1,803 matches
-
pâinea și cu vinul/ Cuvintelor ce-n trudă s-au sfințit”./ De asemenea, poetul e descris ca fiind cel ce dă scânteie vântului, cel care arde “vreascuri de suflet”pentru a-și etala trăirile, cel care aprinde focul în “vatra stăruinței”. Există o profunzime fără de margini în aceste imagini, în care poeta surprinde menirea celui care dă viață versurilor: „Cel ce porneste vântul cu-o scanteie/ Și doar cu-o provocare face troc,/ Cel care arde pentru o idee/ Vreascuri de
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
imagini, în care poeta surprinde menirea celui care dă viață versurilor: „Cel ce porneste vântul cu-o scanteie/ Și doar cu-o provocare face troc,/ Cel care arde pentru o idee/ Vreascuri de suflet și își face foc// În vatra stăruinței. Cel ce naște/ Iar în travaliul lui te regăsești)/ Prunci de lumină. Pentru a-l cunoaște/ Încearcă printre rânduri să citești”./ Ca ultimă idee, Aura Popa subliniază faptul că poet este cel care călătorește spre a-și îndeplini visele într-
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
va fi să-i survină cealaltă jumătate (’justificată’ de/prin existența altora în viața noastră) de fericire, efortul de a se fi implicat în procurarea ei, i-a sporit și întărit jumătatea lui de care este singur răspunzător. În plus stăruința este întotdeauna o fericire! „Zâmbetul este fericirea care se află chiar sub nasul tău.” - Tom Wilson Gândind astfel, iată că există siguranță, anume că - stă în puterea noastră mai mult de jumătate să ne procurăm fericirea - din cea pe care
RELAŢIILE ÎNTRE SEXE (III)- FERICIREA CE POATE FI DATĂ ŞI CEA PROCURATĂ. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382091_a_383420]
-
jumătatea de fericire ce i se ’cuvine’ a veni din partea noastră și care, la rândul ei, se ’cuvine’ să ne dea acea parte de jumătate justificată a veni din partea ei, atunci rămânem cu efortul și știința a ceea ce putem face. Stăruința rămâne în acest fel fericirea care nu se compară cu nimic, decât cu faptul că știm a oferi iubire, știm că putem s-o producem, știm că ne putem iubi fără menajamente doar pentru ceea ce suntem noi înșine, nicidecum pentru
RELAŢIILE ÎNTRE SEXE (III)- FERICIREA CE POATE FI DATĂ ŞI CEA PROCURATĂ. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382091_a_383420]
-
noi doi Stăteam de vorbă-n tihnă Și mă-nvățai viața de soi Acum tu ești peste cei ani lumină. Mi-e dor de tine tatăl meu Mi-e chiar peste putință Vei fi mereu în gândul meu Nu-ncape stăruință. Mi-e dor de tine chip frumos Tu ești în al meu suflet Haide tăticule, te rog duios Dă-mi mâna ta pentru un umblet. Căci viața este nemiloasă Ne ia tot ce avem mai drag De nu răbdăm, primim
STELIAN STANCU de STELIAN STANCU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382247_a_383576]
-
minorități pot influența majoritatea se reduce la trei trăsături: 1) arta de a transforma o problemă într-un conflict. 2) puterea de a dovedi un comportament rezistent, în sensul că membrii minorității își mențin poziția fără să facă concesii. 3) stăruința cu care membrii sunt zeloși pînă la fanatism. Consecința acestor trăsături este că minoritățile creează conflicte sociale al căror deznodămînt constă în impunerea punctului lor de vedere. Aceasta e pîrghia prin care mentalul unei colectivități poate fi modificat de o
Minoritatea activă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8439_a_9764]
-
la un moment dat, ca niște proverbe, pot înmuguri și înfrunzi spectaculos: pe de o parte lumea le înțelege și uneori pot înlocui foarte bine multe predici; pe de altă parte ne dau speranța că măcar frunzele de dud, cu stăruință, se vor transforma cândva în mătase.
Undele diasporei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8501_a_9826]
-
energia ta, toată inima și tot sufletul tău. Greșesc amar aceia - și sunt cei mai mulți - cari socotesc literatura ca un lux și ca o ocupație de diletanți. în realitate, nici o carieră nu cere o mai îndelungată pregătire și o mai intensă stăruință și continuitate, devotament mai mult și mai mari sacrificii, pentru a crea ceva durabil. De aceea, poate, scriitorii - mai cu seamă la noi - fac impresia unor oameni dezorbitați. Va trece multă vreme, probabil, până când organismul nostru social îi va recunoaște
Centenarul Societății Scriitorilor Români by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8546_a_9871]
-
Avem astăzi câteva reviste literare care plătesc pe colaboratori. Așa ceva era la noi, până mai alaltăieri, basmul cu merele de aur din grădina Hesperidelor." Semnalând importanța faptului că "scriitorii români, îndeosebi Veniaminii literaturii noastre, au fost chemați și adunați cu stăruință, acum în urmă, în Societatea Scriitorilor Români", Gala Galaction releva că scopul principal al acesteia era acela de a determina editurile, ziarele și revistele să răsplătească în mod corect și eficient munca scriitorilor. După ce Mihail Sadoveanu și-a depus mandatul
Centenarul Societății Scriitorilor Români by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8546_a_9871]
-
literar, nici măcar de modernism, ci a dorit să apere puritatea "valorilor eterne" de vicisitudinile politicii și ale istoriei. Acea viziune organică pe care am remarcat-o își arată din nou "cumințenia" tradiționalistă: "Ne simțeam rădăcini adânci și ne gândeam cu stăruință la Ťșcoala ardeleană și latinistăť, la Budai-Deleanu, la Ion Codru Drăgușanu. Aceste rădăcini erau, desigur, foarte fizice, în sens geografic, fiindcă atitudinea noastră însemna de fapt în primul rând denunțarea prejudecății regionaliste" (op. cit., p. 512). Prin urmare, apărarea de o
Tradiția cerchistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8423_a_9748]
-
invective și acuze cumplite, fără dovezi. Agentura I denunța la 29 noiembrie 1945 (p. 47): "Legionarul Mircea Eliade, doctrinar al mișcării, fost până acum câteva zile atașat cultural al României la Lisabona, a fost exclus din mișcarea legionară, pentru că, în urma stăruințelor lui Carol Davila a fugit în America de Nord. Cercurile legionare declară că numitul urma să sosească la Berlin, la sfârșitul lunii noiembrie a.c., însă în ultimul moment a schimbat ruta." Din corespondență, Jurnalul tipărit și cel inedit putem constata cu ușurință
Mircea Eliade în arhiva Securității - Noi date, certitudini și inexactități by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/7790_a_9115]
-
culturală. E justificarea noastră ultimă atunci cînd ni se arată cu degetul mediocritatea. Putna e un loc unde te întorci rugîndu-te pe tăcute ca nimic în alcătuirea lui să nu se fi schimbat între timp. Farmecul lui stă tocmai în stăruința cu care se conservă în ciuda schimbărilor din lume. E un punct de reper stabil într-un ocean de fluctuații efemere. Înainte de a muri aici, Maica Benedicta îi ruga pe apropiați: "Să-l apărați pe Mihai!" Anul acesta, colocviul i-a
Colocviul de la Putna by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6923_a_8248]
-
produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă. ... Împrejurări care pot constitui circumstanțe atenuante Articolul 74 Următoarele împrejurări pot fi considerate circumstanțe atenuante: a) conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii; ... b) stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită; ... c) atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii, rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților. Împrejurările enumerate în prezentul articol
CODUL PENAL din 21 iulie 1968 (**republicat**)(*actualizat*) (actualizat până la data de 22 aprilie 2012*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106244_a_107573]
-
doar de o anumită proporție de adevăr și de eroare ca temei al vieții noastre, ci și de o anumită proporție de limpezime și confuzie în tabloul elementelor noastre existențiale." (p. 35) Una din obișnuințele metodologice ale lui Simmel este stăruința cu care, atunci cînd se apleacă asupra unei teme, pune accentul pe proporția, pe dozajul, pe amestecul elementelor din care este alcătuită tema respectivă. Cu alte cuvinte, nici un element nu e bun dacă stă singur, ci numai dacă e ținut
Binefacerile secretului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8159_a_9484]
-
de au scăpat toate relele, oamenilor le-a mai rămas, firavă, Speranța... Doamna Ida Letiția Briciu din Timișoara, câștigătoarea marelui premiu al concursului organizat de redacția săptămânalului pe anul 2005 - „Agenda vă face miliardar” - a sperat... și, după ani de stăruință, visul i s-a împlinit - a intrat în posesia unui premiu nesperat și, pe deasupra, cel mai consistent pus în joc, în valoare de un miliard de lei. Nu a avut o viață ușoară. La 54 de ani este beneficiara unei
Agenda2006-12-06-1-castigatorii () [Corola-journal/Journalistic/284871_a_286200]
-
universitare: a face paradă cu ideile altora. Care este limita gândirii noastre? Ce nu putem noi cuprinde? Și de unde putem ști că există ceea ce nu putem cuprinde? Altfel spus, de unde știm ce nu putem ști? Învățarea unei limbi străine ca stăruință de a renaște într-o altă limbă. Există persoane împreună cu care nu vream să formăm conceptul oameni. Însă acțiunea unificatoare a ființei ne alătură în mod forțat lor, ne situează în vecinătatea lor în cadrul conceptului oameni, anulându-ne ceva din
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
direct problematica poemului de mai sus, îmi pare un monolog la limita incoerenței, Din câte adevăruri. Alătur aceste două texte poetice plecând de la tema ce le este comună: adevărul. Mai întâi, căutarea lui - sub îndrumarea unui dascăl - cu metodă și stăruință. Să observăm caracterul colectiv al căutării: un Noi discută și scormonește în pământ, dornic să înlesnească ivirea și creșterea pe lujer a adevărului-floare. În textul-monolog, Eul liric proclamă existența multor adevăruri; închizând un ochi, el descoperă "mari adevăruri solide"; după
Tatonări în real by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8779_a_10104]
-
e un copil bătrân" - în garsoniera din Ion Ghica, nr. 3. Nu se va împăca cu faptul că acesta - în pofida unei pregătiri intelectuale excepționale - nu va reuși să-și găsească o altă slujbă decât cea de muncitor necalificat la întreprinderea "Stăruința" din Vitan. La vârsta de 88 de ani va învăța limba engleză, firește, de la fiul său care dădea meditații. Faptul acesta reiese dintr-o scrisoare (interceptată) către un alt nepot, David A. Avram de la New York17. Va fi prins în
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
curând după botezul de la Jilava, ne-am despărțit. Ne-am reîntâlnit în 1964, anul amnistiei, la penitenciarul Gherla. Când eram călugăr la Mănăstirea din Huși, Nicolae Steinhardt mi-a făcut o vizită. Ar fi dorit să rămână aici. Cu toate stăruințele mele, n-am găsit înțelegere din partea chiriarhului. Să nu vorbesc cu păcat, s-au făcut mari presiuni asupra lui din partea Securității să nu-l primească. Era urmărit pas cu pas. L-am îndemnat și îndrumat să meargă la I. P. S.
Arhimandritul Mina Dobzeu:"Balaurul Roșu de la Răsărit a venit" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8867_a_10192]
-
Monica Brătulescu, Motivul leului în contextul colindelor vânătorești (1979), Vasile V. Filip, Universul colindei românești în perspectiva unor structuri de mentalitate arhaică, studiu monografic și cu un capitol despre colindul în cauză (1999). Asupra acestui colind s-a aplecat, cu stăruință, și Ion Taloș, în 1988, în Fabula (Berlin), în 1996 în Enzyklopädie des Märchens (Berlin, New York) și recent, mai amplu, în Lupta voinicului cu leul. Mit și inițiere în folclorul românesc (Editura Academiei Române, 2007). Trama epică a colindului, foarte esențializată
Colinde cu lei by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8951_a_10276]
-
1986, de literaturi populare romanice, la Universitatea din Köln, are și meritul, pe lângă cele semnalate de noi, de a atrage atenția că în cultura tradițională românească există și alte creații de excepție, ca aceasta, care merită examinarea cu atenție, că stăruința asupra Mioriței, varianta prelucrată a lui Vasile Alecsandri, sărăcește universul fabulos al mitosului românesc.
Colinde cu lei by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8951_a_10276]
-
rapidă de informații utile. Restul ține de dantelăria vetustă a unei epoci cînd oamenii aveau timp să scrie. Acum nu mai au timp, și de aceea nici de scrisori nu le mai pasă. Schimbarea aceasta e radicală și ireversibilă, în ciuda stăruinței cu care ne repetăm că e-mailul a păstrat intactă esența schimbului epistolar. În realitate, nu l-a păstrat deloc, ci a dat naștere unei noi forme de comunicare, dar una care nu mai este epistolară. Vremea scrisorilor a murit, a
Luxul corespondenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9000_a_10325]
-
Grigorescu sînt în plastică". Sau: "Horațiu este sub Augustus, care-l voia poet național și dinastic, ceea ce este Alecsandri sub Carol I". Să adăugăm că și ipostaza teoretică a exegetului e prezentă sub chipul unor enclave în textul analizei, relevînd stăruința de-a radiografia aspectul categorial al creațiilor. îndeobște, N. Manolescu încearcă a reduce chestiunile mai complicate la schemele unei utile simplificări. E lesne de observat, socotește d-sa, că "toată complexa problemă a romanticului care refuză mitologicalele în favoarea inspirației personale
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
de obiecte și ființe înecate într-o pletoră de însușiri potențate metaforic. Mai mult, s-ar zice că superfetația aceasta halucinantă, amazoniană este invers proporțională cu spațiul în care are loc. Ea ne amintește întrucâtva de voința imaginativă și de stăruința iconarului de a împodobi până în margine, feeric și naiv, îngusta suprafață de sticlă, exploatată ca un răzor de om sărac". Fie că reprezintă o contrapondere la proza realist-socialistă, cu schematismul ei ideologic și limbajul pe cât de înflăcărat, pe atât de
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9251_a_10576]
-
pe prozatorul Livius Ciocârlie, m-am simțit mai apropiat de el. Profesorul descoperă în dosarul său de Securitate că era urmărit în permanență. I se făceau chiar și poze. Pare absurd că Securitatea s-a ținut după el cu atîta stăruință. N-avea ce face? Erau securiștii din Timișoara chiar atît de tîmpiți, încît să piardă vremea ținîndu-se după un inofensiv profesor universitar? Cred că profesorul Ciocârlie a fost totuși un caz.. Și chiar un caz special. Voia să trăiască și
Securitatea l-a mirosit pe Livius Ciocârlie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9413_a_10738]