4,267 matches
-
era pregătit de frații mai mari: Șerban, Niculae și Iorgu, pentru ca Mihai să studieze la Viena, unde cunoscuți de-ai săi erau studenți și l-au înscris în societățile studențești, plătin-du-i (retrospectiv) și cotizația încă din februarie 1869. Șerban a stăruit efectiv pe lîngă părintele său să-l întrețină pe Mihai la studii superioare, iar poetul a notat despre tatăl său: "...oarecare nobleță de inimă, nu i-am putut niciodată disputa, și el a voit să-mi dea pentru abnegațiunea mea
Un traseu al lui M. Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Journalistic/17179_a_18504]
-
convenției prozastice, pagini compacte în care regăsim totuși preocuparea pentru rimă, ca și nota de subsol de la pagina 9: "poemul acesta închipuiți-vă că e scris în 365 de limbi și citiți-l ca atare." Nu mai este nevoie să stăruim asupra accentelor ironice și autoironice care fac ca multe dintre "pozele" poetului, transportând călimări și plin de cerneală, să fie realmente memorabile. Volumul în ansamblu poate fi citit ca un "roman" cu un personaj surprins în ipostaze extravagante: poetul, cel
Portretul scribului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17212_a_18537]
-
de metafizică problema fundamentală a metafizicii este problema substanței. Ei bine, noi părăsim drumul acesta. Noi plecăm de la determinarea cea mai generală, după care ființa este o determinare funcțională. Cum se comportă ființa, nu ce este ființa". Pentru profesor, infinitul, stăruie el, nu este o cantitate ci o posibilitate nu din domeniul realității; finitului, prezent în existența umană cotidiană i s-ar putea opune, de pildă, nefinitul, care este precursor infinitului. Ca și observația că totul, în cercetarea metafizică, este antropologic
Un curs de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17265_a_18590]
-
cîteva linii lămuritoare. Prelegerea aceasta maioresciană a rămas, în memoria eroului romanului, pentru că a avut ca obiect expunerea operei lui John Stuart Mill. Dar, după obiceiul marelui dascăl, începea întotdeauna cu expunerea biografiei filosofului "tălmăcit". Și, la acest capitol, a stăruit asupra prieteniei filosofului englez, timp de 20 de ani, cu d-na Taylor. Relațiile celor doi au rămas pure și necarnale două decenii și n-au luat forma căsătoriei decît după ce doamna în chestiune a rămas văduvă, răpusă, apoi, după
La răspîntie de veacuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17299_a_18624]
-
sfîrșitul secolului al XVIII-lea, care au contribuit la fortificarea ideologică a conceptului de națiune: Contractul social (1762) al lui Rousseau și Ideile asupra filosofiei omenirii (1784) de Herder. Indiferent dacă Rousseau punea accent pe ideea suveranității poporului iar Herder stăruia asupra diferențierii popoarelor, prin caracterul distinct, manifestat prin limbă și cultură, e limpede că de la aceste două cărți capitale pornește întreaga discuție despre națiune și națiuni. Miracolul națiunii a fost că s-a găsit un liant care să solidarizeze grupuri
Națiunea - geneză, prezent și viitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17333_a_18658]
-
puteau trimite decât cu ocaziuni eventuale de la Iași la București sau prin curierii rusești ce treceau la Constantinopol. Unchiul meu Eustatiu, la care am fost in gazdă, nu numai că au dezaprobat ideia ciudată de a ma consacră călugăriei, dar stărui maică-mea ca să mă lase la el în București, că nu cumva, întorcându-mă, să mă fac victima călugărilor. Când mi s-a comunicat această părere, deodată n-am prea gustat-o, fiindcă îmi era mereu gândul la Puiul și
În vara anului 1837 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17938_a_19263]
-
aștepta cu dor. Ea, plecând, mi-a lăsat că zestre un băiat de Țigan, din vechii mei adjutanți, format prin practică foarte bun servitor.(...) În Școala de la Sf. Sava ...Nu târziu după plecarea mamei, fiind timpul deschiderii școlilor, unchiul meu stărui și mă înscrise în școala de la Sfanțul Sava. Mă dete pe mâna lui C. Aristia, care-i era amic intim; și acesta, în considerațiunea etății mele și cunoștințelor înaintate ce văzu că am în limba elenă, mă trecu în clasa
În vara anului 1837 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17938_a_19263]
-
am cum aici și nici nu e rostul unei cronici să refacă întreaga, bogată argumentație a autorului în legătură cu eroarea acestei dihotomii. Oricum, merita amintită înaltă considerație pentru mării editori ai operei lirice a lui Eminescu (mai ales Maiorescu și Perpessicius), stăruind în ideea că dihotomia amintită "păcătuiește doar prin ambiguitatea de a echivala biologicul cu spiritualul" și că "lucruri minunate ne-a spus Negoitescu plecînd de la un postulat fără sprijin nici în texte, nici în psihologia poetului"(Autorul testamentului pledează pentru
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
Oricum, "identitatea națională și dezvoltarea economică erau privite cu simpatie de toți românii. În 1960 accentul cădea pe creșterea economică; pînă în 1961 el se mutase pe identitatea națională", P.M.R. căutîn- du-si o legitimitate istorică. Dar, chiar în această, stăruie autorul, această politică "era, de fapt, un stalinism românesc, autoritar și irevocabil, opus atît ăideologiei burghezea cît și centralismului democratic". Autorul mai considera că bunăstarea țăranilor, în comparație cu cea din perioada interbelică, era, în pofida colectivizării forțate, mult superioară. "Majoritatea populației rurale
Istoria noastră văzută de un analist străin by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18053_a_19378]
-
filosoful, chiar și omul străzii, aurolăcuit sau nu. În argumentul sau (ar merita citat în întregime de frumos ce e) Dan Stanciu scrie între altele: "Există, cred, în vise ceva tainic și cu neputința de adus în vorbe, ceva care stăruie să rămînă în penumbra luminii, ca un rest activ, și după ce interpretarea a descuiat, cu feluritele sale chei, lacătele așezate la vedere. Există în vise un impenetrabil primitor, un mister permeabil la alte sonde, lansate de la alte etaje ale percepției
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18046_a_19371]
-
mea?... Da, în ochii zeilor, hazardul însuși trebuie ispășit, divinitatea nu te iartă de nici o greșeală, chiar dacă este făcută fără vrerea ta." Ovidiu s-a ferit să dezvăluie adevărată cauza a surghiunirii sale la Tomis, temîndu-se de urmări. De aceea stăruia doar asupra caracterului involuntar al faptei care i-a adus exilul. Ovidiu se explică mai departe, făcînd aluzie la două motive, unul mărturisit, celălalt tăinuit. "N-am făcut - zice el - nimic care să fi fost interzis de lege; și totuși
Cînt lucruri triste,fiind trist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18091_a_19416]
-
ruteni ori evrei. Această au voit-o părinții, bunii și străbunii tăi..." Socialiștii nu vor nici ei altceva, se minunează bătrânul om al baricadelor. Nu cumva mai apropiați îți sunt pătimașii, care se leapădă de întregul trecut al neamului românesc, stăruie că românii să asuprească pe altii cum au fost ei asupriți, și fac neamul românesc de batjocură lumii. Și bătrânul luptător încheie capitolul de la Văcărești elogiind timpul recluziunii: s-a luminat petrecând zile plăcute. Din nenorocire e bătrân: "E dureros
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
m-am zbătut să-i conving, pe cale rațională, pe cei onest nedumeriți, ca la mijloc e o neînțelegere. Neîndemînatic mă transpuneam în modul lor de percepere a lucrurilor și observăm că e tulburata comunicarea. De unde țîșnește discordanta? Dacă Ana Blandiana stăruie pătimaș pentru o clarificare pînă în pînzele albe - acțiunea ei nu denotă un instinct al cruzimii. Dezbaterea se desfășoară pe un tărîm abstract al conceptelor. Cînd e pus la îndoială devotamentul față de o credință, poetei îi displac compromisurile, jumătățile de
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
Teze din iulie 1971, protocronismul a introdus în cîmpul literar iconodulia, cultul, adică, al icoanelor naționale. Atitudinea corespundea emfazei national-comuniste și bloca spiritul critic în aceeași măsură, daca nu în același fel, ca și iconoclastia dinainte. Nu e cazul să stărui asupra efectelor. Diferență majoră a constat în faptul că dacă în perioada proletcultista există o unică scară de valori, aceea oficială, în perioada protocronista, ierarhia oficială s-a confruntat necontenit cu aceea a criticii liberare, nemaiizbutind niciodată să se impună
Iconoduli si iconoclasti by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18111_a_19436]
-
pe punte scenă din experiența lui/ de viață, acela a ajuns o dată (de mai multe ori)/ în chiar inima întunericului - și acolo, cum bine știa,/ - și i-a învățat asta pe mulți - a descoperit oroarea, oroarea -/ șoaptele întunericului, astea îi stăruiau în cămara sufletului"... * În sumar figurează și o dezbatere - de fapt, un grupaj de monologuri - cu titlul Tendințe postmoderne în proza românească. Semnatarii intervențiilor sunt: Cornel Moraru, Gabriel Dimisianu, Mircea Nedelciu, Dan-Silviu Boerescu, Luca Pitu, Henri Zalis și Marian Victor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18109_a_19434]
-
tortă mare și luxos decorată cu inscripțiunea Să trăiască jubiliarii". Să mă opresc aici, cu observația că bătrînului preot Porumbescu era, din plin, înzestrat cu simțul detaliului, cu aplecare spre descrierea ospețelor. Avea har de prozator și, dacă ar fi stăruit, putea scrie excelent proză de atmosferă. Și, în sfîrșit, să-mi fie îngăduit să citez, în final, o splendidă scrisoare, din octombrie 1893, către ginerele său, soțul iubitei Mariorica: "Iubite Dumitrache! Chiar bătu orariul meu 12 noaptea. Eu adormisem și
Tatăl lui Ciprian Porumbescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17392_a_18717]
-
și cu care să poată relua relațiile diplomatice... Regele și-a exprimat satisfacția față de poziția americană și a declarat că intenția sa personală este de a urma procedurile constituționale, dacă și când forțe politice românești responsabile se unesc spre a stărui și pregăti un regim mai reprezentativ". an consecință, după ce s-a sfătuit cu Opoziția și cu oamenii săi de ăncredere (secretarul sau particular M.Ionnitiu, mareșalul Palatului Negel, Savel Rădulescu și alții) regele Mihai l-a convocat pe premierul Groza
Greva regală by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17429_a_18754]
-
orice declarație oficială a celor trei partide fiind aspru cenzurata și neputând apărea an presă. Asta an timp ce regele aștepta de la cele trei mari puteri răspuns la notificarea sa oficială. La 31 august 1945 șeful misiunii americane la București stăruia pe langă Departamentul de Stat să se ia măsuri pentru a se răspunde notificării regelui, pentru că altfel poziția morală a SUA an România va fi dezastruos subminată, menținând pe rege ăntr-o poziție izolată și discreditata, când el a "acționat de
Greva regală by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17429_a_18754]
-
și încă sionist. Adică o religie fără ritual, fără carne Kuser, fără spălare pe mîini, fără cabala și fără rabin obligatoriu. Evreii au devenit sioniști în Italia ferice că și în România". Polemiza, tot în 1919, cu ziarul liberal Viitorul, stăruind asupra inconsistentei conceptului de rasă. Ba chiar, pornind de la cercetări ale unor antropologi, punea la îndoială caracterul semit al evreilor: "Antropologul Fishberg, care a cercetat 2000 de evrei - a conchis că evreii nu sînt semiți. Rasă evreilor nu e pură
Iudaismul în eseistica lui Fundoianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17448_a_18773]
-
al evocării, n-ar fi ieșit din formulă așa de personal realizată an Craii de Curtea-Veche." an schimb, ăn monografia să din 1981, Alexandru George opinează că ultimul român al lui Mateiu ăntregeste caracterul de confesiune al prozatorului. Analiza să stăruie an special asupra constituției sufletești a lui Teodor Ruse, cu observația justă că misterul din ultimul episod - rămas, ăn credință să neterminat - este unul al situațiilor de toată ziua, al unui univers banal, deci, practic, un non-mister! Ba chiar criticului
Sub pecetea tainei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17468_a_18793]
-
confruntarea și eventual fuziunea orizonturilor de așteptare. an primele capitole studiul Valentinei Curticeanu se concentrează asupra a două lucrări de referință din bibliografia lovinesciană - "Istoria civilizației române moderne" și "Istoria literaturii române contemporane". Sunt pagini extrem de documentate, ăn care autoarea stăruie ăndelung asupra unor concepte fundamentale pentru sistemul teoretic al criticului (sincronism, diferențiere, imitație, originalitate), pagini pândite totuși de monotonia și uneori, redundanta inerente oricărui demers didactic. Mai interesantă ni se pare demonstrația atunci cand alunecă spre trasarea unei paralele cu prezentul
E. Lovinescu - un critic mereu actual by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17482_a_18807]
-
care, evident, au ocupat mult mai multe ore de curs. Nu e, mă grăbesc să precizez, o istorie analitică de opere, ci o rapidă (sintetică) trecere în revistă a istoriei literaturii române (de altfel, profesorul o anunță la lecția inaugurală), stăruind în ideea de a releva legăturile interioare și principale ale scrisului românesc. Să notez, mai întîi, o observație despre componența slavona din spațiul vechi cultural românesc: Nu se poate vorbi de mărturisiri ale sufletului românesc în formă slavona. Fiindcă această
N. Iorga- istoric literar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17518_a_18843]
-
fost dictată, cum dictate au fost și scrisorile lui Mihai Viteazul în latinește. Se ocupă, în continuare, de "cuvîntul românesc în scriptură", trecînd în revistă cele mai importante tălmăciri românești ale veacului și ale Noului Testament, ale Vieților Sfinților. Aici stăruie asupra ideii că am avut și noi o epocă de Renaștere, mai putin fecunda decît în occidentul Europei, dar, așa tîrzie cum a fost, reprezintă un fenomen din trecutul literar și cultural. (Udriște Năsturel, Petru Movila). Apoi se ocupă de
N. Iorga- istoric literar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17518_a_18843]
-
Viena. La absolvire, devenind doctor în jure, a fost angajat ca avocat arhidicezan la Mitropolia din Blaj (să mai spun că a fost greco-catolic) din 1898 pînă în 1915, totodată avînd și un birou particular, foarte căutat. Toate veniturile sale, stăruie memorialistul, proveneau din avocatură, acestea contînd și nu mică mîna de aur sau grădină din preajma Bădăcinului, la care îi plăcea să poposească. Din 1903 a intrat în activitatea politică a Partidului Național Român, ajungînd, destul de repede, pînă în conducerea acestuia
Amintiri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17554_a_18879]
-
smalțul stilistic și perspectiva resuscitării e firavă, atîta doar că pricina degringoladei nu ține de breaslă, ci de infirmitatea spirituală a epocii. Cînd o paradigmă moare, toate artele suferă, iar teatrul e doar unul din simptomele decadenței. Prin urmare, a stărui în lamentații în marginea a cît de jos a alunecat ștacheta actoriei e pierdere de vreme, mai potrivit e să-i căutăm patogenia și remediul. Peter Brook caută remedii în volumul Fără secrete. Gînduri despre actorie și teatru. Verdictul regizorului
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]