573 matches
-
am luat rămas bun de la fiecare piatră, de la fiecare pom, gard și casă. Mă durea inima: pentru mine însemna sfîrșitul. Mi-era perfect clar că în România nu mai aveam nici o șansă de a-mi clădi un viitor, că eram stigmatizat și exclus de peste tot; emigrarea era de fapt singura mea șansă. Cu toate astea, simțeam că mi se taie rădăcinile, că eram despărțit de toate și de tot ce-mi era drag și cunoscut. Mi-am părăsit țara silit și
Ioan Holender: Ultimii ani în România by Magdalena Mărculescu () [Corola-journal/Imaginative/14725_a_16050]
-
antrepozit care mai fumega primarii din banlieue sunt axasperați de reducerea ajutoarelor sociale în moscheea din aulnay-sous-bois imamul a făcut apel la calm partidele de dreapta cer intervenția armatei și batalionul disciplinar. de trei săptămâni parisul zguduie lumea presa străină stigmatizează eșecul integrării ŕ la française (cnn - french violence - risc de război civil abc - parisul arde climatul de groază surrealist) în autobuze lumea te privește năuca afară cu camerele strigă tinerii răsculați nique ta mčre sarkozy urlă râcâii drojdia e mai
reportaj din parisul în flăcări (liberté égalité diversité) by Gheorghe Mocuța () [Corola-journal/Journalistic/10732_a_12057]
-
aș îngădui eu, pe strădania frunți mele, interpretările cititorilor mei, fideli au ba, sau transpunerea poemelor în proză, disecții și autopsii neavenite? Iubesc poezia națională și universală de la cimilitură până la cele mai diversificate forme și prezentări. Ador toți poeții lumii, stigmatizați de dangaua muzelor și, subiectiv ca tot omul, le ridic, în gând, statui mai mari, sau mai pitice, dar nu-mi fac prea des publice sentințele. Eu nu-ngenunchi îndeobște la umbra niciunuia dintre poeții-mahări ai lumii, să-i sărut carevașuia
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
deoarece era un nou tip de monarhie, care decurgea nu din sânge și tradiție, ci din merit - și care a inflamat, cum se știe, generații întregi de tineri de la începuturile secolului al XIX-lea. Două personaje romanești au fost profund stigmatizate de cariera locotenentului de artilerie devenit împărat și stăpân al Europei: Julien Sorel din romanul Roșu și negru și Raskolnikov. Primul este îmbibat și el de ambiție socială și ajunge la crimă - trăgând cu pistolul în fosta sa iubită și
Vinovati fara vina by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/10161_a_11486]
-
care m-au însoțit, poate povesti mai pe larg, în calitate de martor, cum s-a desfășurat acea vizită. În avion, la întoarcere, m-a întrebat: “De ce Asia? Ne înreptăm spre Est?” , i-am răspuns: “Noi nu avem fixații. Nu trebuie să stigmatizăm punctele cardinale”. Ceea ce cred și acum. În vizita recentă a președintelui Băsescu în Turkmenistan, jurnalistul Mircea Marian - care l-a însoțit pe președinte - a vizitat și a fost fascinat de Muzeul Calului", conchide Adrian Năstase. Președintele Traian Băsescu a declarat
Năstase, despre vizita lui Băsescu în Turkmenistan: Are o problemă cu punctele cardinale () [Corola-journal/Journalistic/41793_a_43118]
-
dorim să ducem acest proiect către cât mai mulți dintre cei aproape 11.000 de pacienți cu HIV/SIDA din România. Avem nevoie de ajutorul tău pentru a duce mesajul mai departe atât către ei, cât către cei care-i stigmatizează astăzi. Mulțumesc, Matei” Mai adaug așa la scrisoarea lui Matei: că eu cred că nu merită stigmatizați nici cei care s-au pricopsit altfel cu SIDA. De exemplu, prin relații sexuale neprotejate. Și, așa cum au spus deja și alți cititori
Imaginează-ți că ai avea SIDA by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19201_a_20526]
-
de copii preocupați Chiar dacă unii simt de-acuma : de mâine vom fi iar stresați... Unii nu pot sau chiar nu știu, că e firesc să și zâmbească Pentru că muncesc din greu într-o junglă " omenească" Pe lângă aceștia mulți care sunt stigmatizați Mai sunt și din cei iubiți, peste măsură, răsfățați ! Măcar azi de "Ziua..." lor, să-și amintească fiecare Că ei, copiii-s bogăția neprețuită de sub Soare ! Ce bine-ar fi ca și de mâine, cu drag să ne preocupăm Ca să
DE ZIUA COPILULUI ! de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385310_a_386639]
-
-i pe furiș i se cuibărește-n patima poeziei. La Crucea Ta am stat îngenuncheați, / când înfloreau în Ghetsimani măslinii, /să-ți sărutăm și rănile și spinii, /de patimile Tale luminați. /Iisuse blând, iertați-s asasinii /deși, de veacuri, sunt stigmatizați, /călăii sunt puternici și bogați, /noi am cules doar caznele,, ciulinii. N-am căutat petreceri sau plăcere, /am înfruntat prigoane și durere /crezând nelimitat în Înviere. -O, Doamne Sfinte, de ce, Tu, voiești, /pe cei ce Te urăsc să-i fericești
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
treapta de inițiere cu tot arsenalul de plăți în cifre și numele inițiaților. Vă invit la lectură, să conturați portretul intelectualului lucid, nesecat de certitudini și incertitudini în iubire, de oportunități în cunoaștere, însetați de a desecretiza necunoscutul, de a stigmatiza blocajul cunoașterii existențiale. Carmen Popescu, 26 aprilie 2016 Referință Bibliografică: Prinse în chenarul unei vieți de Carmen Popescu / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1943, Anul VI, 26 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anne Marie
PRINSE ÎN CHENARUL UNEI VIEȚI DE CARMEN POPESCU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384964_a_386293]
-
are celebrul lui tratat despre relicve, în care nu combate atât relicva în sine, cât forma aceasta de spiritualitate, adică de a te închina lor. Sintagma „pupătorii de moaște“, care vine clar dintr-o zonă neoprotestantă, este folosită pentru a stigmatiza un anumit segment al populației pelerine, și nu numai, și este asociată și cu o anumită stare de obscurantism spiritual, cu o Românie care nu vrea să se modernizeze, care se încăpățânează să creadă. Stigmatul, în general, este folosit în
PELERINAJUL – O CĂLĂTORIE SPIRITUAL – DUHOVNICEASCĂ DE LA MOARTE LA VIAŢĂ, DE PE PĂMÂNT ÎN CER... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383827_a_385156]
-
educație corect conceptivă, pentru o creșă sau un cămin. Familiile cu patru copii puteau primi gratuit apartamentele în care locuiau pentru că și așa au fost vândute și banii încasați s-au volatilizat. Începutul tâlhăriilor postdecembriste! Petre Roman - Neulander, va rămâne stigmatizat în istoria neamului romanesc ca liderul-pazvangiu care a început, în mod deliberat, descreșterea neamului românesc. Mulți străini din țări, societăți, comunități și clanuri diferite au năvălit precum pazvangiii de odinioară în București, după decembrie 1989, cu aceleași gânduri și intenții
DE LA PAZVANTE CHIORUL LA BĂSESCU BARCAGIUL de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383317_a_384646]
-
Și nici asta n-ar fi scandalos, pentru că fiecare urcă pe cât de dăruită îi e strădania. Dar să nu împroști cu noroi în cei care dau nuanță binefăcătoare nației; nouă, tuturor. Ei sunt valori sublimate în ființa națională. Nu mai stigmatizați capacitățile acestei nații! Nu mai împrăștiați cu noroi în cei mai buni și mai drepți dintre noi! Rămâneți ascunși în propria găoace și savurați-vă neputințele! Sunteți voi, pigmei nenorociți, opinia publică? Aveți voi îndrituirea de a vă exhiba la
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
spus că ministrul n-o ceruse pentru ceva de bine, Da, în orice caz nu mă așteptam s-o folosească în acest mod, Ce dorește el, Mâine o să vedem ce fac ziarele în afară de publicarea fotografiei, dar presupun că vă vor stigmatiza în fața opiniei publice, Că n-am orbit acum patru ani, Știți bine că pentru ministru este extrem de suspect faptul că n-ați orbit atunci când toată lumea își pierduse vederea, acum faptul acesta a devenit un motiv mai mult decât suficient, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
George al V-lea al nostru. Dr. Weitbrecht-Rotholz a descris biografia nevinovată publicată de reverendul Robert Strickland în termeni de o asemenea natură încât nu-ți poți stăpâni un oarecare sentiment de compătimire pentru nefericitul preot. Reticența lui decentă este stigmatizată ca ipocrizie, frazele lui alambicate sunt etichetate fără cruțare drept minciuni, iar tăcerea lui este insultată cu termenul de înșelăciune. Și pe baza micilor păcate condamnabile la un autor, dar scuzabile la un fiu, istoricul german acuza întreaga rasă anglo-saxonă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de mâna a doua, într-un cuvânt - mai exact, două: între greci și barbari. Antiphon promulgă o egalitate absolută între toți oamenii, indiferent de țara, sângele sau rasa lor. O obscenitate pentru grecul din vremea aceea! Prompți în a-l stigmatiza pe cel care nu le vorbește limba, decretată singură și unică, ci se mulțumește cu sunete greu de auzit și imposibil de înțeles - să reamintim că, etimologic, termenul „barbar” se referă la cineva care bolborosește niște onomatopee incomprehensibile -, grecii recuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
trimite la parfumuri, realități impure printre impurități; revendică artificiul asociat în mod obișnuit genului feminin și deci, pe atunci, pasivității, păcat cardinal la greci; subliniază că toate ocaziile de a te bucura sunt bune, inclusiv cele pe care socialul le stigmatizează; în sfârșit, abilitează simțurile, toate simțurile, ca mijloace de a accede atât la cunoaștere, cât și la adevărurile faptice, subiective și relative - încă o piatră aruncată în grădina lui Platon... -4Ludic, agonic și comic. Atâta vreme cât anecdotei i se va refuza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
care țin de a fi. Compararea anumitor texte permite o mai bună înțelegere a funcționării interioare a gândirii cinice. Sigur, Antistene asimilează plăcerea cu răul suveran, el ne îndeamnă să ne ferim de toate plăcerile, oricare ar fi ele, și stigmatizează voluptatea identificată cu slăbiciunea. Numai că, în același timp, frecventează bordelul și se justifică spunând că, atunci când simte nevoia de plăcere sexuală, rezolvă problema cu prima femeie pe care o întâlnește acolo - spre marea mulțumire a celor urâte și dizgrațioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
monstruos s-a născut încă din timpul vieții lui. Evident, stoicii pregătesc terenul, ei care contribuie la afânarea solului creștin, în așa măsură încât dolorismul lor intră în simbioză cu știuta religie a pulsiunii de moarte și o constituie. Patrologia stigmatizează până la exces epicurismul ca fiind o filosofie a plăcerii grosiere, bestiale, triviale, fără să țină seama de viața filosofului și de învățăturile lui, între care există o strânsă relație. Iată „faptele”: Epicur este autorul unor scrisori licențioase - în realitate, redactate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
minciuna, numai să-i fie bine statului, fiindcă individul nu există decât pentru comunitate? Epicur crede exact inversul! Fragmentele puse laolaltă de Diogene Laerțiu prezintă un filosof care ne sfătuiește să ne ținem cât mai departe de politic și-l stigmatizează pe tiran. Platon aspiră să organizeze viața privată, să legifereze în ceea ce privește viața sexuală a indivizilor, să pedepsească pe oricine refuză să-și subordoneze libertatea personală statutului de cetățean al statului Leviathan? Epicur crede în contractul între indivizi consimțind la edificarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
a accentuat această trăsătură: scripeți, roți dințate, angrenaje, înainte ca revoluția industrială să adauge pistoane, tracțiuni, presiuni și ca referința la motor să dispară apoi în favoarea alteia: discul dur informatic. în orice caz, cauzalitățile oarbe par să anime o filosofie stigmatizată pentru simplificările ei exagerate. Opoziția dintre viață, idee, imaterialul spiritualiștilor, și mecanică, atom, materia adepților imanenței pure, acționează ca un topos al istoriei filosofiei. Totuși, platonicienii nu exclud particulele concrete, lumea reală, după cum nici epicurienii nu exclud sufletul sau spiritul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
se poate decât prin revoluție, revoluția celor mulți și săraci, a proletariatului, împotriva celor avuți, visa la dictatura mondială a proletariatului, așa că a fost împotriva dictaturii nobililor unguri, a lui Lajos Kossuth.” Acesta a fost și motivul pentru care a stigmatizat naționalismul șovin al ungurilor și a simpatizat cauza românilor ardeleni în frunte cu Avram Iancu și moții săi. Deci Marx a urmărit minuțios oamenii și evenimentele din Transilvania din anii revoluției 1848-1849, a citit și a scris documentat despre ele
ADEVĂRURI EDIFICATOARE de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362991_a_364320]
-
scenarii regizate de Securitate și prin denigrarea făcută de presă partidele democrate de pe scena politică a României vor fi suprimate. Invective precum „fasciști” și „criminali de război”, „trădători” sunt termenii în care presa controlată în totalitate de PCR îi va stigmatiza pe liderii politici în care populația încă mai vedea o speranță pentru redresarea țării și ieșirea de sub teroarea roșie. Experimentul temnițelor și al muncii forțate din lagărele și coloniile comuniste a însemnat distrugerea clasei politice interbelice, eliminarea elitei intelectuale, exterminarea
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360871_a_362200]
-
întrebările la care încearcă să răspundă cartea Ligiei Seman, „Handicapul conștiinței”. Volumul, încărcat de o durere vie, umană se concretizează ca un strigăt după ajutor ce pornește din dorința recâștigării demnității pierdute. Un handicap fizic înseamnă neșansa de a fi stigmatizat de societate, de a nu te putea bucura de viață, de a te raporta în permanență la oamenii sănătoși. În roman, Ana, o infirmă, dobândește pe lângă deficiența trupească și un handicap al conștiinței, adică frica de a se simți respinsă
UN ROMAN CONFESIUNE DESPRE VINOVATIE SI IERTARE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 161 din 10 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367221_a_368550]
-
întrebările la care încearcă să răspundă cartea Ligiei Seman, „Handicapul conștiinței”. Volumul, încărcat de o durere vie, umană se concretizează ca un strigăt după ajutor ce pornește din dorința recâștigării demnității pierdute. Un handicap fizic înseamnă neșansa de a fi stigmatizat de societate, de a nu te putea bucura de viață, de a te raporta în permanență la oamenii sănătoși. În roman, Ana, o infirmă, dobândește pe lângă deficiența trupească și un handicap al conștiinței, adică frica de a se simți respinsă
UN ROMAN CONFESIUNE DESPRE VINOVATIE SI IERTARE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 161 din 10 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367221_a_368550]
-
distrugătoare „șocul globalizării”. Acestea sînt sarcinile unei educații care nici nu mai poate fi altfel decît una, pe de o parte, permanentă, pe de alta, interculturală. Este dificil să credem că ne vom integra în Europa cu o mentalitate ce stigmatizează, de pildă, „țiganii”, diabolizează „străinii” și valorile lor culturale, și în cuprinsul căreia noțiuni precum „proprietatea privată, sacră și inviolabilă”, „piață de capital” sau „piața secundară a acțiunilor” nu au reușit încă să-și găsească vreun loc. Mai mult de
DESPRE MODERINITATEA ŞI MODERNIZAREA ROMÂNIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364701_a_366030]