190 matches
-
de guerre”), pentru a delegitima războiul contra lui Hitler, PCF merge până la a acuza guvernul Daladier că instaurează fascismul în Franța, și își va reitera acuzația și contra lui de Gaulle, în 1958, eufemizând-o ulterior sub forma „putere personală”. Stângiștii* au utilizat deseori aceeași retorică. în anii 1970, maoiști* francezi din Stânga Proletară sau din PCMLF-HR își legitimează atacurile lor contra regimului democratic calificându-l ca fascist, iar Fracțiunea Armata Roșie din Germania sau Brigăzile Roșii din Italia vor face la
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
întrunită în ianuarie 1966 la Havana - în absența lui Ben Barka, asasinat în 1965 - Conferința tricontinentală își propune ca scop suprem „eliberarea totală”. Aici lansează Guevara apelul său la crearea a „două sau trei Vietnamuri”, invocate în mod ritual de către stângiștii* care fac din Che simbolul unei lupte pe care URSS ar fi trădat-o. Castro încearcă să fructifice această moștenire, inclusiv prin intervenția în Africa, acordând asistență militară regimurilor „socialiste” apărute ca urmare a destrămării imperiului colonial portughez. Dar leadershipul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
imaginea antirasistă inițiind o campanie de solidaritate mondială cu Angela Davis, una din membrele de culoare ale conducerii sale, arestată în 1970; de această campanie vor profita și comuniștii europeni, pentru a recuceri terenul antirasismului ocupat în mare măsură de stângiști* după Mai 1968. în contextul declinului comunismului, antirasismul rămâne o valoare sigură, așa cum o dovedește și susținerea, în anii 1980, a sud-africanului Nelson Mandela, iar după 1989, a negrului american Mumia Abu Jamal. După 1991, antirasismul tinde să se focalizeze
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în plus, Mao nu se resemnează. Timp de cinci ani, el va încerca să salveze atât Revoluția culturală, cât și propria-i imagine istorică, sprijinindu-se succesiv pe primul său ministru Zhou Enlai, pe care-l detestă, și pe prietenii stângiști* ai lui Jiang Qing, pe care-i disprețuiește. Până la începutul anului 1973, cu ajutorul decisiv al lui Zhou Enlai, el îi alungă pe foștii aliați ai lui Lin Biao, restabilește economia, îl readuce pe Deng Xiaoping la putere și găsește, în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
îl readuce pe Deng Xiaoping la putere și găsește, în Statele Unite, un anumit gen de aliat în conflictul chino-sovietic*. Dar obiectivul tenace rămâne relansarea elanului revoluționar. în 1973, cu puțin înainte de congresul PCC care avea să-l promoveze pe tânărul stângist Wang Hongwen, companiei de critici îndreptată împotriva lui Lin Biao i se încredințează o nouă țintă: Confucius - adică Zhou Enlei. Puțin contează că acesta îi transmite prerogativele sale lui Deng Xiaoping, și nici chiar că, în 1975, acesta din urmă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
marasm: bătrânul mizantrop se debarasează încă o dată de Deng iar, după moartea lui Zhou Enlai, în ianuarie 1976, el se străduie să cimenteze o alianță între garda sa apropiată și prietenii lui Jiang Qing. Dar, în septembrie 1976, Mao moare. Stângiștii din „Banda celor Patru” sunt eliminați o lună mai târziu de către o coaliție formată din generali, foști colaboratori ai lui Zhou și Deng și partizani ai acestora. China populară fără Mao Cei treizeci de ani care au trecut de la toate
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sau insurgenți din timpul revoluției ungare din 1956. Majoritatea militanților comuniști au adoptate această definiție a contrarevoluționarului, această reprezentare fiind percepută ca o realitate iar stigmatizarea ei ca un precept. Aceasta a fost de altfel preluată pe cont propriu de către stângiști* și troțkiști pentru a stigmatiza cine știe ce adversar deosebit de detestat. COREEA DE NORD → RĂZBOIUL DIN COREEA, KIM IR SEN LOVITURA DE LA PRAGA Expresia „lovitura de la Praga” face referire la cucerirea puterii de către PC cehoslovac (PCC) în februarie 1948. Intrată în vocabularul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
aduc contribuția la istoria comunismului: în 1964, cu teza sa Originile Partidului Comunist Francez, Annie Kriegel inaugurează cercetările universitare asupra PCF; Franșois Furet zdruncină istoriografia marxizantă a Revoluției Franceze; Alain Besanșon explorează rădăcinile leninismului. Vom regăsi un fenomen identic la stângiști după consumarea fazei intense a evenimentelor din mai 1968*. Unul din cazurile cele mai simptomatice este cel al lui Boris Souvarine care, în Buletin comunist se proclamă „exclus, dar comunist”. Curând, el trece la analiza istorică publicând o lucrare fundamentală
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
interpretare ortodoxă a leninismului* - marxism-leninismul* - și se poziționează în centrul partidului, la egală distanță de cei mai radicali și de cei mai moderați. Aceasta este poziția de pe care își combate adversarii, calificându-i respectiv de „deviaționișți de dreapta” și de „stângiști”. Aceeași tactică este aplicată și în cadrul diferitelor PC pentru eliminarea militanților insuficient supuși lui Stalin sau care nu mai corespund politicii decise de Moscova. Astfel, în 1926, conducătorii PC german sunt îndepărtați pentru deviație stângistă - Ruth Fischer și Arkadi Maslow
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în afara anarhiștilor* și a troțkiștilor*, apar Partidul Socialist Unificat și maoiștii*, preveniți în parte din PCF. în mai 1968, „stângismul” cunoaște în Franța ora sa de glorie. Astfel, pe 4 mai 1968, Georges Marchais, secretar al PCF, îi stigmatizează pe „stângiști” și pe „fasciști” și-l denunță pe „anarhistul german Cohn-Bendit”. Foarte curând, mass-media califică drept „stângiste” toate grupurile revoluționare care scapă controlului PCF și îl critică sever pentru „reformismul” său sau pentru „revizionism”. La puțină vreme după aceea, termenul este
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cazul organizațiilor de tineret socialiste și comuniste. Este ceea ce se întâmplă parțial în Spania, țară în care, ca și Franța, recomandarea privitoare la Frontul Popular întâmpină ecoul cel mai favorabil. Până în septembrie 1934, PC spaniol a făcut dovada unei sectarism stângist. Dar, devenit herald al politicii Frontului Popular care, însuflețit de republicanii de stânga și de socialiști, capătă formă concretă în decembrie 1935: el pune în practică procesele de unificare cerute de cel de-al VII-lea Congres al IC. Astfel
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
un resentiment antigerman, care contrabalansează cu folos invitațiile internaționaliste de a ieși în întâmpinarea Armatei Roșii în caz de război în Europa. Iar în anii 1970, poziționarea patriotică a PCF funcționează tot ca o marcă identitară în fața nihilismului național al stângiștilor*, atunci când apară somptuoasele realizări ale celei de-a V-a Republici - pachebotul France, avionul Concorde - și cuvântul de ordine „Să fabricăm franțuzește”. în timp ce, în URSS, șovinismul velicorus iese și mai puternic din Marele Război patriotic*, Stalin declară: „Internaționalist este acela
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
anticapitaliste*, antiimperialiste, pacifiste, antifasciste și antirasiste*, aceste partide propun reconstruirea stângii în jurul unui „pol de radicalitate” și caută să se alieze cu toți actorii anticapitaliști - indivizi izolați sau rețele de cetățeni, creștini „progresiști”, critici ai globalizării de tipul Attac sau stângiști*. Viziunea revoluționară le este obliterată de un anumit număr de constrângeri puternice: prăbușirea recrutării și îmbătrânirea aderenților, slăbiciunea financiară, concurența extremei drepte în mediul popular, reîntoarcerea troțkiștilor* și anarhiștilor* care îi atrag pe tineri. Asia Centrală Prăbușirea URSS în 1991 le-
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a cărui lucrare din 1986 Le Divan et le Prolîtaire recuză biologismul, „care anulează dimensiunea relațională a sexualității”, și sociologismul, „care îi escamotează aspectul subiectiv”. Totuși, această reflecție nu duce la o chestionare a militantismului comunist, abandonat mai cu seamă stângiștilor* libertari. Dimpotrivă, sub regimurile comuniste, psihanaliza rămâne interzisă, neurolepticele și antidepresivele nu sunt folosite decât încetul cu încetul și, mai ales în URSS, spitalele psihiatrice sunt locuri de represiune și de tortură chimică împotriva disidenților* - Bukovski, Pliuci. Totuși, se poate
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
adjunctul său, generalii Spinola și Gomes, pe care guvernul i-a demis din funcții după publicarea unei cărți în care Spinola respingea orice rezolvare militară a problemei coloniale. MFA adăpostește social-democrați* ca Antunes și căpitanul Vasco Lourenșo, procomuniști ca Gonșalves, stângiști* ca de Carvalho și chiar conservatori caudiliști ca Spinola. Tensiunile sunt inevitabile, mai ales din cauza presiunii comuniste și radicale. Dar antagonismul dintre militari trebuie să se descurce în contextul întoarcerii în legalitate a partidelor politice de stânga: tânărul Partid Socialist
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
dominată de bărbați, în Nigeria, începând cu anii ’70 această meserie s-a feminizat? M-am oprit din înfulecatul sandviciul din pâine neagră, citind aceste două cuvinte occidentale: présentation vivante. Bine că nu era una moartă. În prostia lor imensă, stângiștii occidentali vor dispărea treptat, fie pentru că vor fi asasinați de către indigenii musulmani fanatizați și care nu înțeleg absolut nimic din prezentările și seminariile lor academice, de doi bani, fie pentru că guvernele vestice nu vor mai fi dispuse să arunce găleți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
că economia de piață liberală reprezintă o soluție. Cred că nu există afront mai mare în Franța decât acela de a fi numit de către presă sau de adversarii politici LIBERAL. Știu că simțim cam la fel în legătură cu acești studenți francezi stângiști, dar nu mă pot abține să nu-ți comunic această enervare franco-europeană. De la distanță este delicios să observi semnele unei mari decadențe, să analizezi modul cum o mare țară (atât de fermecătoare!) refuză să se reformeze, dorește să rămână încremenită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
reprezentanții intelectualității, chiar după căderea vechiului sistem, au întreprins acțiuni individuale și colective, pentru a-și asuma rolul de critici mai mult sau mai puțin constructivi ai reformelor liberale de după 1989. Unii dintre acești reprezentanți au făcut aluzie la caracterul stângist al "primei" Solidarității (1980-1981) care, după ei, a mobilizat milioane de polonezi cu slogane în favoarea justiției sociale și a libertății naționale. În numele grupurilor precum "Solidarnosc Pracy" (Solidaritatea Partidului Muncii) sau sindicatul "Solidarnosc 80" care ilustrează trădarea idealurilor solidarității și a
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
de Luni și cea de 4 martie 1977, a mișcării tectonice cu efecte devastatoare în România), odată ce îmbracă masca postmodernă, optzecismul se apropie de ideologia stângii americane. Cu alte cuvinte, ia naștere o stângă culturală ca reacție la regimul cultural stângist! Iar autorul subliniază chiar acest aspect: realizarea unei sincronizări între ideologiile stângiste ale "proletariatului român" și intelighenției americane. Mai mult, intrând în analiza de substrat a filiației marxiste a majorității '80-iștilor, Codreanu constată: "Paradoxal, postmodernismul, în pofida tuturor așteptărilor, este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
se simțea că vrea să bage glumițe și comentarii personale. S. B.: Un tip ironic. D. T.: Știa să joace bine și rolul de secretar de partid, dar îl țin minte și cu mult umor. Figură, în orice caz, uneori stângist. S. B.: Pe Acatrinei Mihai cum ni-l prezentați? D. T.: El e un capitol. Vorbim la Casa Studenților despre el, fiindcă era șeful executiv al Casei. Era contabil-șef, era zbirul. S. B.: În 1980, responsabili de activitățile Comitetul
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
unii intelectuali, ideologi și birocrați le apreciază. Multe regimuri conservatoare au declarat că sistemele lor sînt naționaliste. Ele nu făceau însă decît să mențină la putere o clasă privilegiată (uneori cu sprijin financiar și militar străin), în timp ce răzvrătiții erau numiți stîngiști sau comuniști. De Gaulle s-a ridicat împotriva regimului militar conservator francez în numele națiunii franceze. El a înfăptuit o "lovitură de națiune" (așa cum alții înfăptuiesc lovituri de stat), preferînd legitimitatea legalității. În timpul celei de a doua președinții, a fost nevoit
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
vîrstă, oferind acum dinamismului "tinerilor" lideri fasciști mai mult decît o ocazie prielnică. Hitler și Mussolini nu aveau de gînd să o irosească. Dar Hitler, produs al Primului Război Mondial, stătea cu ochii pe Statele Unite. Încă din 1934 a luat măsuri împotriva stîngiștilor din cadrul partidului său în așa-zisa "Epurare sîngeroasă". "Generalul Schleicher", comenta Iorga, "a fost împușcat". "Cîțiva dintre prietenii apropiați (ai căpitanului Roehm)", continua el, "au fost găsiți în compania unor tineri de moravuri aparte"Iorga nu putea rezista să nu
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
socialismului meu obstinat, fratele meu siamez (n.r. Willemin) mi-a împrumutat într-o zi o carte de Nikolai Berdiaev intitulată Un nou ev mediu". Această carte va provoca o neînțelegere care, mărturisește Frossard "se află la originea convertirii mele". Deși stângist convins, Frossard apreciază "inteligența strălucită" a marelui gânditor, îl admiră chiar, în ciuda faptului că în ochii săi acesta avea "un foarte grav defect: credea în Dumnezeu și vorbea de El nu ca de o ipoteză științifică...ci ca și cum ar exista
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
convingeri creștine) o carte care trebuia să-l convingă de importanța valorilor creștine. E vorba de cartea lui Nicolai Berdiaev, Un nou ev mediu. Această carte va provoca o neînțelegere care, mărturisește Frossard "se află la originea convertirii mele". Deși stângist, tânărul André apreciază "inteligența strălucită" a autorului, îl admiră pe marele gânditor, în ciuda faptului că în ochii săi acesta avea "un foarte grav defect: credea în Dumnezeu și vorbea de El nu ca de o ipoteză științifică..., ci ca și cum ar
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
de mulți drept una dintre cele mai stabile și mai consolidate democrații din regiune (Peeler, 1992). Decăderea progresivă acestui regimului după 1989 este una dintre marile enigme politice ale Americii Latine și a avut o influență puternică asupra caracterului anti-sistem, stângist al variantei de populism venezuelean în timpul lui Chávez. Această experiență face dificilă catalogarea cazului venezuelean. Venezuela reprezintă în mod clar un exemplu de populism la putere, lăsând așadar loc pentru potențiale efecte mai profunde asupra democrației decât într-o țară
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]