319 matches
-
Acasa > Poezie > Amprente > STACOJIU Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2041 din 02 august 2016 Toate Articolele Autorului Vâscul tăcerii cuibărește golul dintre ramuri lumina ia culoarea mării în furtună spărgându-se în cioburi reci ce umplu străzile murdare sticlește-n tușe vineții peste vitrine printer stropi de ploaie sau joacă în pupila dilatată a călătorilor încremeniți în așteptare și tristețea mă apucă strâns de mână îndemnându-mă să păstrez momentul de reculegere pentru că - îmi șoptește ea discret - umerii lor
STACOJIU de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374153_a_375482]
-
lase noaptea. Fata își trecu degetul peste literele adâncite în metalul strălucitor și simți o senzație stranie. O uită însă imediat, grăbindu-se să îi ajute pe cei doi care se apucaseră deja să dezgroape rădăcinile. Abandonată pentru moment, inscripția sticlea enigmatic în bătaia astrului care lumina Kyrallul: Sfinte Augustine, ajută-ne să împlinim menirea noastră cea pe de urmă. Ajută-ne să ne apărăm Domnul de propria nemărginire. "Călugării augustinieni pretindeau că, indiferent de ceea ce facem în viață, nu putem
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
literatură. Aterizară la periferia orașului și coborâră amândoi abia după ce se asigurară că, preț de câțiva kilometri în jurul lor, nu se afla nimeni. Pradă unui brusc acces de furie, Johansson lovi cu piciorul în stratul gros de praf cuarțos, care sticlea vag în luminile puternice ale navetei. - Uite ce au făcut din planeta asta! Ce a fost pe vremea noastră aici? - Ungaria, cred, răspunse Barna care era și el vădit impresionat de peisajul dezolant. Ai face bine să-ți închei combinezonul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
va întîmpla după ce îi vom ajuta pe Bratti. Este posibil să creăm un grup care să se ocupe exclusiv cu apărarea satelor, care să fie o rezervă pentru situații de urgență. - Ce fel de urgență? întrebă Vartil căruia ochii îi sticliseră cu interes. - Se întîmplă să știu că, peste doar câteva minute, tribul Bratti va fi atacat atât de lentile cât și de florile cântătoare. - Nu se poate. Astea nu atacă niciodată împreună, clătină violent din cap Vartil. - Se pare că
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
trei tratate și, dacă asta mai înseamnă ceva pentru uniforma regală, legile curtoaziei și ale politeții. Eu și frații mei... - Sunteți de-a dreptul depășiți de situație! Tratatele pe care le invoci conțin, știi bine, un amendament general... Clipa Armaghedonului sticlește dintre stele... Abatele clipi de câteva ori, calculând cu frenezie implicațiile insinuării lui Diribal. Încercă să tragă de timp deși știa că e zadarnic. - Nu am auzit ca omul să fi avut vreun contact cu vreo civilizație extraterestră, cu vreun
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
în titlu de „mulțimi” și „pâine”, iar apoi de „mulțimile mugind / cu vântul rău adună știrile / din subștiri bătute de grindini”. Priveliștea din Peisagiu epifanie e de „iarnă fimbul”: „La copcă vidrele se strâng să prindă peștii grași / cu ghearele sticlite-n duh făcură gaură / în cer gerul taie felii de carne vie stele picură / în copcă lacrime de focul rece din copca cerului curge/ beteală un pește a înghițit un înger soarbe greierii”. Apocalipticul se află, surprinzător, în simbioză cu
STAMATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
analoage acelora din poemele lui Adrian Maniu: „...Târau în urma lor iepuri cenușii, mărunți, mirosind a lapte de măr,/ dar sfârtecați de răni cumplite,/ cerbi cu carnea domesticită/ din care sălbăticia s-a scurs,/ ciute de fildeș topit/ și iarăși iepuri, sticlind de spaimă”. În alexandrini, stihuri de factură eminesciană sau argheziană își unesc timbrul propriu cu cel pillatian: „Vezi, dincolo de focuri, un drum cotit te-așteaptă,/ treci printre ramii toamnei. Plini de rugină ramii-s/ și fiecare frunză ce-o vezi
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
și tutun -, vestitul miros de țigan. ANCHETA Când înseră, gazda lui Zalomir intră în odaie cu o lampă aprinsă. Pe marginea patului procurorul, care tocmai se dezbrăca, își dezgolea picioarele. Speriat, acesta și-aruncă pantalonii peste genunchii nearătoși și-și sticli ochelarii către femeie. Cu glas alintat, gazda cântă : - Mare pacoste cu vântoasa asta, dom’ procuror ! Șezi, îndată trimit s-aducă niște lapte călduț. I-auzi cum oftează... - Cine ? - Vântoasa. Reluându-și mișcările obișnuite, procurorul se liniștise. întoarse ceasornicul, pături hainele
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
de lungă și de grea?” El credea că toate poeziile pe care le cunoaște surioara lui le știe și el. Dar de versurile astea habar n-a avut. Întrebările lui Sorin sunt curmate de glasul catifelat și cald al fetiței. Sticlea în ochii umezi ceva nelămurit, Știam că va muri și c-o s-o doară. Mi se părea că retrăiesc un mit Cu fata prefăcută-n căprioară”... E tare lungă această poezie. Și grea. Băiețelul nu-nțelege chiar toate cuvintele. Poate
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
de el în pădure. Odată, pe vreme de iarnă cu nămeți mari, Decebal s-a răzlețit de ceata vânătorilor. Și iaca, într-o poiană, s-a năpustit asupra lui o ceată de lupi flămânzi. În primele clipe Șuier și-a sticlit ochii, parcă bucuros că-și vede frații. Decebal lângă tulpina unui fag, și-a tras sabia cu vârful curbat, să se apere de fiare. L a chemat pe Șuier să-i fie de ajutor. Lupul îmblânzit i-a venit la
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
de bucurie al unei misiuni bine duse la îndeplinire, un rictus de dezgust produs de penibilul ultimei părți a scenei sau o grimasă de jenă datorată acelei apropieri prea intime de domnișoara S, căreia nu i putuse vedea decât ochii sticlind în întunericul vestibulului. Apoi l-ai fi văzut întorcându-se la florărie pentru a lua o altă adresă, un alt buchet de flori și un alt mesaj, pentru a intra din nou conștiincios, discret și anonim în destinul unei alte
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
explicat unui profan mult mai pe înțeles cum devine cazul cu această „rezistență”. Dar nu asta este problema, ci durerea noastră cea mare trebuie să fie completa degringoladă a filmului românesc, film ce se ocupă de rahaturi politice, cu ochii sticlind la premii luate aiurea prin țări străine unde cinefilii văd în asta ceva inedit, cam ceea ce văd în filmele cu papuași. Doamne, și când mă gândesc și eu, ce filme se făceau odată în țara asta, mă apucă jalea. Deci
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
în piept și să înjure cât îi ziulica de mare pe Iliescu și alții ca el, adică pe cei care nu doreau să distrugă economia ci doreau să o păstreze în continuare pentru poporul român. Și, Doamne, ce le mai sticleau peste hotare ochii hienelor, lingându-se hulpave pe bot când se gândeau ce ușor ar fi putut câștiga banii dacă ar fi acaparat energetica românească, telecomunicațiile, apa potabilă și industrială... Fiindcă fiecare om are nevoie de energie electrică, de benzină
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
de bucurie al unei misiuni bine duse la îndeplinire, un rictus de dezgust produs de penibilul ultimei părți a scenei sau o grimasă de jenă datorată acelei apropieri prea intime de domnișoara S, căreia nu i putuse vedea decât ochii sticlind în întunericul vestibulului. Apoi l-ai fi văzut întorcându-se la florărie pentru a lua o altă adresă, un alt buchet de flori și un alt mesaj, pentru a intra din nou conștiincios, discret și anonim în destinul unei alte
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
că voi vă agățați cu dinții de acest organic. Vă țineți ca un scai de fusta lui. Extraterestrul dădea semne de oboseală. Se pare că alcoolul dat pe gât păhărel după păhărel Începea ușor-ușor să-și facă efectul. Ochii Îi sticleau din ce În ce mai rigizi În cap, vocea Începu să-i tremure ușor, iar barba sa de o culoare cînepie se acoperi de broboane de sudoare. Gura Însă Îi melița Întruna. Oaspetele, tot clătinînd din cap, Îi vorbi Mașei despre nu știu ce energie vitală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
smoking auzindu-mi rostită profesia dădu din cap pentru a doua oară (întâietăți de provincie), fără să știe că intrasem pentru prima dată într-un restaurant de clasa I. Tatăl Anei. Era încă tânăr, cu toate firele albe ce-i sticleau la tâmple. Îmi transmisese, când venise, „salutări de la toți ai casei, în special de la Ana”. De ce “în special”? După amiază făcu cumpărături în oraș, noaptea dormi la mine, și a doua zi dimineața la orele 8, îl condusei la gară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
după-amiaza aceea lângă mine. Prezența lui născu o mare plăcere, amintind bucurii trecute. - Adu-ți aminte, vorbii, când stăteam pe banca din curtea casei părinților mei - avem 18 ani - ți-aduci aminte? „Mon enfant, ma soeur...” Recitam în lumina stelelor sticlind. Era în l940, generalul De Gaulle își lansase apelul către armata franceză. Ceva din măreția lui Napoleon în fața Marii Armate. O lume întreagă visa la libertatea ce-i fusese călcată în picioare de atrocitatea unui regim de ocupație și teroare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de oaie, se zugrăveau puternic. Necunoscutul sufla greu. —Vere Costache, grăi Neculai cătră un țăran tânăr și mărunțel; du-te până la Baba Catinca, ad-o încoace; ea poate s-a pricepe mai degrabă ce să facă. Popa Ștefan intră, cu ochii sticlind, bătând tare cu cârja în podele și scărpinându-și nasul înfocat. —Bun rachiu; are bun rachiu Petrache! vorbi el. — Care nu se mai află, părinte... răspunse Neculai, tușind cu înțeles. Părintele se opri înaintea necunoscutului, își puse cu grijă cârja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
spre el cu bucurie. Aveam cel puțin o petrecere nouă. Ce spui, Dragomire? —Zic de Iezer... Maică-maică! ce vânat e acolo! Ți se ridică părul măciucă în vârful capului... —Să știi că mă duc acolo la vânat... Lui Dragomir îi sticliră ochii. Bucuria lui că va rămânea singur și va putea să-și mai facă mendrele! Începu a-mi spune despre Iezer câte minuni toate - de credeam că nu mai sfârșește. Iar eu toată noaptea m-am gândit la plăcerea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
până la genunchi, sunau greu pe pământul tare, de două ori fiecare cizmă: întăi călcăiul și pe urmă talpa groasă. Pantalonii largi de lână roșcată, zeghea neagră, arătau pete mari de sânge și de untură; solzi de pește, lipiți în crețuri, sticleau verzii în lumina piezișă a soarelui. Coborârăm drept în baltă. Căsuțele risipite ale satului, cu fumurile luminoase, rămaseră în urmă zugrăvite pe cerul limpede. Într-o băltoacă neclintită, în noroi, printre papură zdrobită, se arătă o luntre, neagră de catran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ce brumă am agonisit, și din pricina lui nevasta a intrat în pământ!... Și mă privea crunt, parcă scrâșnea. În ochii verzi jucau raze apoase. Mâna stângă, neagră, noduroasă, se ridicase spre mine. Voia să mai zică ceva, dar deodată ochii, sticlind, i se înălțară și mânile cuprinseră pușca. Un vâjâit ca de vânt trecea pe sus. Un stol mare de rațe se învălui deasupra noastră. Puștile trăsniră, umplând de tunete adânci pădurile bătrâne de sălcii. Țipete ascuțite și mirate de găinuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
prea închis, cu inima împietrită, cu o ură veche, ascunsă, care nu se mai domolea. Și cu toate că mă purtam bine cu el, ceva din amarul lui parcă mă ajungea și pe mine; mă privea cum își privea vânatul, cu ochii sticlind uneori; câteodată nu-mi răspundea la întrebări. Toată ființa lui uscată, cu barba zbârlită, cu ochii adânci, neînțeleși ca apa Iezerului, era plină de neîncredere, de pornire asupra ciocoiului, care-l lăsase cu pușca și căsuța lui numai, și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și-ți tulbură mintea! Luni, înainte de revărsatul zorilor, călăream în galop întins pe Corbul meu, prin întunericul câmpiei nemărginite, subt un cer limpede, fără lună, plin de luminiți de aur. Mergeam repede tare; vântul zborului îmi vâjâia pe la urechi. Cum sticli în depărtare Iezerul, îmi potoli fuga. Cotii satul pe departe, și pe mal, în galop moale, mă întorsei spre căsuță, călăuzit de lumina care ardea acum ca și întâia oară. Mă gândeam cu inima strânsă că poate Marin n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Chivo, eu sunt, deschide... Nici un răspuns. Poate sta la îndoială: poate se gândea să nu-mi dea drumul; și iar rostii rugător: — Nu mă cunoști, Chivo?... Atunci, scurt, zăvorul scrâșni; și deodată îmi răsări în față fata, cu ochii întunecoși sticlind în lucirea de lumină care năvălise în prag o dată cu ea. Era palidă, cu dinții strânși, ca în clipa când o sărutasem. Mă privea neclintită, nehotărâtă încă. Tremuram de tulburare. Întinsei mânile. Ea se trase îndărăt, brusc, ca izbită de ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lin spre asfințit, și de pe cerul răsăritului soarele începea să-i pătrundă ascunzișurile. În țihla măruntă de la margine, lumina se cernea în ploaia deasă și caldă de raze; roiuri de musculițe se roteau ici-colo, țesându-se într-un joc grăbit; sticleau în lumină, pe urmă dispăreau. Un grangur sta nemișcat pe o ramură de fag întinsă spre soare; îi sticleau penele ca gălbenușul oului; întindea din vreme în vreme gâtul și da drumul unei fluierături gâlgâite, care trezea un răsunet lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]