253 matches
-
Munții Măcinului în sectorul sudic și flancul de Nord al Podișului Babadagului, dealul Consul). E prezenta prin păduri de stejar brumăriu și pufos și tufărișuri alcătuite din scumpie, păducel, porumbar, tufe de stejar pufos. Plante ierboase sunt cele specifice pajiștilor stepice: păiușul, negara, osul iepurelui. Pădurile din Dobrogea de Nord ocupă o suprafață de 61.000ha adică 19,2% din tritoriul acesteia și sunt răspândite în Munții Măcinului (8.600ha), Dealurile Niculitelului (20000ha) și Podișul Babadagului(33000 ha). Pădurile xerotermofile sunt
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
de plante endemice. În orice caz, se pare că datele existente sunt puține și că ar putea exista mai multe specii decât cele înregistrate până în prezent. Dobrogea este singura regiune din România unde încă mai există suprafețe importante de vegetație stepică, unice în România și în Balcani. Munții Măcinului reprezintă singurul Parc Național din țară care protejează acest tip de vegetație, foarte rară acum în Europa. Tocmai de aceea acest parc ar fi singurul din lume care conserva habitate specifice, comunități
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice, precum și a unor habitate naturale de interes comunitar, aflate în partea central nord-estică a Depresiunii Brașovului. Situl dispune de trei tipuri de habitate (Păduri stepice eurosiberiene de "Quercus sp", Tufărișuri subcontinentale peri-panonice și Pajiști stepice subpanonice) ce adăpostesc o gamă floristică divesificată, caracteristică stepelor din Câmpia Transilvană. Flora ariei naturale are în componență arbori și arbusti cu specii de: stejar ("Quercus robur"), gorun ("Quercus petraea
Căian (sit SCI) () [Corola-website/Science/331426_a_332755]
-
favorabilă a florei și faunei sălbatice, precum și a unor habitate naturale de interes comunitar, aflate în partea central nord-estică a Depresiunii Brașovului. Situl dispune de trei tipuri de habitate (Păduri stepice eurosiberiene de "Quercus sp", Tufărișuri subcontinentale peri-panonice și Pajiști stepice subpanonice) ce adăpostesc o gamă floristică divesificată, caracteristică stepelor din Câmpia Transilvană. Flora ariei naturale are în componență arbori și arbusti cu specii de: stejar ("Quercus robur"), gorun ("Quercus petraea"), carpen ("Carpinus betulus"),arțar tătăresc ("Acer tataricum"), jugastru ("Acer campestre
Căian (sit SCI) () [Corola-website/Science/331426_a_332755]
-
dispărută în 2012. a fost endemică pentru solurile bogate în cupru din provincia Katanga din estul Republicii Democratice Congo, și a fost găsită doar în jurul localității Dikuluwe, unde solurile sunt derivate din rocile cambriene ale . A fost limitată la savana stepică în aflorimentele de cupru, care au fost distruse de . Nu s-au mai găsit specimene după 1959.
Acalypha dikuluwensis () [Corola-website/Science/335871_a_337200]
-
a sitului aparține bazinelor hidrografice ale râurilor Strei și Răul Mare. Situl conserva cinci habitate naturale de interes comunitar ("Păduri dacice de stejar și carpen", "Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum", "Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum", "Pajiști stepice subpanonice" și "Peșteri în care accesul publicului este interzis") și protejează o mare diversitate floristica și faunistica, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. La baza desemnării sitului se află mai multe specii de
Strei - Hațeg () [Corola-website/Science/334220_a_335549]
-
792 / 23.04.2006; Debitul mediu multianual ale lunii aprilie (mc/s) = 7900; Debit istoric (mc/ s) / data = 12.700 / 06.04.2005; Ultimul Debit istoric (mc/s) / data = 15.700 / 23.04.2006. Flora din zona este caracteristică zonei stepice și de silvostepă. Pădurile sunt puține, iar arborii predominanți sunt cei de esență moale, cum ar fi sălciile din luncă sau plopii albi. Printre plantele sălbatice ale zonei se numără păpădia, pirul, pelinul, măzărichea, coada șoricelului, mușețelul, toporașii, vioreaua, volbura
Turnu Măgurele () [Corola-website/Science/296984_a_298313]
-
imortele de culoare lila, vara, tot acolo era cândva derdelușul copiilor, iarna, numit " La Păducel" sau Valea Păducelului. "Pârâul Calmatuiu izvorăște din câmpia înaltă a Boianului, adună câțiva afluenți intermitenți, captează Urluiul, apoi se varsă în Lacul Suhaia." Stepa - Pajiști stepice Stejarul brumăriu Arțarul tătărăsc Pagina FACEBOOK:https://www.facebook.com/groups/calmatuiudesus/ Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Călmățuiu de Sus se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea
Comuna Călmățuiu de Sus, Teleorman () [Corola-website/Science/301790_a_303119]
-
importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 17.923 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (pajiști naturale, stepe, pășuni și terenuri arabile) încadrată în bioregiunea continentală și stepică a Văii Călmățuiului (afluent al Dunării); ce conservă două tipuri de habitate naturale: "Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele montane, cu vegetație din Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion" și "Pajiști și mlaștini sărăturate panonice și ponto-sarmatice " și protejază
Valea Călmățuiului (sit SCI) () [Corola-website/Science/330662_a_331991]
-
C și 4 °C pe platouri; 31 °C și 17 °C pe câmpie. Precipitațiile: 250 mm/an la Qetta; 510 mm/an în câmpie; 1.020 mm/an în munți Păduri cca. 3%; mai ales în munții din N; vegetație stepică pe valea Indusului; vegetație xerofită în deșert. Populația este formată din pakistanezi (indo-arieni); punjabi, urdu, sindhi, pushtu, baluchi, afgani. Concentrarea populației în câmpia fertilă a fluviului Indus și în partea de E a bazinului său. Rata natalității: 37‰; a mortalității
Pakistan () [Corola-website/Science/298132_a_299461]
-
ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 22.226,10 hectare. Aria protejată reprezintă o întindere aridă în Podișul Casimcei (subdiviziune geomorfologică a Podișului Dobrogean) încadrată în bioregiune geografică stepică (pajiști naturale, terenuri arabile cultivate, stepe, pășuni, păduri de foioase, păduri în tranziție); ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare. Situl este important atât pentru populațiile cuibăritoare (în
Stepa Casimcea () [Corola-website/Science/330727_a_332056]
-
vegetație și soluri. Situat, longitudinal, aproximativ la distanțe egale de flișul Carpaților Orientali și depresiunea Jijia - Bahlui, bazinul hidrografic Șomuzul Mic înregistrează în carcteristicile fizico-geografice de ansamblu și de amănunt, trecerea de la domeniul muntos forestier la cel de câmpie deluroasa, stepică. Limitele sale, bine evidențiate, corespund cumpenelor de ape care îl despart de bazinele hidrografice ale râurilor Suceava și Șomuzul Mare. Cumpănă de ape dintre bazinul Șomuzul Mic și bazinul Sucevei se desfasoara începând de pe culmea dealului Tătăraș, trece prin S-
Râul Șomuzul Mic, Siret () [Corola-website/Science/308043_a_309372]
-
Bârsei" le reunește pe cele de la Dumbrăvița, Stupini, Prejmer și Hărman. Acestea sunt caracterizate de varietățile de plante relictare, nordice. Aici se întâlnesc coada iepurelui, fânețe cu caracter mezohigrofil, trestiișuri și cenoze care adăpostesc jimla. "Rezervațiile cu ochiuri de vegetație stepică", prezente pe versanții însoriți ai Muntelui Tâmpa și ai dealului Lempeș, păstrează o floră dintr-o perioadă xerotermă (d. ex. rogozul pitic), precum și câteva endemisme. De asemenea, Rezervația naturală Tâmpa protejează și o serie de specii de animale și insecte
Geografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306168_a_307497]
-
fag din "Cephalanthero-Fagion", Păduri de stejar cu carpen de tip "Galio-Carpinetum", Păduri balcano-panonice de cer și gorun, Păduri dacice de stejar și carpen, Păduri aluviale cu "Alnus glutinosa" și "Fraxinus excelsior" ("Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae"), Tufărișuri subcontinentale peri-panonice, Pajiști stepice subpanonice, Pajiști de altitudine joasă ("Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis"), Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la câmpie până în etajele montan și alpin, Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație din "Chenopodion rubri" și "Bidention", Cursuri de apă din zona de
Muntele Șes (sit SCI) () [Corola-website/Science/319818_a_321147]
-
a Siberiei, parte a Rusiei. Sunt orientați de la V-E pe o lungime de 300 km, de-a lungul graniței cu Mongolia. Au în vest munții Altai, iar nord și est munții Saian. Spre sud se învecinează cu o depresiune stepică închisă de Altaiul Mongol. Altitudinea lor medie variază între 2500 - 2700 m. Partea lor vestică este alcătuită din roci sedimentare (gresii, conglomerate) și cristalin, pe când în vest din roci vulcanice. Zăcăminte de cobalt. Variază de la cea de stepă, la cea
Munții Tannu-Ola () [Corola-website/Science/319603_a_320932]
-
nr. 1284 din 24 octombrie 2007 (privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 1.982 hectare. Aria protejată (încadrată în bioregiune geografică stepică) reprezintă o zonă naturală cu râuri, lacuri ("Ianca, Plopu, Movila Miresii, Seaca, Esna, Lutul Alb"), mlaștini, turbării, pășuni și terenuri arabile; ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare
Ianca - Plopu Sărat () [Corola-website/Science/330319_a_331648]
-
județului Prahova, pe teritoriile comunelor Cerașu și Măneciu. Situl este străbătut de drumul național DN1A, care leagă municipiul Brașov de Ploiești Rețeaua Natura 2000 a fost inițiată în 1992 odată cu împărțirea UE în șapte ecoregiuni; cinci ("alpină, continentală, panonică, pontică, stepică") dintre acestea fiind indentificate și pe teritoriul României. Instituirea regimului de arie naturală protejată pentru situl „Ciucaș” s-a făcut prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind declararea regimului de arie naturală protejată
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
se suprapune rezervației biosferei Delta Dunării și include rezervația naturală Agighiol care adăpostește resturi de faună fosilă (amoniți, cefalopode, scoici, crustacee; depozitate în substrate calcaroase) atribuită erei geologice a Triasicului Mijlociu. Aria protejată reprezintă o zonă naturală încadrată în bioregiunea stepică a Dealurilor Tulcei ("Dealurilor Beștepe-Mahmudia"), subunitate geomorfologică a Podișului Dobrogei, constituită din abrupturi stâncoase, păduri de foioase, pajiști naturale, pășuni, stepe, terenuri arabile cultivate, vii și livezi. Situl a fost instituit în scopul conservării unor specii de păsări aflate în
Beștepe - Mahmudia () [Corola-website/Science/334048_a_335377]
-
a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România). Situl începând din februarie 2013 este protejat prin Convenția Ramsar ca zonă umedă de importanță internațională și se întinde pe o suprafață de 18.759 hectare. Aria protejată (încadrată în bioregiune geografică stepică) reprezintă o zonă naturală (râuri, lacuri, mlaștini, turbării, stepe, pajiști naturale, terenuri arabile cultivate, păduri de foioase) ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare. În arealul sitului este
Dunărea Veche – Brațul Măcin () [Corola-website/Science/330443_a_331772]
-
de pe dealul Bisocii, de la Policiori de pe Valea Grabicina sau de la Odăile ori Recea. Ținutul Buzăului se bucură de o așezare deosebit de favorabilă din punct de vedere biogeografic, fiind situat în regiunea biogeografica continentală, însă la joncțiunea cu regiunile alpina și stepică. La această poziție favorabilă trebuie adăugate și oportunitățile oferite de accidentele geologice și astfel avem tabloul complet al biodiversitaii buzoiene: peste comunitățile biologice de tip continental (păduri de foioase și pajiștile derivate) sau alpin (molidișuri, făgete și pajiști montane) se
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
de accidentele geologice și astfel avem tabloul complet al biodiversitaii buzoiene: peste comunitățile biologice de tip continental (păduri de foioase și pajiștile derivate) sau alpin (molidișuri, făgete și pajiști montane) se suprapun arii sărăturate și/sau aride, propice instalării elementelor stepice. Zona este habitat al pădurilor de foioase, care se găsesc în zonele deluroase, pana lângă munți. Etajul se subdivide în câteva subetaje: Subetajul fagului (700-1250/1300m) se extinde în asociere cu gorunul și înafara acestor limite. Între 1000-1200 m, fagul
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
Brachypodium pinnatum"), scaiul dracului ("Eryngium campestre"), scântietoare ("Potentilla argentea"), cimbrișor sălbatic ("Thymus glabrescens"), lucernă ("Medicago minima"), timoftică ("Phleum phleoides"), amăreală ("Polygala major"), băieței ("Veronica spicata"), ovăscior argintiu ("Trisetum flavescens"), negară ("Stipa capillata"), iarbă neagră ("Lembotropis nigricans"), păiuș ("Festuca valesiaca"), păiuș stepic ("Festuca rupicola"), rogoz ("Carex humilis"). În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic (lăcașuri de cult, situri arheologice, podgorii); astfel: Reportaj
Dealul Istrița (sit SCI) () [Corola-website/Science/334073_a_335402]
-
1284 din 24 octombrie 2007 (privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 874 hectare. Aria protejată (încadrată în bioregiune geografică pontică și stepică ce înglobează bălțile "Hagieni, Mangalia" și "Limanu") reprezintă o zonă naturală (râuri, lacuri, mlaștini, turbării, terenuri arabile cultivate, stepe, pajiști naturale, pășuni) ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau
Limanu - Herghelia () [Corola-website/Science/330400_a_331729]
-
drenează depresiunea omonimă) cu afluentul său de stânga "Valea Fagilor"; râul Cerna (afluenți Bordeiul Bratu, Megina) și "pârâul Sorniac". Principala caracteristică a rețelei hidrografice este alimentarea acesteia cu apă rezultată în urma ploilor. Clima Munților Măcinului este una temperat-continentală cu influențe stepice în partea sudică și mediteraneene pe creste și vârfuri. Temperaturile medii anuale sunt cuprinse între 9 și 11° C. Precipitațiile atmosferice (ploi, grindină, lapoviță, ninsori) medii anuale se încadrează între 450 și 500 mm. Vânturile predominante sunt: Crivățul care suflă
Parcul Național Munții Măcinului () [Corola-website/Science/313456_a_314785]
-
iarna atingând viteze de 30 - 35 m/s și aducând zăpadă, viscol și ger; Suhoveiul - vânt uscat de vară și Băltărețul, un vânt cald și umed ce aduce frecvent ploi. Munții Măcinului prezintă o arie naturală (încadrată în regiune biogeografică stepică) cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre și acvatice specifice nordului Dobrogei. Parcul dispune de zece habitat naturale; astfel: "Păduri dobrogene de fag; Păduri dacice de stejar
Parcul Național Munții Măcinului () [Corola-website/Science/313456_a_314785]