KorAP: Find »[drukola/base=stareț & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...5 6 7 ...111 >

2,768 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867

iar pacea mânăstirii "s-a dus pe pulă. Banu-i ochiul dracului. Sfințenia ca sfințenia, treacă meargă, dar ce fac cu plutonul de cadre? Ziariștii ăștia îi caută și în bârlogul ursului!" Turiști, fonduri, lume bună, istorie. Facem istorie, părinte stareț. S-a schimbat lumea, ne aliniem spre Vest, am intrat în Consiliul Europei, vom intra și în Uniune, în N.AT.O. Numai proștii se opun progresului, vin banii peste noi, părinte! Auzi, domnișoară, aici este poarta raiului: bați și Dumnezeu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
mare, gâdileau în călcâie, furnicau șira spinării, arcuiau liniile. Mâinile de femeie muncită a maicii Benedicta frământau aluatul, plămada creștea printre degete. Saliva întrecea gerovitalul unde lingea sora Magdalena, reumatismul se tămăduia până la os. Văzând cât este de neînduplecat cheagul (stareț cu cârjă episcopală), domnișoara Cătălina a schimbat frontul. De, părinte, cum spui matale. Ești păstor peste 25 de suflete, ai răspundere mare în fața lui Dumnezeu, te înțeleg. Și eu am în subordine câteva zeci, fiecare, la rândul său, are casă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
Și apoi de mine, de matale, taică, cine crezi că se va îngriji? Abia așteaptă cuviosul Petru să-ți ia locul, deși cred că nu o să apuce, e beteag poponarul, scârțiie din toate încheieturile. Cât despre ava Ioan, de ajunge stareț, mută schitul în pustie. Trebuie să ne îndulcim singuri nevoințele, taică părinte. Acolo, sub mesteceni, este o poartă, aici în chilie, mai facem una. Prin poarta mănăstirii trec toți, prin poarta părintelui stareț nu o să treacă nimeni. Uite, vezi ușa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
încheieturile. Cât despre ava Ioan, de ajunge stareț, mută schitul în pustie. Trebuie să ne îndulcim singuri nevoințele, taică părinte. Acolo, sub mesteceni, este o poartă, aici în chilie, mai facem una. Prin poarta mănăstirii trec toți, prin poarta părintelui stareț nu o să treacă nimeni. Uite, vezi ușa țintuită ce dă spre dormitor? De azi înainte nu o mai numim ușă, ea este poarta: mata treci dincolo, eu vin pâș-pâș, bat și aștept Împăratul Slavei să-mi deschidă. Cine este Împăratul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
10 ani. Dar de ce vă spun eu toate acestea? Nu sunt la spovedanie, sunt în fața unui străin. Ce știe Sfinția voastră despre viață, despre încercările ei supraomenești, despre patimile ce o sfâșie? Judecați după cărți, și nu după lume, părinte stareț. Eu am venit cu probleme profesionale, dar se pare că nu am găsit înțelegere. Nu știu de ce am mers mai departe, mi-am deschis inima, v-am simțit ca pe un prieten, ca pe un frate mai mare, v-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
și bice! Pe calul altuia nu ai de ce să ocolești vreun un obstacol. Asta s-a copt de una singură. După cum văd, are ceva probleme. Prea chișă ochii, da-i bag două pahare de votcă sub bot și rupe oiștea." Starețul nu a pierdut nicio virgulă din sclifoselile domnișoarei, asculta cu atenție ca la spovedanie și, în același timp, interpreta intențiile, concluzionând ca pe timpul unei anchete (niciodată intuiția nu i-a jucat feste). La început, a fost suspicios, dar pe măsura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
fiecare gest, grimasă, mimică, ca în final, impresionat de oscilările nervoase ale domnișoarei, de comportamentul ei bipolar, de temperamentul oscilant între blândețe și masochism și de câte altele, să plătească (pentru prima dată) tribut instinctelor sale de om slab. Părintele stareț încercă să îngâne ceva a milă, a dorință, a foame, a sete. Inima toacă, clopot, tunet, furtună în chilia bătrânului, Cătălina călare pe situație. Doamna director a investit toată averea în mănăstire! se lăuda părintele stareț. Mai rar așa gospodărie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
de om slab. Părintele stareț încercă să îngâne ceva a milă, a dorință, a foame, a sete. Inima toacă, clopot, tunet, furtună în chilia bătrânului, Cătălina călare pe situație. Doamna director a investit toată averea în mănăstire! se lăuda părintele stareț. Mai rar așa gospodărie în munții Năsăudului: moară cu ciocănele, gater, fermă de vaci, fermă de oi, 8 hectare pădure, 15 fânețe, fabrică de lumânări, stupină, livadă de pruni, tractor, mașină, atelaje... ehei! Mai rar așa femeie, unde pune mâna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
clinti nicio frunză fără voia jupânului. Eu am avut multă râvnă când am venit, voiam să-mi spăl păcatele, l-am ucis pe tata pentru 500 de lei. Mă trezeam noaptea la două și până la patru făceam Psaltirea. A auzit starețul, mi-a dat ascultare în cimitir, 46 de gropi. Eu le-am săpat. În ultimii doi ani a murit numai părintele protosinghel Ilarion. "Și de aș împărți toată avuția mea și de aș da trupul meu ca să fie ars, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
le-am săpat. În ultimii doi ani a murit numai părintele protosinghel Ilarion. "Și de aș împărți toată avuția mea și de aș da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi folosește." Dacă află părintele stareț, te leagă în stupină de un copac. Și eu am fost prins în chingi două zile, pentru că am râvnit la cizmele părintelui Macarie. O săptămână m-am uns cu seu de oaie, înțepăturile de albină le-am simțit până-n oase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
grijă: nu copia cartea. Păcatele adevărate sunt cele plânse în inimă. Săracul, sigur a scăpat de la balamuc sau poate i-a spălat mințile vreo muiere... Eu cred că l-au bătut peste cap când era mic. Este atât de crud, starețul l-a trecut cu vederea, de Visarion nu scapă, mama lui de poponar. Chilia sărăcăcioasă dar curată; un pat din trei scânduri, peste ele o pătură din lână pusă pe din două; perna, un ghemotoc de cârpe înfășat intr-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
fii tatăl meu împotriva tatălui lor; tata nu a știut cum este să fie puternic fără să ridici mâna. Fii, Doamne, singurul acoperiș străin pe care o să-l accept deasupra capului! În mănăstire, fiecare viețuitor era proprietar de Dumnezeu. Jupânul stareț îi purta pistolul și cârja episcopală. El făcea și tot el desfăcea, de zicea doar cu privirea. Din ușa pivniței până la porțile raiului, cale dreaptă; pe unde trece Domnul, intra și taica. Părintele Visarion dormea cu registrele sub cap; fiecare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
bon de consum pentru felia de pâine. Apa de ploaie curgea de pe biserică, prin burlane, apoi pe șanț în păstrăvăria lui domn Enache; domn Enache era obligat să aducă mulțumire: în fiecare sâmbătă 5 păstrăvi mari, 3 și-i cocea starețul direct pe jar. Părintele Visarion tăia chitanțe pe Dumnezeu. Ava Ioan îl revendica doar la proscomidie. Era prea smerit să oprească și pentru sine un litru de Dumnezeu roșu. Riguros părinte era ava, nu se abătea nicio litera de la canoanele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
ava, nu se abătea nicio litera de la canoanele anthonite. Pregătea Sfintele Taine meticulos, cu grijă, cu băgare de seamă, precum un farmacist medicamente pentru furnici. Călugării, oameni de toată spița, făceau nevoință, post, rugăciune, supușenie. Jupânul era Dumnezeu, cuvântul părintelui stareț bilet de odihnă în grădina cerului. Fraților, în ușa voastră o să bată, pe laița voastră își va hodini oasele, din strachina voastră se va hrăni. Așteptați-l în post și rugăciune, ziua celei de-a doua veniri e aproape! Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
îmbrăca în sutană de popă și prindea rădăcini adânci, sărăcia era cel mai fertil pământ. În mănăstire, orgoliu se înfrâna cu nevoință și ascultare. Orgoliul omului mântuit era cea mai spurcată față a mândriei. Când era vorba de izbăvire condiționată, starețul avea perfectă dreptate: rugăciunea intimă epata o sinceritate bonificată, un fel de troc reciproc avantajos; Dumnezeu stătea la tarabă, păcătosul se cotrobăia de mărunțiș: "Doamne, uite cum respir Dumnezeirea ta, cum suspin numele tău și cu câtă răbdare îmi duc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
mai moare nimeni. Este plină mânăstirea cu boșorogi; toată ziulica își târâie hoitul prin curte: "blagosloviți și mă iertați", "blagosloviți și mă iertați", "blagosloviți și mă iertați". Mi se rupe șira spinării de atâtea închinăciuni. Cine știe ce încercare i-a pregătit starețul și, Doamne, câte ispite vin cu fiecare încercare! Încă este necopt, vorba arhimandritului Ioan: "Îl mai caută pe Domnul în om". Așa cred și eu, părinte Ilarion, îl caută în om, îl caută în cărți, îl caută cât este ziulica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
belciugele sunt din platbandă de 8, prinse cu șuruburi. Părintele Ioan ar trebui să-i dea altă ascultare, i se urcă la cap atâta carte și mâine-poimâine îi vine de ducă. Zici matale, și eu zic, dar vezi, până și starețului i-a înmuiat inima neînțărcatul. Nu au trecut nici 5 ani și a fost tuns frate, rasofor, călugăr, mâine-poimâine îl vezi uns diacon, apoi preot. Ehei, cum o să-i săruți umerii de iertăciune înaintea Sfintelor, poate chiar mâna dreaptă cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
moare de foame, aici, belșug și trai, neneacă! A îndrăznit fratele Anania să o spioneze dintr-un dud înalt, ascuns după porumbar, dar, al dracului muiere, l-a văzut și a făcut o zarvă de parcă a luat foc schitul. Părinte stareț, una vorbim și alta facem, te-am rugat să ții labagii departe și, când colo, ei și-o freacă în vârful copacilor. Am văzut ieri unul cu un binoclu în podul șurei, altul își tot găsește de lucru pe lângă gard

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
Livada mănăstirii cocea visele pe toate părțile. Gherasim și Ilarion, sub un nuc bătrân, cojeau soarele ca pe un vierme de pe obrajii merelor, apoi îl striveau sub talpa bocancului. Gherasim și Ilarion cădelnițau întunericul din căușul inimii peste creștetul obștii. Starețul suferea de strabism, nu distingea nuanțele, bârfa contura obsesiile, tataia ura cleveteala: Bă, mie îmi spui verde-n față ce te roade! Mânăstirea nu-i radio-șanț și apoi ce-l fute grija pe măgar de unde beau oile apă! Arhimandritul cârmuia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
am pus piatră peste piatră aici, am cărat apă cu coromâsla tocmai din Bistrița, am dormit în podul saivanului trei ani până am ridicat biserica, chiliile, clopotnița și... vine un nimeni, trimis de episcop, este uns arhimandrit, primește însemne episcopale, starețul îi dă cârja, oile, pășunea. Ștampila, pistolul și Cătălina îi sunt destul boșorogului pentru câte zile mai are de trăit! Dar noi, noi până când să mai suportăm? Se strânge tot mai mut cazarma asta în jurul inimii! Părinte Gherasim, trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
au aprins aproape instantaneu; rugăciunea este precum un rug, somnul animă arderea când inima imploră mântuire. Trapeza își mistuia cele peste 25 de înfometări, focul mesteca ferestrele ca pe niște bucăți de carne crudă, apoi scuipă jar până în magaziile chelăriei. (Starețul nu a cunoscut niciodată cum arde a secetă esofagul în postul mare.) Acareturile se topeau unul câte unul. ("Bogățiile ard cu flacără albastră în noaptea de Înviere", spunea mămuța Lențuca). Livada își cocea merele la lumina lunii. În mijlocul bisericii, două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
neputincios cum focul se strângea cerc în jurul stăreției, în jurul bisericii, în jurul hambarului. Focul, precum o ceată de copii, se juca de-a va-ți ascunselea prin toate ungherele. Privea neputincios cum se topea schitul ca o lumânare pe pieptul mortului. Starețul încă nu ieșise; de obicei, era atât de vigilent, încât ar fi putut număra frunzele căzute în somn, starețul își hodinea oasele pentru ultimul drum: "Ce vă holbați la mine, babe leșinate? Pe tataia nu-l doare nimic. Tataia o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
juca de-a va-ți ascunselea prin toate ungherele. Privea neputincios cum se topea schitul ca o lumânare pe pieptul mortului. Starețul încă nu ieșise; de obicei, era atât de vigilent, încât ar fi putut număra frunzele căzute în somn, starețul își hodinea oasele pentru ultimul drum: "Ce vă holbați la mine, babe leșinate? Pe tataia nu-l doare nimic. Tataia o să moară de bătrânețe! Dar până îmi vine rândul, ăhăă, cât mai aveți de așteptat!" Economul, disperat, turuia ordine confuze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
să mai salveze ceva, fiecare să dosească pentru sine câteva firimituri din pâinea sfinților. Părinte Gherasim, fugi și trage clopotul într-o dungă! Părinte Ilarion, bate toaca a nenorocire! Frate Varlaam, scoate vacile! Frate Ipatie, repede de-l trezește pe stareț! Hei, cuvioase Macarie, unde te ascunzi? Decuplează mai repede curentul! Părinte Teofan, fugi în biserică și salvează icoana Maicii Domnului! Mai ia doi frați cu matale și vezi ce se mai poate scoate! Părinte Anania, nu sta cu mâinile în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
șerpi la sân, funii în jurul gâtului! Jigodii spurcate, ude-i pistolul? Cine mi-a luat pistolul? Dați-mi pistolul! Vă împușc pe toți, scârbelor! Un pomelnic întreg de înjurături în ușa stăreției; de pe acoperiș s-a desprins o șindilă aprinsă; starețul încercă să se ferească, s-a împiedicat, s-a rostogolit pe scări: oasele trosneau ca vreascurile putrede, s-a julit la coate, la frunte, sângera fața parcă poleită cu sare. Doi frați au sărit să-l ajute; nervos, a lovit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]