649 matches
-
așa ceva. Plini de sânge, oamenii lui Sakuma fugeau urlând spre pozițiile lui Maeda. — Nu intrați în panică! Nu vă faceți de râs! Genba, care fugea și el în aceeași direcție, însoțit de un grup de călăreți, sări din șaua sa stacojie, începând să-și mustre trupele cu țipete răgușite: — Ce-i cu voi? Spălați putina, după atât de puțină luptă? Certându-și războinicii, Genba încerca să se încurajeze și pe sine însuși în același timp. Când se așeză greoi pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
le genie du christianisme, și ajunsese la filtru. La al cîtelea? Fără ezitare, dar fără vreun interes, o luai într-acolo printre mese și mă apropiai: "Deranjez? îl întrebai. Tresăriră amândoi cu putere, de surpriză, chipul mat al Clarei deveni stacojiu, Ion Micu se zbătu să se ridice în picioare, cât pe-aci să răstoarne filtrul, se ridică, îmi întinse mîna: "Petrini, cum să deranjezi, ia loc, de când te așteptăm... Am venit special de la prânz și tocmai discutam și cu Clara
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
rândul meu. 15-16 martie 2005 TANZMUSIK Iată acolo sus, pe deal, palatul de cristal încins la muchii cu plastilină. Scheletul aparține unui uriaș căzut de pe vrejul de fasole, poarta este făurită dintr-o scoică mezozoică, în grădini cresc arbori sequoia stacojii, mușchi albăstrui adus din Islanda, boscheți de trandafiri în carouri sau dungați, de toate culorile, mai puțin ocru. Dar să ne apropiem, veniți, înaintați, n-aveți de ce să vă temeți. Priviți, în sala craniului lumea s-a adunat la dans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
am întrebat de cât timp știa Judy de James și Denise. Sentimentul ăsta s-a mărit ca un balon până n-am mai simțit aproape nimic altceva decât umilință. Tăia în mine ca-n carne vie. Sufletul mi se făcuse stacojiu din cauza umilinței. Cine mai știa că James are o amantă? m-am întrebat. Oare toate prietenele mele știuseră, discutaseră despre asta între ele și fuseseră torturate de întrebarea dacă să-mi spună sau nu? Oare rostiseră lucruri de genul: „Vai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
în genunchi și-o să mă implore să-l primesc înapoi. Imaginea superbă a unui James salivând, mistuit de regrete, mi-a fost întreruptă de Helen care a strigat: — Ce ți-ai făcut la urechi? —Ce-i cu ele? Sunt cam stacojii. A, e de la vopsea. Cred c-ar trebui să-mi las părul liber ca să le-acopăr, am zis îndurerată. Mă atașasem rapid de aspectul acela sofisticat. Nu, nu, ne gândim noi la ceva, a zis Helen cu o sclipire în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
o curată întîmplare numirea acelui d. Brătianu, dar o întîmplare care înlătura din justiție tocmai pe un judecător ce făcea instrucția atentatului și care de ex. nu găsea indicii de vină asupra căpitanului Florescu. Se va găsi neapărat vrun judecător stacojiu care să creeze probe, chiar daca n-ar exista, împotriva acelui căpitan, a cărui singură vină pare a consista în împrejurarea că-l cheamă Florescu. Dar ne mai aducem aminte de o altă afacere, minunat cercetată. D. Moldoveanu, c-o scrisoare
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
câteva zile, poporul Îmi dă puterea și autoritatea să mențin carul Statului pe o cale dreaptă și să resping uneltirile traficanților și intriganților. Care ajung până și În odăile secrete, adăugă el, măsurându-l din cap până În picioare. Lapo devenise stacojiu. Strânse pumnii și se apropie până aproape să-l atingă. Dante avu senzația că era gata să Îi aplice o lovitură de cap și se dădu brusc Înapoi, pregătindu-se să pareze cu cotul. Unul dintre ceilalți priori interveni Îngrijorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
L-a văzut cineva căzând? O nouă privire perplexă rătăci printre fețele prostite ale celor de față. Dante se aplecă iarăși peste cadavru, examinându-i membrele răsucite. Îl Întoarse Încetișor: pe piept, În dreptul inimii, două tăieturi În vestă, tivite cu stacojiu, ieșeau clar În evidență. Una din cele două lovituri Îl omorâse probabil pe loc și, cum nu strigase, trebuie să fi fost prima aplicată; numai ferocitatea asasinului justifica cea de a doua lovitură. Probabil că victima Îl cunoștea, dat fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Într-un pământ apt pentru construcții, de care voi, florentinii, păreți a fi atât de dornici. Întâmplarea, desigur. Însă Întâmplarea, messer Alighieri, le surâde adesea celor Îndrăzneți, așa cum arată păgânii aceia pe care ți-ai Întemeiat convingerile. Dante se făcu stacojiu. O furie surdă punea stăpânire pe el. Bășica aceea de slănină era o hazna În care se adunau toate bârfele din orașul acela blestemat. Acquasparta tăcu din nou, iar apoi se Întoarse spre jilțul său, ca și cum acea scurtă drumeție până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
a născut aici sau a venit dinafară, are dreptul să nu fie Întemnițat fără dovezi sigure ale vinovăției. Așadar e nevoie de ceva mai mult, ca să arunci În lanțuri pe cineva, decât pălăvrăgelile adunate prin piață. Șeful gărzilor se făcuse stacojiu. - Dar e un ghibelin... protestă el cu vocea sugrumată. - Așteaptă până să faci ceva, e un ordin. Și ține-mă la curent cu totul. Îți voi comunica eu dacă și când să acționezi. Acestea fiind zise, Dante Îi Întoarse spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să se apere Într-un fel. Dar Bonatti nu părea să fi vrut să lovească. Fixa fascinat lamele cufundate În talazul de lumină. Apoi se aplecă peste ele cu o mișcare bruscă, străpungându-și ochii. Oripilat, Dante văzu un șuvoi stacojiu țâșnind din rana dublă, În timp ce bătrânul retrăgea lamele fără un geamăt, cu fața preschimbată Într-o mască de sânge. - Dacă ochiul te face să cazi În păcat, scoate-l și leapădă-l de la tine. Așa poruncește Scriptura. Așa s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Îi dea ajutor, dar lui Bonatti părea să nu-i mai pese de nimic, Închis În lumea sa de beznă și de perfecte repetiții. Îl alungă pe poet cu un gest hotărât, ca și când i-ar fi simțit prezența prin vălul stacojiu care Îi răpea vederea. Înainta către centrul Baptisteriului. Dante Îl urmări cu privirea, paralizat de emoție. Îl văzu apropiindu-se de cristelnițele pline cu apă și poticnindu-se pe marginea uneia dintre ele. Se legănă o clipă, căutând sprijin În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
păr negru, cu buze mari, o petrecăreață. S-a purtat ca un domn însă și a scos fata slabă în oraș de vreo două ori; a primit de la el o păpușă în formă de heruvim și una din acele cutii stacojii de bomboane Bunte în formă de roată, și asta a fost. Bătrâna i-a spus atunci că își ia mâna de pe el. Cu toate acestea, cred că aranjamentul ei cu Kreindl a continuat o perioadă, iar Kreindl nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
n-avea atât de puțină minte încât să creadă că Bunica, legată atâția ani de noi, se gândise singură la așa ceva, cum aparent pretindea acum. Două săptămâni a durat împachetatul. S-au dat tablouri jos de pe pereți, maimuțele cu nări stacojii, carpeta din Tashkent, păhărelele de ouă, alifiile și medicamentele, plapuma de puf din dulap. I-am adus din magazie cufărul de lemn, o piesă galbenă și antică cu etichete din Yalta, de la liniile aeriene Hamburg, American Express, tapetată cu jurnale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
rrresponsabilitatea. Ne-am dus în salon să ne continuăm conversația. Mergea greoi, târșâit, de parcă voia mereu să își amintească să nu își lovească cocoșelul când pășea. Continua să burnițeze; lacul arăta ca laptele. Înăuntru, lămpi palide luceau pe pluș, pe stacojiul de Orient Îndepărtat și pe mahon. Erau paravane persane și coifuri al căror vârf se termina într-un smoc de păr de cal, busturi ale lui Pericle, Cicero și Atena, și câte și mai câte. Și era și un portret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
tipi cu moace mohorâte. După ce coborai un șir interminabil de scări ieșeai din clădirea asta și traversai un gang de o fantezie arhitecturală ieșită din comun, lung și orizontal, un fel de seră chinezească unde nu creștea nimic între cadrele stacojii și aracii de diverse mărimi, bucăți vechi din ziarul Tribune pe care-și făceau nevoile cânii și pisicile, gunoaie. În stradă, pe lângă cilindrii tomberoanelor, te aflai la numai un pas de un lăcaș religios pentru budiști care fusese pe vremuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
soare. Mirosea iarba fragedă, mirosea și aerul , dulce-amărui, așa, ca primăvara a soare cald, a miere, a flori și zumzet de albine, vedeam cu un ochi cum se suia pe firul de iarbă o buburuză... vedeam petele negre pe aripile stacojii... și cred că adormisem la soare, când am simțit că trage cineva de hățul meu. Mă dezlegau ! Oare ce să însemne asta ? Parcă nu erau stăpânii mei. Da, chiar așa ! Erau doi străini. Unul îmi puse mâna pe grumaz și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de planșe de Audubon. Le-am spus unde să-l așeze. După ce au ieșit am tăiat sfoara cu care erau legate planșele și am început să le înșir pe lângă perete: furtunarul, primulgul, ciocănitoarea cu aripi aurii, papagalul de Carolina, tanagra stacojie, bufnița cu creastă. Obiectele atât de bine cunoscute, scoase de la locurile lor, mă impresionau neplăcut, ca și cum îmi aduceam vag aminte că cineva a murit. Din hol se auzea vocea Antoniei dând instrucțiuni muncitorilor. De unde venea tristețea mea? Trecând cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cel mai puțin, le luase pe acelea care i se păruseră cele mai neinteresante și care erau de fapt, exact acelea care-mi plăceau cel mai mult: caprimulgul, furtunarul și bufnița. Ciocănitoarea cu aripi aurii, papagalul de Carolina și tanagra stacojie erau acum înșirate lângă perete, prăfuite, și mă întrebam unde să le pun. Fără celelalte, acestea nu mai aveau nici o noimă. M-am uitat prin cameră și am observat că Rosemary așezase papagalii de Meissen la cele două extremități ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mătuși, după care ușa de scândură se trântește în trombă de peretele coșcovit, iar pe pat se prăbușesc de-a latul, încleștați într-o îmbrățișare soră cu moartea, Marele Sile și Micuțul van Vierme! Acesta, ultimul, epuizat de povară, era stacojiu la față. Toc-toc! Ce priveliște duioasă, de cuplu, pe toți dracii! comentează malițios Dănuț. M-hm, dacă nu te-aș cunoaște, Boss, aș jura lejer că ești un tip romantic. Sau... că ești pe invers! Pompa-te-aș! Ai vreun
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Nu sta prea aproape de fereastră! Ce vezi? Păi, nimic... Ba nu! Uite! Sunt trei cai și trei călăreți! Mascați, băi, să fiu eu al...! Cu mantii sau cu robe lungi, de carnaval, pe ei! Unul, negru, unul, alb și unul stacojiu. Sunt la capăt, sub reflectoarele de la batalele de păcură, înspre bodega lu' Mariusache și spre cimitir. Stau nemișcați. Nu știu ce naiba fac. Par că se sfătuiesc... Războiul, Cucerirea, Foametea! Exterminatorii! Vânătorii! Cavalerii fantomatici ai Apocalipsului! tresare Avocatul, fără ca să-și dea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nuanță de roșu bolnăvicioasă și totul în cameră - inclusiv Sheba și Polly - era scăldat în această lumină. — Sheba? am zis, scoțând capul de după scară. Pot să te ajut cu ceva? — O, nu ea, în pula mea, a exclamat Polly. Umbra stacojie care-i cădea pe față îi dădea un aspect dramatic. Părea o mică diavoliță. — Să nu îndrăznești să vorbești așa cu o prietenă a mea, a țipat Sheba. M-am simțit flatată că Sheba mă apăra cu atâta vehemență. — Du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
că e Însoțită, le face avansuri. —Guten Abend, zise ea. Schoenes Veterinare in Anbetracht 1. Mutrele zâmbitoare deveniră cât ai clipi din ochi uluite și stânjenite. Fuseseră descoperiți. Unul dintre ei reuși să bâlbâie un „Guten Abend“2. Se făcuseră stacojii și lăsară capetele În jos, studiind cu atenție spuma din paharele de bere. Ruby se Întoarse rânjind la locul ei. —Ei, dar știu că i-ai Întristat, făcu Sam cu o mutră impresionată. Ce le-ai zis? — De fapt nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
țurțuri de nămol uscat și scotea clinchete de cădelniță la fiecare hop. Coada lăsa În pulbere o dâră tremurată pe care oamenii o priveau cu teamă și cu scârbă. Pe obraji sângele li se Închegase, se scorojise și se făcuse stacojiu. Deasupra lor, cerul era tot de cenușă și muțenia tot le Încetinea mințile și trupurile. La un șleau mai adânc din mijlocul drumului, carul se smuci cu scârțâieli ascuțite și prelungi; grămada de draci tresăltă și ea cu putere, scârbavnicele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bucată de lemn provenită din mormântul lui Frederic. Moștenitorul său îi plătește lui Napoleon un tribut de admirație datorat de acest general celuilalt general. Am ieșit din palat după ce am vizitat sufrageria, al cărei mobilier mi s-a părut greoi, stacojiu și auriu, într-adevăr tot ce nu îndrăzneam să cred despre gustul german și care datează de pe vremea străbunicului. Am trecut apoi la parter, într-un fel de fumoar cu decorațiuni din lemn de stejar oferite ca dar de nuntă
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]