1,757 matches
-
expresivi, poate din cauza unor cearcăne discrete. Vă rog, doamnă; poftiți! o invită Mihai, gata să se intimideze ca un școlar. Nu, dom' inginer, că mă grăbesc se scuză femeia, rămînînd în mijlocul încăperii. Am venit doar... începe ea, dar se oprește stînjenită de bunăvoința cu care a fost întîmpinată. Știți... se căznește ea să se explice am doi copii mici, de doi ani jumate și de un an; soțul a plecat ast' noapte la douăsprezece, în cursă, pe locomotivă; i-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Multor femei le plac bărbații bine făcuți, mai ales cei care au constituția solidă a jucătorilor de rugby. Și mai era și vaginul. Ce orificiu! Prea rar se întâmplă să fie apreciat din punct de vedere estetic. Bărbații se îndepărtează stânjeniți de realitatea sa palpabilă. Îl ling și își strecoară degetele înăuntru, dar prea rar se întâmplă să-i adreseze o privire lungă și iubitoare. Preferă să se uite la el așa cum ar face un copil, ca la o ușă secretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de consiliul FSN și semnată de Ion Iliescu stipula că aceste structuri la nivel central și teritorial «funcționează ca structuri ale puterii de stat ». Declarațiile lui Iliescu, în care se sublinia nevoia de unitate națională, sugerau că el se simțea stânjenit de ideea unor interese divergente, a unor dezbateri libere, precum și a dreptului legitim al grupărilor din opoziție de a pune în discuție temeiul deciziilor lui. Dată fiindu-i proveniența, acest lucru nu este deloc surprinzator. În 1990 „imaginea lui ca
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
lehamite e uneori un singur pas. Și totuși, când e vorba de intelectuali autentici, se aud voci care zic: locul lor, normal, nu e în politică, să rămână în biblioteci. Ce-i drept, intelectualul adevărat are două caracteristici care îl stânjenesc în politică. El știe, ca Heraclit, că «toate curg». Inclusiv puterea. Nu se va crampona, deci, maniacal, de putere. Apoi, intelectualul e o ființă, în genere, contradictorie. În plină discuție despre buget îi poate trece prin minte o întrebare despre
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
pentru clienți. În fața lui, cele două femei îi zâmbeau încurajator. Femeia solidă - ea era șefa, știa asta, fiindcă îi văzuse fotografia în ziar - iar cealaltă, cu coafura ciudată și cu rochia extravagantă, era probabil secretara ei. — Nu trebuie să fiți stânjenit, îl încurajă Mma Ramotswe. Suntem solicitați de oameni de tot felul. Nu-i nici o rușine să ceri ajutor. De fapt, interveni Mma Makutsi, cei puternici au curajul să ceară ajutor. Numai cei slabi se simt prea jenați ca să vină aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
la interpelări. Da altfel, riscul nu era prea mare, într-o asemenea adunare, mai ales după ce s-a băut un păhărel mai multișor, toata lumea e dispusă să creadă că are o defecțiune de memorie decît să fie încurcat și stînjenit cînd îl salută și îi trimite bezele o figură ce i se pare necunoscută. La început s-a agitat cît s-a agitat, apoi a obosit, pînă la urmă a început să nu-i mai pese, și ce dacă Basarab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu de Dumnezeu.“ „Fapta de milostenie este zălogul veșniciei“, zise Petru. „Minunea este o mărturie pentru cei Încă neîncrezători.“ „Dumnezeul vostru ar putea drege vătămarea unei fecioare?“ Îl Întrebă Simon, privindu‑și Însoțitoarea. „El are puterea spiritului“, spuse Petru, vădit stânjenit de Întrebare. Sofia zâmbi cu Înțeles. „Dar oare, cum să zic eu, are și putere fizică?“ adăugă Simon. „Cum să nu“, zise Petru fără șovăire. „Cel care i‑a lecuit pe leproși, cel care a...“ „...prefăcut apa În vin, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
În Olanda, să i câștige Încrederea, s-o trateze de la egal la egal, să-i Încredințeze gândurile tainice, iar a doua zi, la lucru, ar fi atât colegi, cât și prieteni, astfel Încât ea nu s-ar mai simți atât de stânjenită În prezența lui. Nu era atrasă de el, voia ca asta să fie limpede. Făcuse socoteala că ar trebui să aibă cam douăzeci și patru, douăzeci și cinci de ani, nu chiar cu douăzeci mai tânăr decât ea, dar destul de tânăr ca să treacă drept
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
miere, gaz, oțet și ei o aprobau surprinși de concepțiile fetei, ba chiar promiseră că vor face stocuri de plante medicinale din soiurile indicate de Carmina pentru diverse afecțiuni. Seara, înainte de a pleca în camera ei la culcare, o întrebară stânjeniți dacă un cec de zece mii era suficient ca dar de nuntă. Ea le răspunse că nu trebuie să fie stresați pentru că vor face o nuntă mică. Nu are importanță, au asigurat-o ei, ca părinți ei aveau obligația să... Privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
exista și pentru cazul ei o soluție. Ca o compensație, povesti despre sine, despre decesul soției, despre fiica sa, Ela, și despre micile dificultăți ale singurătății. Sidonia părea că se abandonase ceștii de ceai, era o ascultătoare ideală, nu-l stânjenea cu privirea, cu vorba, nu căuta să-și exprime compasiunea. Ea îi observase cureaua de la ceas, puțin uzată, și-l văzu cum își scoate seara ceasul de la mână. Mica fâșie de piele, cedând cu timpul, în contact cu pielea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Mi se pare cam devreme abandonul ăsta, nu arăt deloc bătrână și acum ce să fac dacă îmi plac bărbații subțiri? trag cu ochiul din bucătărie când Filosoful iese din baie, de dimineață, încă de ziua mea, privirea mea îl stânjenește și îmi închide ușa în nas, de fentă, râzând, văd doar umerii rotunzi și scobitura de unde încep cei 2 mușchi, hei?! realizez, arată bine! asta n-aveam de unde să știu ieri, vorbesc mult, ce naiba am de vorbesc atât? înainte nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
Făcea aerul să pară nociv, ușor radioactiv. Aproape că te așteptai să-ți pocnească urechile. Cât a terminat ea de mestecat biscuiții, eu mi-am ferit privirea. Nu mă puteam hotărî să încep discuția asta și ea părea aproape la fel de stânjenită de tăcere ca și mine. — Ei bine. Ar trebui să clarificăm mai întâi lucrurile esențiale și să vedem apoi unde putem ajunge. Am încuviințat. — Bine, atunci. A bătut zgomotos din palme. Eu cred că ai suferit o pierdere de memorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
n-avea să mai existe niciodată. — Nu-mi vine să cred că ești aici, am spus încet când ne-am depărtat unul de altul. — Nu-mi vine să cred că ai izbutit, îmi zâmbi ea. Ai izbutit, Eric. Am ridicat stânjenit din umeri. — Știu. — Ce s-a întâmplat cu doctorul? Am clătinat din cap. Scout se uită în apă. — Cușca și butoaiele și rechinul s-au încâlcit și el încerca să taie frânghiile. S-a întâmplat foarte repede, într-un minut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
întreba pe trecători cum să ajungă acasă și-o înțelegea cine putea. "Ba știi de ce te gîndești la tant' Eugenie, se aude imposibila voce de-a doua. Bătrînețea e-o boală. Mai rău, o rușine, o boală rușinoasă. Te simți stînjenită de vîrsta ta, de felul cum arăți. Ai vrea să ai pielea feței întinsă ca a lui Șichy și cugetul ei luminos. Nu suporți razele Roentgen din ochii lui Rusalin, mă rog, din ochiul lui. Nu suporți să-i apari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nimic. Așteptând să-mi primesc carnetul de cecuri și cartea de credit, am plătit cu cardul lui Olaf. Sigrid mi-l prezentase ca fiind dotat cu o putere infinită: preferam să nu fiu nevoit să-i descopăr limitele. -Nu te stânjenește să trăiești cu un hoț? o întrebai pe Sigrid. -Furtul de bani mă șochează mai puțin decât furtul de identitate, răspunse ea. -De ce rămâi cu mine? Mă cuprinse cu brațele rugându-mă să nu mai pun întrebări stupide. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
simțind că o înfundă plînsul, ducînd o palmă la frunte, începînd să-și maseze tîmplele. — E clar că Părințelul nu s-a schimbat cu nimic de cînd îl știu, zise Poștașul înghițind în sec, corectați-mă dacă greșesc, adăugă, mutîndu-și stînjenit privirea în altă parte. înainte să ia o hotărîre, trebuia să se mai gîndească foarte bine încă o dată, să strîngă informații, ca să fie cu conștiința împăcată că face ceea ce trebuie. Făcu doi trei pași pînă la fereastră, trase perdelele și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cititor, întrucât îi creează impresia că a pătruns din greșeală în intimitatea unei femei care își alintă iubitul. Titlul volumului ar trebui citit ca un avertisment: „Atenție, înăuntru se află versuri extatic romanțioase, care o să vă facă să vă simțiți stânjeniți!“ Noi însă ignorăm mesajul, induși în eroare și de prezentarea semnată de Mircea Micu, care o ridică în slăvi pe autoare. El ne asigură că vom descoperi „o poetă în adevăratul sens al cuvântului“ și că această poetă, indiferent de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
stă la geam pînă hăt, tîrziu, în noapte. Unde dracu's-o fi dus?! se întreabă furios. Chestia este că eu știu unde s-a dus, dar nu spun. Norocosul Încă de pe la ora opt, soarele lunii august devenea prea puternic, stînjenind confortul lui Ionel Corneanu, cardiac cu patalama și mare amator de certificate medicale. Ionel se considera om bătrîn, pentru că peste zece ani va împlini 55 de primăveri bătute pe muchie. Acuși am 55 de ani, spunea pe un ton de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
plus în casa soților Polizu. Chiar dacă locuința din strada Grădina cu Tei fusese cumpărată de el, viața la țară i se părea în unele privințe de preferat: să trăiască în tihnă, să-și rânduiască viața după placul inimii, să nu stânjenească pe alții și să nu fie la rându-i stânjenit, să aibă o gospodărie iată cam tot ce-și dorea, după o viață consumată în bună măsură departe de casă, prin orașe îndepărtate, în vremea când slujise cu zel cooperația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
chiorâș... Și ce mai faci dumneata, tovarășe pensionar, așa, în general?... vru să se știe Brânzan Ilici Vasile, fără să fi băgat de seamă nemulțumirea lui Tarbacea. Tot tânăr și voinic, tovarășe Dumitrescu? Teodorescu, îi reaminti Stelian, dregându-și glasul stânjenit de familiaritatea pe care i-o arăta celălalt. A, Teodorescu, uitasem! se plesni Ilici Vasile cu palma peste frunte. Unde dracu mi-o fi capul!... Ei, așa se-ntâmplă atunci când lucrezi cu oamenii..., își găsi el singur scuza. Deci tovarășe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și eficient, un veritabil talent matematic, fiind remarcat ca atare până și de profesorii cei mai pretențioși, care se arătau sceptici și reticenți din principiu, până la proba contrarie. Dar mica celebritate pe care o câștigă în rândul studenților îl cam stânjenea, fiindcă nu-i plăcea să fie arătat cu degetul ca un tip genialoid, și cu atât mai puțin să fie suspectat că ar fi fost ros de vanitatea unei celebrități de doi bani și jumătate. În sinea sa, el nutrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
toate celelalte mirosuri. Lipsea vodca din care ne-ar fi plăcut să oferim celor doi oaspeți și nu ne-ar fi displăcut nici nouă, femeilor, câte o înghițitură. Atmosfera de sărbătoare s-a instalat greu, prezența celor doi străini ne stânjenea oarecum, dar până la urmă colinzile de Craciun în limba ucraineană au început să se înfiripe. Am strâns-o pe Minodora la piept și am început și noi să murmurăm colindele noastre. "Te gândești la tata, nu-i așa ?", m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
acasă înarmat cu șurubelnițe, clește-patent, ciocan, leviere și și-a început cu râvnă lucrarea, dar nu înainte de a-i invita pe copii să coboare la joacă în parcul de-alături. Silvica-nevasta era în tura de noapte, așa că nimic nu îl stânjenea să mai facă și el încă o noapte albă. A început cu camera copiilor prin a demonta lustra pe care a verificat-o cu cea mai mare atenție, fiecare braț în parte, fiecare dulie, toate sârmulițele, inclusiv cele de wolfram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
bancar și multe altele. Nimic nu te apropie mai mult de Dumnezeu decât dragostea. În acele zile am fost cel mai aproape de Dumnezeu. Uneori îl înțeleg pe Dumnezeu. Nu ne poate lăsa mereu să locuim în preajma sa. Aglomerația L-ar stânjeni. Imaginează-ți ce smog ar fi în Olimp, ce viermuială, ce poluare sonoră, dacă toți am locui, cu sufletul, în preajma zeilor. Poate că din cauza asta a inventat Dumnezeu și mahalaua sufletului, ca să descongestioneze vecinătățile imediate ale Olimpului. Dar uneori suport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
M-aș arunca atunci la picioarele lui Hristos și L-aș implora: "Iartă-l, Doamne Dumnezeule, pentru că a fost atins de cancerul spleenului!"... Uneori îl înțeleg pe Dumnezeu. Nu ne poate lăsa mereu să locuim în preajma sa. Aglomerația L-ar stânjeni... Dar e capela mea, orgolioasa mea capelă, dacă nu cumva cineva mă va pedepsi pentru îndrăzneala de a mă trage de șireturi cu sfinții, de a-mi lua libertăți prea mari... "Lady, dacă nu vă supărați, soția mea zice că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]