1,236 matches
-
nu ești! Tovarășe căpitan, mă jur pe părinții și copiii mei ...” Sau, mult mai precis, un contract trucat, Maroc, execuție În pădurea din Poiana Alexa. Atunci, Ștefan văzu cum trupul securistului a fost scuturat și Înfricoșat ca la vederea unei stafii, a unui drac sau a unui Înviat din morți. Apoi, același trup a rămas țeapăn și nu a mai putut articula nici o silabă, ochii erau ficși și o paloare cadaverică punea stăpânire Încetul cu Încetul pe fiorosul securist. Când Ștefan
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
nostru, al publicului. Deocamdată vocile sunt cam puține, iar atacurile asupra presei gen Realitatea trebuie să devină mai explicite. Ne-am săturat de emisiuni unde moderatorul este permanent de partea acelorași invitați. Ne-am săturat de acest teatru de cabotini. Stafiile și eternii lui Vântu, Voiculescu și Patriciu Umbrele lor aleargă prin deșertul opoziției și întunecă zilnic sticla televizorului. Sunt morții vii ai politicii românești. Dacă nu îi vezi la Realitatea TV, îi găsești la Antena 3 și invers. Macabra lor
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
nu pricepi sau nu vrei să pricepi ceva, te uiți ca găina în lemne - l-a lămurit Pâcu în felul lui. Cei din jur au râs, dar pecetea oboselii era adânc întipărită pe chipul lor. Mergeau pe lângă sănii ca niște stafii...O vreme, nu s-a mai auzit nici o vorbă. Fiecare umbla purtând în cap povara gândurilor lui... „Oare Catinca s-o putut descurca pe gerul ista?...” gândea moș Dumitru. „Ce face Zâna mea când sunt eu plecat? Nu care cumva
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
să mă ducă acasă de mână în fiecare seară? Uite viteazul. Nu cumva eram amândoi pe viscolul acela când de după fântâna lui Grigorosu s-o desprins o nălucă și o dispărut apoi de parcă o luat-o vântul? Era om, nu stafie, Costăchele. Tu știi bine că de când ai fost ales primar prima oară cei din tabăra lui Catârcă ți-au pus gând rău. Între timp au mai apărut și smintiții iștia de legionari, care te iubesc ca sarea în ochi. Așa că
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
din blocuri era ceva mai cald, deveniseră adevărate sărbători. De-a lungul zilei, pe străzi puteau fi întâlniți numai oameni încotoșmați, a căror identitate nu putea fi stabilită. Când nu poți vedea ochii oamenilor e ca și cum te-ai întâlni cu stafii. Simonei i se părea că fiecare anotimp rece, ce-i era dat să-l parcurgă, adunase mai multe ierni la un loc. Simțea din plin colții de lup ai gerului alimentat și de asprele vânturi siberiene. Vacanța de Crăciun învioră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
aici?" Recunoaște vocea soțului ei, sare ca arsă din pat, se gândește la toate nenorocirile, iese, el se clatină zâmbitor în lumina lunii și se răstește la tatăl ei: "Așa vă primiți ginerele?" Părinții stau înlemniți în fața soțului ei, două stafii albe, după un moment de ezitare bătrânii intră în camera lor, evident enervați. Îl aude pe bătrân cum o ceartă pe mama ei, de parcă ea ar fi fost vinovată că bărbatul ei se înfățișase în puterea nopții, mort de beat
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
alt nivel de lectură, unele dintre aceste opere sunt și veritabile studii de moravuri, interpretări superioare ale modului de a fi al iranienilor, viziuni arhetipale ale unui popor care trăiește simultan în prezent și trecut, care are mereu presentimentul că stafia trecutului îi dă târcoale, că-i controlează și cenzurează evoluția. Pesimist ca Omar Khayyam, dar cu o luciditate sticloasă, Hedayat are o privire disperată pe care o poartă printre oglinzile deformante ale lumii - acest univers cu legi impenetrabile, absurde și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
nopți în care, zice-se, au apărut acolo în biblioteca orășenească, lumini dubioase, fără ca aceasta să fi fost descuiată de către cineva anume, sau că unul din milițienii paznici de noapte ai orașului chiar ar fi văzut într-o noapte, o stafie fără cap jucând singură table sau moară, la masa de lângă fereastra ce dă spre șosea, era dacă nu ceva nepalpabil, ceva ce se putea lua, la urma urmei, în discuție, cu atât mai mult cu cât bibliotecara Roji - femeie serioasă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
bătrânii orașului, nimeni nu avea idee dacă pătrunsese cineva vreodată în acele locuri periculoase. Nu există nicio probă, iar discuțiile, chiar și cu alți concitadini, erau tot timpul, la fel de aproximative (așa cum aproximativă e și viața însăși) ca și cele despre stafia fără cap care, zice se, întotdeauna, înainte de eventualele cataclisme care ar surveni, s-ar lăsa văzută în bibliotecă. Mai ales în zilele din preajma Anului Nou. De fapt bibliotecara cea bătrână, pensionara, era convinsă că, întotdeauna, dacă fantoma fără cap apărea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și transpunerea în formula trinității dumnezeirii și a conceptului de Dumnezeu ca persoană. Iertați-mă că vă întrerup. De fiecare dată când mă întâlnesc cu prietena aceasta pe care, credeți-mă, doar o admir detașat, între noi apare ca o stafie mai mult decât apetisantă, Afrodita. Stă în spatele prietenei mele și mă încurajează prin mimică. Mă faci să râd. Dacă aveai o bună educație creștină, te credeai dirijat numai de Maica Domnului. Deși n-o putem compara pe Hera cu ea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nu stă apă pe gâscă. Unde s-o ascuns, că pe poartă nu putea să iasă? Eu mi-am ținut cât am putut râsul, dar când am simțit că dau în clocot am sărit din nămeți în fața mamei, ca o stafie... „Iracan de mine, ce m-ai spăriet!” - a strigat ea, dar după felul cum m-a cuprins și m-a strâns în brațe tare mă tem că s-o prefăcut... A privit apoi în jur la zăpada mișcătoare și în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
focului aproape stins inunda peștera cu o lumină, sau mai degrabă cu o umbră roșietică. Din grămada de vreascuri mai rămăseseră doar cîteva. Arareori limba cîte unei flăcări se ridica și făcea să tremure pe pereți umbre subțiri ca niște stafii grăbite. CÎt timp vorbise, Michel se legănase Înainte și Înapoi, așa cum fac copiii crescuți În orfelinate, apoi Începu să mormăie ceva, de parcă ar fi descîntat focul, sau poate că Îngîna un cîntec. Simțindu-se privit, se opri brusc din legănat
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Într-o debara Întunecoasă și urât mirositoare, după care ațipeam pe o stivă de cartoane mucegăite. N-am apucat să-mi petrec sfârșitul acolo, m-a descoperit administratorul care a făcut un scandal de pomină, alungându-mă. -Ce a urmat, stafie buboasă? -Niște vagabonzi adolescenți s-au Îndurat de mine și m-au adăpostit Într-un canal de lângă Gara de Nord. Eram nouă suflete care trăiam din ce se aduna din cerșit, și mă uimea ĂKawabata face o lungă pauzăă grija cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nu cumva mi s-a părut. Am traversat salonul și am ieșit în hol. Honor Klein stătea chiar în fața ușii. Apariția atât de neașteptată a acestei figuri complet imobile avea ceva straniu și, pentru o clipă, îmi sugeră prezența unei stafii. Ne-am privit fix. Ea era înfofolită în palton, iar fața ei ireală purta încă umezeala aerului de afară. Nu zâmbi, nu zise nimic, ci mă examină cu o privire încordată, neclintită și meditativă. În clipa în care am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
impersonală ca și gulerul lui clerical Îi vorbea unui șobolan de om mărunțel, care era ghemuit În fața lui, dând din cap și aprobând. Vocea, văduvită de inflexiunile caracteristice din pricina geamului Închis, pluti afară, pe coridor, la trecerea lui Myatt. Era stafia unei voci și-i aminti iar lui Myatt de Stein vorbind prin mai bine de trei mii de kilometri de cablu și manifestându-și speranța că va avea curând onoarea să se Întrețină cu domnul Carleton Myatt În Constantinopol - agreabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ci dispărând brusc, așa că el se Întrebă dacă nu cumva și-l imaginase sau fusese un efect al roților lucind pe șine. Ea spuse brusc și cu precipitare: — Ai răbdare. Nu știu prea multe. Apoi țipă de durere. Dacă o stafie ar fi trecut prin compartiment Îmbrăcată În haine de epocă de dinaintea mașinii cu aburi, tot n-ar fi fost așa de surprins. S-ar fi desprins de ea dacă fata nu l-ar fi ținut strâns cu mâinile, În timp ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
tinere și frumoase au murit, dar uite că șifonierul a rămas, și acum valorează mai mult ca oricând. Un parazit care-i supraviețuiește gazdei. Un prădător mare și gras în căutarea următoarei cine. Prin labirintul ăsta de antichități, zice, bântuie stafiile tuturor celor care au avut cândva mobilele de-aici. Ale tuturor celor îndeajuns de bogați și de împliniți cât să vrea s-o și arate. Porcăriile astea decorative uite că au supraviețuit talentului, inteligenței și frumuseții lor. Nimic nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
actriței Natasha Wren. Scoate cu amândouă mâinile o inimă strălucitoare și roz, zicând: Acest pandantiv de beriliu de șapte sute de carate i-a aparținut reginei Maria a României. După cum ar zice Helen Hoover Boyle, în mormanul ăsta de bijuterii trăiesc stafiile tuturor celor care le-au avut cândva. Ale tuturor celor suficient de bogați și de plini de succes încât să vrea s-o și dovedească. Porcăriile astea decorative au supraviețuit și talentului, și inteligenței, și frumuseții lor. De succesul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cuvine, zice. Grecii știau că morții neîngropați sunt spiritele cele mai neodihnite și malefice. Și Helen zice: — Mai taci din gură. În timp ce străbatem Virginia de Vest, Pennsylvania și statul New York, Helen zice: — Îi detest pe oamenii care spun că văd stafii. Nu există stafii, zice. Când ai murit, mort rămâi. Nu există viață de apoi. Oamenii care spun că văd stafii nu vor decât să fie în centrul atenției. Oamenii care cred în reincarnare nu fac decât să-și amâne viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
știau că morții neîngropați sunt spiritele cele mai neodihnite și malefice. Și Helen zice: — Mai taci din gură. În timp ce străbatem Virginia de Vest, Pennsylvania și statul New York, Helen zice: — Îi detest pe oamenii care spun că văd stafii. Nu există stafii, zice. Când ai murit, mort rămâi. Nu există viață de apoi. Oamenii care spun că văd stafii nu vor decât să fie în centrul atenției. Oamenii care cred în reincarnare nu fac decât să-și amâne viața. Spre norocul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
gură. În timp ce străbatem Virginia de Vest, Pennsylvania și statul New York, Helen zice: — Îi detest pe oamenii care spun că văd stafii. Nu există stafii, zice. Când ai murit, mort rămâi. Nu există viață de apoi. Oamenii care spun că văd stafii nu vor decât să fie în centrul atenției. Oamenii care cred în reincarnare nu fac decât să-și amâne viața. Spre norocul meu, zice, zâmbind, am găsit un mod în care să-i pedepsesc și să fac și o grămadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pe hârtie apare ca un model șters - cuvinte roșii, propoziții galbene, paragrafe albastre -, în clipa în care luminile colorate trec prin dosul paginii. — Cerneală invizibilă, zice Mona, ținând pagina răsfirată de celelalte. E șters ca un filigran, ca scrisul unei stafii. De la legătură mi-a picat fisa, zice Mona. Legătura este din piele roșu închis, care a căpătat în timp un lustru aproape negru. — E piele de om, zice Mona. Era prin casa lui Basil Frankie, zice Helen. Arăta ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
recente. Are 40 de ani, 1,78 metri înălțime, 80 de kilograme, păr castaniu și ochii verzi. Nu este înarmat, dar ar putea fi foarte periculos“. Bărbatul din fotografie este tânăr și inocent. Nu sunt eu. Femeia a murit. Niște stafii, amândoi. Sub fotografie scrie: „În acest moment se folosește de numele «Carl Streator». Poartă de obicei cravată albastră“. Și mai jos scrie: „Dacă aveți informații despre el, vă rugăm să sunați la 911 și să cereți poliția“. Să fi băgat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
iese din cameră. În omul ăsta Helen a intrat la fel ca televizorul care își sădește semințele în tine. La fel ca anizanta care contropește un peisaj. La fel ca un cântec care îți rămâne în cap. La fel ca stafiile care bântuie o casă. La fel ca un microb care te infectează. La fel ca Fratele cel Mare care îți ocupă atenția. Dom’ sergent, Helen, se ridică în picioare. Meșterește ceva la tocul armei și scoate pistolul. Ținându-l cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
noi locuri de muncă. Așa se încheie lista de revendicări a miilor de protestatari de la Tractorul, Roman și Rulmentul, ieșiți în stradă la Brașov. Probabil că muncitorii brașoveni se gândesc să intre la strunjit țepe sau s-o facă pe stafiile, scuturându-și lanțurile prin castele de polistiren expandat. Ei cer guvernului să le dea slujbe într-o balivernă agatoană, într-un fals gigantic din care ministrul Agathon promite că ne umplem de bani. Nu știu câte miliarde de dolari poate vărsa Dracula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]