532 matches
-
îndreptându-se dinspre Monzen direct către Harakozai, după care descrise un arc, de acolo și până la Muntele Ishii. Kyuemon și Rokuro alergau după el, lăsând o dâră de orez pisat. Îi urmau muncitorii, care înfigeau pari pentru a însemna linia stăvilarului. Când linia trasată devenea baraj, iar apele celor șapte râuri erau deviate spre a curge în interiorul său, întreaga zonă avea să devină un lac în forma unei uriașe frunze de lotus, pe jumătate deschisă. Privind cu atenție dispunerea pământului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să fie proporțională cu cea a zidurilor Castelului Takamatsu. De fapt, factorul principal care asigura succesul atacului cu apă era faptul că zidurile exterioare de piatră ale castelului nu aveau decât patru metri înălțime. Astfel, înălțimea de opt metri a stăvilarului se calcula de la o bază de patru metri. Socotiseră că, dacă nivelul apei creștea până la acea înălțime, avea nu numai să scufunde zidurile exterioare din piatră ale castelului, ci și să inunde castelul propriu-zis sub aproape doi metri de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
acelui om nu putea calcula cum să obțină o muncă plină de râvnă de la grupul amestecat de lucrători și de tâlhari. Din acest motiv, se înființase o serie de posturi de pază la fiecare nouăzeci de metri, de-a lungul stăvilarului, iar în fiecare dintre aceste puncte de supraveghere erau postați militari, pentru a-i pune la treabă pe muncitori. Întrucât soldații nu stăteau acolo decât ca observatori pasivi, miile de oameni care-și mânuiau sapele și cărau pământul ca furnicile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să stânjenească proiectul, prin încetineala lor intenționată. Kanbei nu putea privi, stând cu mâinile-n sân. În cele din urmă, începu să viziteze personal șantierul, cu toiagul în mână. Stând pe o movilă de pământ proaspăt, într-o zonă a stăvilarului care, în sfârșit, se terminase, privea cu ochi învăpăiați în jos, spre miile de muncitori. Când descoperea pe cineva încetinind cât de cât, se repezea la lucrător cu o viteză ciudată pentru un invalid, lovindu-l cu bastonul: — La muncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lângă steag. La stânga și la dreapta lui stăteau solemni, cu un pas mai înapoi, pajii și vasalii. Războinicul-demon, Kuroda Kanbei, care era ținta răutăților ei zilnice, se oprise mai la o parte, rezemat în toiag. Li se adresă din înălțimea stăvilarului: — Astăzi, Seniorul Hideyoshi dorește să-i spuneți ceea ce gândiți. După cum știți cu toții, timpul stabilit pentru construirea barajului a trecut de jumătate, dar munca merge încet. Seniorul Hideyoshi spune că unul dintre motive este acela că nu ați făcut un real
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dăm o primă pentru a vă stimula puțin. Primiți-o, exprimați-vă mulțumirile și întoarceți-vă neîntârziat la muncă. Când soldații primiră ordinul, toți sacii de paie fură spintecați și din ei se revărsară munți de monede, aproape acoperind creasta stăvilarului. — Înhățați cât de mult puteți și duceți-vă. Dar numai câte un pumn de fiecare om. O spusese foarte răspicat, dar lucrătorii încă mai ezitau să înainteze. Șopteau între ei și se uitau unii la alții, însă muntele de monede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
doar jumătate de zi, se munci mai mult decât în ultimele cinci. Biciurile supraveghetorilor și toiagul lui Kanbei nu mai erau necesare. Noaptea se aprindeau focuri, praful ridicat întuneca văzduhul în timpul zilei, și, în sfârșit, construcția fu aproape gata. În timp ce stăvilarul de pe uscat se apropia de încheiere, munca asociată a devierii celor șapte râuri din jurul Castelului Takamatsu înainta și ea. La acel proiect fuseseră puși să lucreze aproape douăzeci de mii de oameni. Îndiguirea și schimbarea cursurilor râurilor Ashimori și Naruya
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
însă imposibil să tragă ambarcațiunile uriașe contra curentului, așa că, pe pământ fură așternute scânduri, se turnă ulei peste ele și, cu mari eforturi, bărcile fură împinse pe deasupra și scufundate, cu încărcătura lor de pietre, la gura râului. Între timp, marele stăvilar, întins pe o leghe întreagă, se terminase, iar curentul puternic al râului Ashimori, transformat în spume și vapori, fu abătut spre câmpia din jurul Castelului Takamatsu. Tot atunci, apele celorlalte șase râuri fură canalizate în zonă. Numai devierea râului Naruya se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care coborau încet. Era noaptea celei de-a douăzeci și doua zile din Luna a Cincea, seara de după sosirea trupelor clanului Mori la frontieră. În întuneric, doi oameni înotau ca niște pești ciudați prin lacul mâlos, ca să se cațere pe stăvilar. Atinseră un șir de clopoței și pocnitori, care fuseseră prinse pe o funie întinsă pe marginea apei și legată de tufișurile și bambușii pitici, astfel încât să arate întocmai ca rugii unor arbuști de trandafiri sălbatici. Focuri de tabără ardeau vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care fuseseră prinse pe o funie întinsă pe marginea apei și legată de tufișurile și bambușii pitici, astfel încât să arate întocmai ca rugii unor arbuști de trandafiri sălbatici. Focuri de tabără ardeau vii la fiecare post de gardă din lungul stăvilarului. Străjerii veniră în fugă și prinseră un om, în timp ce al doilea reuși să scape. Nu are importanță dacă e unul dintre soldații de la castel sau un trimis al clanului Mori. Seniorul Hideyoshi trebuie să-l interogheze pe acest om cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
traversați cu bărcile. La căderea serii, Hideyoshi trimise un om să spioneze clanul Mori. Apoi, se consultă cu Kanbei și ceilalți generali și începu, grăbit, pregătirile pentru ridicarea taberei. — Spune-le să spargă barajul imediat, îi ordonă el lui Kanbei. Stăvilarul fu spart în zece locuri. Aproape imediat, apa începu să se agite. Se formară nenumărate vârtejuri, în timp ce apele năvăleau prin deschizături, cu un vuiet care suna ca un val tsunami. Cine avea să ajungă mai repede, apa sau Hideyoshi, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sine nu era destul de puternic pentru a rezista forței zdrobitoare a armatei lui Hideyoshi. Însuși Castelul Yodo se aflase în acea stare, cu câteva zile în urmă, când Mitsuhide ordonase să fie întărit. Parcă ar fi început să înalțe un stăvilar abia după ce auziseră tumultul valurilor. Poate că singurul lucru pe care Mitsuhide nu-l regreta, în acel moment, era faptul că un număr de generali și soldați îi rămăseseră credincioși și luptau cu furie, demonstrându-și pe deplin loialitatea. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
își continuă drumul spre Ise. Acolo, părăsi Drumul Mino și o apucă pe cel ce ducea în Owari. De la castelele secundare ale lui Nobuo și ale spionilor săi din Ise începură să fie trimise depește după depește, aproape ca și cum un stăvilar s-ar fi spart, pe neașteptate, în mai multe locuri, lăsând să se reverse apele mâloase ale unui râu turbulent. — E armata principală a lui Hideyoshi! — Ăștia nu-s soldați sub comanda unui singur general, cum am văzut până acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
că nu va fi atacată de bandele prădalnice ale polițailor de la circulație (cred că, mai nou, Consiliul local Îi crește printre lupi, ca să fie cât mai feroce) și am pornit-o agale Înapoi, către zona unde piața se Înghesuia În jurul stăvilarului Lock. Din motive cunoscute doar de ele, magazinele Înșirate de-a lungul străzii principale se hotărâseră să se specializeze exclusiv În vânzarea ghetelor. Practic, toate perechile expuse erau negre cu catarame de argint, dar nu era greu să le deosebești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
soare și tricouri. Îmi era dor de prăvăliile cu haine second-hand, care se Închiseseră de curând din cauza chiriilor mai mari plătite de magazinele de ghete. Dar Camden nu mai era ca pe vremuri Încă de când demolaseră majoritatea clădirilor vechi din jurul stăvilarului și construiseră o piață acoperită nou-nouță, o adevărată fantezie victoriană, cu scări din metal vopsite În verde. Neîndoielnic că turiștii preferau varianta asta, ceea ce reprezintă cea mai severă critică pe care o poți aduce oricărei Înnoiri. Am trecut strada și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Înnoiri. Am trecut strada și-am rămas În picioare la capătul podului, admirând priveliștea de pe canal. Apa era la fel de stătută și de verzui-uleioasă ca de obicei. Vara, oamenii veneau cu băuturile de la bar și se plimbau de-a lungul brațelor stăvilarului, pentru a se așeza apoi la soare, cu apa plină de alge lipăind În jurul lor, privind la artiștii stradali care jonglau sau Înghițeau cam stângaci flăcări pe cărarea pe care odinioară mergeau animalele de povară ce trăgeau ambarcațiunile de pe canal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
oară. Oare unde naiba s-a întâmplat? Îmi aminteam perfect peisajul, dar nu-mi puteam aminti exact locul și timpul. Aveam în urechi și acum susurul apei și parcă vedeam mânerul în formă de sferă, care închidea și deschidea bătrânul stăvilar. Era totuși un râu mic pe care iarba de pe mal îl ascundea aproape complet. Era atât de întuneric, încât în clipa în care am stins lanterna, nu mi-am mai văzut nici propriile picioare. Spectacolul ce mi s-a oferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Am văzut un jude rânjind acuzatului și-un felcer scoțând dintele unui cal cu un clește de cuie. Am văzut un alambic întins pe kilometri întregi, o pădure de țevi din care pica un strop de rachiu. Am văzut un stăvilar fisurîndu-se în zig-zag și șuvoaie groase de apă cu mormoloci inundând orezăriile. Am văzut un bătrân decapitând o lăcustă. Și când termometrul Puiei arătă 39 de grade, am văzut trei soldați pălmuind o bătrână și o casă împachetată în ziare
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
instrumentelor limbii cu o libertate aproape totală, materializată în abolirea normelor ortografice, încât până și numele proprii sunt scrise, cu foarte rare excepții, cu inițială mică, iar punctuația lipsește cu desăvârșire, creându-se impresia că poetul construiește o tentativă de stăvilar pe șuvoiul existenței, însă doar provizoriu, cât să-i studieze sau, mai degrabă, să-i consemneze alcătuirile, poezia lui Cassian Maria Spiridon exprimă, chiar din titlul volumului, metaforic, nevoia de echilibru, pe care literatura, arta în general, o poate satisface
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
au înălțat nici diguri, nici zăgazuri care s-o stăpânească. Iar dacă veți privi Italia, care este astăzi locul schimbărilor de acest fel, și totodată aceea care le-a dat naștere, veți vedea că ea este ca o câmpie fără stăvilare și fără nici un fel de apărare. Dar, dacă ar fi fost apărată cu energia și virtutea necesare, așa cum sunt Germania, Spania și Franța, atunci sau revărsarea apelor n-ar fi provocat acele mari schimbări care s-au întâmplat, sau însăși
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
adică al acelui rezultat straniu care vrea cu orice preț să unească vizibilitatea și enormitatea, avantajul și interesul, scumpetea și câștigul rentabil. Bătrânul, care trăiește timpul disponibilității, poate aduce în atenția unei societăți prea ocupate de exigența de a doborî stăvilarele unei indiferențe care degradează, descurajează și oprește fluxul impulsurilor al-truiste. Bătrânul se plasează în afara logicii eficienței, în afara acelui do ut des, a acelui do ut facias, a acelui facio ut des, a acelui facio ut facias. Bătrânului îi place gratuitatea
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
era numai o supărare. Mama lui muri în scurt timp, de tristețea schimbării neașteptate. Moartea ei îl făcu bărbat și apoi îl îmbătrâni peste noapte. Deși nu avea nouă ani, Omar deveni stăpânit, ca un luciu de apă cuprins între stăvilare. Nu i se mai zbătea inima. Mai înnebunit era tată- său, care nu apucase să vândă casa, cele două orezării și grădinile. Se-ncorda precum peștele azvârlit pe uscat, încercând să găsească taina acelei pedepse din soarta lui. Chemase toți
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și ea mai înaripată, de sus, niște vânturi... I se năzărea la un motorist că depozitul de acte al primăriei seamănă cu botul girafei... Îl perpelea băștinașii pe depozit, dar minune încă la sânul lor nu se ivea... Dinamitau putreziții stăvilarul, pe motiv că li se păruse că pârâul aducea cu coada jivinei... Dar singura mulțumire era că viitura ce-o provocase târa jumătate din case din sat direct în Bulgaria, că altă împlinire miraculoasă nu mai primea... De abia când
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
răsturna totul, s-au acceptat ca ruină a idealului lor. Timpul este crucea pe care ne răstignește plictiseala. În năpădirea de farmece și-n suflul de extaz ce-mi risipește rosturile pe latura nemărginirii, scârba de mine e singurul meu stăvilar. Ce să mai fac cu atât eu? Bach e un decadent în sens ceresc. Numai așa se explică descompunerea solemnă de care nu te poți feri de câte ori te întîlnești cu lumea creată de el. Pe măsură ce plictiseala îngroașă timpul, ea subțiază
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
reputației sale în domeniul mecanicii. Moara terminată și moșia au fost arendate din nou lui Petre Anastasiu, fratele lui Alecu, cu obligația contractuală de a întreține în stare perfectă „iazurile morilor”, în caz de inundații, pentru a se feri distrugerea stăvilarului și a canalului de aducțiune a apei până la scocul morii, lung de circa 300-400 m. Dar - continua P. Balș în pledoaria sa -, arendașul nu a respectat clauza contractuală respectivă și iazurile s-au deteriorat în urma marilor inundații din „anul 1865
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]