949 matches
-
țâncilor. Dragul meu, acum vagabondez privind curios pe geamuri la școlari neterminați ca tine. Și ai tăcut (Gustav a tăcut), convins că aveam nu numai dreptate, dar și un grad superior pe treapta învățăturii, din moment ce renunțasem de bună voie la stereotipia metodologică a călăuzirii pe Cărările Lumii, ținut mereu în lesă de cineva străin. T eza n-avea nimic poetic. Băncile claselor erau pe arătură. Nu bătea niciun pic de vânt. Din când în când, păsări. În dreapta, lanul de floarea-soarelui, tăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ondula hidos, nefiresc de încrâncenat, băutura muzicală nu se termina niciodată din paharul fanteziei combinațiilor simfonice, trilurile erau ale unei păsări neinventate de Dumnezeu, dar create, spre mirarea Lui, de Satelitu, într-o partitură pe care o ascultau, opriți din stereotipia divină chiar îngerii, așa ceva e strigător la cer, neașteptat, nepământean și nedivin, dar de unde, de unde, și cum, și cum, de ce, de a, o notă țipă ieșită din portativ, dar umbra ei o trase la locul mereu pierdutei, veșnic regăsitei călduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și cel privat, nu numai sub aspectul mesajului, dar și sub acela al codului: o persoană care, de pildă, utiliza apelativul „tovarăș/ă” în conversații private provoca invariabil ilaritate, fiindcă nu respecta convenția nescrisă a discursului privat, definit prin refuzul stereotipiilor oficiale. Am avut odată ocazia, nu prea dorită, de a lua parte la o petrecere în casa unor personaje din “activul de partid” de nivel secundar, unde nunta părea a fi o ședință la domiciliu: uite, mămica, a venit și
Cum se folosea limbajul "academic" în Epoca de Aur () [Corola-journal/Journalistic/67790_a_69115]
-
cumva direct ca jertfă patriotică". De acord, exegezele cu temă eminesciană la intersecția dintre secole sunt "hagiografii, dacă nu în totalitate, în strălucită majoritate". Corespondența eminesciană cu caracter erotic are rolul unui duș rece peste iconografia tot mai uzată în stereotipiile excesului său dezolant. Ea semnifică nu altceva decît "un atentat la imaginea poetului sublim", "pe jumătate, un deicid". Să fie din partea criticului nostru un proces de lezEminescu? Cu certitudine că există pudibonzi dispuși a osîndi poziția unuia ce n-a
Stil caragialesc (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7910_a_9235]
-
cumva direct ca jertfă patriotică". De acord, exegezele cu temă eminesciană la intersecția dintre secole sunt "hagiografii, dacă nu în totalitate, în strălucită majoritate". Corespondența eminesciană cu caracter erotic are rolul unui duș rece peste iconografia tot mai uzată în stereotipiile excesului său dezolant. Ea semnifică nu altceva decît "un atentat la imaginea poetului sublim", "pe jumătate, un deicid". Să fie din partea criticului nostru un proces de lezEminescu? Cu certitudine că există pudibonzi dispuși a osîndi poziția unuia ce n-a
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
mai adânc al neliniștii existențiale, al "exasperării creatoare" (Geo Bogza), gen Jarry, Kafka, Beckett, Ionesco etc. Mai puțin a fost relevat comicul umoristic absurd de tip caragialesc, precum acela din, bunăoară, Căldură mare. Iată, asociațiile automate, dereglarea sensului, tehnica echivocului, stereotipiile subminate din interior, derizoriul și ironia grandioasă constituie arsenalul "tehnic" al romanului "în patru părți", Pâlnia și Stamate, care începe cu o descriere "realist-clasică" și continuă cu deconstrucții parodice: Un apartament bine aerisit compus din trei încăperi principale, având trasă
Înainte-mergătorul fără voie by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7550_a_8875]
-
vorba, socotește pe bună dreptate Nicolae Florescu, de o perpetuare a "marginalizării" unor scriitori cu un destin ingrat, mai întîi prin minimalizarea sau omiterea unor exponenți ai diasporei care n-ar mai avea loc în spațiul unor glorificări ce riscă stereotipia. Continuăm dansul macabru în jurul poeziei dubitative și lovite de exces lingvistic a lui Nichita Stănescu sau comprimată în limbaj stereotip a lui Marin Sorescu, și trecem în umbră lirica de excepție a lui Horia Stamatu sau Nicu Caranica. Tipărim, la
Eternul Aristarc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7315_a_8640]
-
singurul "rebel" se dovedește Caragiale: Oscar Späthe l-a reprezentat purtînd căciulă, cu capul întors spre stînga și cu privirea îndreptată în sus. Duhul scriitorului l-a smuls pe sculptor din somnul convenției și i-a dat curaj să sfideze stereotipiile. Bravos, nene Iancule! Ochii bustului tău contemplă neabătut seninul cerului de vară. Dacă ai consimți să-i cobori măcar o clipă, ai citi cu satisfacție pe un panou al Primăriei: "Rotonda scriitorilor. Acest monument aparține patrimoniului cultural al Bucureștiului. Vă
Lista lui Petrovici by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7100_a_8425]
-
ani. Profesorul își cunoaște elevii cel mai bine și, cu siguranță, poate adapta cerințele de învățare la nivelul grupului. Propunem câteva sugestii care pot ajuta la adaptarea temelor: • abordarea unor noțiuni/fenomene/procese, de la o dimensiune locală la una universală; • eliminarea stereotipiilor în alegerea situațiilor de învățare, stimularea imaginației elevilor și a spiritului investigativ; • pentru cauze și efecte, se poate veni în sprijinul elevilor, cu identificarea, în prealabil, a uneia sau mai multor provocări esențiale; • planificarea activității cu mare atenție pentru a
ORDIN nr. 4.096 din 22 iunie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/257014]
-
secolului al XX-lea. Rolul educației despre Holocaust în secolul al XXI-lea constituie, de asemenea, o obligatorie etapă introductivă, menită să promoveze și să susțină drepturile omului, să sensibilizeze elevii cu privire la pericolele antisemitismului, discriminării, intoleranței, prejudecăților și stereotipiilor. Provocările lumii contemporane, marcate de antisemitism, genocid, distorsionarea faptelor istorice, negarea și minimalizarea Holocaustului, reclamă, mai mult ca oricând, aprofundarea acestor evenimente și reafirmarea normelor și a valorilor unei societăți democratice. Astfel, pentru acest conținut profesorul poate forma competența specifică
ORDIN nr. 5.344 din 9 august 2023 () [Corola-llms4eu/Law/273645]
-
dragoste, tot atâta cruzime câtă umilință și, ca o încununare a acestor sentimente contradictorii, iertarea pe care o solicită printre acuze și rugămintea de a fi iubită, de a i se dărui afecțiunea, acea afecțiune care să tranziteze formulele convenționale, stereotipiile telenovelistice, parada afectelor. Scena este construită cu o mare finețe, ca și cum întregul film este pregătit pentru ea, ceea ce o face însă inegalabilă este frumusețea unei declarații de dragoste care blochează receptarea, eșecul acestei emoții extrem de puternice de a străbate zidul
Felicia, în cele din urmă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6232_a_7557]
-
devine remarcabilă în acest sens. Ceaușescu are un public restrâns dintre membrii principali ai CC al PCR, aliniați pe laturile unui careu, în poziție de drepți. Ceaușescu pornește lent, împiedicat, un discurs total inept. Se vede că improvizează legând mecanic stereotipii, însă ceva nu merge, iar senzația de penibil se accentuează pentru spectator. Ceaușescu dă din mâini în toate direcțiile cu aplombul disperat al unui înecat, cuvintele nici nu mai contează cât efortul de a transfera bâlbăiala în registrul gestual, este
Ceaușescu par lui-même by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6250_a_7575]
-
sexul acestuia, pentru ca în timp copilul să își aleagă propria identitate sexuală. Kathy Witterick și David Stocker spun că bebelușul lor, Storm, în vârstă de patru luni, va fi capabil să își dezvolte propria identitate sexuală, fără a se conforma stereotipiilor sociale ale sexului, scrie dailymail.co.uk, preluată de . Povestea celor doi părinți a fost publicată în Toronto Star și a stârnit multe critici. Kathy a scris într-un email că ideea ca toată lumea să știe ce sex are copilul
Copil crescut fără a i se dezvălui sexul, pentru ca acesta să îşi aleagă singur identitatea sexuală. E fată sau băiat? () [Corola-journal/Journalistic/60444_a_61769]
-
ambiguitatea.” Or, și în Baltagul, și în Cazul Eugeniței Costea, cărora li se pot adăuga Locul unde nu s-a întâmplat nimic sau Demonul tinereții, romanescul e decisiv. Și tocmai romanescul a scăpat, de atâtea ori, criticilor! Interesant, în privința acestor stereotipii, e că ele par să aibă o putere hipnotică. Sub presiunea lor, realitatea pur și simplu nu mai contează. Odată intrate în uz, își instituie propriile adevăruri conjuncturale. S-au scris, de pildă, zeci, de nu cumva sute de pagini
Sadoveanu pentru toți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5145_a_6470]
-
ilustrată -, carte documentară dar și noi forme de poezie, basm, teatru și roman care nu o dată se plasează sub semnul hibridității și al diversității. Așa cum și-au propus, Denise Escarpit și echipa ei de colaboratori au reușit să iasă din stereotipia unei istorii a literaturii pentru copii, oferind publicului cititor avizat dar și celui amator un peisaj variat al unui "continent" încă puțin explorat, dîndu-i acces direct la opere prin extrase puțin vehiculate, făcîndu-l să descopere opere și autori uitați, invitîndu-l
Denise Escarpit și continentul literaturii pentru copii by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6679_a_8004]
-
rădăcinile în soluri imemoriale, în substraturi etno-arheologice și esoterico-metafizice, aspirînd evident spre lumea glacială și pură a nordului, spre acea lumină incoruporibilă a Walhalei. Solitudinea brâncușiană însăși, cu decorul ei arhaizant, cu mișcările ceremoniale și cu gesturile cotidiene resorbite în stereotipii rituale, corespunde și ea unui anumit eminescianism generic și unei utopii romantice împinse pînă la limita hipostazierii. Aparent, aceste similitudini, asociate și cu enorma capacitate civilizatoare, prometeică, aceea de a redimensiona lumea prin reconstrucția limbajului, sunt fatalități ale geniului pe
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6723_a_8048]
-
regăsește în egală măsură în opera lui Caragiale și în aceea a lui Brâncuși. Dacă cel dintîi sancționează mecanica istorică și mimesisul social, abuzul memoriei de grup și destructurarea, pînă la abstracțiune, a existenței individuale, cel de-al doilea denunță stereotipia privirii și mimesisul estetic, tirania memoriei muzeificate și impostura orgolioasă a formelor redundante. Iar dincolo de toate acestea, și chiar dincolo de orice întîlnire în spațiul vreunui proiect cum a fost cel ratat din pricina pălăriei, opera celor doi mari artiști mai are
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6723_a_8048]
-
melodramatic. Multe din acestea sunt pledoarii jucate pentru o siluetă perfectă, pe care tocmai abundența (era să scriu: obezitatea) le face deficitare. Găsim și câteva aluzii ecologiste, probabil concepute în aceeași logică inversă prin care sunt denunțate, în spațiu privat, stereotipiile de tot felul. Problematic mi se pare însă că, din numeroasele bętes noires pe care Elena Vlădăreanu le ia la ochi, nu toate-s chiar așa de negre. Sau, cel puțin, autoarea nu reușește să le înnegrească destul de uniform. Dacă
Poezie cu virgulă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6732_a_8057]
-
orice pronunțare asupra acestui trecut - începând cu perioada interbelică și terminând cu evenimentele din decembrie 1989 - este, forțamente, un rechizitoriu. Această cheie de lectură întunecă deseori judecățile, pervertește sensul textului; nu există o probă mai bună a acestui tip de stereotipie decât avalanșa de texte care a semnalat succesul cărții, deocamdată sulfuros. În societatea post-comunistă (urmând uneia post-bizantine), vigoarea invectivei devine aproape singurul mod de-a te face auzit. Răzbate ceva din excitația disputelor teologice despre lumina increată, vibrând de imprecații
M. Sebastian, înger sau om? by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/6736_a_8061]
-
în cel mai fericit mod de Marlin Monroe din Unora le place jazzul (Some Like It Hot, 1959) al lui Billy Wilder, Saraghina este vulgară și atât, dar nu atât partitura ei este nepotrivită, Be italian adunând o serie de stereotipii plictisitoare despre ceea ce crede americanul că reprezintă italianul, cât alătuarea cu o retrospectivă aluziv felliniană a copilăriei. Ceea ce este magic în acel decupaj strică cântecelul neinspirat, modesttrivial al Saraghinei care își tot foarfecă inutil picioarele pentru a sugera ce dorește
... și jumătate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6503_a_7828]
-
cuceritorul Alexandru Livezeanu, și micul comisionar Nicu, simple personaje ale ficțiunii unui jurnalist cu fumuri literare? E un răspuns posibil. Dar atunci cum de vocile care evoluează în carte sună atât de autentic? {i cum de lumea de azi, cu stereotipiile ei, e prinsă atât de bine în câteva pagini? Epilogul lasă deschise ambele uși. Locurile și personajele din român sunt aduse unul câte unul la zi. Fosta stradă a Fântânei se numește azi, General Berthelot, fostă stradă a Teilor, Vasile
Pe stil vechi în stil nou și retur by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6543_a_7868]
-
trainic, se vrea căsătorită după un plan de o naivitate înduioșătoare, este abandonată de iubit, are o aventură pasageră și în cele din urmă trece testul final pentru ca Ryan să afle ulterior că a demisonat. Aceasta este viața, banală, cu stereotipiile ei, o viață complet străină lui ArielRyan. La rândul lui Ryan află despre el că s-a îndrăgostit de pasagera cu care făcea dragoste în diferite (aero)porturi și pentru prima oară Ariel este adus cu picioarele pe pământ, fapt
Singurătatea lui Ariel by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6486_a_7811]
-
pedeapsă Lizei cu o nuia la popoul gol pentru o vină imaginară. Livrat unui public larg de către Putilov, care reușește să evadeze și să-și administreze singur opera, filmul este prezentat cu titlul „Pedeapsă pentru o crimă", „o dramă adevărată", stereotipii caraghioase care aveau să însoțească genul conferindu-i convenționala acoperire „artistică" menită să accentueze perversitatea scenei. Decorul burghez cu o notă aristocratică adaugă un fel de demnitate bizară scenei, iar aici regăsim, de fapt, alchimia decadentă a regizorului: suprapunerea excitației
Despre monștri și cinema by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6083_a_7408]
-
Corina care se sfârșește înainte de a începe. Ceea ce iarăși nu prinde Titus Muntean în acest film este magia pe care o creează comicul trist al nuvelei lui Groșan; inteligență scriitorului de a creiona inefabile, ezitări, accente subtile, eboșe nostalgice din stereotipii și lirisme conjuncturale, mixing memory and deșire, îi scăpa printre degete. În loc de aceasta, regizorul face din nuvelă un film tezist, mediocru, unde fiecare personaj se încadrează la stânga sau la dreapta, bun sau rău. Realizez cu filmul lui Titus Muntean că
O caravană, două caravane… by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6098_a_7423]
-
dreptul de a participa activ la viața politică din România. “Sunt convins că toți colegii mei, indiferent de culoarea poltică, dacă vor avea interesul să citească această lege și să se implice în consolidarea ei, vor reuși să depășească aceste stereotipii care planează asupra proiectului legii votului prin corespondență. Este o lege pentru cetățenii români, este o dovadă a preocupării clasei politice pentru drepturile lor și, în același timp, reprezintă cel mai important semnal pe care aceștia îl primesc în raport cu necesitățile
William Brânză: PDL a adoptat o decizie înţeleaptă prin asumarea politică a proiectului de lege privind votul prin corespondenţă () [Corola-journal/Journalistic/48088_a_49413]