276 matches
-
bizantină, 1983), ele se restrâng la dimensiunea, directețea și dramatismul unui crochiu expresionist sau a unui haiku, fără a pierde, însă, ritualitatea rostirii: „Spală-mă de cuvintele toate,/ce mai rămâne/e pasul în moarte!” (Arhetipală) sau: „Ciori/pe un stârv înghețat;/ materia/oarbă de singurătate/hulpav devorându-se” (Ciori). În întregul ei, poezia lui B. se vădește drept „poezie a ființei și a rostirii” (Eugen Simion), proiectând cosmic derizoriul ființei umane, drama existențială. Ea devine tot mai mult lamentație solemnă
BADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285538_a_286867]
-
repețită, Vă sgudue arama urechea amorțită Și simțul leșinat; Virtutea despletită și patria-ne zeie Nu pot ca să aprinză o singură scânteie În sufletu-nghețat. Și singur stau și caut ca uliul care cată În inima junimii de vieața-i desbrăcată Un stârv spre-al sfâșia; Ca pasărea de sboru-i din ceruri dismețită, Ca muntele ce-n frunte-i de nouri încrețită Un trăsnet ar purta. Dat cel puțin nu spuneți că aveți simțiminte, Că-n veci nu se îmbracă în veștede vestminte
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Hai c-au terminat de jupuit căpățâna aia. Pornim? Îi strigă pe băieți, care sosiră ștergându-și mâinile, și cel mai În vârstă se urcă În spate. — Îl iau doar pe Kongoni, zise Wilson. Celălalt o să rămână aici să păzească stârvurile de păsări. Pe când mașina străbătea luminișul, Îndreptându-se către pâlcul de copaci și tufișuri care se-ntindea ca o fâșie de-a lungul albiei secate a râului ce tăia curmeziș poiana, Macomber simți din nou cum inima-i bate puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
apoi; Și să nu aud rumoare, Am mai mari nevoi ca voi. Vrem, nu vrem, noi ciocli tainici Suntem zilnic, ceas de ceas, Cu pornirile de cinici, Mai ales în lung taifas. Ciocli suntem toată viața Pentru alții, pentru noi - Stârvuri seara, dimineața, Drept la groapa de gunoi. 25 februarie 2004 CUVINTE DE SFAT La muc de candelă-n amurg, Atâta cât mai este, Cuvintele încă mai curg În rând, în rând și peste. Sub raza cât un vârf de ac
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
și cu pavăză, iar eu vin împotriva ta în Numele Domnului oștirilor, în Numele Dumnezeului oștirii lui Israel, pe care ai ocărît-o. 46. Astăzi Domnul te va da în mîinile mele, te voi doborî, și-ți voi tăia capul; astăzi voi da stîrvurile taberei Filistenilor păsărilor cerului și fiarelor pămîntului. Și tot pămîntul va ști că Israel are un Dumnezeu. 47. Și toată mulțimea aceasta va ști că Domnul nu mîntuiește nici prin sabie, nici prin suliță. Căci biruința este a Domnului. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
capra trăsurii. Degeaba. Mireasma - ca orice emanație subtilă, de roze și de cracatiță - nu cunoștea bariere și continua cu entuziasm să îmbălsămeze împrejurimile. - Cucoane, da-mi spurcă trăsura, să iertați! răsuflă birjarul,nemaiputînd să rabde. M-am hotărât să arunc stârvul. Dar unde? Pe drum? În păpușoi? Oriunde l-aș fi aruncat, îl putea găsi un țăran. Și o cracatiță în păpușoi fiind, fără nici o îndoială, un eveniment unic pe întreaga planetă, zvonul ar fi ajuns în sat și aș fi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
el și În alți șaizeci sau șaptezeci, despuiați și după ce-și săpaseră singuri groapa, se trăsese și căzuseră Înăuntru. Trupuri peste propriul trup. Strivind. Soția lui moartă pe undeva prin apropiere. Zbătându-se afară mult mai târziu de sub greutatea stârvurilor, târându-se afară din pământul afânat. Scurmând pe burtă. Ascuzându-se Într-o baracă. Găsind o zdreanță de purtat. Zăcând În pădure zile multe. Iar acum, aproape treizeci de ani mai târziu, În zile de aprilie, soare, primăvară, un alt anotimp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pungă de gheață roșie păstrînd doar forma de inimă. Drum asfaltat bătătorit. Mingea veche de cauciuc, spartă și abandonată, arăta ca o pată mică, albă, pe spațiul verde. Pantofii mei plini de praf păreau auriți În lumina felinarelor care iluminau stîrvul de drum crăpat. Nu te puteai aștepta la nimic bun pe un astfel de drum. Deci cu vreo șase luni În urmă... Era august și căldura insuportabilă, asfaltul cleios precum cauciucul și roiuri de insecte se Îngrămădeau În jurul lămpilor. Iarba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
se transformă Într-o pungă de gheață. Doar forma i-a mai rămas de inimă. Trotuarul distrus... și, normal, aceeași minge albă de cauciuc abandonată pe pajiște... și pantofii mei prăfuiți, ce sclipeau la lumina străzii de parcă erau auriți... și stîrvul străzii plin de fisuri.... și gura de canal de sub iarba veștejită, abandonată ca și mine. Mi-am prezentat demisia În aceeași zi. Dacă, din Întîmplare, Tashiro a lăsat pe undeva vreo mărturie că eu am fost ultima persoană cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dea ochii cu noi, iar eu am aflat foarte curând cumplitul motiv. Surprinse de viscol, gărzile și cămilele pieriseră înghițite de gheață. Când m-am apropiat, mi-am dat seama că bunurile căzuseră pradă jefuitorilor, iar trupurile, animalelor mâncătoare de stârvuri. Locul de popas al caravanei mele nu era decât tristețe și ruină. Am avut prezența de spirit să nu mă arăt afectat nici de moartea oamenilor pe care îi angajasem, nici de pierderea avutului meu. Îmi dădusem într-adevăr seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fost copleșit de incredibila dorință de a mângâia și ține în brațe una. A deschis cușca și a încercat să îmbrățișeze bestia, dar ea l-a mușcat de brațe. S-au luptat. Coleman a învins: a sugrumat-o. A luat stârvul acasă, l-a jupuit, a mâncat carnea crudă și a confecționat o proteză din dinții fiarei, purtând-o apoi când era singur și pretinzând că e o wolverină care stă la pândă, fute și ucide. A mai trecut ceva timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Ovidiu îi vizita în fiecare lună. Adesea ne întruneam în subsolul lui. La aceste întîlniri participa și un redactor însoțit de o tînără; ne-o prezentase drept poetă și logodnică a sa. Fără să citească nimic, era slabă ca un stîrv. N-am văzut-o niciodată zîmbind, consuma doar cu repeziciune tot ce se punea pe masă; nu știu din care pricină, avea aerul că ne supraveghează. La plecare, logodnicul îi învelea umerii într-un șal albastru; cu o tandrețe de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
orbi la lumina zilei, clipeau cu răutate, apoi păsările ucigașe Își descleștau ghearele păroase de pe ramuri, Întindeau aripi lungi, vărgate și pluteau, la numai câțiva pași de fundul Văii, În aerul care mirosea dulceag și Împuțit a gunoaie și a stârv. Talpa unui copil răscoli ouăle dintr-un cuib de șerpi. Celălalt, care venea În urmă, văzu mișcându-se În albușul cleios scurs din pielița ruptă a unor ouă câțiva pui negri de șarpe ce se Încolăceau nevolnic. Le ieșiră În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
în paturile lor? Crezi că stau mai bine acolo decât unde le-ai omorât? Ce mai contează acum? Gacel îl privi un moment, ca și cum n-ar fi înțeles la ce se referea. Apoi ridică din umeri: — O pasăre care mănâncă stârvuri descoperă un cadavru în aer liber la două ore după ce-a murit, răspunse. Dar e nevoie de trei zile ca duhoarea să treacă prin pereții ăștia, și atunci vom fi deja în drum spre graniță. — Care graniță? — Oare nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
s-o înghită și, odată cu căderea nopții, se ghemui cu genunchii strânși pe o pătură pusă pe nisip și adormi îndată. De data asta nu vulturii l-au trezit în zorii zilei, ci schelălăitul hienelor și șacalilor ce-și disputau stârvurile, și timp de câteva minute ascultă hărțuiala, zgomotul oaselor rupte de fălcile puternice și al cărnii sfâșiate, smulsă dintr-o dată. Gacel ura hienele. Detesta vulturii și șacalii, dar față de hiene simțea o aversiune pe care nu și-o putea controla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ținuse ascuns în adâncul sufletului și-l chinuia de multă vreme, spuse: — Sunteți pleava armatei noastre... Oamenii pe care i-am disprețuit întotdeauna și soldații pe care niciodată n-aș fi vrut să-i comand... Hoți asasini, drogați și violatori... Stârvuri - făcu o pauză. Dar, în fond, poate că nu sunteți decât victime, imaginea a ceea ce acest guvern a făcut din țara noastră - îi lăsă să mediteze un moment la cuvintele sale, și, ridicând tonul, continuă: Dar a sosit momentul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
o rugăciune începătoare. Resturile execuției sunt date înapoi celor care le revendică. Sfios simte deja o urmă de regret. În parc se reface tot ce s-a stricat. Unii mătură curățind gunoaiele scoase de vânt în cale sa. Drujbele retează stârvul plopului ce stă spânzurat în uitare cu o gaură în pântece. Pe un stâlp de telefon o pasăre cântă binecuvântând lumina. Penele sale multicolore deschid noi căi de lumină. Suratele sale nu se arată fiindcă au fost spulberate de propriile
Prin urmele noptilor ude de primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
nonșalant cea mai rațională soluție: fugise din nou, preventiv, în lumea largă). Și iat-o iarăși, lăfăindu-se pe pat, lungită în paralel cu Sile adormitul, fără a da vreun semn că o deranjează vecinătatea udă și mirositoare sălbatic a stârv, a Barosanului. Femeie anapoda și de rahat, mă faci într-una de fecale, în fața amicilor! geme Boss crispat, înfrânt, aproape să depună armele. Da', nu-i nimica... Lasă, lasă... Te vindec eu de hipodrom și de alte fantasme erotice! Sui
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Discovery, sus, sus, pe creasta Marelui Canion! Pe fund, arde un foc, fierbe o lavă, undeva, ă-hăă! Departe... Și miroase de te turbă, Șefu', rău, rău.... Mai rău ca la Tăbăcărie ori ca la Dâmbu sau ca la halda de stârvuri, la Protan! Pe pereți, văz că se urcă și colcăie puhoaie de omizi și de gângănii negre, cu multe picioare și cu puzderii de ochișori arzoi, de te iau boalele! Și mai e și-un gândac urât-urât, dublu sau triplu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Nu avem niciun dubiu că aceasta era practica romană comună. Martin Hengel a adunat cea mai mare parte a materialului cu privire la această chestiune. Cităm câteva exemple: „Vulturul se grăbea printre mortăciuni bovine, câini și cruci pentru a duce câte ceva din stârvuri puilor săi” (Juvenal, Satire 14,77-78); „păsările necrofage vor avea grijă în curând de «înmormântarea» lui” (Suetonius, Augustus 13,1-2); „atârnând de cruce pentru a fi hrana ciorilor” (Horațiu, Epistole 1.16.48); și textul citat deja care descrie răstignirea
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Gloria e doliul fericirii, un fel de moarte in vitrio. - În interiorul omului nu sunt frontiere. - Nici o furtună nu poate împiedica un arbore, la timpul lui, de a înverzi. - Să mă urască dar să se teamă de mine - Privesc înapoi la stârvurile zilelor mele, dar din grădina amintirilor, din când în când, înfloresc trandafiri de diferite culori, iar deasupra tuturor sunt cei cu petalele negre ca timpul trecut, deși bătrânețea face pat pentru mine, pat în care din ce în ce mai des mă odihnesc, însă
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
obloanele coborâte. Altminteri, praful s-ar strecura până și în visele lor. După o vreme, în pământ apar crăpături mari, ca niște șerpi morți. Atunci străzile rămân pustii, mai ales în ceasurile amiezii când aerul capătă un miros greu, de stârv descompus de căldură. Și întrucît nu uită că bătrânul custode, al cărui ajutor era, a murit în urma unei crize de astm, Julius ține o găleată cu apă în bibliotecă, pentru a se spăla pe mâini după ce pune în ordine cărțile
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Dar, odată gravidă, Ghazal se rupsese exact ca o insulă de corpul mai mare al teritoriului ei și plutea separat. Voluptățile lor, preschimbate în tăceri sau în zvârcoliri tot mai rare, îi făcuseră doi străini. Omar se simțea ca un stârv înghețat. La numai trei ani de la nuntă, parcă nu mai avea sânge în el, parcă se golise de viață. — Nu îți merge prea bine, ghicise tată-său. Ba îi mergea, era liber, trăia libertățile mincinoase ale omului încă neîndrăgostit și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
altul s-aseamănă. 256Ascultă cu urechia, ca straja de vrăjmași. 257Ca o pecete ține ascuns. 258Atîrnat ca un cârnat. 259Afînat ca puful. 260Ca aburul de pe apă, ese, se ridică, se vede. 261Ca albinele la fagure s-adună. 262Ca corbii la stârv s-adună. 263Ca muștele la scârnă s-adună. 264Ca furnicele când adună merinde pentru iarnă. 265Ca furnicele la moșoroi s-adună. 266Cel ce se scoală din somn, după ce-și freacă ochii, își aduce - aminte de ceea ce a văzut în
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
eu primul, nici ultimul impostor. Era o crimă ca un cârpaci să se atingă de acele stînci? Dar nu pentru o crimă venisem acolo? Vroiam să-mi ucid trecutul; să-l ucid amintire cu amintire, să-l transform într-un stârv și să-l înmormîntez într-un cimitir de marmură. Fiecare piatră funerară putea să fie un prilej ca să-mi obțin definitiv acea memorie ușoară pe care o simțisem câteva clipe, mai devreme, bătând din aripi înlăuntrul meu, gata să zboare
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]