824 matches
-
cei străini, îți îndreaptă an cu an pasul tainic, și te mint spre ținutul diafan al câmpiilor de-argint. B3: Iar acolo, te oprești; și doar pasul tău ușor, în omăt strălucitor lasă urme viorii, de conduri împărătești, peste albele stihii. B1: Primăvară, unde ești? * F1: Baloane mari de spumă albă prin grădini și zarzării, și vișinii, și merii stau gata să se-nalțe din tulpini spre cerul primăverii... F3: Caisul nostru s-a gătit la poartă cu panglici albe, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ca un câine scăpat din lanț n-ar fi început s-o latre. Netrebnicul rupea copaci, desprindea tabla de pe acoperișurile caselor de parcă ar fi fost turbat. Rău câine poate fi un vânt când aleargă nestăpânit să anunțe un anotimp al stihiilor. Olga ajunse acasă într-un târziu. Mama ei, care o aștepta plină de îngrijorare, intui încă de la ușă că nu fiica ei, ci o străină, o ființă deznădăjduită, pierită, intrase în casă. - Ce ai, fato? Ți-e rău? - Da, nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
furioasă tot ce întâlnea în cale, determinându-i pe cei aflați încă pe străzile orașului să-și grăbească pașii spre casă. I se părea că întreaga natură trăia tulburarea lui. Trase draperia grea, de catifea, pentru a se despărți de stihia de afară. Trezit la realitatea crudă, Alex încerca un soi de mâhnire, chiar de jenă față de el însuși, și-și reproșa că procedase ca un ușuratic, un naiv în relația cu Olga. Se confirma acum, cu prisosință, temerea sa de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
greșesc) că dl. Iliescu însuși a regretat că și-a desfășurat campania electorală fără această mână de oameni. Ei nu fac, desigur, istoria; dar istoria ar fi fost, fără ei mai săracă. Față cu toată patima politică dezlănțuită ca o stihie în preajma zilei de 20 mai, umorul golanilor mi s-a părut reconfortant și infinit mai inteligent. Căci umorul e întotdeauna mai inteligent decât patima: vede mai departe. Faptul că golanii sunt studenții și elevii (noi, maturii, putem spera să fim
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
putred. Și nimeni nu va ști vreodată ce anume Îi va fi stârnit, ce pornire, din beție, din durere, din ură de clasă sau rom Jamaica, Încât să Încalce ordinul lui Bandura, că se porni o minunăție de rebeliune revoluționară, stihia răzmeriței deșarte: marinari și târfe de port, aprige soiuri, se apucară să smulgă cu furie, cu Înfocare, printre lacrimi și scrâșnet de dinți, gladiole domnești, să‑și sângereze palmele de la lujerii trandafirilor, să smulgă lalelele laolaltă cu bulbul, să frângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
feluri; aurii livezi și lanuri, vâlcele adormite; piscuri portocalii; stele - candelabrul uriaș al cerului; colb de argint; sfărâmături de oglinzi; cunună de maci sălbatici; copaci cu mantii voievodale; copaci înveșmântați în verde; risipă de petale; drumuri-nalte de cocori; albele stihii; mingea de foc a soarelui; pernuțe de mușchi; pătuț de mlajă; tron de piatră; reci oglinzi de apă; pacea serilor de toamnă; în depărtări albastre; apa sună somnoroasă; pragul apelor nestăpânite; miros răcoritor de brad; frunzele se înroșesc de emoție
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
O furtună pornită În plină zi, Înghițind soa rele și prelungindu-se toată noaptea, vaporul clătinîndu-se a rupere, Întunericul furtunii, lipsa apei de băut, sfaturile ma trozilor ca oamenii să-și păzească Înainte de toate rezer vele de apă, apoi potolirea stihiei și Întîlnirea cu un vapor alb, cu totul și cu totul de porțelan, al cărui căpitan i-a stri gat peste valuri camaradului său să-i treacă lui oamenii că-i Îneacă, căpitanul de la Fiume refuzînd, vaporul de porțelan pierzîndu-se
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
teatru. Dracul în carne și oase m-a pus să aleg Caligula lui Camus. Atunci când tânărul Scipio i-a spus, oarecum convențional, lui Caligula, vorbele acelea aproape nevinovate "Și ce dezgustătoare trebuie să-ți fie singurătatea!" s-au declanșat toate stihiile lumii! Caligula s-a aruncat asupra lui, ca un apucat, l-a prins de gât și a început a-l scutura, urlând: "Știi tu ce-i singurătatea? Numai pe a poeților și pe a nevolnicilor o știi. Singurătatea? Dar care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de parcă voia să mă ridic, să plecăm pentru a evita o primejdie. M-am amuzat, dar peste câteva momente am plecat. N-am făcut nici două sute de pași, când, deodată, marea parcă a devenit turbată. S-au pornit apoi și stihiile cerului. El-Zorab presimțise asta și voia să mă apere. Întâmplarea asta nu-i fragment de telenovelă. Atunci, pentru prima oară de când am luat-o razna prin lume, am înțeles că mi-am găsit echilibrul. Un cal oferit de un ins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
luat-o razna prin lume, am înțeles că mi-am găsit echilibrul. Un cal oferit de un ins care mă hărțuiește mi-a adus acest dar. Mi-am așezat capul pe coama lui El-Zorab și m-am lăsat purtată, printre stihii, după voia sa. Am simțit că și El-Zorab trăia aceeași bucurie a echilibrului. Când l-am sărutat pe coamă, mi s-a părut că tresare ca un prieten drag. E nemaipomenit să înțelegi că în lume există și altceva decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
luat-o razna prin lume, am înțeles că mi-am găsit echilibrul. Un cal oferit de un ins care mă hărțuiește mi-a adus acest dar. Mi-am așezat capul pe coama lui El-Zorab și m-am lăsat purtată, printre stihii, după voia sa. Am simțit că și El-Zorab trăia aceeași bucurie a echilibrului. Când l-am sărutat pe coamă, mi s-a părut că tresare ca un prieten drag. E nemaipomenit să înțelegi că în lume există și altceva decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
automatism fizic, vidat de orice semnificație superioară. Înainte de a-l face, puteam să jur că, la capătul lui, mâncarea va aluneca mai lesne. Cât de mult aveam să mă înșel... De-abia apuc să duc paiul la buze, că, din stihiile înaltului, se prăvălește un uliu, care îmi smulge hamburgerul cu ciocul și se îndepărtează iute. Merindele anexe îmi cad din mână, iar timpul, ieșit odinioară din matcă pentru un înnegurat prinț danez, se suspendă. Îmi trece prin minte că pasărea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de identități inventate degeaba și o înscenare de idei declamate în pustiu. Cuplată însă la spiritul epocii și la evenimentele vieții sale, opera danezului capătă o înfățișare tragică: lupta unui filozof căutînd căi de mîntuire religioasă. În fond, Kierkegaard întruchipează stihia paradoxală a filozofului care, sastisit de demonstrații abstracte, începe deodată să se roage lui Dumnezeu, lepădîndu-se de mofturi estetice și de rigori etice. Iar ceea ce impresionează astăzi nu e atît sinceritatea observațiilor privitoare la etica iubirii - a căror cutezanță trebuie
Un răstignit pe crucea căinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7865_a_9190]
-
obișnuințe? Rezumînd cartea lui Gabriel Petric, tragicul are o împătrită semnificație: 1) este o dimensiune a vieții omenești (piatra, planta sau animalul nu sunt ființe tragice); 2) este o relație între două forțe total inegale: omul e pus în fața unei stihii mult mai puternice decît el (un zeu, o putere oarbă, un destin care se desfășoară peste capul lui); 3) omul se revoltă împotriva stihiei opresive știind de la început că nu are șanse de izbîndă 4) revolta lui e conștientă, asumată
Tragic sau creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7379_a_8704]
-
ființe tragice); 2) este o relație între două forțe total inegale: omul e pus în fața unei stihii mult mai puternice decît el (un zeu, o putere oarbă, un destin care se desfășoară peste capul lui); 3) omul se revoltă împotriva stihiei opresive știind de la început că nu are șanse de izbîndă 4) revolta lui e conștientă, asumată integral, fără ca vreo portiță de scăpare să-i apară în fața ochilor. Așadar, adevăratele situații tragice sunt fără de ieșire. Nu situațiile-limită din care scapi ca
Tragic sau creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7379_a_8704]
-
orice cale de transfigurare a durerii este lipsită de tragism, cum la fel orice minune e prin excelență o întîmplare netragică. Mai mult, categoriile fundamentale ale ierahiei creștine - sfîntul și martirul - nu au nimic tragic în ele. Sfîntul plutește dincolo de stihii constrîngătoare, iar martirul, deși tragic pe durata chinului suferit, are privilegiul aceleiași perspective mîngîietoare: mîntuirea precedată de jertfă. Singurul tip uman care pare să se apropie de tragismul clasic este eroul, cu condiția ca lupta lui să nu aibă perspectiva
Tragic sau creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7379_a_8704]
-
putut atîtea spirite rafinate să-și consacre timpul unor himere conceptuale precum "cer sensibil" și "cer inteligibil", "intelect pasiv" și "intelect activ"? Răspunsul ar fi: la fel cum astăzi cheltuim tot atîta timp pentru a ne închina sufletul exact acelorași stihii, atîta doar că le dăm alte nume: nu le mai spunem intelect unic sau cer inteligibil, ci Sfîntul Duh sau energii necreate. Mai mult, medievalii par să fi fost mult mai consecvenți decît noi, sau cel puțini mai logici, căci
Cerul filozofiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7401_a_8726]
-
socotind că "e poate mai mult decît o simplă eroare economică și socială", chiar "un viciu de-al omului, comparabil cu dependența de heroină sau de morfină". În consecință, niște tentacule artificiale, întinse spre un spațiu al nimănui, bîntuit de stihiile verbului. O "tehnologie" a producției literare care l-ar degreva pe autor de o implicare în materia trăirii, o experiență radicală a spiritului ce-și tatonează limitele. După cum dadaismul, suprarealismul, lettrismul au ilustrat o avangardă în stare de praxis, înghițirea
Opinii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7406_a_8731]
-
a ființei numai cu istoria, ci și cu una concretă, vitală, la intersecția unicității persoanei, avînd o durată limitată, cu mediul dispunînd de o durată mai largă, a colectivității. Depozitar prin excelență al trecutului, biblioteca nu ne poate ocroti împotriva stihiei actuale antispirituale, a barbariei ce renaște acum, ce poate renaște în orice segment temporal: „Crezi tu că somnul omului de nimic / va zămisli rațiunea și ultimii monștri vor face eforturi vizibile / să-și imagineze umanul? Poți fi tu chiar atît
Impactul cu istoria by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6756_a_8081]
-
-ți pot răspunde, draga mea Iolanda, decît că mult mai compatibil cu proviziile (de apă sau, din contră, de lemne) ar fi Iadul". Grăitoare ni se înfățișează împrejurarea că Șerban Foarță se arată stînjenit față de imaginea Indiei, colosală, bîntuită de stihii nedomolite, halucinantă, aproape, pentru d-sa, de coșmar: „O găsesc ganz andere, Iolanda. Totul pare, acolo, hiperbolă și hybris, «dezordine» și nemăsură, începînd cu vertijul numerelor mari și sfîrșind cu zeitățile hecatonchire sau care se repetă, în amfilade, pînă la
Regulă și de-reglare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6779_a_8104]
-
care le are față de influența cîmpurilor în care a avut ghinionul să nimerească. Paradoxul lui Bourdieu este că, vrînd să fie impersonal în ceea ce spune despre sine însuși, ajunge să-și piardă identitatea. De aceea, autoanaliza din carte seamănă cu stihia evanescentă a unui portret robot: tiparul convențional pe care un sociolog, săpîndu-și efigia teoretică în piatra posterității, o așază în locul unei ființe vii, din carne și oase.
O efigie impersonală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7422_a_8747]
-
care s-au intersectat întîmplător. Axinte Frunză, un profesor de latină absorbit de lumea pe care o propovăduia unor discipoli mult prea puțin solemni, are parte de un asemenea epilog, care e, din nou, și al vremii noastre: "Astăzi, când stihiile vestesc nebunie și când mai nu e muritor să nu adoarmă cu rândul la o nenorocire, pentru a se deștepta în fața alteia, dispariția unui om de 75 de ani trece nebăgată în samă, iar durerea celor ce l-au iubit
Deconturi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7964_a_9289]
-
a fost: "Ai văzut ce bibliotecă are?" Nu, nu văzusem, și cum multă vreme nu am avut prilejul s-o aflu, stăruința cu care alții îmi vorbeau despre ea m-a făcut să-i atribui o importanță nefirească, asemenei unei stihii ale cărei contururi, sporite de o imaginație curioasă, amenințau să uzurpe identitatea scriitorului. Căci, printr-un fenomen de ilicită substituție simbolică, ajunsesem să mi-o închipui nu doar ca pe ipostaza obiectivată a spiritului său, grație acelei elementare selecții care
În mijlocul cărților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7967_a_9292]
-
Cuvintele-cheie ale cărții, totuna cu obsesiile poetului, sunt Dumnezeu, piatră, fulger, ochi, cenușă, lut, oglinzi, strigăt, șiragul sau succesiunea de litere generatoare de text. Ca de pildă cel al sfârșitului, al întoarcerii omului în pulbere și apă, terifiant tablou al stihiilor ce somatizează carnea caducă:"O bulboană mi-e gura prin care /îmi curge mâlul creierului până rămâne/o albie goală/ pe fundul ei ochii ca niște pești scoși /din apă se îneacă privindu-Te". Cărțile poeților, în râvna lor de
Arhiva de fulgere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7979_a_9304]
-
ceață/ sunt chiar eu acum cea care-ți vorbesc din rărunchi/ cea vie adevărată pricepi nătărăule/ nu voi renunța niciodată la vedenii colaje nici la delirium tremens/ de la care am căpătat tărie până la os/ nu voi renunța la fibrele lunatice stihii opiomanii lactee/ la vaporii mistici apocalipsele hrănitoare/ nici la autostopul meu de merlină cu efect de seră blasfematoare/ nici la vagabondajul himeric/ la iluminările oranj bulimia hocus-pocus/ frenezia de videoclip cu heroină". Vârful volumului, totuși, abia urmează; și e de
Submarinul poetic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7805_a_9130]