465 matches
-
important de subliniat această observație, dacă avem în vedere modalitățile de expresie ale sarcasmului arghezian, pentru că palierul este cât se poate de generos. Invectiva "căcănar universitar", "industriaș de fecale", "căcăcioșii de otrăvuri", înjurătura neaoșă, batjocura apar ca modalități predilecte de stilizare a obscenității în pamflet. Un model de text polemic, antologic pentru violența limbajului, este "Pârțotina boșoroagă", semnat cu pseudonimul Danfil Fleicaru, pe care, de data aceasta îl vom re-invoca pentru a-i evidenția dimensiunea comică. Aici, ilaritatea dublează violența, mai
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
fi reluate de Eugenia Cioculescu, soția sa, care continuă de la Albertine și finalizează transpunerea în românește a romanului lui Proust. Dat fiind că o parte din traducerea făcută de C. s-a pierdut, Eugenia Cioculescu a făcut o transpunere brută, stilizarea fiind realizată de Barbu Cioculescu. Versiunea românească este rezultatul unei laborioase căutări a celor mai fericite echivalențe, care să respecte cu naturalețe faimoasele perioade proustiene. Eruditul traducător „a făcut să răsune limba noastră într-o bogată și fastuoasă orchestrație”, păstrând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286256_a_287585]
-
ale unei povești populare urme ale Scufiței roșii când leprosul se dezbracă. El a recurs, într-adevăr la procedeele narative ale poveștii populare, cu istorisirea celor două povestiri fabuloase de vânătoare, nararea vitejiilor eroului războinic, repetiția predicțiilor, rolul cifrei trei, stilizarea a numeroase elemente, arhaismele, ritmul rapid al povestirii. Scriind Sfântul Iulian, Flaubert a recitit Povestirile lui Voltaire dar și pe Sade pentru a găsi culorile acestei cruzimi particulare proprii anumitor povești. Lucrul scriitorului cu sursele sale dezvăluie tipul special de
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și răspunsuri (O suită de interviuri, selecție datată 2001 și intitulată Cine sunt eu? edifică multiplu). În postură de poetă a condiției umane în integralitate, o Ana Blandiana cogitativă se abandonează relativismului universal; lirismul cedează pasul lucidității. Ia naștere o stilizare aforistică, uneori frizând paradoxul: Nici un răspuns nu se naște / Decât când nimeni nu mai are nevoie de el (Contratimp). Ne naștem, Doamne, atât de tineri, încât / Din miile de vieți posibile / Nu ni se poate pretinde / Să știm alege doar
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
arcuite, pornește banda verticală, care reprezintă gâtul și capul, din bandă roșie, evazată la partea superioară, unde se termină printr-o accentuare a culorii. Și în acest caz, capul se termină în linie aproape orizontală, foarte puțin arcuită spre exterior. Stilizarea este la fel de accentuată. Brațele divinității pornesc din unirea unghiurilor laterale ale rombului cu unghiul inferior, oblice la exterior și arcuite în semicerc la interior. De la nivelul „cotului” mâinii stângi, antebrațul devine vertical, cu o foarte slabă subțiere la mijloc; ruptura
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
o implică toccata se echilibrează cu naturalețea ecourilor celor mai populare cântece aparținând folclorului francez pentru copii Dodo, l’enfant do (măsurile 1 - 6) și Nous n’irons plus au bois (măsurile 75 - 82), a căror linii melodice își află stilizarea într-un perpetuum mobile plin de efervescență. O amplă secțiune introductivă (A - măsurile 1 - 74), cu explorarea exclusivă a primului material tematic (măsurile 1 - 6), statornicește inițial culoarea sumbră de mi minor cu tendință spre modalul eolian, datorită mobilității pregnante
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
luciul apei, multiple instantanee ale aceluiași peisaj redat din perspectiva unor diferite momente ale zilei. Datorită dimensiunii superioare în sensul abstractizării, Images marchează începutul unei noi etape în evoluția componistică a lui Claude Debussy, variațiunea liberă accentuând semnificativ gradul de stilizare al reprezentării sonore. Sonoritățile extrem de reduse ale Reflexelor în apă testează capacitățile auditive ale ascultătorului până la limita unor „impresii” de rezonanță, făcându-l martor al unui fenomen de dezintegrare a sunetului, unui real proces de descompunere lentă, care uneori pare
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
de vedere dinamic și ritmic va asigura transparența și fluența evoluției de discurs. Aspectul structural al materialului tematic principal confirmă predilecția lui Debussy pentru acel tip de scriitură compozițională, în care construcția discursului se bazează pe o intensă explorare motivică. Stilizarea expresiei derivă din simplitatea configurației melodice, redusă de cele mai multe ori la spațiul unui ambitus restrâns (în acest caz, de cvintă perfectă), iar personalizarea „firului narativ” se operează prin plasarea sa într-un registru distinct al claviaturii, cu prioritate, în planul
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
candidă și senină a adolescenței, iar furia apelor răscolite își găsește „mântuirea” în simplitatea inocentă a acestor pagini. Imaginea purității o recunoaștem în delicatețea suavă a liniilor melodice sinuoase ce te cufundă într-o efuziune a Sincerității. Gradul ridicat de stilizare ce îl implică natura arabescului, cu acel influx melodic perpetuu, conduce la un fenomen de estompare a pregnanței tematice, de omogenizare a discursului. Acest aspect va genera la rândul său o structură formală liberă, ale cărei secțiuni (A1 - măsurile 1
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Într-adevăr, imaginea nu pornește de la un decalc al aparențelor (artele primitive cultivă abstracția ritmică); ajunge aici pe nesimțite și, dincolo de un anumit punct de coincidență, redarea iluzionistă precede epuizarea realistă, apoi căutarea unui nou început prin întoarcerea la o stilizare puternică. Totul se petrece ca și cum ciclul paleolitic s-ar "repeta", mai strălucitor și mai scurt, în ciclul greco-latin, pe care-l reia ciclul creștin, apoi cel al artei moderne. Cronologia nu indică așadar maturitatea unei arte. O figură magdaleniană din
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
o "formă simbolică" printre o sută altele posibile, o metodă și un cod subiectiv, ilegitime științific și pertinente cultural, relative la o stare de civilizație. Totul pare să-i dea dreptate lui Panofsky și școlii lui: e vorba de o stilizare, nu de o imitație. În teatrul lumii (scenografia are rolul ei în invenție), omul îi fură primul loc lui Dumnezeu. Simetric punctului de joncțiune a liniilor de fugă pe spațiul plan al tabloului, iată-l actor principal și regizor al
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
icoana bizantină, consacrată în creștinism de însăși posibilitatea figurării vizuale a persoanei divino-umane a lui Iisus Hrisos. În același timp însă, la polul opus, întâlnim utilizarea tot mai frecventă a carnalului și a volumetriei excesive în locul modelului uman idealizat, specific stilizării bizantine, manieră devenită o adevărată practică în rândul reprezentărilor artistice religioase ale ultimelor decenii. Dincolo de aceste influențe exterioare, care se răsfrâng asupra artei sacre actuale, ne punem de asemenea problema, în ce măsură alte fenomene și practici contemporane precum kitsch-ul, reproducerile
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
dogmă, cult și disciplină totalitară cu o finalitate supraterestră, din caracterul acesta al ei decurge puterea ordonatoare și restrictivă asupra formelor și conținutului culturii. Dogma se răsfrânge în cultul care o sensibilizează și faptul acesta are repercusiuni de selectare și stilizare asupra formelor culturii. Cultura egipteană se înfățișează ca un fenomen unitar și organic în care artele, literatura, științele și gândirea, până și semnele alfabetice, se contopesc într-un stil aparte, atât de caracteristic și de distinct încât numai dominația credințelor
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
dădea pildă arhitecților. Sculptura e într adevăr mai legată de anumite forme din natură. Obiectul ei e trupul omenesc și cel animalic. Și totuși modelajul sculptural nu e o reproducere sau o copie a formelor naturii. Sculptura egipteană e o stilizare hieratică a formelor naturii, adică o puternică modificare a lor. Sculptura greacă e o idealizare sau o tipizare a detaliilor particulare din natura individuală, cu toată teoria imitației. Dar atât sculptura egipteană cât și cea greacă depășesc adesea modelele naturii
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
animal, ca zeii Egiptului, sau figuri de animale cu cap de om, cum sunt Centaurii Eladei. La fel procedează sculptura gotică, imaginând pentru împodobirea catedralelor gădini apocaliptice. Nici în sculptura modernă nu domină ideea de imitație a naturii, ci de stilizare a ei. Auguste Rodin, după modelul gotic, a imaginat o serie de himere, destinate pentru o plănuită Poartă a Infernului, inspirată de lectura lui Dante, iar opera lui cealaltă e modelată în tehnica impresionistă. Bourdelle și-a stilizat statuile în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în tehnica impresionistă. Bourdelle și-a stilizat statuile în maniera egipteană, iar Ivan Meslrovici le arhaizează într-un fel de gotic adaptat eposului iugoslav. Cu alte cuvinte, însăși arta cea mai aservită, prin caracterul ei, e cu termenul consacrat o stilizare. Pictura la rândul ei când vrea să fie naturalistă, adică să copieze credincios contururile naturii, cade în particularul documentar, lipsit de o semnificație mai înaltă și se întâlnește cu concurența fotografiei colorate sau a filmului cinematografic. Afară de aceasta, chiar dacă s-
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a devenit focarul sub puterea căruia elementele eterogene contopindu-se au dat unitatea fără pereche a stilului bizantin. Semnul distinctiv al acestei arte este că ea nu reproduce niciodată natura, n-o imită. Adânca ei semnificație trebuie căutată, dimpotrivă, în stilizarea naturii. Motivele de plante întrebuințate în decorație sunt stilizate, chipurile de animale ce intră în compoziții sunt stilizate, peisajul însuși, în mijlocul căruia se petrece un eveniment pictat, e stilizat, figurile omenești nu sunt niciodată portrete, ci stilizări maxime. Care e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
căutată, dimpotrivă, în stilizarea naturii. Motivele de plante întrebuințate în decorație sunt stilizate, chipurile de animale ce intră în compoziții sunt stilizate, peisajul însuși, în mijlocul căruia se petrece un eveniment pictat, e stilizat, figurile omenești nu sunt niciodată portrete, ci stilizări maxime. Care e secretul acestei stilizări decât idealul transcendent al sfințeniei, al spiritualității așa cum o reprezintă dogma soteriologică? Centrul de gravitate al acestei arte nu e niciodată natura văzută; el trebuie căutat totdeauna dincolo de această lume, în viziunea mistică a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de plante întrebuințate în decorație sunt stilizate, chipurile de animale ce intră în compoziții sunt stilizate, peisajul însuși, în mijlocul căruia se petrece un eveniment pictat, e stilizat, figurile omenești nu sunt niciodată portrete, ci stilizări maxime. Care e secretul acestei stilizări decât idealul transcendent al sfințeniei, al spiritualității așa cum o reprezintă dogma soteriologică? Centrul de gravitate al acestei arte nu e niciodată natura văzută; el trebuie căutat totdeauna dincolo de această lume, în viziunea mistică a Ierusalimului ceresc. Arta bizantină nu reprezintă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ca și uleiurile, în încercările sale de transfigurare a naturii. Un posibil interpret va insista, peste ani, asupra notei romantice a peisajului particular, reprezentat de Ionel Spânu... În primul rând surprinde armonia gamelor de culoare și în al doilea rând stilizarea obiectului, în nuanțe delicate. Se poate vorbi de o poezie a locului, unde materia concretă poartă marca unui timp capricios sau, sau, dimpotrivă, o dulce desfătare, ușor melancolică, întreține atmosfera. Acuarela sa, oscilând între pata de culoare și peniță, lasă
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
contemporane ?i mijloacele tehnice al societ??îi industriale. De altfel, natura este sursa de inspiră?ie a nou-lui limbaj ornamental, foarte marcat de ml?dierea vegetal? ?i de exuberan?a floral?, dar ?i de ritmurile profunde ale elementelor primordiale. Aceast? stilizare a modelelor naturale este modulat?, �n parte, de expresia ornamental? gotic? ?i de artă japonez?, inspiratoare �n acela?i timp a pictorilor nabi?ți. Produc?ia arhitectural? a stilului Art noveau se �ntinde pe vreo 15 ani, �n timpul deceniilor
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
române moderne, că se discutau, reunite sub aceeași viziune ce ținea de organizarea internă a textului literar, două direcții ce păreau divergente: tradiționalismul gândirist și avangardismul. Lucrarea apărea atunci când tânăra generație de scriitori se îndrepta spre vizionar, mitic, originar, spre stilizarea expresiei, spre impunerea formelor eului liric, oferind astfel o tradiție unor direcții care începuseră deja să se contureze în literatura epocii. Succesul ei a fost imediat și constant: astăzi se vorbește în mod curent de expresionismul interbelic, mai ales în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
Andreescu, 2007, p. 56, pl. 3/3)(Planșa I/3). Se remarcă poziția ridicată a brațelor, atitudine specifică orantei. d. Varia Reprezentările antropomorfe tipice fazei a IV-a, ca și ceramica, reflectă transformările petrecute de-a lungul timpului, acuzând o stilizare evidentă, mai ales a capului, ce reușește, paradoxal, să proporționeze bustul (M. Nica, 1976, fig. 18/9). Această piesă descoperită la Fărcașu de Sus, este identică cu una descoperită la Oblučište, în Bulgaria, care aparține culturii Karanovo IV, aspectul Kaloianovec
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Livian Rădoescu () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_649]
-
basarabeancă, [...] aproape n-am ieșit din provincia noastră. Tatăl meu e un mare patriot rus, dar noi sîntem moldoveni“ (1, 93). Cele două transformări de nume trădează și atitudinea față de purtătorii numelor: „pe cînd numele ei a suferit o înaltă stilizare prin «Thita», numele lui conu Iorgu n-a fost acordat în același stil; nici Stephanovici cu «phita», nici măcar Gheorghe, ci, ca la mahalagiii din Rusia: Egor Stepanovici“ (1, 22). În convorbirile cu soțul său nu va folosi decît numele acestuia
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
De sidef și de-aur roșu sub al cerului azur, Zveltă insulă apare și sporește, minunată, Sărutată când de valuri, când de vânturi asaltată Printre-ocolul spumei albe, crini regali, jur-împrejur” Versuri ca cele de mai sus denotă remarcabile posibilități de stilizare a plasticului, folosindu-se, la sugestia parnasienilor, imaginea tridimensională. Limbajul său artistic împrumută din meșteșugul pictorilor și al sculptorilor secretul culorii și al reliefului. În lumea Rondelurilor, acordurile parnasiene găsesc formele cele mai senine și mai echilibrate. Anii maturității, în
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]