686 matches
-
cu „Antemia jupâneasa”, iar după moartea ei, în 1622, în septembrie 1626 se va căsători cu fiica cea mai mică a domnitorului Radu Mihnea, al cărei nume nu este cunoscut . Miron a ocupat succesiv dregătoriile de ceașnic, (1611), spătar (1615, staroste de Cernăuți, în 1616, pârcălab de Hotin (1618 - 1621. Fiind un bun cunoscător al limbilor turcă și polona, Miron Barnovschi a fost „făcător de pace”, în ducerea tratativelor din urmă războiului turco-polon, de la Hotin, din 1621), la care participase și
Miron Barnovschi () [Corola-website/Science/299300_a_300629]
-
43.1% din populatie (3.122 locuitori) . După ce în 1890 numărul lor scăzuse la 3.104 (42.1%), în anul 1914 locuiau în oraș 3.500 de evrei. Comunitatea evreilor era organizată după modelul unei bresle, fiind condusă de un staroste și a fost subordonată față de comunitatea din Suceava până la mijlocul secolului al XIX-lea, când a devenit comunitate independența. Comunitatea gestiona 3 fonduri: "Fondul Leib Echner" prin care se acordau burse pentru elevii evrei și non-elevi; "Fondul Kalman Hecht" care
Templul Mare din Siret () [Corola-website/Science/317396_a_318725]
-
hotărnicie la proprietățile de terenuri; a continuat până la târziu, la retragerea din cauza vârstei și a problemelor de sănătate. Era considerat cel mai bun inginer hotarnic, al timpului, din Moldova. Este comis, înainte martie 1803. Ispravnic al ținutului Tecuci (august 1806). Staroste al ținutului Putna (noiembrie 1809). Agă al târgului Iași (după noiembrie 1813 ). Ispravnic al ținutului Tecuci (1815). Vornic al obștii la Iași (1816). Vornic al poliției (ianuarie 1817). Mare vornic (înainte de iunie 1820). Mare postelnic (președinte al Departamentului Afacerilor Străine
Costache Conachi () [Corola-website/Science/304254_a_305583]
-
Orașul este așezat în Câmpia Titu la o altitudine de față de nivelul mării, fiind brăzdat de cursurile râurilor Colentina și Ilfov. Se învecinează cu: Ca unitate administrativ-teritorială, orașul Răcari a fost atestat prin anul 1725, printr-o cruce ridicată de starostele bărbierilor din București, fiind cunoscută sub primul nume de comuna Podul Bărbierului, datorită podului peste pârâul Ilfovăț, ridicat de același bărbier pe drumul ce lega Bucureștiul de Câmpulung. Crucea a fost ulterior mutată în curtea moșierului Gh. Meitanii la inceputul
Răcari () [Corola-website/Science/301187_a_302516]
-
soții, dintre care trei fii au purtat numele de Jan. Cel care se va înscrie mai târziu în istorie ca un "părinte al istoriografiei poloneze" și-a început studiile în școala parohiala din Nowy Korczyn, unde tatăl său a fost staroste din 1421. Apoi, timp de trei ani a studiat la Universitatea din Cracovia. În 1434, unchiul lui Dlugosz, primul pastor la Klobuck, l-a numit pe el să preia funcția de canonic al bisericii Sf. Martin din Klobuck. Orașul făcuse
Jan Długosz () [Corola-website/Science/327752_a_329081]
-
cetate, este făcut prizonier și trimis la Istambul, unde este închis în faimoasa închisoare Edicule. Cetatea Făgărașului capitulează nu mult după aceea, astfel că la 18 iulie brașovenii trimit daruri comandanților străjii lui Petru Rareș: Andreică Șeptilici și Giurgea Bole, starostele de Putna, iar a doua zi unele unități ale oștii moldovene se întorc spre Brașov pe drumul mai ocolit, pe la Zărnești și Tohan. Cu această acțiune se încheie visul lui Ștefan Mailat de a deveni Principe al Transilvaniei, de a
Ștefan Mailat () [Corola-website/Science/303833_a_305162]
-
mai ales în sezonul de iarnă, biserica mare fiind greu de încălzit. Între anii 1872-1882 s-au efectuat lucrări de restaurare și extindere a locașului de cult al rușilor staroveri, după planurile arhitectului român Ștefan Emilian (1819-1899) și sub supravegherea starostelui lipovean Vasile Fomin. Banii necesari reconstrucției bisericii au fost obținuți prin subscripție publică. Biserica a fost sfințită în anul 1882. În urma rectificării albiei Bahluiului în zona municipiului Iași, din perioada 1911-1913, Biserica lipovenească se află pe malul stâng al Bahluiului
Biserica lipovenească din Iași () [Corola-website/Science/306262_a_307591]
-
Vergului, București, mezinul unei familii modeste. Tatăl, Ștefan „căruță-goală“, pe numele adevărat Ștefan Tudorică Albu, era descendent din familia unor ciobani vrânceni, "„strămutat în marginea Bucureștilor, în căutarea unei munci mai rodnice“", devenind căruțaș de grâne pe traseul București-Giurgiu și "„staroste al cărăușilor din barieră“". Tatăl lui Delavrancea a fost împroprietărit la Sohatu-Ilfov, ca urmare a legii rurale elaborate de Cuza-Vodă și M. Kogălniceanu: "„Eu nu pot să uit că sunt copilul țăranului clăcaș împroprietărit la '64 ... Străbunii mei se pierd
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
fiul lui Ion Prăjescu și văr cu frații Ieremia și Simion Movilă. Bunicul său, marele vistiernic Toader, ce se căsătorise cu Greaca, fiica marelui logofăt Ion Movilă, era nepotul lui Stanciu Stărostescu, strănepotul de fiu al lui Mihu al lui Staroste sau Stărostici și răs-strănepotul lui Giurgiu de la Frătăuți. Nicoară Prăjescu era căsătorit cu Maria, fiica postelnicului Ionașco Ivul, și se afla printre cei mai puternici și bogați boieri ai Moldovei, deținând dregătorii înalte în Moldova medievală: logofăt al treilea (1599
Nicoară Prăjescu () [Corola-website/Science/334072_a_335401]
-
și aparținea clanului „Massalski”, „Abdank” sau „Syrokomla”, au existat și cintinuă să existe controverse cu privire la statutul de lui șleahtic. Există surse istorice care amintesc că Mihailo Hmelnițki a fost numit sotnic (ofițerul comanand al unei sotnii) în 1590 în slujba starostelui de Korsun-Cihirin Jan Mikołaj Daniłowicz, care era implicat în politica de colonizare a regiunilor ucrainene de pe malurile Niprului. În conformitate cu sursele mai înainte menționate, Mihailo a fost cel care a fondat proprietatea de Cihirin și mai apoi propria proprietățile de la Subotiv
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
de pe malurile Niprului. În conformitate cu sursele mai înainte menționate, Mihailo a fost cel care a fondat proprietatea de Cihirin și mai apoi propria proprietățile de la Subotiv și de la Novoselți. s-a considerat un nobil, iar statutul tatălui său de adjunct al starostelui Cijirunului i-a făcut pe contemporani să-l considere șleahtic și pe Bogdan. Mai târziu, în timpul răscoalei, Bogdan avea să pună un mare accent pe originile căzăcești ale mamei sale și pe faptele de arme ale tatălui său alături de cazacii
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
lui Ștefan cel Mare, fiind îngropat în biserica din Dolheștii Mari, lângă tatăl său. Cronicarul Misail Călugărul descrie astfel moartea hatmanul Șendrea: ""Și acolo, deasupra Seretiului, la movila cea mare a Tecuciului, odihnind 3 dzile, i-au venit véste de la starostii de Crăciuna, ce-i dzic acmu Putna, cum Radul vodă vine cu oști asupra lui Ștefan vodă, fără veste. Și întristându-să, Ștefan vodă, cu cine avea, cu ai săi, au răpedzit la ostași, de-i strângea de sârgŭ. Într-aceia
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
colorate, zgărduțe (bentițe de mărgele), panglici multicolore, cununi de flori de câmp din care nu lipsea barbârnocul și clopoțeii. Steagul purtat de un flăcău chipeș, apropiat al mirelui era nelipsit din toate momentele ceremonialului, stegarul fiind alături de nași, druștele, taroste (staroste) și chemători, un actor important al nunții. Valoarea lui simbolică, pe care sigur a avut-o cândva, a fost uitată cu vremea, folosirea lui la nunta menținându-se doar pentru spectaculozitatea pe care o imprimă momentului. Tot cu prilejul jocului
Huta, Cluj () [Corola-website/Science/300332_a_301661]
-
mă-ta când ta dor Pomul mirilor, simbol al bogăției și rodului de prunci a viitoarei familii, era confecționat dintr-un lăstar de măr împodobit cu covrigi și turtă dulce și se așeza pe masa mirilor. După ce preotul sfințea pomul, starostele îl închină mirilor zicând: Să trăiești pom frumos Mândru și mănos Pe la vârf într-aurit Pe la mijloc înflorit Pe-a cui sama ești numit? În asta lume finilor În cealaltă, nașilor Cinstite nânaș mare Ce dai finilor dumitale? La întrebarea
Huta, Cluj () [Corola-website/Science/300332_a_301661]
-
îl închină mirilor zicând: Să trăiești pom frumos Mândru și mănos Pe la vârf într-aurit Pe la mijloc înflorit Pe-a cui sama ești numit? În asta lume finilor În cealaltă, nașilor Cinstite nânaș mare Ce dai finilor dumitale? La întrebarea starostelui, nânașul răspundea făcând public darul pe care îl făcea mirilor: un purcel, o oaie cu mile sau altceva - funcție de vremea care a avu loc nuntă sau de puterea economică. În toiul petrecerii, după ospătarea nuntașilor cu băutură și bucate, socăcița
Huta, Cluj () [Corola-website/Science/300332_a_301661]
-
fost prea slăviți, pentru că toți au stătut, unii, parte bisericească - preoți, duhovnici vestiți, clirici la scaunul Mitropoliei țării aleși - alții, dascăli slovani și rumâni, și mai toți adăpați oareșice și de latinească și de elinească.”" Tatăl său a fost Ioan starostea, acesta slujind țara timp de peste 40 de ani în diferite slujbe politice și ajungând chiar, de patru ori, să îmbrace caftanul marilor boieri. Între 1790 (înainte de 2 iunie) și 13 august 1796, Ioan îndeplinește funcția de mare staroste de negustori
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
fost Ioan starostea, acesta slujind țara timp de peste 40 de ani în diferite slujbe politice și ajungând chiar, de patru ori, să îmbrace caftanul marilor boieri. Între 1790 (înainte de 2 iunie) și 13 august 1796, Ioan îndeplinește funcția de mare staroste de negustori, foarte bine plătită. Este pomenit în acte fie ca Ioan Dobrian, fie ca Ioan Popovici. Într-o epocă în care prezența numelui de familie nu era obligatoriu, această fluctuație, în opinia cercetătorilor, nu e neobișnuită. Primul nume ar
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
al locului de baștină al tatălui Ioan, iar cel de-al doilea ar desemna meseria bunicului. Bunicul lui Ștefan a fost Fănuță, de la care își va trage și numele de familie. De altfel, Ștefan se semnează fie „Ștefan "sin" Ioan starostea”, fie „Fănuță "sin" Ioan starostea”. În anii copilăriei va trăi cumpătat și va învăța elina de la dascăli greci. Pe la 1800 scrie prima sa cronică, intitulată „Domnia lui Constantin vodă Hangerliul”. După vârsta de 15 ani Ștefan va pleca de la casa
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
tatălui Ioan, iar cel de-al doilea ar desemna meseria bunicului. Bunicul lui Ștefan a fost Fănuță, de la care își va trage și numele de familie. De altfel, Ștefan se semnează fie „Ștefan "sin" Ioan starostea”, fie „Fănuță "sin" Ioan starostea”. În anii copilăriei va trăi cumpătat și va învăța elina de la dascăli greci. Pe la 1800 scrie prima sa cronică, intitulată „Domnia lui Constantin vodă Hangerliul”. După vârsta de 15 ani Ștefan va pleca de la casa părintească încercată de greutăți și
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
atunci în Austro-Ungaria) ca descendent al unei vechi familii de grăniceri din Banat. Tatăl său, Alexandru Dragalina, fusese ofițer în armata imperială austriacă, de unde demisionase în 1859. Părinții săi s-au mutat în România, unde tatăl său a devenit administrator (staroste) al ținuturilor de graniță. Deoarece mama sa, Marta Lazaroni, voia să nască în casa părintească, cei doi soți au revenit la Caransebeș, unde s-a născut primul dintre cei patru copii, Ioan. Ion Dragalina a urmat școala primară din orașul
Ioan Dragalina () [Corola-website/Science/306259_a_307588]
-
an, mai mare decât aceea obișnuită. Nu au altă îndeletnicire decât neguțătoria și să țină hanuri. Pot să-și facă sinagogă oriunde voiesc, însă nu de piatră, ci numai de lemn."" Conducătorul evreilor din toată Moldova se numea hahambașă (sau staroste). Aceștia erau confirmați de domnitor prin hrisov și era reprezentant al obștii evreiești atât pe lângă autoritățile locale, cât și pe lângă breslele evreiești din acele târguri. Ei strângeau dările de la membrii obștii și o vărsau vistieriei domnești. De asemenea, aveau privilegiul
Evreii din Principatul Moldovei () [Corola-website/Science/318667_a_319996]
-
sunt descendenții valahilor care au migrat aici până în secolul al XVI-lea, când s-au încheiat marile deplasări de populații păstorești din Carpați. Așezările întemeiate de păstorii români erau conduse potrivit dreptului valah (jus valachicum), de un "wajda" (în polonă, starostele unui sat de vlahi). Goralii au azi identitate poloneză, dar multe fapte de cultură amintesc originea lor românească: tradiții, obiceiuri și cuvinte românești ("măgură", "vatră", "jântiță", "colibă", "baci" etc., multe din acestea de origine traco-dacă). În amintirea vechilor migrații păstorești
Zakopane () [Corola-website/Science/297820_a_299149]
-
drept semn de prețuire pentru actele de vitejie. Acestea au fost vădite în lupta dată și câștigată de moldoveni la poalele codrului lui Făurel, cănd năvălitorii au fost învinși de locuitorii satelor din zona puși sub comanda lui Făurel Boghină - staroste al plaiului. Satul Mândrișca a fost întemeiat relativ recent pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, de un grup de refugiați proveniți Transilvania. La sfârșitul secolului al XIX-lea, pe teritoriul actual al comunei funcționau, în plasă Răcăciuni a județului Putna, comunele
Comuna Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/310143_a_311472]
-
(n. 1542 - d. 1605) a fost un magnat polonez, primul duce de Zamość, secretar (din 1566) și apoi cancelar al Coroanei (după 1576), mare cancelar (din 1578) și hatman (din 1581), staroste al Cracoviei (din 1580 până în 1585), staroste de Belz, Międzyrzecze, Krzeszów, Knyszyn și Derpsk. A fost cel mai important consilier al regilor Sigismund al II-lea August și Ștefan Báthory, dar și unul dintre cei mai puternici oponenți la succesiunea
Jan Zamoyski () [Corola-website/Science/328076_a_329405]
-
(n. 1542 - d. 1605) a fost un magnat polonez, primul duce de Zamość, secretar (din 1566) și apoi cancelar al Coroanei (după 1576), mare cancelar (din 1578) și hatman (din 1581), staroste al Cracoviei (din 1580 până în 1585), staroste de Belz, Międzyrzecze, Krzeszów, Knyszyn și Derpsk. A fost cel mai important consilier al regilor Sigismund al II-lea August și Ștefan Báthory, dar și unul dintre cei mai puternici oponenți la succesiunea lui Sigismund al III-lea Vasa. a
Jan Zamoyski () [Corola-website/Science/328076_a_329405]