1,401 matches
-
cuarț roz sau cristal de Murano? Oricum, este atât de minunată, atât de diafană! Culoarea era bine realizată, fața era mai palidă, se accentua către talie și se degrada până jos, la poante. Lumina era concentrată atât de bine pe statuetă, încât nu lăsa nici o umbră. Îți lăsa impresia că dintr-o clipă în alta va începe să danseze! El, care colindase prin lume, fusese prin atâtea muzee, făcuse podoabe de mare finețe, stătea acum în fața acestei minunate statuete, zicându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
bine pe statuetă, încât nu lăsa nici o umbră. Îți lăsa impresia că dintr-o clipă în alta va începe să danseze! El, care colindase prin lume, fusese prin atâtea muzee, făcuse podoabe de mare finețe, stătea acum în fața acestei minunate statuete, zicându-și că este o adevărată bijuterie. Rămase așa un timp admirând-o, apoi o părăsi. Lumina din rotondă se răspândea prin jur. La peretele opus era o canapea albă de piele, pe care se răsfățau pernuțe mici, colorate. Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
o părăsi. Lumina din rotondă se răspândea prin jur. La peretele opus era o canapea albă de piele, pe care se răsfățau pernuțe mici, colorate. Parcă în aceleași culori, în degradé, ca ale balerinei. Se așeză și, de la distanță, admiră statueta. Avea un magnetism! Nu putea să-și ia ochii de la ea. Toată această încăpere albă, pardoseala albă de marmoră, canapeaua..., balerina care umplea încăperea cu frumusețea ei! Trăda, totuși, o oarecare tristețe! O privea cu ochi de artist, cu mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
combină muzicală era a lui Mihai. Că el se așezase cu ceva timp în urmă să asculte CD-uri. Abia acum își dădea seama că nu era așa. Un semn de întrebare îi ridicase și grădina, cu aleile, statuile și statuetele. Toate de o frumusețe stranie sau poate numai lui i se părea... Poate pentru altcineva ar fi fost doar eleganță și frumusețe. Și chiar dormitorul, în simplitatea lui, te mișca. Nu era nimic să-l umanizeze, un pat, noptiere, veioză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Imaginea unui salon de la începutul trecutului veac, cu inventarul lui, greu de conceput în epoca sticlei și oțelului, ne spune totul. Priviți fotografia salonului/ salonașului, cu sofalele sale, cu consola, secretair-ul, draperiile de catifea, covoarele ample, unele pe pereți, cu statueta, bibelourile, cristalurile, porțelanurile, vaze înalte și văsulețe transparente, șalul de pe pian, florile artificiale din vaze, lămpile nouveau style, pe picior de bronz patinat -, dar și casa lui moș Costache, vă mai amintiți? Cea din film. Criza economică din preajma primului mondial
Pe aripile crizei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7194_a_8519]
-
ca pacient, ci ca rudă îndepărtată (s.m., G.A.) desigur, totuși primit într-un mod care-mi îngăduia să circul nestingherit peste tot. Era, locuința aceea încăpătoare, etajată, nițel întortocheată, plină de cele mai felurite și mai neașteptate piese. Precumpăneau statuetele, ceramicele, uneltele și obiectele de cult. Ca și întreaga lui generație - a lui Frazer, Durkheim, Max Weber, Lévy-Brühl - Freud era cucerit și obsedat de arta australă și neagră, de riturile triburilor, de mentalitatea și imagistica primitivă"22. Și un fapt
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
mai degrabă aplecat spre contemplație decât spre acțiune, cu deschidere spre sunet și culoare, dar nedotat pentru muzică și pictură are la îndemână calea literaturii. Construcția unei poezii echivalează cu cioplirea unei statui în marmură, fie doar numai a unei statuete. Compoziția unui grup statuar te trimite la proză. Cu cea naturalistă n-am avut treabă - de aici constatarea de minim efect estetic a prozelor zilelor noastre. O spune, firește, o tombateră. Un bătrân grenadier, dragă Puiule, n-ai idee câte
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
suicidare: „... atunci mi-am tăiat venele... dar m-a oprit el...”. Descrierea stării În care se regăsea frapează prin abundența detaliilor ce redau intensitatea și contrarietatea trăirilor ei: „... ajunsesem la culmea disperării, țipam, urlam, făceam urât, plângeam, am luat o statuetă foarte grea și mi-am dat cu ea În cap de vreo câteva ori, voiam să mor... pastile mai multe nu aveam În casă... mă vedea că fac astea și el tot mai dădea În mine...”. Acest tratament traumatizant, alăturat
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
bagajele și să plec. Atunci mi-am tăiat venele, de fapt am Încercat, dar m-a oprit el. Am vrut să mă sinucid prin mai multe metode atunci. Ajunsesem la culmea disperării țipam, urlam, făceam urât, plăngeam, am luat o statuetă foarte grea și mi-am dat cu ea În cap de vreo câteva ori, voiam să mor, dar nu știam cum, ceea ce văzusem și eu prin filme, pastile mai multe nu aveam În casă, să Îmi tai venele nu mă
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
măr sălbatic, cu miezul auriu curgător, nmn. șase în al treilea loc: e timpul curățării legumelor de coaja lor roșie, portocalie, verde, galbenă sau maro nie, e timpul șlefuirii fructelor și legumelor dar și a pietrelor, din care să faci statuete delicate, cu nume simple: bucuria, zâmbetul, râsul, dorul, speranța, așteptarea emoției puternice, răpăitul ploii de vară, gândăcelul de colorado, buburuza, furnica albă, muntele care este așezat pe pământ, care fără pământ, indiferent cât de mare și puternic este, ar cădea
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
nume simple: bucuria, zâmbetul, râsul, dorul, speranța, așteptarea emoției puternice, răpăitul ploii de vară, gândăcelul de colorado, buburuza, furnica albă, muntele care este așezat pe pământ, care fără pământ, indiferent cât de mare și puternic este, ar cădea, faci o statuetă mică și scumpă, din piatră neagră stră lucitoare, șlefuiești cu mânuțele tale roz o piatră strălucitoare neagră, lată jos, să sugereze pământul, și mai ascuțită sus, să sugereze piscurile, și partea lată de jos se termină într-una dintre laturi
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
vitrina s-a produs un cutremur în vitrina ființei mele toți trecătorii se îngrămădesc să privească sinele meu prăbușit, fracturat înainte prea puțini se opreau să descopere armonia trăirilor, puterea care punea în mișcare trenulețe de visuri, mașini de timp, statuete de sticlă sau mori de vânt ale părerilor de rău. s-a spart geamul vitrinei sufletului meu numeroase mâini păroase, murdare, cu degete groase și negru sub unghii se înfig să culeagă un ciob, un picior rupt de manechin, o
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
frișcă de nor pietrele semiprețioase din piața mătăsii, transformate în mici lumi colorate de zâmbete și atingeri golul adânc din spatele pieptului, senzația de prăbușire, din care ne salvam în fiecare zi, unul pe celălalt lacrimile de bucurie, cristalizate toate în statuete și așezate cu grijă în vitrina dragostei noastre scrisul poemelor peste salata caesar și supa de linte din meniul de room service. manevrez, cu ochii închiși, toate jucăriile noastre în picioare, lipită de bara de metal rece, care ne desparte
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
obligați să luăm lucrurile în serios. Mai apoi, în loc să citesc altceva, mă încumet să reiau pagini din jurnalul la care scriam de zor după cutremurul din ’77: „După ce, la revenirea din armată, în toamna lui ’76, târziu, când constatasem că statuetele principalelor zeițe antice achiziționate de mine de-a lungul anilor (statui de zeibărbați nu țin minte să-mi fi cumpărat vreodată, singura statuie bărbătească fiind a regelui David, copie după David al lui Michelangelo, profanată și ea, prin amputarea mădularului
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
să repar nasurile cârne. Ceea ce mă deranja însă și mai mult în tot acest tărăboi, fusese bădărănia celui care nu numai că îndrăznise să descuie apartamentul în lipsa mea, dar să-mi facă zile fripte umilindu-mi ce aveam mai scump: statuetele. La momentul respectiv, miliția, venită după un interval de timp considerabil, să constate spargerea, concluzionase că nu mai putea face nimica cu probele-amprente colectate, deoarece praful fusese șters de mai multe ori atât de pe statuete, cât și de pe mobilă. Așa că
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
-mi ce aveam mai scump: statuetele. La momentul respectiv, miliția, venită după un interval de timp considerabil, să constate spargerea, concluzionase că nu mai putea face nimica cu probele-amprente colectate, deoarece praful fusese șters de mai multe ori atât de pe statuete, cât și de pe mobilă. Așa că prinde, frate, orbul și scoate-i ochii sau, mai simplu, mulțumește-i prietenei Crina care avusese grijă de apartament și care, în afară de faptul că nu se putea scula dimineața înainte de orele 9 și nu putea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
fără o jumătate de litru de cafea neagră tare, tare și fără vreo 5-7 țigări, mai avea și prostul obicei de a cotrobăi prin sertare și de a șterge ultimul fir de praf. De fapt ea fusese prima care observase statuetele cârne tronând sus pe servantă, la mare cinste, și prima care o găsise pe Afrodita (of, of !) făcută bucăți. Cum dracu’ să mai funcționeze Dragostea, Gerardexclamase atunci Crina furioasă-dacă zeița care răspunde de acest sector, zace biata, făcută bucăți în
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
adormi la cumpăna dintre ani. Atunci, așa să știi, că vei dormi tot anul! Sau să bolești. Vei boli tot anul. Aceasta însemna, pe semne, ca pe tot parcursul anului 1977, eu să pun zilnic, cap la cap cioburi de statuete (sau mai bine-zis, și de statuete) zdrobite de cineva necunoscut care-mi vrusese cândva numai binele... Aruncând ultima carte din mână, încep a căuta bucată cu bucată, ciob cu ciob, statuetele sau figurinele astea, cum sor mai chema, cumpărate cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
așa să știi, că vei dormi tot anul! Sau să bolești. Vei boli tot anul. Aceasta însemna, pe semne, ca pe tot parcursul anului 1977, eu să pun zilnic, cap la cap cioburi de statuete (sau mai bine-zis, și de statuete) zdrobite de cineva necunoscut care-mi vrusese cândva numai binele... Aruncând ultima carte din mână, încep a căuta bucată cu bucată, ciob cu ciob, statuetele sau figurinele astea, cum sor mai chema, cumpărate cu ani în urmă, ca suvenir de la
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
eu să pun zilnic, cap la cap cioburi de statuete (sau mai bine-zis, și de statuete) zdrobite de cineva necunoscut care-mi vrusese cândva numai binele... Aruncând ultima carte din mână, încep a căuta bucată cu bucată, ciob cu ciob, statuetele sau figurinele astea, cum sor mai chema, cumpărate cu ani în urmă, ca suvenir de la talcioc, mai ieftin, plămădite din alabastru. Țăndările rămase alandala din Afrodita, îmi provocau o copleșitoare stare de indigestie și ardeam de nerăbdare să le văd
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
rând, a statuilor acestora a lor). Imposibil să nu ajungi astfel, cu gândul și la Nietzsche. Asta-i bună! Practic, ceea ce începusem eu să fac în seara de Ajun, era de râsul lumii, cu atât mai mult cu cât fostele statuete nu erau decât niște biete copii. Ca bibelourile de faianță care năpădiseră în deceniile astea, toate casele românilor: cai, câini, pești, pisici, șopârle, crocodili, văcuțe, broaște țestoase, etc. Ca și cum omul nou ar fi regresat într-atât, încât s-ar închina
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
salariați de pe la Cristalul Mudoș (Furăm, de ce să nu furăm, dom’le - zic nevoiașii-că ăștia pe toate ni le-au luat la stat; practic noi nu luăm de altundeva, decât din avutul care trebuia să fie al nostru, deci nu furăm). Statuetele mele erau de fapt copiile unor copii ale unor copii și așa mai departe. Cert e că ele nu fuseseră nici înainte de masacru, opere originale. Că într-adevăr, erau chiciuri. Fuseseră copii contrafăcute încă de Roma în antichitate, care la
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și circuri cereau strămoșii? Ei, bine, azi cerem circuri și pâine. Cerem cel mult, fotbal și încă ceva. Da, fotbalul maschează nu numai neajunsurile. Mai ține și loc de circ... În astfel de clipe e posibil ca faza cu lipirea statuetelor să nu mi se pară totuși un lucru ieșit din comun. Înapoi la jurnalul din ’77: “Așadar, cu toate că eram conștient că ceea ce urma să fac eu, era mai mult o pierdere de timp, sortam asiduu bucățile de trupuri mutilate și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
celebre în Istoria Artelor. Da, cu acelea trebuia s-o compar. Lipisem deja întregul ei corp de postamentul extrem de important și el în economia întregii opere de artă, și trebuia să stau așa, nemișcat, ca să presez cele două fragmente de statuetă, ceea ce nu-mi permitea să mai fac și altceva. Trebuia să am răbdare. Odată cu fiecare secundă, emoțiile puneau tot mai mult stăpânire pe mine. Emoțiile, valuri înspumate, din care se năștea pas cu pas, Venus, Venera, Afrodita, Astarte, Atargatis, Alilat
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
iar pe cea găsită o predasem de urgență la secție. (Pe semne nici nu aș fi putut dormi în casă cu un astfel de obiect, mult mai valoros decât tot ceea ce aveam eu pe lume, nu? Mai valoros chiar decât statuetele de alabastru pe care le încredințasem, la plecarea temporară din București, Crinei.) Citesc, în sfârșit, de câteva ori nuvela lui Ivasiuc. Simt tot mai mult că-mi place. Mocnesc. Încerc să renunț la munca asta sisifică, dar ceva, un orgoliu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]