564 matches
-
la sfârșitul programului. Prin lumina artificială scursă din plafon, turnurile clădite din hârtiile pe care urma să le lege, arătau ca niște machete hidoase ale unui oraș în miniatură. Respira un aer încărcat cu particule de praf, cu un gust stătut și uscat. Deasupra lui, clădirea trăia, pulsa în zbârnâitul imprimantelor, în țăcănitul tastelor lovite cu furie și în pocnetul ușilor trântite în grabă. Deasupra lui, erau birourile în care lucrau ei, inspectorii, cei care produceau sutele și miile de hârtii
ARHIVARUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384733_a_386062]
-
albine nemulțumiți că dezinsecția s-a făcut chiar în timpul cât teii erau înfloriți, iar pentru sănătatea albinelor a fost necesar ca acestea să fie adăpostite. Autoritățile locale au subliniat necesitatea acestor tratamente și oportunitatea lor în condițiile întinderilor de apă stătută, propice dezvoltării țânțarilor și altor insecte generatoare de disconfort sau purtătoare de boli. Acțiuni pentru dezinsecție Luni, 30 mai, domnul subprefect Zoltan Marossy s-a deplasat în Ungaria pentru a discuta cu autoritățile maghiare despre necesitățile de sprijin și pentru
Agenda2005-23-05-actualitate () [Corola-journal/Journalistic/283761_a_285090]
-
fără să mai bată la ușă, după ce a trecut de livingul unde praful era destul de vizibil pe fotolii și măsuța din furnir de nuc, a intrat în dormitor. Cum a deschis ușa a izbit-o un miros greu de aer stătut și de boală, a mers la geam și la deschis larg, apoi s-a apropiat de pat și l-a învelit bine pe Florea pentru a-l proteja de aerul rece și proaspăt ce venea de afară. -Ce s-a
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IX de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385344_a_386673]
-
cîte ori te așezi pe ea, sticlele de vodcă În jurul șemineului, nefolosit de ani de zile, de pe cînd trăia profesorul, storurile care nu se ridică niciodată, obrazul jovial și rotofei a lui Niki Bârsan. Îi aude rîsul lătrat, simte mirosul stătut de odaie În care au rămas peste noapte atîtea fete venite din provincie să dea examen la teatru. Apoi iar glasul doamnei E.: gluma-i glumă, dar asta-i prea... nu, Încă nu m-am sclerozat... știu, știu, mi-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nume Gertrúd. Nici nu s-a prezentat, îi știam numele de la alții. Cum a trecut anul? M-am dezvoltat. Mirosul, din ce în ce mai mult. Simțeam vechea duhoare a lacului în timp ce-l sorbeam sau mă scăldam în el. O simțeam în ceaiul ușor stătut când goleam cana după o săptămână și în ploile care se porneau ca să nu se mai potolească o lună întreagă. Părerea mea e că, dacă există încă un iad, independent de ăsta, ăla e un acvariu. Cu cea mai veche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
mea cameră, unde încă mai era trenul. Deschideam geamul de sus, îl propteam cu o coadă de mătură și mă uitam la stele și la vârfurile pinilor. Simțeam adierea vântului intrându-mi în cameră, agitând praful și plimbând aerul vechi, stătut din cameră. Tanti Mae nu era prin preajmă ca să mă mângâie pe cap, să-mi dea să mănânc lucrurile speciale pe care le gătise și să-mi arunce privirea aia care mă enerva groaznic. Acolo sus puteam să stau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
fie proști, fie prea dezinteresați ca să recunoască dacă nu Înțelegeau, iar Amory se număra printre cei din urmă. El considera că este imposibil să studiezi secțiunile conice: ceva din respectabilitatea lor calmă și provocatoare, respirând sfidător În sălile cu miros stătut În care muncea domnul Rooney, le deforma ecuațiile, transformându-le În anagrame fără cap și coadă. În noaptea de dinaintea examenului a făcut un ultim efort, cu proverbialul prosop Înmuiat În apă rece, și, resemnat, s-a prezentat la examen, Întrebându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Amory și-a dat seama că În cameră mai erau și alte lucruri, nu numai oameni... Peste forma ghemuită de pe pat și În jurul ei atârna un nimb, țesut din borangic, ca o rază de lună, pătat ca un vin vechi, stătut... ceva oribil totuși, planând difuz deasupra lor, a celor trei... Iar lângă fereastră, Între perdelele Învolburate, stătea altceva, nedeslușit, fără trăsături... ceva straniu și totuși familiar... Simultan, două cufere mari se materializară de fiecare parte a lui Amory. Totul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
MAI DEPARTE Cândva fusese, În mod miraculos, capabil să adulmece Răul așa cum un cal simte noaptea un pod rupt, dar bărbatul cu picioare moi din camera lui Phoebe se micșorase până la dimensiunile aureolei de deasupra lui Jill. Percepea instinctual mirosul stătut al sărăciei, dar nu mai alunga păcatele mai serioase ale mândriei și senzualității. Nu mai existau oameni Înțelepți, nu mai existau eroi. Burne Holiday se cufundase În uitare, ca și cum nici n-ar fi trăit, iar Monsignor murise. Amory se maturizase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
rafturi erau mai vechi și chiar sus de tot, pe ultimul raft se aflau numai suluri de papyrus. Într-adevăr, nu mai văzuse niciodată suluri de papirus vechi ca istoria. Și niciodată nu mai simțise mirosul închis, ca de ceară stătută, al cărților, sau ca de scândură putredă. Dar oare numai pentru aceasta să se fi urcat el până sus, aproape de tavan unde aerul parcă era ceva mai cald și pișcăcios? Sinu simți în nări, la un moment dat, prea mult
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
din tagma luptătorilor. Era dintre cei care știu că mai au zile, în ciuda adversităților și că, de fapt, nu soarta le e potrivnică, ci uneltele ei. Lucrătorii, cu cămășile lipite de transpirație pe spate, își răcoreau obrajii stacojii cu apa stătută dintr-o sticlă de plastic și râdeau a nesimțire făcându-și un nou plan de atac. Îl și vedeam pe fălosul meu pin ars pe propriul său rug, doborât de fierăstrăul nemilos, cu coroana-i stufoasă ghilotinată, sau ciumpăvit cu
COPACUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363484_a_364813]
-
chiar a după-amiezilor de amor, un copil, o fetiță frumoasă și sănătoasă încă de la naștere, că altfel nu se explică vârsta dânsei, de aproape o sută de ani, pe care o are acum. Ce putea oare ieși dintr-un boier stătut, frumos și o femeiușcă pictată, sănătoasă, o munteancă ce pârâia ca mărul crud mușcat de dinți sănătoși, alimentați cu proteina cărnii și calciul brânzeturilor din ugerul nesecat al vacilor bine hrănite din saivanele boierești!? Și, după ce se scoală odihnit, boierul
O ALTĂ SULTĂNICĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360854_a_362183]
-
basm / cu florile dantelei ridicate mai sus de genunchi /să își lase gleznele / pulpa fină/ să sărute fără opreliști / marea / era frumoasă / i-o spuneam în gând /cu flăcări de vulcan rostogolite în mine/ peste apele atât de mult timp stătute în nemișcare / pe alveolele unei inimi /despre care nici nu știam că există / da / era frumoasă/ îi șopteam că e frumoasă / reinventam frumosul sub pupilele mele/ ca și cămașa de in subțire care îi acoperea sânii / dezmierdându-i în formă
EXEGEZĂ. EA TOT, EA ABSOLUT, EA UNIVERS...” , AUTOR GEORGE ADRIAN POPESCU ( EUNESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364179_a_365508]
-
sufletești tensionate transmise pe calea sugestiei își caută rezolvarea în poem. Destinele noastre, topite în curgerea și veșnica transformare universală, sunt asemeni soarelui ce moare în fiecare seară pentru a renaște în dimineața următoare. „cum se naște dimineața /din tăcerea stătută a unei nopți/ cum porumbelul se avântă în aer/fără a-i striga lui/ aerului/iată-mă vin/ te-am regăsit în corola lăuntrului meu/ în liniștea greu explicabilă cu care te priveam/ când drumul tău părea ultim /și am
EXEGEZĂ. EA TOT, EA ABSOLUT, EA UNIVERS...” , AUTOR GEORGE ADRIAN POPESCU ( EUNESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364179_a_365508]
-
Simptomele sunt de boreală colectivă, coroborată cu inapetența pentru muncă și consumul exagerat de țuică din pufoaică sau electrozi, plus bere la pet-uri, ce se diferențiază cu cinci minute de pișatul original. Din jeep-uri răzbate aere de bășini stătute, trase de idioți în cinstea războiului învingător cu bunul simț. Totul în dăngănit furat de clopote trase de popi corupți. Școala românească scoate în continuare tâmpiți pe bandă, buni doar de voturi sau excursii în paturi matrimoniale. România, ”mereu surprinzătoare
RADIOGRAFIA ZILEI-NAŢIUNE FĂRĂ RAŢIUNE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368291_a_369620]
-
și continuu să răscolesc în minte posibile variante unde s-ar afla Giulia. Cercetez atent în toate camerele și magazia de bagaje. Ușile sunt întredeschise, încăperile parcă așteaptă să fie inspectate, totul încărcat cu o liniște apăsătoare. Un aer irespirabil, stătut, mă întâmpină în fiecare odaie. Mirosul obișnuit al dușumelelor din lemn și mozaic, date cu petrol, ca-n orice gară imprimă singurătatea indestructibilă ... peste tot mă așteaptă un gol și-un pustiu chinuitor. Nu înțeleg ce se întâmplă. Aud din
EXODUL de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367318_a_368647]
-
Ediția nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului În urmă cu circa două săptămâni, lui reb Fisel Ianchel Mendelovici din Pardes Moshe i s-a întâmplat ceva extraordinar: dimineața, imediat înainte de rugăciune, pe când își clătea mâinile cu apă stătută peste noapte, a simțit așa, ca o adiere pe față, ca și când ar fi avut o piele fină și gingașa, ca de fată mare. Aproape instinctiv și reflex, și-a atins cu mâinile jilave obrazul și, dacă nu a leșinat și
SCHIŢE UMORISTICE (91) – EXTRAORDINAR de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366980_a_368309]
-
răbdării cu care ești înzestrat sau va trebui s-o recapeți în situații (ne)obișnuite. După un spectacol gratuit pentru noi dar nu și pentru cel ce-și făcea o bună reclamă vocii sale deosebite, chiar acolo pe loc, aerul stătut și leneș de-atâta așteptare a vibrat de o voce baritonală izbucnită din pieptul voinic al unei matahale de om de culoare pe care l-am crezut beat la început, însă textul și unduirea duioasă și apoi persoanele cărora cântecul
HAI-HUI CU TRAMCARUL PRIN FRISCO... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367021_a_368350]
-
aceasta din altă lume, o recunoaște. Știe cine e Dacia, nu a uitat că ea l-a ajutat să vină pe lume. „Inorogul nu mai știa, uitase ce-i teama stăpân, de povară, ce-i cravașa sau găleata cu apă stătută, din regie. Era iar un simbol fără dimensiune precisă. Se cambră falnic, își aplecă doar grumazul până când coama sa albă acoperi palmele ei.” Tragismul este ilustrat indirect în carte, prin descrierea stărilor Daciei, care oscilează permanent între speranță și deznădejde
O CARTE DESPRE DOUA CIVILIZATII, SEMNATA MELANIA CUC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367181_a_368510]
-
sau ostași ai legiunilor cotropitorului roman, le făceau voluntar în afara serviciului și a activităților curente, repetiții, închiriau animale care erau pe atunci în regiunea nord-est mesopotamiană, dincolo de Tigru și Eufrat spre apus, înspre apa curgătoare a Iordanului și a celei stătute a Mării Moarte și mai departe spre apus a celei Roșii care-i despărțea odinioară de Faraon, ori la miazănoapte a Mării Mediterane - unde s-a zămislit creștinismul ca religie a lumii, cămile, măgari, cai, confecționau costume militare de epocă
CRĂCIUN LA CERES ÎN CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367252_a_368581]
-
alandala - cum am să văd doi ani mai târziu, undeva dincolo de Santa Cruz, ceva mai la nord de Santa Barbara, pe șoseau de coastă de la nord la sud, pe fâșia pacifică californiană a Statelor Unite. Mișcările lor languroase și băloase, mirosul stătut de hulă oceanică aflată în agonie și care-și epuizează freamătul furtunos în hăurile și crevașele stâncilor marine fac să exale putreziciunile cine știe căror organisme, pe care începem să le simțim abia acum din plin. Aproape că trăim o
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
și biserica cu o parte din umilii lor slujitori în perimetrele “smolite” de artificii - confeti, miros de spoleială și sudori mocnite în valuri de transpirație de la jocurile de noroc, de pe ringurile de dans și streaptease, râncezite în briza aromată și stătută a saloanelor și cosmeticelor, alunecări facile și de ce nu, frivole, poate nu cu intenții de același fel - din așezămintele somptoase și de mare lux și rafinament de o cu totul altă destinație, legate prin însuși “actul de naștere” și prin
ALTARUL ÎNLOCUIT DE CASINO-URI LA SFINŢIREA CĂSĂTORIILOR ÎN LAS VEGAS ! (X) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364728_a_366057]
-
Și trădătorul, altul, plătit de alt păgân; A câta risipire și grea crucificare, Mai poți răbda, Isuse-poporule român?! Peregrinări Amiezile curgeau vâscos în geam, Leșuri de sfinți se bălăceau în soare. Cumplită vară.O deslușeam în ram Și în dogorile stătute prin pahare. Migrăm spre limpezimi departe... Însingurați sub soarele răsfrânt, Plătim impozit pentru Planeta Moarte Și-un adăpost sub aripă de sfânt. Cine-a plecat se-ntoarce câteodată, (Din Valea Cerului din lung exil), O mică pasăre cât să încapă
PRIMA RUGĂCIUNE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 111 din 21 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349590_a_350919]
-
urmă cu câteva săptămâni. Dar nu era așa. Era o căldură sufocantă, și lui Aiko îi era sete. Ar fi vrut un suc de fructe de la frigider, sau un nectar de caise, dar a trebuit să se mulțumească cu apa stătută de la temperatura camerei. Ce viață! În astfel de momente, Aiko se gândea că și animalele aveau o soartă mai bună decât a sa. Apoi a apărut și clientul. Era înalt, negricios, și mirosea a havane scumpe. Nu doar că a
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
și tari. Traseul biografic al vieții unui om se conturează, uneori, tăcut, ca o litanie creștină, alteori, extrem de agitat, asemeni unei mări turbate ce plesnește cu dușmănie țărmul, sau, de ce nu, plat și confuz, întocmai ca o apă tulbure și stătută a destinului său lumesc. Parcursul ontologic al celui ce a fost până mai ieri academicianul Marcu Botzan aparține, indubitabil, primei categorii. Născut la Craiova în primăvara anului 1913, Marcu Botzan și-a petrecut copilăria în praful ulițelor Podarilor Doljului alături de
ÎNCOTRO E ŢARA, DOMNULE SUBLOCOTENENT?! de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 68 din 09 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350444_a_351773]