684 matches
-
dar, prizonier încă în ritualul trândăvirii, până și gândul se întoarce pe partea cealaltă. În fine, gașca concede și se târăște spre digul aflat la doi pași, îl sare mâțește și se răsfiră pe malul Târnavei cu undițele pregătite. Florin, starostele de vânătoare, e singurul care intră în apă și traversează prin vad și repeguș spre locul LUI de pescuit. Ciraci sfioși își văd de halca lor de mal și nu-și scapă din ochi semizeul înfipt în mijlocul apei. Porcușori, lapițe
Elogiul maidanelor () [Corola-blog/BlogPost/338233_a_339562]
-
se retrage, mută și precipitată, la masa de prânz. În crucea căldurii, banda își caută răcoarea. În ciuda injoncțiunilor tutorilor, băieți și fete se strecoară din case și se așteaptă unii pe alții în locul de întâlnire de la colțul străzii învecinate. Cu starostele în frunte, în formație completă, pleacă spre gară, trec prin pasajul de sub linia ferată și urcă, mai întâi prin teritoriul ostil al altor găști, apoi prin pădure, spre Villa Franka. Roiuri de țânțari îi însoțesc cu credință spre culmea dealului
Elogiul maidanelor () [Corola-blog/BlogPost/338233_a_339562]
-
la moarte și unde, de la începutul secolului trecut, pașnici burghezi duminicali mistuie munți de mici și oceane de bere. Locul oferă o priveliște fără egal a Sighișoarei. În fine, după ce fiecare își va fi recunoscut casa din vale și după ce starostele se va fi coborât din releul de oțel pe care l-a escaladat mai degrabă ca să își confirme statutul, veselia grupului coboară treptat în nuanțe de concentrare îngrijorată. Campingul odată părăsit, comitetul se afundă în pădurea brăzdată de râpe tot
Elogiul maidanelor () [Corola-blog/BlogPost/338233_a_339562]
-
tot ce mi-a mai rămas!...” Scrisoare în contumacie, cu dedicația: lui Damian Petrescu, viscolit de persiile Dorului! este un cutremurător poem adresat graficianului Damian Petrescu, cel care a dat un plus de nemurire unor ilustre nume ale poeziei universale, „starostele de Paris” și care a făcut din șapte cărti ale poetului Theodor Răpan autentice albume de artă, prin operele grafice care însoțesc poemele: ,,Dragă Damian! Viața? Apocalipsă a Apocalipsei! Ce ne desparte, azi ne unește! Ce ne-nfioară, doar Moartea zidește
RADIOGRAFII LIRICE. Cronică, de Prof. Dr Nicoleta Milea () [Corola-blog/BlogPost/339489_a_340818]
-
globală la care era impus satul, în funcție de puterea economică a fiecăruia dintre membri. Din punct de vedere administrativ, fiscal și militar satele de răzeși și moșneni se subordonau direct ținutului sau județului, reprezentat prin dregătorii din fruntea acestuia (sudeți, pârcălabi,staroști,mari vătafi,mari căpitani). Aceștia din urmă strângeau veniturile domniei trimițând în satele respective agenții executivi aflați în subordine (birari, găletari, ilișari, dijmari, gorștinari, pripășari, dușegubinari, globnici, desetnici etc.). Satele aservite. După cum trădează denumirea, acestea era dependente, cu un alt
SEMNIFICATII ALE SATULUI de GEORGE BACIU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340707_a_342036]
-
și etnografului Simeon Florea Marian, remarca faptul că, prin introducerea de către stăpânirea apuseană austriacă a unui ritm mai accelerat de civilizație modernă în Bucovina, au început, pe rând, să dispară din hotarele târgului „vestitele bresle de meseriași odată cu făloșii lor staroști și steagurile lor cele mândre”. Documentul care prezintă cele mai multe informații cu privire la organizarea și funcționarea asociațiilor și frățiilor profesionale precum și a breslelor meșteșugărești este „Catastiful frăției blănarilor și cojocarilor din Suceava”, document care se păstrează într-o versiune refăcută în anul
BRESLELE ŞI “STEAGURILE LOR CELE MÂNDRE” de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 52 din 21 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341687_a_343016]
-
Suceava” și „Dumnezeu să binecuvânteze meseria onestă”. Învelit într-o cămașă, steagul a fost păstrat în Biserica Adormirea Maicii Domnului, biserica patronală a breslei, și la data de 16 martie 1975 a fost predat spre păstrare instituției muzeale de către ultimul staroste al breslei, Eugen Bucătaru (1921-2008). Hramul cizmarilor Breasla cizmarilor este singura breaslă suceveană care nu și-a întrerupt viețuirea. În fiecare an, la data de 21 noiembrie, la sărbătoarea de Ovidenie, se sărbătorește hramul cizmarilor, prilej cu care, la Biserica
BRESLELE ŞI “STEAGURILE LOR CELE MÂNDRE” de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 52 din 21 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341687_a_343016]
-
1804 cu privire la orânduirea breslelor din Bucovina, toate informațiile sunt foarte prețioase. Albumele fac referire la membrii breslei, la calfe și ucenici (cu învățătura „Meșteșugul vreme cere / Nu se-nvață din vedere”) și conțin lista celor care au deținut funcția de staroste, de la Ioan Ariton Condurache, la Eugen Bucătaru. Steagul breslei cărămidarilor din Botoșani Muzeul de Istorie din Suceava mai deține un steag al breslelor din Câmpulung Moldovenesc (achiziționat în anul 1977), steagul breslei cojocarilor din Suceava și un steag care a
BRESLELE ŞI “STEAGURILE LOR CELE MÂNDRE” de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 52 din 21 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341687_a_343016]
-
Acasa > Cultural > Artistic > MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” DEPORTAREA ȚIGANILOR ÎN TRANSNISTRIA, ANUL 1942 Autor: Ion C. Gociu Publicat în: Ediția nr. 2344 din 01 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Sumară introducere : După înfierea „domnișoarei” de către starostele Gheorghe Vânătu și botezată Marița, Maia a intrat în rândul țiganilor, ca membru al șatrei. În anul 1942, și lăeții de la Ciulnița au fost luați din popasul unde fuseseră adunate mai multe șatre și conduși în port la Dunăre, ca să
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” DEPORTAREA ȚIGANILOR ÎN TRANSNISTRIA, ANUL 1942 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372292_a_373621]
-
duci lipsă de nimic. Și pentru că tot vorbeam despre părinții tăi, permitem să le spun și eu un simplu mulțumesc, căci doar atâta pot. Deocamdată, zic eu! Dar cine știe când și peste câtă vreme vine vremea să-și caute staroste pentru nunta fetei, că-i gata de măritat. Probabil atunci își vor mai aduce aminte de mine, iar eu neputându-i refuza voi onora cu cinste și mult respect invitația. Poate și din curiozitate ... să te văd mireasă! Am glumit
ARTICOL SCRIS DE CĂTRE VASILE BELE de VASILE BELE în ediţia nr. 840 din 19 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345932_a_347261]
-
Autorului Articol de Al.Florin Țene Despre Costea Marinoiu nu trebuie să scriem la timpul trecut Întotdeauna am scris cu plăcere despre cărțile amicilor. Cu aceleași sentimente am scris și despre cele peste 20 de cărți ale prietenului Costea Marinoiu, “starostele “ librăriilor vâlcene, care a răspuns prezent la toate evenimentele editoriale din municipiul de sub Capelă, și nu numai. L-am cunoscut la prima ședință a Cenaclului “Anton Pann “, prin anii `60, din secolul trecut, (Doamne, cum se rostogolește timpul peste noi
DESPRE COSTEA MARINOIU NU TREBUIE SCRIS LA TIMPUL TRECUT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346794_a_348123]
-
locul de care ne leagă pe fiecare dintre noi amintiri extrem de plăcute pentru a-l sărbători pe concetățeanul Vasile BURLUI, originar de prin Suceveni (Tudor Vladimirescu), la trecerea în Clubul septuagenarilor, astăzi mare profesor universitar în medicină dentară, dar și staroste cultural și mai nou membru al Societății Scriitorilor ''Costache Negri''. La noul sediu al Universității ''Apollonia'', undeva spre Bucșenescu, locul desfășurării evenimentului, lume multă, dar extrem de valoroasă, alături de personalități locale, remarcând și o delegație serioasă din Republica Moldova, cu academicienii Mihai
BURLUI 70 de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346984_a_348313]
-
Incitante sunt capitolele dedicate preotului greco-catolic Vasile Goje, autor al cărții “Paradoxuri istorice românești”, și cel în care este prezentat preotul ortodox Radu Botiș. Amănunte interesante găsim despre poetul Vasile Bele de profesie jandarm la Jandarmeria Maramureș și în wekeenduri staroste la nunți, pasiune oglindită și în cartea “Ghid practic pentru organizarea unei nunți”, scrisă împreună cu Gheorghe Ursan. Mai aflăm, din cele relatate de dl. Toma Rocneanu, amănunte despre debutul lui Dumitru Fânățeanu, la 65 de ani, cu trei volume de
DIN ALE CRONICILOR TAINE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373228_a_374557]
-
care era cea mai bătrână, avea, după spusele ei, 35 de ani. Când mâncarea fu împărțită în trei talere de tablă și mămăliga răsturnată pe un cârpător și tăiată cu o ață în porții pe numărul de mâncători câți erau, starostele rosti rugăciunea, se închinară și se așezară pe jos să mănânce. - Da, bine, Brio! se răsti Gheorghe de unde sta pirandei lui. Pe fata aia n-o chemi, că se uită în gura noastă. E suflet și ea, fă! mai spuse
(II) ?' IAȘI, IUNIE, 1941 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372134_a_373463]
-
zâmbetul îi era de-a dreptul plăcut ofensiv. Vorba era meșteșugită, mereu în slujba intențiilor sale. De câte ori nu se referise mamă-sa, Geta, la efectul graiului lui Artemie! Zicea că ar fi semănat cu tatăl ei, care fusese o viață staroste în sat: cât trăise acesta, nu existaseră neînțelegeri în comunitatea lor, omul lămurind și aplanând conflictele de orice fel. Chiar și când mustra ori ironiza, nu te puteai necăji pe Artemie, căci avea un zâmbet și un râs aparte, acționând
CAPITOLUL 5 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369202_a_370531]
-
că tot ce a spus d. C. A. Rosetti în viață-i a fost rău și pernicios să mai și plătească contribuție directă pentru îmbogățirea rabinului unei secte ale cărei "așa-numite" principii le detestează? Înțelegem ca negustorii, a căror staroste, cam fără știrea lui Dumnezeu, a fost d. C. A. Rosetti, să pună mână de la mână, fiecine cu cât l-o ajunge, și să-l înzestreze precum l-au mai înzestrat, înțelegem ca aceste persoane onorabile, fără viclenie cât firul
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Petrescu, Al. Rosetti, A. Toma, G. Oprescu, V. Eftimiu, Al. Graur ș.a., în virtutea proaspetei teze "Teoria leninistă a reflectării și arta", cu toată intervenția argumentată a lui Ion Jalea în favoarea marelui sculptor, mai viind la urmă și tov. acad. Sadoveanu, starostele secției, cu prestijul său ante și post belic, refuză, cu îndreptățită mîndrie patriotică, darul decadentului de la Paris. Care decadent, auzind de hotărîrea strălucitului conclav, sictirește scurt și cuprinzător curtea care începe să i se facă, post festum, în perfidul stil
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pentru ochiul lui expert. Mai să-l credem. Fiind, dară, el istoric, ține să se-ntrețină, mde, cu istorici. De cîte ori desantează la Iași, paregzamplu, are parte de cîte-o dizertație pe o temă dată. Dată de cine? Ehe, de starostele tritrandafiriu îmbarbișonat al unei foarte mici și cam fanate dar mereu disponibile echipe de subrete, care echipă, dincolo de aprofundarea unor momente-bornă din trecutul strămoșesc, la care transpiră pe termen lung (deodorant, nu?), își oferă ser(viciile) nurlii de cîte ori
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și, ca-n Teodoreni, l-am întrebat pe nabab: Încotro, boierule? Din spate, bastonul mi-a trecut ușor pe lîngă ureche și și-a oprit argintul în parbriz: La Georgel, birjar! A, știam. Urma ca a doua zi trompetistul Georgel, starostele tarafului care sfida cu superbie discotecile, să-și inaugureze propriul restaurant: "La Georgel", firește. Am parcat în fața arătoasei clădiri ce juca rol de palat în mijlocul căsuțelor tătărășene și imediat ne-a deschis însuși oacheșul trompetist (și gurist, aveam să mă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-l pot suplini cu zgomotoasa insolență a instinctului lor comunitar. Extrem de puțini ar fi cei aflați în aceste gregare combinații, capabili, cîndva, prin desprindere, să meargă doar pe picioarele lor. Lipsindu-le, de fapt, talentul. Nu cel al cîte unui staroste șmecher, foarte priceput în plierea pe lucrative rețele internaționale, ci pe acela din născare, singurul cu șansa unicității. Brâncuși nu s-a combinat cu nimeni: nu a simți nevoia. Nu a vrut. Aici, de altfel, trebuie găsită ecuația imensei sale
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
capitolul cheltuielilor destinate transporturilor „calabalâcului” domnitorului nou venit de la Constantinopol, ele sunt trecute aparte. De pildă, în sama <Vistieriei> din anul 1784 sunt însemnate un număr de 5 cară mocănești și 4 căruțe, trimise în scopul mai sus amintit de către starostele de Putna. Plata chiriei se făcea însă diferit: 320 lei de carul mocănesc și 148 lei de căruță. Un car obișnuit, care putea fi lungit mai mult sau mai puțin de la „inimă”, putea încărca pe drumurile moldovene în jurul a 1
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
rol precumpănitor. În ceea ce privește organizarea meșteșugarilor în orașe și târguri, Regulamentul Organic, care era în vigoare și în perioada de care ne ocupăm, prevedea următoarele: meșterii erau împărțiți în trepte și organizați în bresle. Fiecare breaslă din Iași își alegea un staroste, iar în celelalte târguri „pentru puținul lor număr” toate breslele meșteșugărești alegeau un singur staroste. Starostii, care erau aleși dintre cei „mai de frunte și mai de ispravă” meșteșugari, atestau calificarea meșterilor și strângeau, sub supravegherea isprăvniciilor, dările. Meșterii erau
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și în perioada de care ne ocupăm, prevedea următoarele: meșterii erau împărțiți în trepte și organizați în bresle. Fiecare breaslă din Iași își alegea un staroste, iar în celelalte târguri „pentru puținul lor număr” toate breslele meșteșugărești alegeau un singur staroste. Starostii, care erau aleși dintre cei „mai de frunte și mai de ispravă” meșteșugari, atestau calificarea meșterilor și strângeau, sub supravegherea isprăvniciilor, dările. Meșterii erau împărțiți în trei trepte: a. „acei ce țin fabrici” plăteau pe an o patentă de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în perioada de care ne ocupăm, prevedea următoarele: meșterii erau împărțiți în trepte și organizați în bresle. Fiecare breaslă din Iași își alegea un staroste, iar în celelalte târguri „pentru puținul lor număr” toate breslele meșteșugărești alegeau un singur staroste. Starostii, care erau aleși dintre cei „mai de frunte și mai de ispravă” meșteșugari, atestau calificarea meșterilor și strângeau, sub supravegherea isprăvniciilor, dările. Meșterii erau împărțiți în trei trepte: a. „acei ce țin fabrici” plăteau pe an o patentă de 120
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cerșind îndeplinirea tocmelilor și siguranța lucrului, nici un meșter nu va fi slobod a întrebuința lucrarea meșteșugului până când nu se va înscrie în catastihul meșterilor și va câștiga patentă de la Ocârmuire”. (art. 25). „Înscrierea lor va fi prin știința și recomandația starostelui, ca unul ce adeverind tocmelile pentru lucru rămâne și în răspundere pentru împlinire” (art. 26). Calfele urmau ca la majorat să plătească capitația anuală de 30 lei. Articolele 79, 89, 99, capit. III și anexa lit. R dezvoltă și precizează
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]