1,700 matches
-
una dintre cele mai durabile tehnici ale picturii. Stiluri și vremuri Dacă există vreun domeniu în care România prinde din urmă cu pași uriași modelele Europei, designul de interior ar fi acela, iar Timișoara este, prin tradiție, un lider al stilisticii de interior. La acest statut contribuie decisiv existența unei foarte solide Facultăți de Arte Plastice la Universitatea de Vest, a celei de Arhitectură în cadrul Politehnicii, care de anul viitor lansează o secție nouă de Design interior, precum și a unei Facultăți
Agenda2004-46-04-c () [Corola-journal/Journalistic/283039_a_284368]
-
estetică literară, stilistică, literatură comparată, istoria culturii, axiologie, morfologia culturii, istoria artei - „Poezia lui Eminescu“ (1930), „Idealul clasic al omului“ (1934), „Estetica“ (1934-1936), „Arta prozatorilor români“ (1941), „Probleme de stil și artă literară“ (1955), „Problemele metaforei și alte studii de stilistică“ (1957), „Arghezi, poet al omului“ (1964) ș.a. A editat operele lui Al. Macedonski, Al. I. Odobescu ș.a. A fost membru al Academiei Române. calendar multiconfesional BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ 16 mai - Duminica a 6-a după Paști (a Orbului). Cuv. Teodor cel
Agenda2004-20-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282432_a_283761]
-
popularele și educativele emisiuni culturale muzicale sârbești și ungurești. Deși în anii 1970 și 1980, muzica era extrem de greu de procurat, în acele vremuri la posturile de radio străine existau emisiuni specializate în care se disecau albume, se vorbea despre stilistică și se făceau chiar și analize de text ale melodiilor. Din 5-6 caiete mici s-au născut mai apoi altele, care au fost un model care a stat la baza acestor cărți. „Era pur și simplu o informație pe care
Agenda2004-39-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282909_a_284238]
-
Eminescu" etc.), dar este departe de a ajunge să insoliteze însuși limbajul ori exprimarea comună sau să pună la încercare și să incite, prin hazard asociativ, puterile de interpretare ale cititorului. Deseori poemele mizează pe o singură și subțirica figură stilistica într-atît de solicitată sau neinspirat explicată, că devine vlăguita de orice expresivitate. Orice posibilă surprindere a cititorului, orice strălucire se îneacă în balastul unei retorici care jonglează insistent și fără discernămînt cu conceptele mari (și cumplit de uzate): "De i-
Nici o provocare by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17693_a_19018]
-
ajută însă întotdeauna să înțelegem mai bine evoluțiile trecute ale limbii și motivațiile vorbitorilor care produc schimbările. În cazul dat, mi se pare că autorii textelor recurg la elipsa din motive complexe: din tendința spre economie, din dorința de variație stilistica - dar și pentru a crea o complicitate cu cititorul, în baza cunoștințelor și a intereselor comune.
Anticipatele, compensatele by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17715_a_19040]
-
Cu un taler și doi groși.../ și de gât cu blondă Milly,/ C-ochi albaștri, buze roși." Este vorba de o stare de grație, de o fericită "ușurătate a ființei" , datorită cărora cuvintele vin parcă de la sine și orice îndrăzneala stilistica are farmec: "Ultima fecioara din bloc/ a trecut prin mine că prin foc/ fără s-o ardă nimic/ fără s-o doară/ decât alunița de la subțioara." (Anestezie) "Anul ăsta, vă spun, au înnebunit cartofii/ sar în pământ parcă-s dropii
Poet român, afirmat la sfârsitul secolului XX by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17691_a_19016]
-
proza, în critică literară. Recentă sa carte consacrată Postmodernismului românesc, la origine teza de doctorat, vine să confirme capacitatea de sinteză teoretică a autorului și să facă mai bine cunoscute opțiunile sale în cîmpul literelor contemporane. Analiza critică, ideologică și stilistica, evocare pasionată, disputa polemică, profesiune de credință - masivul volum se constituie, la rîndul lui într-un fel de operă totală sau totalizatoare: ceea ce e în afara mentalității postmoderne, dar cine poate fi pînă la capăt postmodern - și în funcție de care criterii? Deși
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
țin unii la ceilalți, sînt devotați unor cauze nobile, dispuși să facă sacrificii, tenace și cu credința în Dumnezeu. O imagine profund idilica, dar de un idilism nu numai nesupărător, ci chiar înduioșător de-a dreptul, căci el reprezintă amprenta stilistica, dar și de gîndire, a unei ființe extrem de calde, demne, si curajoasă într-un fel care nu exclude timiditate, încrezătoare la limita credulității, în bine și în oameni, cu un optimism aproape naiv, și totodată o forță interioară remarcabilă. Cuvîntul
O printesă adevărată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17754_a_19079]
-
deci. Dar nu publicistica oricui. Autorul este un scriitor rafinat, un stilist, aflat la o vârstă la care stilul a devenit, cu adevarat, omul. Nu vom întâlni, pe tot parcursul celor 340 de pagini ale cărții, nici un moment de fanfaronada stilistica. Costache Olăreanu rămâne firesc fără să renunțe la un anumit fast lingvistic. Scrisul sau are unduirea unui pește exotic în acvariu. Acest firesc al unui om cultivat nu ne surprinde însă foarte mult. Ne-au obișnuit cu el și Petru
UN SCRIITOR DE VITĂ VECHE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17778_a_19103]
-
îți stîrnește o curiozitate inevitabilă pentru variantele mai puțin cunoscute ale mîțului, căci autorul descoperă, în ele, o serie de aspecte extrem de interesante. Un intreg capitol al cărții este dedicat evoluțiilor generice ale mîțului, consecințelor determinate de variațiunile de formulă stilistica (de tipul narativ/dramatic/liric) sau chiar artistic (mitul valorificat în muzică sau în teatru). Este capitolul cel mai tehnic, cel mai sec-informativ, după părerea mea. Un lucru mi-a atras atenția: efectul de cotitură în interpretarea și înțelegerea mîțului
Don Juan longevivul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17790_a_19115]
-
face posibil un cuplu de îndrăgostiți, care altminteri nu ar fi avut șanse să existe. Românul acesta al lui Márquez apare în traducerea Tudorei Șandru Mehedinți, ca de obicei impecabila. S-ar putea presupune că, fiind mai direct că formulă stilistica, textul e și mai usor de tradus. Nu cred. Dimpotrivă, simplitatea poate fi lesne ratată și trivializata. De aceea cred că sarcina traducătoarei nu a fost deloc ușoară. Gabriel García Márquez, Cronică unei morți anunțate, traducere de Tudora Șandru Mehedinți
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
episod în care literatura și imaginea, grafia desenului și cea a textului, potențialul narativ al plasticii și expresivitatea vizuală a cuvîntului își redescoperă, cu o bucurie aproape senzuala, rădăcinile și aspirațiile comune, sînt doi artiști inconfundabili prin substanță și prin stilistica lor: Ștefan Agopian și Sorin Ilfoveanu. Sălile de la etaj ale Muzeului Literaturii decupează acum, printr-o expoziție care se numeste semnificativ Maculata concepție, nu atît portretele a doi artiști, oricum definiți riguros prin propria lor istorie, cît configurația unui spațiu
Carnaval biblic si mistică levantină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17817_a_19142]
-
nu ajunge pentru a stîrpi nemărginitele tentații ale cărnii. În orice caz, Ilfoveanu este visul unui Agopian măcinat de îndoieli și îngreunat de păcate, în timp ce Agopian este tentația obscură, tînjirea surda din singurătate a unui Ilfoveanu pocăit, în a cărui stilistica se manifestă întregul extaz al celui împietrit în rugăciune și o doză subtilă de ipocrizie culturală. Și poate că nu întîmplător Sorin Ilfoveanu expune tocmai acum, pentru prima oară, desene dintr-un ciclu extrem de purificat că limbaj, aproape de viziunea eterica
Carnaval biblic si mistică levantină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17817_a_19142]
-
concepție, tocmai prin această întîlnire. Restul este doar fundal. Cum fundal este, din păcate, sculptură lui Adrian Ilfoveanu care nu intră nici în discursul și nici în metafizica expoziției. Formele sale expansive, de un expresionism ludic și încă nesigure că stilistica, sînt asociate mimetic unei epici expoziționale fără fisură și fără spații goale. El este al treilea acolo unde nu au loc decît doi și chiar efortul de acomodare cu atmosfera, prin împrumutarea unor nume din Manualul întîmplărilor, este semnul unui
Carnaval biblic si mistică levantină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17817_a_19142]
-
lexicale au fost studiate, în anii '30-'40, de J. Byck (într-un articol clasic, în care se stabilea diferența dintre caracterul subiectiv său obiectiv al procedeului) și mai ales de Iorgu Iordan, care dedică fenomenului un intreg capitol al Stilisticii sale din 1944. Examinînd listele bogate de exemple furnizate de cei doi lingviști, se observă că nu sînt multe formațiile expresive anterioare care să intre în modelul construcției cu prepoziția de: un aparent similar bine de bine a fost deja
Un superlativ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17815_a_19140]
-
Cuminecătorul. Ascuțimea și arta ingeniozității, una dintre lucrările din prima parte a vieții lui Gracian, publicată la Madrid în 1642, e greu de clasificat, pentru că ar putea figură la fel de bine alături de manuale de retorica, de tratate de critică literară, de stilistica, ori ar putea trece drept opera filozofica, sau doar antologie de texte literare din epoca. De fapt, este o carte despre imaginație, prin care autorul înțelege acea facultate umană care ne inspiră cuvinte și propoziții, făcînd din fiecare din noi
Gratia de altădată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17820_a_19145]
-
printr-un număr mai restrîns de lucrări, precizează acum pe un spațiu mai larg, însă cu lucrări din aceeași perioadă. De fapt, prin cele două expoziții, artistul definește o vîrstă unică a picturii sale și demonstrează o viziune și o stilistica perfect unitare, chiar dacă între momentele demonstrației s-a interpus un interval de patru ani. Modern fără a părăsi convenția tabloului, diversificat fără a trădă continuitatea unor motive, riguros în construcția imaginii fără a neglijă forță de seducție a culorii, exact
George Tzipoia sau nostalgia spiritului clasic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17848_a_19173]
-
efemere: "Practicamente, nu există să existe poem de Eminescu, suprasolicitat, ce să nu-și posedeze clonările" ("Viața românească", 9-10, 1998, 97); "e un artist mondialmente cunoscut" ("22", 8, 1999, supliment literar, VIII). Se mai poate, cred, observă încă o nuanță stilistica în uzul actual al acestei categorii de adverbe: ca elemente culte, livrești, ele se asociază adesea tonului ironic; eminamente, dar parcă și fatalmente, trimit la lumea lui Caragiale (ultimul, poate, prin toposul fatalității, pe jumătate serios, pe jumătate minimalizat parodic
Realmente, fatalmente by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17846_a_19171]
-
de stat" și că încă de pe atunci devenise evidență verva satirica a scriitorului. Ținând pasul cu epoca, romancierul imită acum, la fel de caustic, stilul scrisorilor de amenințare și al articolelor calomnioase din presa de scandal. Textele sunt adevărate demonstrații de virtuozitate stilistica și ar merita, în alt context, o analiză aparte. În această scurtă prezentare însă trebuie relevata funcția lor în economia întregului român. Practic este vorba de o a doua versiune, falsificată, grotesca a vieții lui Matei Popa. Gabriela Adamesteanu i-
REVENIRE SPECTACULOASă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17842_a_19167]
-
găsește și fără mobil"- EZ 2054, 1999, 2) și celular ("și-a condus echipa din tribună prin intermediul unui celular" - C 193, 1996, 7; "Elenă Cârstea este alergică la celulare" - EZ 2054, 1999, 2). Deocamdată, concurența denumirilor e perfectă; pentru variație stilistica, în același articol (de exemplu, cel din care am citat mai sus, din "Evenimentul zilei") sînt folosite aproape toate posibilitățile. În principiu, mobil prezintă totuși unele riscuri de ambiguitate, substantivul existînd deja dinainte, cu alte sensuri. Care va fi însă
"Mobil" Si "celular" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17877_a_19202]
-
de a clarifica ceea ce nu este încă suficient de clar, neexistând până acum în literatura de specialitate un punct de vedere unitar. Ni se propune, în primul rând, o sistematizare delimitând două accepții ale termenului 1. perioadă istorică; 2. constantă stilistica de-alungul istoriei muzicii. În primul caz este vorba despre perioada de trecere dintre Renașterea culminanta și Baroc; deși își intitulează chiar un capitol "Secolul manierist, Cinquecento" autoarea nu este convinsă de valabilitatea acestui perimetru temporal. După ce parcurge argumentele pro și
Ceea ce nu este evident by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17898_a_19223]
-
mai limpede a materiei, foarte bogate, și dintr-o mai precisă opțiune a autoarei care pare să nu fie de acord cu sine atunci când își asumă demonstrarea tezei conținute în chiar titlul secțiunii. În a doua ipostază, cea de constantă stilistica, Valentina Sandu-Dediu definește procedeele manieriste și universul spiritual în care se înscriu; le va urmări de-a lungul unor opere foarte diverse, relevând constantă artei combinatorii aplicate sunetelor (melograme, jocuri numerice, citatele muzicale, efectele descriptive, ironia romantică etc.). De la Josquin
Ceea ce nu este evident by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17898_a_19223]
-
a suferinței și a implacabilului. Filozofia lui Roth, aflată la temelia personajelor sale, este cea a unui cinic discret care se luptă cu sine să devină încrezător. O filozofie a șovăielii și răzgîndirii, a indeciziei și amînării, deghizată permanent în stilistica fermă a tonului narativ, care istorisește calm și netulburat evenimente din mărunta existență a unei familii de evrei ruși. Cartea este tradusă foarte bine de Gheorghe Nicolaescu, dar postfața semnată tot de traducător este simplistă și nu face deloc dreptate
Religia suferinței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17202_a_18527]
-
încearcă să îl elaboreze, cred eu, Sokal și Bricmont. Un profil paradoxal, evident, și tocmai de aceea greu de susținut convingător. Celor doi le lipsește finețea retorică necesară pentru a se păstra la limita periculoasă dintre sobrietate analitică și o stilistică a ironiei. Singura alinare pe care antipostmoderniști ca mine o pot afla citind cartea stă în generalitățile pe care le expune. Chestiuni de genul diagnosticului sumar dar percutant dat postmodernismului, ca orientare culturală fascinată de obscuritate verbală, un relativism epistemic
Un pacifism suspect by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17220_a_18545]
-
Marin Constantin și a operei desăvârșite de el, Corul Madrigal. Ea s-a născut din visul muziciaznului pe un teren virgin ca unicat în cultura românească - tradiția corală, autohtonă fiind întemeiată pe formula ansamblului mare, experiența camerală cu repertoriul și stilistica proprie, fiindu-i străină. A creat astfel un model. Iar ansamblul a atins o individualitate sonoră care a tras cele mai exaltate aprecieri din partea unor oameni străluciți: "Ascultând Madrigalul, am sentimentul perfecțiunii" spunea Stokowski, iar André Jolivet afirma că s-
Sărbătoriri by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17218_a_18543]