]
-
pentru o scenă, mii de gînduri formulate pentru o situație, pentru o replică. Desene pentru decoruri care au revoluționat și au marcat definitiv teatrul românesc stăteau, ordonat legate, în mape și mape din biblioteca lui Paulică Bortnovschi. Un amestec de stîngăcie și precizie se plimba printre amintirile lui. Prin ceea ce ar fi vrut să arate și acel ceva al modestiei desăvîrșite, aproape inexistentă astăzi, care îl oprea. Sau îl făcea să ezite. Un mare boier îmi răsfoia teatrul românesc prin fața ochilor
Paul Bortnovschi by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9145_a_10470]