255 matches
-
Gheorghe a primit încă din copilărie o educație religioasă, frecventând în mod regulat slujbele mănăstirii de stil vechi de la Copăceni. Mai târziu, tânărul Gheorghe a urmat pilda unchiului său, intrând ca frate în obștea monahală a mănăstirii Copăceni, în vremea stăreției arhimandritului Martinian Comănici. Din cauza presiunilor din partea statului ateu asupra Bisericii de stil vechi, fratele Gheorghe se retrage după doi ani la Mănăstirea Slătioara, unde, după efectuarea stagiului militar, este tuns în monahism de către Părintele Arhimandrit Dionisie. Îndeplinește mai multe ascultări
Ghenadie Gheorghe () [Corola-website/Science/311711_a_313040]
-
Sibiu (1920- 1921 ), director al Oficiului de Statistică al Mitropliei Ardealului (1921), redactor al `Revistei Teologice" din Sibiu (1921-1922), director al Internatului fiilor de preoți din Sibiu (1921-1925); În 1925 a fost tuns în monahism, sub numele Policarp, încredințându-se stăreția mănăstirei Hodoș-Bodrog (1925-1935), hirotesit protosinghel (1925) și arhimandrit (1926). La 24 ian. 1935 ales episcop misionar pentru românii ortodocși din America (hirotonit 24 mart. 1935, înscăunat în Detroit la 4 iul. 1935), unde a păstorit efectiv până în august 1939. În
Policarp Morușca () [Corola-website/Science/308681_a_310010]
-
cărțile și îi cere episcopului creștin al cetății, Antim, să îi dea Sfântul Botez. Campion al noii credințe - așa cum campion fusese și în studiul ocultului -, Ciprian devine, succesiv, citeț, diacon, preot iar apoi episcop; din această poziție, îi încredințează Iustinei stăreția unei mănăstiri de fecioare. Povestea spune că "diavolul" a uneltit și a provocat căderea lui Ciprian în dizgrația "ighemonului" provinciei. Istoria prezintă ""Criza celui de-al treilea secol"", 235 - 284, ""Ciuma lui Ciprian"", 251 - 270 (după numele lui Thascius Caecilius
Ciprian și Iustina () [Corola-website/Science/316231_a_317560]
-
un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună. În comuna Măneciu se află două monumente istorice de arhitectură de interes național: (1782), ansamblu cuprinzând biserica „Sfânta Treime” (1835-1839), paraclisul „Adormirea Maicii Domnului” (mijlocul secolului al XIX-lea), stăreția, chiliile (1882), trapeza și turnul-clopotniță (mijlocul secolului al XIX-lea); și (1740, refăcută în 1840 și 1880-1882), ansamblu format din biserica „Sfântul Nicolae” (1840, 1880-1882), paraclisul „Acoperământul Maicii Domnului” (1880-1882), chiliile din incintă (circa 1840) și din afara incintei (sfârșitul secolului
Comuna Măneciu, Prahova () [Corola-website/Science/301693_a_303022]
-
de unde va fi depus în 1683 prin acțiunea lui Dionisie al IV-lea "„Muselimul”" sau „"Seroglanul"”,(), cel care avea să moară și să fie înmormântat la mănăstirea Radu Vodă din București.. Noul mitropolit de Paronaxia, Iosaf, îi oferă lui Gherasim stăreția micii mănăstiri „Sfanțul Chiriac” din Naxos, unde avea să și moară la 6 februarie 1689. Cel mai important act al scurtei păstoriri a lui Gherasim că mitropolit al Proilaviei l-a constituit readucerea în cadrul mitropoliei a orașului Reni (Tomarova) cu
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
biserici: În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, s-a construit zidul de incintă, care înconjoară mănăstirea. În incinta complexului monahal se mai aflau două edificii anexe, unul în colțul de nord-est, azi dispărut, care a fost probabil stăreție, și altul în colțul de sud-est, care se păstrează și astăzi cu rol de arhondaric. O descriere latină a Sucevei din anul 1693 consemnează că în sudul orașului se afla o mănăstire de călugărițe din veniturile căreia erau întreținute, în
Mănăstirea Hagigadar () [Corola-website/Science/308403_a_309732]
-
al schitului, protosinghelul Vichentie Bobeică. La început, obștea mănăstirii era formată din 12 maici. Inițial, complexul mănăstiresc era format din doar câteva chilii construite de protosinghelul Vichentie Bobeică, adăpostite într-o clădire de lângă biserică. Astăzi, în această clădire se află stăreția, câteva chilii și paraclisul. În anii următori, a avut loc o campanie de construcții și îmbunătățiri. În anul 1994, au fost cumpărate mai multe clădiri de la societatea Pomifal Fălticeni (IAS Cămârzani), care au fost modificate în spiritul arhitecturii tradiționale românești
Mănăstirea Cămârzani () [Corola-website/Science/308455_a_309784]
-
ai cruciadelor, „cavalerii templieri“. Un scriitor din secolul al XVIII-lea susținea că francmasoneria modernă ar fi fost întemeiată de Godefroy de Bouillon, liderul primei cruciade, care a cucerit Ierusalimul și despre care se spune că ar fi întemeietorul misterioasei „Stăreții a Sionului“. Secretele privitoare la originea francmasoneriei au fost păstrate cu strășnicie, în ciuda publicării a numeroase cărți și articole referitoare la acest subiect. Walter Leslie Vilmshurst, un mason de seamă și autor al lucrării "The Meaning of Masonry", scria: „Adevărata
Francmasonerie () [Corola-website/Science/298443_a_299772]
-
ca monumente de arhitectură: (secolul al XVIII-lea) din satul Bistricioara; (secolele al XVIII-lea-al XX-lea) din satul Ceahlău, ansamblu ce cuprinde biserica „Buna Vestire” (1835), casa mitropolitului Veniamin Costachi (1832), casa Varahil Moraru (secolul al XIX-lea), stăreția (secolul al XIX-lea), clopotnița de lemn (1830-1835) și cea de zid (secolul al XX-lea); și (secolele al XVII-lea-al XIX-lea) din satul Ceahlău, cuprinzând ruinele bisericii „Pogorârea Sfântului Duh” (1639), ruinele palatului cnejilor (secolele al XVII
Comuna Ceahlău, Neamț () [Corola-website/Science/301626_a_302955]
-
de carte. În comuna Iordăcheanu se află , monument istoric de arhitectură de interes național, datând din 1535, refăcută în secolele al XVII-lea și al XIX-lea, aflată în satul Vărbila. Ansamblul constă din biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1539), ruinele stăreției, turnul-clopotniță și zidul de incintă (ultimele trei datând din secolul al XVII-lea). În rest, alte trei obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca monumente de interes local. Două sunt situri arheologice: așezarea din
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
ivit noi orizonturi, acesta reușind să reînoade vechiul fir, reînființând mănăstirea. A refăcut clădirile și sub pretextul inființării unui muzeu al tipografiei, încet, încet așezământul a fost repopulat. După anul 1989, viața monahală a căpătat noi valențe. Din anul 1999, stăreția mănăstirii a luat sub conducerea ei și Mănăstirea Arnota, prin transformarea acesteia din mănăstire de călugări în mănăstire de maici. Mănăstirea Bistrița este inclusă în "Lista monumentelor istorice din România", având codul de clasificare .
Mănăstirea Bistrița (județul Vâlcea) () [Corola-website/Science/301441_a_302770]
-
comasat cu Valea Albă), iar satul Totoiești a trecut la comuna Tupilați. În comuna Războieni se află mănăstirea Războieni, ansamblu-monument istoric de arhitectură de interes național, datând din secolul al XV-lea. Ansamblul cuprinde biserica „Sfinții Voievozi” (1496), turnul-clopotniță (1862), stăreția (secolul al XX-lea) și casele monahale (secolele al XIX-lea-al XX-lea).
Comuna Războieni, Neamț () [Corola-website/Science/301667_a_302996]
-
biserică s-a construit corpul de chilii în formă cubică, din cărămidă, clădire parter și etaj. La etaj are cerdac susținut de stâlpi din lemn cu parapet, grilaj de scândură vopsit în culoarea maro. Clădirea adăpostește chiliile, trapeza pictată, bucătăria, stăreția. Este acoperită cu tablă zincată. În incintă s-a creat un frumos parc cu alei asfaltate. La 100 de metri nord-vest se află o altă construcție, din zid de cărămidă, lungă de 80 de metri, orientată de la sud la nord
Mănăstirea Vlădiceni () [Corola-website/Science/307854_a_309183]
-
unde se afla și calul Catalan, adus din Spania de la împăratul harapilor și pe care încăleca voievodul atunci când pleca la luptă. Ștefan cel Mare, domnitorul Moldovei (1457-1504), sosește la 21 mai 1469 la hramul Mănăstirii Neamțu. La prânzul organizat la stăreție, după slujba religioasă, tânărul Ionuț Jder i se prezintă domnitorului. Voievodul îi poruncește tânărului să meargă la Curtea Domnească din Suceava, împreună cu fratele său, vistiernicul Cristea, și cu soția acestuia din urmă, Candachia (Ioana Drăgan). În drum spre Suceava, domnitorul
Frații Jderi (film) () [Corola-website/Science/327429_a_328758]
-
proporții modeste, mănăstirea s-a dezvoltat ulterior, devenind una dintre cele mai reprezentative așezări monahale din trecutul Moldovei. Ea a fost prădată cumplit de tătari la începutul secolului al XVIII-lea, începând să decadă și să devină pustie. În perioada stăreției egumenului Calistru Ene (1750-1778), mănăstirea începe să se refacă treptat, biserica este reparată în anul 1766, dar nemaireușind să-și recupereze nici vechiul tezaur al odoarelor cu care fusese înzestrată și nici vechea arhitectură a clădirilor mănăstirești care au fost
Comuna Râșca, Suceava () [Corola-website/Science/301991_a_303320]
-
amenințată cu pustiirea. Din îndemnul și stăruința mitropolitului Pimen Georgescu al Moldovei (1909-1934), între anii 1923-1931, mănăstirea a fost refăcută prin munca și osârdia călugărilor, ajutați de popor și de autorități, fiind terminată reconstrucția celor distruse în anul 1931, în timpul stăreției arhimandritului Paisie Cozma. În memoria acestui eveniment a fost amplasată pe clădirea bisericii placa de marmură menționată anterior. Noi lucrări de restaurare au avut loc la Mănăstirea Râșca între anii 1965-1968. Printre monahii care au vieuit aici menționăm pe monahii
Comuna Râșca, Suceava () [Corola-website/Science/301991_a_303320]
-
la 18 octombrie 1990 de către episcopul Vichentie Moraru de Bender. A deținut funcția de stareț al Mănăstirii Noul Neamț din Chițcani timp de 8 ani, timp în care a reabilitat edificiul monahal care fusese închis în anul 1962. În perioada stăreției sale, s-a reparat Biserica "Sf. Nicolae" (resfințită în 1991), s-a deschis un Seminar Teologic în mănăstire (în 1991), s-a reparat corpul de chilii pentru ieromonahi și ierodiaconi (în anii 1994-1995), s-a început repararea Bisericii de vară
Dorimedont Cecan () [Corola-website/Science/305385_a_306714]
-
Iași. În anul 1714, în timpul domniei lui Nicolae Mavrocordat, aici își desfășura cursurile Academia Domnească din Iași și lua ființă o tipografie slavo-română care din anul 1744 a tipărit și în limbile greacă și arabă. În anul 1864, în casele stăreției își deschidea cursurile Colegiul „Sf. Sava", ulterior Gimnaziul „Sf. Sava”. Tot aici, în anul 1877, se inaugurau cursurile școlii profesionale de fete ce a funcționat pâna în anul 1947. Biserica „Sf. Sava" construită în stil pur bizantin, cu două turle
Biserica Sfântul Sava din Iași () [Corola-website/Science/302397_a_303726]
-
sală a tronului domnitorului Matei Basarab, din Mănăstirea Căldărușani, adăpostește acum Sala Tezaurului. Pictura bisericii mari este restaurată de Dimitrie Belizarie în 1911. Între 1950 și 1958 biserica mănăstirii a fost restaurată de PF Justinian Marina. Începând cu 1992, sub stăreția arhim. Lavrentie Gâță, se ridică o nouă stăreție. În prezent, au loc ample lucrări de restaurare la clădirile aflate în afara cetății. Biserica din cimitir, cu hramul Sf. Ioan Evanghelistul, datează din 1804, fiind ctitorită de frații Toma și Constantin Crețulescu
Mănăstirea Căldărușani () [Corola-website/Science/312348_a_313677]
-
Căldărușani, adăpostește acum Sala Tezaurului. Pictura bisericii mari este restaurată de Dimitrie Belizarie în 1911. Între 1950 și 1958 biserica mănăstirii a fost restaurată de PF Justinian Marina. Începând cu 1992, sub stăreția arhim. Lavrentie Gâță, se ridică o nouă stăreție. În prezent, au loc ample lucrări de restaurare la clădirile aflate în afara cetății. Biserica din cimitir, cu hramul Sf. Ioan Evanghelistul, datează din 1804, fiind ctitorită de frații Toma și Constantin Crețulescu.
Mănăstirea Căldărușani () [Corola-website/Science/312348_a_313677]
-
de credincioși, luând naștere „primul așezământ de acest fel” în Ardealul alipit. Lăcașul a rămas la stadiul de schit din cauza accesului greu în deal. Din 1965-1970 când s-a introdus curentul electric s-au construit: „Casa de stejar”(1965), „Casa stăreției”(1969-1970), „Casa cu paraclis”(1973-1976) - în care se găsește și biblioteca, una dintre cele mai mari comori din zonă a cărui ctitor este P.S. Justinian, „Casa Poetului”(1978-1980), „Altarul de vară”(1983), „Poarta maramureșeană”(1988), „Casa Albă”(1989-1992), „Muzeul”. După
Mănăstirea Rohia () [Corola-website/Science/307833_a_309162]
-
atenția o monumentală statuie (din marmură, înaltă de 3 m) a lui Alexandru cel Bun, ridicată în anul 1982, cu prilejul împlinirii a 550 de ani de la moartea marelui ctitor. În afara zidului de incintă, în partea de nord, este actuala stăreție, un corp de chilii, arhondaricul și gospodăria mănăstirii. Înainte de intrare propriu-zisă in incinta mănăstirii, în partea dreaptă, se găsesc cimitirul, biserica cimitirului, un corp de chilii și spații de cazare pentru pelerini, iar în partea stângă livada mănăstirii. Odată cu trecerea
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
200 de călugări) la Mănăstirea Secu, iar în vara anului 1779 (în ajunul Praznicului Adormirii Maicii Domnului) se strămută pentru ultima dată la Mănăstirea Neamț. Acolo organizează obștea după rânduiala athonită, punând accent pe ascultare, smerenie și rugăciune. În perioada stăreției sale, obștea de la Mănăstirea Neamț a crescut la 700 de frați și a devenit curând un centru de pelerinaj, dar și de adăpostire a refugiaților. Starețul Paisie a tradus din operele Sfinților Părinți și a finalizat traducerea în slavonă a
Paisie Velicicovschi () [Corola-website/Science/334869_a_336198]
-
Pavel. Conform cronicilor, Tomșa Vodă nu reușește să finalizeze întregul complex mănăstiresc până la sfârșitul primei sale domnii. În cea de-a doua domnie a sa dintre 1621-1623, sunt construite zidurile împrejmuitoare cu cele patru turnuri de sprijin din fiecare colț, stăreția și chiliile pentru călugări. Conform letopisețului lui Miron Costin, Mănăstirea Solca este finalizată în anul 1622. În acest lăcaș de cult, cărturarul Vartolomei Măzăreanul (n. circa 1710 - d. 1779) a fost stareț, a scris și a tradus mai multe cărți
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
Biserica de lemn originală a ars în 1771 fiind refacută în perioada 1780-1784 () O a doua biserică tot din lemn () a fost construită în perioada 1810-1812 prin strădania starețului Teodosie al II-lea. După un nou incendiu în februarie 1879 (stăreția, trapeza și rândul chiliilor de langă arhondărie), schitul și-a mai prelungit viața până în 1893 când a fost desființat, fiind reînființat în 1938 ca mănăstire de maici. În 1935 sub episcopul Ghenadie Niculescu se construiește la intrare o clopotniță din
Mănăstirea Poiana Mărului () [Corola-website/Science/312496_a_313825]