321 matches
-
răspundere pe alții, Să dăm vina pe cei care vin din alte generații, Să ne acuzăm destinul că ne-a dat să fim români, Ca și cum noi suntem pleava iară ceilalți sunt mai buni. Din grămada de paiațe se ridică azi sticleți, Încropesc o strofă-două și deja se cred poeți; În cuvinte fără noimă schilodesc vocabularul, Inventând neologisme ce descântă-originalul. Nu pot niciun vers așterne pe un petic de hârtie, Că vin snobii și pedanții să mă-nvețe poezie! Trebuie să fiu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ce te îneacă. Magazinele mai dormeau încă... Unde era zgomotul, unde erau cei care îl făceau? Mașini puține, ale căror faruri își înșurubau lumina ca un sfredel. Dintr-o dată m-am simțit mult mai ciudat și am oprit un bătrân sticlete, în uniformă albastră. — Ce se întâmplă, amice? l-am întrebat eu cu voce tremurătoare și chiar cred că l-am apucat de braț. Unde sunt toți? Au intrat băncile în vacanță? Doamne, ce întuneric e! Am nimerit cumva în timpul vreunei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de vioi și m-am scuturat, toată ființa mea respirând încrederea în sine. Ați băut ceva azi, domnule? Eram pregătit pentru așa ceva. Absolut nici o problemă. De-a lungul anilor am învățat perfect ce trebuie să spun și le-o servesc sticleților la marele fix. — Ah, ia să vedem, am spus eu tare. Am băut șampanie, cidru de pere, lichior de coacăze negre, asta înainte de prânz, mda, și un pahar de bere neagră la friptura de oaie. Hai că-i tare, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a devenit pur sexuală după vizita lor la Stratford. Fiasco-ul e, într-adevăr, mult mai leneș decât mi-aș fi închipuit eu. Cum e și firesc, am refuzat să merg la secție și am insistat, conform drepturilor mele, ca sticleții să trimită după o fiolă. M-am așezat pe bordură și am fumat. Și am încercat o șmecherie. Iei o monedă mică, de preferință o jumătate de penny, și ți-o plimbi prin gură ca pe o pastilă. Face fiola
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de ghișeu și m-am oprit strategic lângă ușile de sticlă care dădeau pe platforma din față. Așa cum mă așteptasem, tipul a apărut însoțit de doi tipi în civil - din securitatea aeroportului? Angajații agenției? Nu, doar poliția financiară: caralii, curcani, sticleți. Poliția financiară - așa că am ieșit și am luat-o iar la goană. Am produs panică la ghișeul PakAir, și am mai făcut o încercare la British Albigensian. Asta a însemnat epuizarea tuturor resurselor mele în materie de cărți de credit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
alerga câinii. Poate să aducă un casetofon și să-l asculte pe cel mai în vogă manelist urlându-și suferințele după beția cu care s-a încheiat nunta, după trădarea aproapelui sau după adâncimea răutății omenești. Poate pune lațuri pentru sticleți șantieristul. Își poate spăla izmenele și să le întindă la uscat pe schele. Și câte încă alte multe nu poate face. Și cel mai greu îi este când se revarsă mioriticul din el. Atunci, ca trăsnit, se repede la prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
plasă și găinușa care, de frică, se scufundase. Scurtul o apucă de aripi și-i suci gâtul. Ceilalți Îl priviră cam strâmb. „Ce vă uitați așa? Oricum murea. N-ați văzut că i-a mâncat șarpele ouăle? Găinușa e ca sticleții. Ăia Își bagă unghia În gât dacă le moare perechea, astea se dau la fund și se Îneacă dacă le umblă cineva la cuib și le mănâncă puii sau ouăle. Pe-aici a trecut șarpele de l-am omorât adineauri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
așa: o poieniță largă, verde, plină de floricele de toate culorile; pe margine - niște copaci cum nu se găsesc la noi, cu frunze lungi, ca ale palmierilor; pe frunzoaie sunt așezate păsări roșii, verzi, albastre, galbene, ceva Între papagal și sticlete; pe cerul albastru - rândunici și porumbei -, iar Într-un colț, Soarele zâmbăreț ca un om ce și-a pus burta la cale numai cu bunătăți, a băut și două pahare cu vin și e gata să se pună pe sporovăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu lacrimi În ochi. Nu voise cu nici un chip să spună celorlalți ce pățise și de ce. Însă Vieru altceva pricepuse din acea ieșire la pădure: că acolo cu adevărat se dăduseră lupte, căci prostănacul de Mititelu, vrând să caute un sticlete Într-o scorbură, nimerise peste cele câteva cartușe de război. A doua zi, Directorul dusese la Miliție muniția și, deși era ateu, se rugase la toți sfinții ca șeful de post să nu-l Întrebe dacă Îi auzise pe copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pentru încercări telefonice. După-amiaza, seara, dimineața, la prânz, cum se nimerea, operația trebuia făcută, negreșit. De 60, de 90, de 100 de ori se învârtea discul telefonului, după cum Tolea era grăbit sau lenevit, ca o broască după infarct, sau vesel sticlete, să tot țopăi. Privirea pe cadranul ceasului: o oră, fix! Nici o secundă în plus. Nu răspundea nimeni, dar Tolea nu renunța. Adresa era una singură, luată de la Asociația Exemplară, verificată apoi în cartea de abonați telefonici. Numele era unul singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ținând cont de ce ați spus despre plasticitatea creierului, m-am gândit cumva că o să vreți măcar să aflați ce se întâmplă cu Mark.“ Își ridică privirea de pe monitor, uitându-se pe fereastră la arțarul străvechi care - când? - căpătase brusc culorile unui sticlete de mai. Nebraska la vremea recoltei: ultimul loc din lume unde ar fi vrut să se ducă. Care era cuvântul ăla care însemna frică irațională de spații goale, întinse? Să scrie și mai mult era singura lui salvare. Un raport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Am stat până a intrat în biserică. Când mă uit în spate, se apropiase ușurel, la pas, trăsura poliției, o recunosc după culoare: vișină putredă. A oprit ceva mai încolo, în dreptul clopotniței și-au început s-o latre niște dulăi. Sticleții îi calcă pe urme, nu știu dacă o fi băgat de seamă... Matale nu-ți plac sticleții. Am vrut să mă ntorc să-i zic, dar nu l-am mai putut aștepta, mă grăbeam, că aveam... o treabă de făcut
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
trăsura poliției, o recunosc după culoare: vișină putredă. A oprit ceva mai încolo, în dreptul clopotniței și-au început s-o latre niște dulăi. Sticleții îi calcă pe urme, nu știu dacă o fi băgat de seamă... Matale nu-ți plac sticleții. Am vrut să mă ntorc să-i zic, dar nu l-am mai putut aștepta, mă grăbeam, că aveam... o treabă de făcut. — Eu vă las, că m-așteaptă bucătăreasa, să ne sfătuim pentru cina de mâine, când îl avem
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
adâncimi de catifea, care parcă nu se potriveau cu meseria lui. În rest, între agenții, sergenții și simplii polițai din Prefectură era mereu râcă și ciorovăială. Curcanii cu număr, adică sergenții, care aveau la chipiu număr de ordine, râdeau de sticleți, cum le ziceau polițailor de rând, din cauza petlițelor roșii sau verzi de pe umăr. Iar sticleții le spuneau comisarilor și sub-comisarilor, adică oamenii lui Costache, care erau licențiați în drept și știau, cei mai mulți, franceză sau germană, filfizoni, cărturari și urechelnițe. Conu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
sergenții și simplii polițai din Prefectură era mereu râcă și ciorovăială. Curcanii cu număr, adică sergenții, care aveau la chipiu număr de ordine, râdeau de sticleți, cum le ziceau polițailor de rând, din cauza petlițelor roșii sau verzi de pe umăr. Iar sticleții le spuneau comisarilor și sub-comisarilor, adică oamenii lui Costache, care erau licențiați în drept și știau, cei mai mulți, franceză sau germană, filfizoni, cărturari și urechelnițe. Conu Costache oftă. Până la urmă certurile și prefecții treceau ca apa, iar el, ca piatra, rămânea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
dezobișnuit... Pe vremuri, sânt ani de-atunci, descărcăm un vagon de cartofi fără efort. Tăcu. În fața ochilor îi jucau un soare galben ca un măr de aur, o grădină cu portocali și rododendroni. Hamalâc în port... Schimb de focuri cu sticleții... Fuga... Noaptea o petrecea într-o grotă răcoroasă. Lucia purta bluze subțiri în care sânii i se zbăteau ca niște iezi. Mirosea a iarbă și a sudoare curată. De pe mindirul lor se vedea luna, un imineu delicat spânzurat pe cerul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
niște pietre mobile. ― Mă duc să scot mașina, anunță Ionescu. Verifică-ți arma, cîrnule! Se opri în fața lui Scarlat: Dă-mi cheile! Căruntul ezită. ― Mai stai o clipă. Avem încă timp... ― Ce naiba mai e? ― Gîndește-te! Dacă totuși ăla a avertizat sticleții? ― N-am isprăvit eu bine și începi tu! Oricât ne-am gândi, n-avem ce face. ― Cum ai proceda în locul lor? ― Uite, iubitule, mi-e destul de dificil să ghicesc cum trebuie să procedez eu în fiecare clipă. Nu-mi cere
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ȚINUT ORAȘUL ÎNCOLĂCIT SUB EA. ȘI FIINDCĂ POMENEAM DE TÂRȘÂITUL PICIOARELOR, SUTE DE MII DE OAMENI ȘI LE-AU MAI TÂRÂT ÎNCĂ TIMP DE SĂPTĂMÂNI, PARCĂ FĂRĂ SFÂRȘIT. CEAȚA, CĂLDURA ȘI PLOAIA ȘI-AU URMAT PE CER. STOLURI TĂCUTE DE STICLEȚI ȘI MIERLE, VENIND DIN SUD, AU TRECUT LA MARE ÎNĂLȚIME, DAR AU OCOLIT ORAȘUL, CA ȘI CÂND SIMBOLUL EVOCAT DE PANELOUX, STRANIA ȚEPUȘĂ DE LEMN CARE SE ÎNVÂRTEA ȘUIERÂND PE DEASUPRA CASELOR, LE ȚINEA LA DISTANȚĂ. LA ÎNCEPUTUL LUI OCTOMBRIE, MARI AVERSE DE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
S’ acasă, strigă o voce de femeie printre jaluzelele clădirii de alături, care era o viziune arhitectonică a lui Jay Gould asupra caselor de locuit. Doamna Reilly-i pro’abil în bucătărie. Du-te prin fund. Tu cine ești? Vr’un sticlete? — Agentul de stradă Mancuso, în civil, răspunse el sever. — Aha! Urmă un moment de tăcere. Pe care din ei îl cați, pe băiat sau pe mamă? — Pe mamă. — Mai bine. De el e greu să dai. Se uită la televizor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și după una din femeile alea? — Localu’ meu s-a transformat într-o adevărată secție de poliție. Ce fac eu aici e un spectacol de binefacere pentru Asociația Polițiștilor Binevoitori, spuse Lana dezgustată. O groază de loc gol și câțiva sticleți care-și fac semne unu’ altuia. Juma’ din timp trebe să stau cu ochii pe tine, mintoaso, să m-asigur că nu-ncerci să-i împingi la băut. — De, Lana, spuse Darlene. Cum pot eu să știu care-i sticlete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
sticleți care-și fac semne unu’ altuia. Juma’ din timp trebe să stau cu ochii pe tine, mintoaso, să m-asigur că nu-ncerci să-i împingi la băut. — De, Lana, spuse Darlene. Cum pot eu să știu care-i sticlete și care nu-i? Mie toți îmi par la fel. Își suflă nasul. Încerc și eu să câștig un ban. Un sticlete îl recunoști după ochi, Darlene. Sunt siguri de ei. Am fost destul timp în meseria asta. Cunosc toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nu-ncerci să-i împingi la băut. — De, Lana, spuse Darlene. Cum pot eu să știu care-i sticlete și care nu-i? Mie toți îmi par la fel. Își suflă nasul. Încerc și eu să câștig un ban. Un sticlete îl recunoști după ochi, Darlene. Sunt siguri de ei. Am fost destul timp în meseria asta. Cunosc toate chițibușurile, când e vorba de o scârbă de sticlete. Bancnote însemnate, haine false. Dacă nu te lămurești după ochi, aruncă o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
la fel. Își suflă nasul. Încerc și eu să câștig un ban. Un sticlete îl recunoști după ochi, Darlene. Sunt siguri de ei. Am fost destul timp în meseria asta. Cunosc toate chițibușurile, când e vorba de o scârbă de sticlete. Bancnote însemnate, haine false. Dacă nu te lămurești după ochi, aruncă o privire să vezi ce bani are. Sunt mâzgăliți peste tot cu creionu’. — Cum aș putea să-i văd banii? I-așa de-ntuneric aici, c-abia dacă pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
explică Lana. Portarul ăsta nou nu-i ca cel bătrân dinainte. Căposu’ ăsta, de când a dat prima dată ochii cu tine, mă tot întreabă cum e treaba cu orfanii. N-am nici o încredere în el. Și așa am necazuri cu sticleții. — Cată-ți atunci alt cioroi. Sunt câți vrei primprejur. Pentru cât îl plătesc, n-ar sta aici nici un eschimos orb. A fost un chilipir, ca și cum l-am luat cu rabat. El crede că dacă-ncearcă să plece, pot face să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
își aprinse o țigară și își uni fumul cu cel al lui Jones. Ei bine, să facem o probă cu pasărea. Cred că e mai sigur dacă ești pe scena mea cu un papagal decât pe scaunele mele cu un sticlete. Vino cu blestemata aia de pasăre. * Domnul Gonzalez stătea lângă micul său radiator, ascultând sunetele râului, sufletul său împăcat plutind în Nirvana, pe undeva mult deasupra fabricii Levy Pants. Simțurile sale savurau în mod inconștient tărăboiul pe care îl făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]