630 matches
-
458-459. 792 "Fiindcă crezi că păstorii și văcarii au în vedere binele lor și al vitelor și că le îngrașă și că le îngrijesc cu gândul la altceva decât la binele stăpânilor și al lor înșiși. La fel, crezi că stăpânitorii cetăților, cei care cu adevărat sunt stăpânitori, se comportă altfel față de supuși decât o face păstorul față de oi? Crezi că la altceva țintesc ei zi și noapte decât de unde să tragă ei înșiși vreun folos? Și atât de avansat ești
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
văcarii au în vedere binele lor și al vitelor și că le îngrașă și că le îngrijesc cu gândul la altceva decât la binele stăpânilor și al lor înșiși. La fel, crezi că stăpânitorii cetăților, cei care cu adevărat sunt stăpânitori, se comportă altfel față de supuși decât o face păstorul față de oi? Crezi că la altceva țintesc ei zi și noapte decât de unde să tragă ei înșiși vreun folos? Și atât de avansat ești în a știi ce înseamnă drept, dreptate
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
s-a făcut în scopul dijmelor ce se puteau percepe de pe urma muncii lor. Ei au fost așezați departe de Dunăre și mai observăm că erau înarmați -aceasta înseamnă că regiunile din nord și locuitorii lor se bucurau de autonomie din partea stăpânitorilor din sud.10 În legătură cu starea economică a populației locale-din "Bulgaria de dincolo de Dunăre" avem o informație prețioasă referitoare la "drumul sării". În "Analele din Fulda", unde se face mențiune despre relațiile francilor cu bulgarii, se arată că regele german Arnulf
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ca popor, precum hunii și avarii ce i-au precedat în Panonia.26 După încoronarea sa ca rege, Ștefan, care conducea acum un regat apostolic, având sprijinul bisericii și al papalității, a organizat expediții în Transilvania și Banat, împotriva unor stăpânitori locali, inclusiv unguri, care nu-i dădeau ascultare, conform vechilor cronici ungurești. În fruntea voievodatului de la sud de Someș, condus înainte de Tuhutum, se afla acum Gyula ce stăpânea în partea centrală a Transilvaniei, înrudit cu Ștefan, unchiul său. Împotriva acestuia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ducele Gyula și l-a adus în Ungaria, iar toată țara lui, întinsă și bogată, a unit-o cu regatul ungar și se numește Erdeal". După ce l-a învins și capturat pe Gyula, regele s-a îndreptat împotriva unui alt stăpânitor local (transilvănean), Kean, "ducele bulgarilor și slavilor", care-și avea "ducatul" (voievodatul) său în părțile sud-estice ale Transilvaniei, "în locuri foarte tari, prin așezarea lor". După "trudă multă și lupte anevoioase", Kean a fost învins și ucis, a fost capturată
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lupte anevoioase", Kean a fost învins și ucis, a fost capturată o pradă bogată, iar în locul său regele Ștefan a pus pe o rudă a sa, Zoltan, după cronici. În cele din urmă, regele Ștefan a supus și pe Ahtum, stăpânitor local din Banat, urmaș al lui Glad, conform "Vita Sancti Gerardi", izvor din secolul al XI-lea. El avea reședința la Morisena (Cenad), pe Mureș, unde era și o mănăstire cu călugări greci, era un stăpânitor mândru și puternic, bogat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
supus și pe Ahtum, stăpânitor local din Banat, urmaș al lui Glad, conform "Vita Sancti Gerardi", izvor din secolul al XI-lea. El avea reședința la Morisena (Cenad), pe Mureș, unde era și o mănăstire cu călugări greci, era un stăpânitor mândru și puternic, bogat, dar el va fi învins și ucis, iar stăpânirea sa inclusă la Ungaria. În timpul acesta, ungurii și-au păstrat modul de viață nomad tradițional, caracterizat prin pendulări sezoniere, în căutarea de pășuni-comunitățile nomade se deplasau din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dacia se întindea pe o suprafață de 250-300.000 km2, aceasta ar însemna 2-3 milioane locuitori. Însă, insistă el, trebuie să admiten că populația rămasă pe loc a ajuns la o condiție socială inferioară și la o mare barbarie sub stăpânitorii migratori (sarmați, goți, huni, avari). Însă de la slavi a adoptat creștinismul (instituțional) și organizarea politică (statală). Rămâne de stabilit, subliniază el, dacă această populație daco-romană s-a menținut în întreaga Muntenie actuală sau numai într-o parte a ei (Oltenia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
puternici, care treptat ajung să domine membrii de rând ai obștii, impunându-le obligații de muncă și dijmă, în schimbul organizării militare a obștilor și uniunilor de obști; 2. nașterea feudalismului ca urmare a așezării pe teritoriul obștilor sătești a unor stăpânitori alogeni, din rândul populațiilor migratoare (slave). Nu este exclus ca ambele origini ale feudalismului să fi jucat un rol în nașterea clasei feudale românești.11 Existența unei nobilimi autohtone, a unei pături politice și militare, anterioară secolului al X-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
estic dintre Carpați și Nistru a intrat sub dominația lor politică pentru un secol. Ca și la sud de Carpați, în părțile estice, pe lângă cnezii și voievozii de-aici se aflau ierarhi ortodocși care săvârșeau slujbele cuvenite la "curtea" acestor stăpânitori, hirotoneau preoți și sfințeau biserici. Pe la mijlocul secolului al XIV-lea, în 1353, este menționat documentar episcopul Chiril Românul, în Przemysl, undeva în nordul Moldovei sau sudul Poloniei. Pe lângă izvoarele scrise, și cercetările arheologice aduc mărturii despre viața bisericească la est
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Cadrul istoric al evenimentelor înfățișate de "toparh" este asemănător cu acela descris de cronicarii bizantini despre revolta din zonă. Astfel, autorul arată că populația aflată pe malul Dunării era tulburată mereu de năvălirile pecenegilor și conducătorii locali au apelat la "stăpânitorul de la nord", mai ales că "cei ce locuiau la sudul fluviului nu se deosebeau prin felul lor de viață de obiceiurile de acolo". În momentul în care dregătorul bizantin, logofătul Nicephoros, vrea să lezeze această autonomie dunăreană, orașele refuză să
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
context, pentru prima jumătate a secolului al XI-lea, astfel, viitorul împărat Roman Digenis își face stagiul militar la Dunăre și ocrotește autonomia lor. P. P. Panaitescu zugrăvește și el starea complexă, paradoxală din această zonă, unde locuitorii preferă pe "stăpânitorul de la nord", în mod cert, hanul pecenegilor liberi din câmpia munteană, care a luat sub apărarea lui orașele dunărene și le-a dat pământ în țara lui, din nordul Dunării. Avem de-a face cu o populație locală, autohtonă, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dunărea și controla vămile, și urmărea o stăpânire directă prin autoritatea militară, însă în fața intențiilor dominatoare ale lui Nestor, locuitorii din Dârstor preferau să asculte de Tatos, pe care cronicarul bizantin Attaliates îl prezintă drept căpetenia lor. El este un stăpânitor recunoscut, având drept centru al puterii sale Dârstorul, iar o participare românească la această "viață de autonomii orășenești tutelate de barbari" (Iorga) este indiscutabilă. Împotriva lui Tatos, împăratul bizantin a organizat o campanie militară, el atacă cetatea Dârstor, dar conducerea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
al puterii sale Dârstorul, iar o participare românească la această "viață de autonomii orășenești tutelate de barbari" (Iorga) este indiscutabilă. Împotriva lui Tatos, împăratul bizantin a organizat o campanie militară, el atacă cetatea Dârstor, dar conducerea acesteia rămâne în mâinile stăpânitorilor locali.19 Iorga face precizarea că "mișcarea de la Dunăre", unde sunt "cetățile de margine" și "țări" de-sine-stătătoare este în legătură cu o tulburarte mai vastă, în care "maniheii" (bogomilii) din Macedonia se revoltă și pradă până la Filipopol, ei încearcă să pătrundă până în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
repliat dincolo de Dunărea înghețată, în sudul Moldovei sau în Muntenia; sălașele (locuințele) lor principale se aflau în ținuturile de stepă de la apus de Nipru, de unde au pregătit alte atacuri. Prilejul pentru noi acțiuni ale cumanilor s-a ivit atunci când Tatos, stăpânitorul de la Dristra, a cerut sprijinul acestora împotriva Bizanțului. Din împrejurarea respectivă deducem că turanicii își aveau sălașele departe de Dunăre, așadar pe Nipru. Lipsiți de provizii, cumanii au cerut pecenegilor, participanți și ei la expediție, o parte din pradă, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mongolii se considerau (se credeau) chemați de o putere superioară (divină) "Cerul veșnic albastru" să înfăptuiască unitatea întregii lumi și a tuturor popoarelor sub stăpânirea lor. Ei spuneau: Există un singur Dumnezeu în cer, iar pe pământ un singur domn (stăpânitor), Gingis-han". Acest enunț a fost proclamat de însuși întemeietorul Imperiului mongol. El punea astfel temelia ideologică a aspirațiilor sale și ale neamului său mongol la dominația universală. Mesajele scrise sau verbale adresate de marii hani capilor de state sau conducătorilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ocuparea teritoriilor ungare de la est de Dunăre, căpeteniile mongole au trecut la împărțirea lor, în intenția de a rămâne acolo statornic, precum anterior hunii și avarii. Într-adevăr, odată armata regească distrusă și Ungaria cucerită, a urmat instalarea temeinică a stăpânitorilor mongoli, care s-au pregătit pentru o ocupație de durată în pusta panonică. Astfel, Ungaria urma să fie condusă direct, teritoriul regatului fiind supus ocupației sistematice și administrării nemiloase. Un mare număr de locuitori își părăsiseră așezările și s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
duceau o viață simplă, mai curând patriarhală, de păstori și plugari, încadrați în uniuni de obști, cnezate și voievodate, așa cum apucaseră din vechime, de la începuturile neamului românesc. Aflați sub dominația neamurilor turanice de nomazi asiatici, ei plăteau dijmele cerute de stăpânitorii pământurilor (ținuturilor) lor, fără a mai fi supărați de cineva și, uneori, la cererea acestora, îi însoțeau în expedițiile organizate de migratori.25 Năvălirea tătarilor și românii Ultima migrație a neamurilor stepei în Europa răsăriteană și în ținuturile românești a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o lumină vie asupra vieții locuitorilor din regiunile de peste Olt și a situației românilor în acea epocă îndepărtată. Banatul sau "Țara Severinului" era dat cavalerilor "cu munții ce se țin de dânsul", cu veniturile și foloasele ce se cuveneau unor stăpânitori feudali. Banatul Severinuli era o țară (teritoriu) cu voievodate, asociații militare de sate românești, cu cnezate, cu boieri (stăpâni de pământ) și țărani. Erau în această Țară a Severinului mori și pescării ai căror deținători plăteau Ordinului și Regelui dările
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
O astfel de familie provenea din acei "maiores terrae" (stăpânii pământului), menționați la 1247 Litovoi și frații săi, amintiți în 1285 din care se recrutau conducătorii formațiunilor politice românești. Aceasta stare de lucruri presupune admiterea unei ierarhii în sânul marilor stăpânitori locali, desemnați sub numele de nobili, cnezi și voievozi. Această ierarhie s-a închegat din practica administrativ-teritorială, cea fiscală (dări), judecarea unor pricini (cauze), organizarea militară, apărarea teritoriului și ordinea lăuntrică. Se închegase un întreg aparat de stat, alcătuit din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
voievozi, din secolul al XIII-lea, este mărturia neîndoielnică a unui contemporan, document vrednic de încredere. Ducele vlah, întâlnit de misionarul franciscan pe drumul hanului tătăresc, venise pentru a lua (primi) iarlâcul de confirmare și a plăti tributul stabilit de stăpânitorii turanici. Prin urmare, cine era acest voievod din marginea stepei, care s-a închinat împreună cu voievozii ruteni hanului tătăresc? Poate fi un voievod al "valahilor" (românillor) din sudul Poloniei (Galiția), la nord de Carpați, dar și un voievod din partea de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ei bătaie Pe lac în lung durează o cale de văpaie, Pe-o repede-înmiire de unde o așterne, Ea, fiica cea de aur a negurii eterne, Și, cum creștea lumina-i, creșteau și văi și dealuri, Sub discu-i blând și dulce stăpânitor de valuri. Iar Anna, înmuiată-n lumina auroasă, În părul ei cel galbăn sta naltă, mlădioasă, Din teiul plin de miros flori îmi cădeau pe creștet, Frunziș purtat de vânturi zbura pe valuri veșted. Atunci... în codrul vecinic [eu] cornu-mi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
războinic avu un succes escelent. El puse să strângă o mulțime de turme ce pășteau pe plaiurile munților, le coborî la șes și le trimise împreună c-un număr de romei prizonieri, ca parte de pradă cuvenită aliatului său Ioan, stăpânitorul regiunii Zagora, înlăuntrul lanțului de munți al Balcanilor, cu care încheiase încă de mai-înainte o alianță definitivă în contra Împărăției romane a Răsăritului; el se puse tot într-o vreme la dos c-o parte a oștirii lui, știind prea bine
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lor; garnizoana fu parte măcelărită, parte prinsă; citadela așezată sus fu încunjurată și asediată, viteaza ei garnizoană latină fu silită să capituleze și trimisă sub escortă sigură cu anume călăuze la marginea Ungariei. Între acestea marchionul Bonifaciu de Montferat, ca stăpânitor al Thessalonicului, pătrunsese planul de cucerire al lui Ioannițiu și i se opuse din toate puterile. În lupta cu Leon Sgurus, marchionul petrecea încă în Peloponez, cercând a întrupa acea provincie cu teritoriul supus stăpânirii sale, când iată că o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sus și preface de istov nenorocitul oraș într-o grămadă de ruine. Cei mai de samă partizani ai lui Aspietes, temîndu-se de acuzarea nestatorniciei și neîncrezîndu-se în Ioannițiu, răzbat cu puterea sau pe furiș și trec parte la Theodor Lascaris, stăpânitorul Niceei și-al altor orașe din Asia, parte la Didymotichos la latini, parte la Orestias, oraș neatacat încă. Astfel căzu însemnatul și avutul oraș Filipopole. Ioannițiu merse apoi în Moesia, patria sa, restabili liniștea tulburată, înfrînse pe rebeli cu munci
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]