235 matches
-
nordice - cele care se ridică din întuneric spre lumină - leagă înțelesuri. La 24 Iunie, soarele nu se mai desparte de soare, ci luminile se continuă una pe alta. Lumina suprimă noaptea, soarele o destramă. Este noaptea în care lumina veghează stăpânitoare asupra întunericului. Fără somn soarele își salvează puterea luminii în ziua cea nouă. Animalele codrilor și ale câmpiilor se întâlnesc pașnice, fără urmă de discordie, iar moartele pietre capătă glas și culori. Izvoarele munților și ale pădurilor dăruiesc celor ce
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
renunțase la dreptul ei de ocină în favoarea lui Ivașcu care o răscumparase de la Tătari”. Ultimul eveniment produs la 1469, indică faptul că problema incursiunilor străine la acel timp reprezenta o realitate dureroasă. În legătură cu moșia, Radu Rosetti afirmă: "Nobilimea,această clasă stăpânitoare avea ființă de veacuri, poate chiar mai înainte da naș terea neamului românesc. Originea i se pierde în timpul cel mai depărtat. Caracteristica acestei clase este stăpânirea pământului. Nimeni altul decât acela ce deținea pământ, adică moșie, fie individual, fie deavalma
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
-l ardă și-n... unde vrea, dar să nu cuteze careva să ridice pretenții asupra "Scaunului Sucevei"! Voi lupta! Leoaică voi fi! Numai peste cadavrul meu! Numai! Bogdan Paleologu e vlăstar împărătesc, sânge din sângele unui întreg șir de împărați stăpânitori ai unui Imperiu! Maria, potolește-te! "Os domnesc"! râde sarcastic. Să se sature de ibovnice, de țiitoare! "Curvele" astea grozav se pricep să vă îmbrobodească! Parcă ea mai știe care o fi "tatăl"?! Ești rea, Maria! o mustră el. Maruca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Genghis-han!". Eu, de frică, n-am mai suflat un cuvânt. Peste un an, El Fatih intra călare în Sfânta Sofia... Despoții ăștia ajung să se creadă supraoameni, adaugă Maria. Își creează un adevărat cult al personalității: "Omul providențial", un geniu stăpânitor ce se naște o dată la cinci sute de ani... De fapt, au o rotiță sărită aici, își împunge el tâmpla cu degetul. Dumnezeule! strigă Alexandru, eroic, și mușchii încordați se umflă sub cămașa nădușită, lipită pe trup. De m-aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
postfața (excelentă) la Va fi liniște va fi seară, versurile lui Mazilescu „se opresc mereu și inexplicabil (ca într-un lapsus intermitent) ori (se) suspendă agățate de cele mai neașteptate părți de propoziție sau de cuvânt”, ele sunt definitive, irevocabile, stăpânitoare. Nici un cuvânt nu mai poate fi dislocat, nici o repetiție, nici un clișeu verbal nu e fără rost ori de prisos : „am prevăzut totul până în cele mai mici amănunte ”. Îmi amintesc cum, mergând pe Calea Victoriei, el recitându-mi poezia aceasta, ne pregăteam
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
singur, a însuși colonelul Cuza, care s-a abținut. Atunci mitropolitul Moldovei, râdicându-se din nou în picioare, și împreună cu el toți deputații și tot publicul din tribune, proclamă în numele Camerei elective și a poporului pe colonelul Alecu Cuza de domn stăpânitor țărei Moldovei. Strigătul de entuziasm care izbucni în acele momente din pepturile tuturora nu se poate descrie. Aplaozele, aclamările, uralele: "Să trăiască Alecu Cuza! să trăiască Camera!" zguduiau zidurile palatului. Cu mare greutate, mitropolitul putu restabili tăcerea, și atunci alesul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
va face un pas înainte, mai mare și mai însemnat decât oricând. Și dacă nu azi, mâine vom culege roadele acestor jertfe și acestor afirmări de drepturi. Aduceți-vă aminte de propria noastră istorie: Tudor Vladimirescu a fost zdrobit și stăpânitorii zile l-au măcelărit, dar el ridicase steagul renașterii noastre naționale și pe temeiul gestului lui urmașii săi au înfăptuit-o. În fine, cazul cel mai caracteristic este cazul lui Mihai Viteazul. Și el a fost învins, și el a
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
revedere. Se întorceau la Timișoara. Începea școala. Prima zi de școală a cam dat-o peste cap. Noile colege, dezinvolte și bine dezvoltate, adevărate domnișoare, au făcut-o să se simtă dureros de mică și neînsemnată. Adevărat zbir și atotputernic stăpânitor în cuibul intim al familiei, în sala de clasă Luana își pierdu glasul. Băieții înalți, proaspăt bărbieriți, lipsiți de orice inhibare, se cocoțaseră pe bănci și aruncau spre grupurile de fete ocheade îndrăznețe. Mara, intrată și ea la clasa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de botez, răstignire, înviere și înălțare . Mai concret: “...dumnezeu, pe acest (oarecare, n.n.) Iisus pe care voi l’ați răstignit, l’a făcut (s.n.) domn și hristos. (Fapte 2.36)”; “Pe acesta, dumnezeu, prin dreapta sa, l’a înălțat (s.n.) stăpânitor și mântuitor... (Fapte 5.31)”. Totodată, pentru apostoli Iisus, fiul lui David (deci terestru, n.n.), devine Christos, fiul lui dumnezeu prin adopțiune , adică prin alegere în primul rând; aceasta susține ipoteza evoluției lui Christos. Părerea contrarie a lui Pavel, adică
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
al regimului: „Aici greșeala lui Maiorescu e profundă, iar poziția lui e net retrogradă [...]. Dar cultura unui popor se dezvoltă prin instituții, iar guvernele reacționare împiedică tocmai formarea acestora [...]. E o aberație ce tinde să justifice la infinit dominația claselor stăpânitoare [...]. în politica sa culturală, T. Maiorescu nu a fost un reacționar - deși cu câteva ieșiri retrograde -, ci un progresist timorat, reticent”. Abilitatea sa reiese din faptul că și-a cantonat intervenția pe critica literară a junimistului („Dar, spuneam, nu ne
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ai romanilor sunt “ cei mai vechi locuitori ai acestei regiuni”. În 1787, istoricul englez E. Gibbon arată că În Dacia după retragerea aureliană, a rămas “ o parte Însemnată din locuitorii ei, care mai mare groază aveau de migrare decît de stăpînitorul got.” Teoria imigraționistă a mai fost combătută și de reprezentanții Școlii Ardelene, de Paul Ioseph Schafarik, care În 1844, susținea că „ valahii de la nord și de la sud de fluviu au toți aceeași origine”evoluând din “ amestecul tracilor și geto - dacilor
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
Georges Vacher de Lapouge și lules Soury sau ca scriitorul german de origine engleză H.S. Chamberlain, mare admirator al lui Wagner și ginerele maestrului de la Bayreuth, credeau că au găsit în rasa "ariană", ai cărei reprezentanți puri erau germanii, "rasa stăpînitoare" cărora le revenea dreptul să domine Europa. Întreaga doctrină a liderului PNSMG are la bază această icorie pseudoștiințifică. Dacă oamenii dolicocefali înalți și blonzi care au populat spațiul germanic nu sînt stăpînii lumii, aceasta se datorează faptului că puritatea "rasei
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
se însurau mai rău decât cei dintâi, domnii sau fiii din căsătoria ai domnilor [...] Domnii și tinerii voievozi pe care-i însurau părinții lor, domnii, [...] își căutau soții între neamurile mari ale țărilor vecine și, dacă se poate, între neamurile stăpânitoare ale lor. Neapărat că se cerea ca mireasa să fie de aceeași lege - ortodoxă deci, și nu catolică. în această privință, domnii munteni aveau alegerea mai ușoară. Dincolo de Dunăre erau, în adevăr, până la 1500, o mulțime de dinastii ortodoxe, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
El era Voievodul (Domnii români au ținut foarte mult la acest titlu, l-au utilizat, i-au asigurat o evoluție particulară spre semnificația de „diriguitor al statului”, făcând din el și termen de referință, și criteriu de evaluare). Voievodul - „însuși stăpânitor”, „singur stăpânitor”, precum bazileii bizantini (plenarius possessor - va zice Dimitrie Cantemir 66) - era „uns al lui Dumnezeu” (ungerea și încoronarea de către mitropolit au făcut parte aproape întotdeauna din complexul „instalării” unui nou Voievod), statut care îi acorda inamovibilitate (Neculce: „Deci
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
-sa ca să trimiță carte cu mare jalbă și plângere la Suliman, împăratul turcesc, ca să i se facă milă să-l erte, plecându-și capul sub sabia împăratului”344. Episcopul Macarie știa de scrisoarea trimisă în taină („și a trimis singur stăpânitorului turcesc o scrisoare pe ascuns, ca și cum ar fi aripi, cerând ajutor de la dânsul”345), dar de-abia de la Ureche aflăm de implicarea Doamnei, căci epistola trebuia scrisă într-o limbă accesibilă Aulei de pe Bosfor: „Și știind carte sârbească Elena doamnă
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
două plăci din dreapta intrării în biserica Mănăstirii Argeș, Neagoe Basarab (el sau vreun urmaș?), ctitorul glorios și „continuator” el însuși, îl are în vedere pe succesorul necunoscut și-l transformă în destinatar, vorbindu-i „de dincolo de mormânt”: „Mare și singur stăpânitorule și de Dumnezeu iubitorule, doamne și unsule, te rugăm pentru acest hram din nou zidit, pe care l-am ridicat întru cinstea și slava Născătoarei lui Hristos, să nu-l lași să fie în pustiire, ascultând de unii răi grăitori
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
țării Românești, care au trăit ani 78 și [au răposat] la anul 1725, la noemvrie 16...”, dar ne spune și că, împreună cu mama lui, își doarme aici somnul de veci și Gheorghe (Iordache) beizadea, cel ce a fost o vreme stăpânitor al Olteniei ocupate de austrieci și căruia întoarecerea la Mănăstirea Cotroceni i-a fost de asemenea interzisă: „[...] și a fiiului Mării Sale Gheorghie Cantacuzino Băsarab, care, după răposarea mai sus pomenitului părintelui Mării Sale, au [fost] pribeag în Ardeal, și
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
locuitori ai acestei regiuni”; istoricul englez E. Gibbon, autor a unei istorii a Imperiului Roman (1787), arata că în Dacia, după retragerea aureliană, a rămas „o parte însemnată din locuitorii ei, care mai mare groază aveau de migrare decât de stăpânitorul got”. 4.Teoria lui Roesler (teoria roesleriană) -După realizarea dualismul austro-ungar (1867), când Transilvania, Banatul și Bucovina au fost incluse în monarhia austro-ungară, teoria imigraționistă a fost reluată de către Robert Roesler, în două lucrări; o „Dacien und Romanen” (1868); o
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
de cristalizare instituțională; Principala instituție era domnia, începând cu sec. XV-XVI existând o tendință de întărire a autorității domnului față de marea boierime. o titulatura domnilor români exprima calitatea de: mare voievod funcție militară, conducător suprem al oastei; domn și singur stăpânitor stăpân al întregului pământ (domn din latinescul dominus). -Inspirată din lumea bizantină, domnia era autocrată și se afirma ca domnie de drept divin “de sine stătător”; o puterea domnului era considerată de origine divină, exprimată prin apelativul simbolic “ Io Ioan
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
să respingă doleanțele care "era împotriva dreptății creștine și împotriva țării"; de tot interesul este felul în care sunt redate în cronică obiecțiile "occidentalilor" la "pohtirea pururea să fie domnii în Țara Muntenească din neamul Cantacuzinilor. [...] să fie domnii singuri stăpânitori, cum va vrea să facă cu țara și cu ai țării și de nimeni opreală să n-aibă". Răspunsul ar fi fost "că nu este obiceiul creștinilor să puie tot dintr-un neam domni, sau crai, sau împărați, ci din
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
dintre această redutabilă „arhivă vie” și conștiința istoriografică a autorului, care s-a exersat în prealabil în studii de referință asupra aristocrației românești și a rolului ei în istoria și în viața economică a țării: Despre originea și transformările clasei stăpânitoare din Moldova (1906) și Pământul, sătenii și stăpânii în Moldova (1907). Amintiri-le sale în trei volume (dintre care Ce am auzit de la alții este primul) nu sunt o operă de memorialistică pură, scrisă doar pentru plăcerea de a se
Memoria premodernității noastre by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5258_a_6583]
-
urmărit, reprezentanții căpeteniilor iudee au susținut în continuare, cu și mai mare insistență, competența prefectului. Intervine acum un prim compromis tacit, rezultat din concurența mai multor factori: interesul acut al iudeilor de a-l elimina pe „Mesia”, cel al autorității stăpânitoare de a menține ordinea și dorința personală a lui Pilat de a avea, ca judecător, cugetul împăcat. Fără o explicație evanghelică expresă asupra revenirii, procesul continuă, însă. Totuși, Evanghelia după Luca arată și alte pâri de natură acum a atrage
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (IV). Cine a fost judecătorul lui Iisus? () [Corola-journal/Journalistic/26656_a_27981]
-
situației: faptul că inculpatul se proclamă „rege al poporului iudeu”, în condițiile în care această instituție fusese desființată începând din anul 6 e.n. și Iudeea trecuse direct sub administrația împăratului, prin prefect, putea fi interpretat ca un atentat la autoritatea stăpânitoare, o ofensă la suveranitatea exclusivă și legitimă, după dreptul roman, a împăratului Tiberius. Celelalte învinuiri formale: rătăcește și răzvrătește poporul etc. nu sunt reținute de magistrat, fie că sunt prea mărunte, nu-l interesează, fie că nu sunt credibile, probate
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (IV). Cine a fost judecătorul lui Iisus? () [Corola-journal/Journalistic/26656_a_27981]
-
În locul discreției, a preferat să-și ridice poalele în cap, în ciuda evidențelor ultime și a minimului bun-simț. Dacă n-a știut s-o facă pentru sine, ar fi putut s-o facă pentru fiica sa, pe care a pus-o stăpânitoare peste un imperiu mediatic. Fără a avea direct vreo vină, de-acum înainte, pentru tot restul zilelor, respectiva doamnă stă sub blestemul de a i se aminti, când îi va fi lumea mai dragă, că banii săi provin de la un
Lamentabila amnezie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10486_a_11811]
-
învăluind pămîntul abia ieșind din ocean, învăluind polumque, si polii; și,... aici vine surpriză virgiliană, atît de grea și de modernă, estetic vorbind... După toate aceste, ea, noaptea acoperind și vicleniile grecilor. Vorbitorul de la tribuna tuna și fulgeră contra claselor stăpînitoare, contra exploatării omului de către om...Mă uitam la el, ca surd, sau orb, soptindu-mi de zeci și zeci de ori, cu ochii ațintiți înainte, într-o prefăcuta luare aminte: ... mirmidonumque dolos. Ce curios... Acum îmi aduc aminte de ce memorasem
Monstrum horrendum ingens by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18143_a_19468]