238 matches
-
de coadă!... De unde ai scornit tu asemenea minciuni gogonate?... Ce am eu cu Ilinca? Nu vezi că vorbești fără nici o noimă? Nu tu ziceai mereu că Vlad are ce are cu Ilinca? Acum o-ntorci? Ba n-o-ntorc deloc, stimabile, hai să fim serioși!... O fi avînd Vlad ce-o fi avînd cu Ilinca, și Bărzăunul închise dintr-un ochi în semn că el știa totul, dar eu cunosc faptul că... Ilinca are ce are cu... cu tine, țap împăiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
critică În care orice picătură de alcool poate duce la dezastre medicale. Așa că adoarme tresărind la diferite intervale de timp. Gicu Îi solicită lui Gore să coboare de pe scaun, nu de alta dar eu știam că ai rău de Înălțime, stimabile, așa că nu vreau să avem pe-aci echipaje de la smurd, apoi se urcă la rândul său pe obiectul rămas fără stăpân. Sanduleeeee, Sanduleeeee, iartă-mi bocetul incipient, dar te iubesc ca un nebun și te-am iubit și mai mult
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Supremul lor Star, ne omoară curierii, intermediarii. Micii auxiliari, înlocuitorii, că doar și eu... Un înlocuitor, domnule, o știi prea bine. O lume de înlocuitori, circul ăsta al nostru... O știe deja orice chiriaș al turtitei planete. O știe oricine, stimabile. Până și dumneata o știi, sunt sigur. Domnul profesor rămase în raza candelei sfioase, herr Matei, în obscuritate, încasa tăcut logoreea chiriașului Anton Vancea Voinov, zis Tolea. După o pauză de respirație, porni, în sfârșit, replica. — Venisem, de fapt, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tot, spectacol complet. Ba, eu merg și mai departe și zic: mă tem. Mă tem de adevăr... mă tem de trădare, ca de adevăr și viceversa. — Care adevăr? — Care l-am mirosit de mult și tot timpul... Nu înțeleg. — Ei, stimabile, ia să dăm noi mai bine cărțile pe față. — Dă-le, neică, să vedem. Ei? — Ei? — Care scrisoare, care becher? — Moftologul. Nifilistul. Becherul. Bibicul. Bâlbâitul. Era îndrăgostit lulea. Și simțea că o pierde. Venise ăla, misionarul, de a luat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de orice subiect, închipuie-ți! În seara cu pricina, tata primise scrisoarea și a înțeles primejdia. I-ai cunoscut pe ai mei. Scrisoarea de amenințare numai eu o știu. Numai eu și tata, înțelegi? Verosimil, nu? Recunoști că e verosimil, stimabile? Hai că recunoști. Dacă mă iubești, dacă ții la mine, coane burtică, recunoști. Să zicem că avea deasupra textului sau deasupra semnăturii o emblemă. Pe plic, tot o emblemă. Și ce-i cu asta, ce vrei, ce urmărești? Inventezi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de amenințare, să juri, nu altceva, să juri! Anonimă, parc-ar fi semnat-o toți. Zi-i mișel și pace! Așa e lumea, n-ai ce face, înțelegi, ’mneata, până unde poate merge mișelia omului. — Mizerabilul! Perseveră Marga. Nu râde, stimabile, nu râde. Eu merg și mai departe și zic: trădare să fie, dacă o cer interesele amorului, dar să n-o știm! Baremi, să n-o știm noi... vrei să vorbesc curat și deslușit? — Să nu ne iuțim, stimabile, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
râde, stimabile, nu râde. Eu merg și mai departe și zic: trădare să fie, dacă o cer interesele amorului, dar să n-o știm! Baremi, să n-o știm noi... vrei să vorbesc curat și deslușit? — Să nu ne iuțim, stimabile, se strâmbă, obosit, psihanalistul. — Cum să nu mă iuțesc, onorabile? Eu, care mi-am sacrificat cariera și am rămas între dumneavoastră?Am renunțat și la Muntele Măslinilor și la bordelurile din Buenos. Ca să rămân între dumneavoastră! Căci fără mine, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tot, tot. Distribuție completă, onorariu asigurat. Adevărul, adevărul! dar merg mai departe și zic: mă tem de adevăr și nici nu mai știu dacă îl vreau. — Care adevăr? — Care l-am mirosit de mult și tot timpul. — Nu înțeleg. Ei, stimabile, prea te faci chinez, dă-mi voie. Ia să dăm noi mai bine cărțile pe față. Dă-le, neică, să vedem. Ei? — Ei? — Care scrisoare? Care becher? — Moftologul! Nifilistul! Becherul, bibicul. Sucit, bâlbâit, ca orice îndrăgostit. Că era înamorat lulea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dezvăluirile-i diariste m-au făcut să simt gustul dezamăgirii. Să mă explic : nu faptul că era homosexual m-a indignat, ci indecența cu care-și rememora aventurile de gay, mîndrindu-se parcă, cu cuceririle-i deplorabile și bolile venerice deloc stimabile! Și la heterosexuali nu dă bine ...lauda de sine, d’apăi la pederaști! (acum doi-trei ani, o poetă celebră, de limbă română, a publicat un jurnal din care reieșea că a fost femeia fatală, iubită cu disperare de toți scriitorii
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
verbale, stâlcirea cuvintelor sau folosirea lor inadecvată, prin imitarea celor mai diverse stiluri. Între ele personajele se adresează cu formule diferite în funcție de relațiile pe care le stabilesc, de tipul pe care-l reprezintă, de pretenția lor: „ soro”, „domnule”, „bobocule”, „onorabile”, „stimabile”, „moftologule”. S-a observat că „dezintegrarea limbajului” reflectă „dezintegrarea intelectuală și morală” a orânduirii sociale. Raționamentele tautologice („o soțietate fără prințipuri, va să zică nu le are”, „familia e patria cea mică, precum patria e familia cea mare”, „când zicem 64 zicem
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
se petrece o infracțiune. Ceva nu se potrivea, totuși. Zoran se numărase printre cei care asistaseră la expozeul meu despre moartea lui Alexandru cel Mare. La o chestie de genul ăsta, nu convoci oameni de ordine, ospătari sau frizeri - persoane stimabile și utile, desigur, dar una-i una și alta-i alta. Iar dacă nu era un simplu și brav pretorian, de ce CV-ul lui nu se regăsea În computer? Vor mai fi lipsind cumva și altele? Exista o persoană care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
s-a oțărît un cititor. Hai, fugi cu ursu’ ! - mi a zîmbit cu gura plină de cuvinte tizul meu de peste gîrla Atlanticului, Călin Mihăilescu. Care Gargantua, monșer ? Ce-i porcăria asta, ce-i cu dulcegăriile astea nesărate ? Nu mă fierbe, stimabile ! - zic. Păi, ia stai jos și cugetă : ce-ți spun ție cuvintele astea românești atunci cînd se ridică de la masă și taie frunză la cîini prin mentalul nostru național ? și m-a tocat mărunt cu pilde bine asortate : Despre cel
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
taie frunză la cîini prin mentalul nostru național ? și m-a tocat mărunt cu pilde bine asortate : Despre cel ce-a făcut o gafă, greșeală sau ilegalitate se spune că „s-a prăjit” sau „s-a fript”. „Nu mă fierbe, stimabile”, strigă Trahanache atins de impaciență. „Hai, frige-o de-aici !”, ordonă o voce populară nedispusă să te lase să fierbi la foc mic. Cine, după ce se pîrpolește, îndrăznește să nu-i dea curs de îndată s-a ars și e
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
tot n-ar trebui să te ajute. Normal ar fi, normal este, să te ajuți singur. Normal ar fi, normal este, ca, fiecare, să se ajute singur. Dacă are cap, și-n cap, creer; și, dacă are voință șințelepciune. Mata, stimabile, n-ai avut și continui să nu ai nimic din tot ce i se cere unui om la asemenea etate. De aia recurgi la mâna întinsă! De aia, te-a dus gândul, și la eutanasiere. Căci, dacă, în adevăr, conducerea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
orchestrei, tavanul se clatină sub tam- tamul tobei, două ghitare schelălăie, să acopere saxofonul. Poetul își aranjează cravata, împinge la o parte scaunul, repede ocupat de-un mops mexican, elegant, răgușit, o frunte ridată, doi canini lungi de aur. — Tovarășe, stimabile, aș publica la dumneata un articol despre un romancier de mare eleganță stilistică. L-am cunoscut azi, iată-l, poate ați auzit... și arată spre folcloristul sau farmacistul de lângă mine, în care recunosc necu noscutul ascuns cândva sub pelerină și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
așa -, a continuat să primească vizite. Aici a interceptat mândria lui lovitura ! Continua să vină la el, crede-mă. Venise și după acest răspuns, aparent prea brutal. Inculpata s-a retras brusc, dar mai târziu !... Te privea prelung în ochi, stimabile, iar domnul Vornicu n-a spus, sunt convinsă, tot adevărul ! Jignit de faptul că nu răspunsul său a dus la asemenea consecințe, ci altă tentație. Se consideră nedreptățit când faptele urmează altei legi decât ale logicii sale. — Și-apoi, dacă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
spate, prea grăbit, emoționat... Erbivorul reapăruse, iată, într-un elegant frac violet și nu i se vedea chipul. Capul adânc împovărat, ascuns în reverele fracului care fulgeră, la fiecare mișcare a aripilor, luminând drumul. Fidel interlocutor, într-adevăr, de neînlocuit ! Stimabile, Eminența Voastră, Prea Fericirea Voastră, striga după distinsul asin. Așteaptă, așteptați-mă, am găsit ce să-ți spun ! Dar fantasma se restrânse iar, de negăsit. Autobuzul duhnește a benzină și sudoare. Carcasa groasă și încinsă, de hipopotam. Ziua fierbe și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
utile et dulci aici, la porțile Orientului”. Jean era însă om fin. dispunea de gesturi mărunte, de o mustață englezească parfumată și de un soi de entuziasm care mergea până la a pune clienților reviste culturale în cabină. - Căci pentru mine, stimabile, declara dragul de el, mens sana in corpore sano înseamnă mai întâi de toate trecerea de la homo sapiens la homo hygienicus. Trebuie să remarc că fatalitatea a fost totuși mai puternică decât caracterul lui Jean: emisiunea Toaleta duminicală luă ființă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de 40 cât unul de 200 ? Nu. Păi dacă plătiți pe ce nu se vede, d aia a inițiat Cel de Jos taxa pe întuneric. Plătiți și vă tai chitanța. Extraordinar! M-am luminat! Dumneata ești Dracul! Ești... Belzebut! Sigur, stimabile, că doar n-oi fi Traian Băsescu. Vă tai? Și dacă nu dăm și n-o tai, e vre-un bai? Este. Vă înzecește costul la neîntuneric ăl de Sus! S-o creadă mutul. Unde s-a văzut ca ăl
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
persoană pe care o declari nevastă, nu crează daune suplimentare vehicolului?! Poate că, exact în această clipă în care dumneata mă jignești, respectiva individă a spart voluntar parbrizul, luneta, farurile și ce mai are dânsa de spart. Dar... Ciocul mic, stimabile! Hă!...Ai mașina din ’88 ! Da. E veche. Rablă. Care-i tâmpitul care ți-a făcut asigurarea? Dumneata. Mda, dar tot rablă rămâne. E veche dar are kilometri puțini. Era ca copilul nostru. Mda. Și ce daune acuzi? Far dreapta
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
non stop, 24 din 24 de ore. Luați loc aici, pe fotoliul alesului care sunt eu ca primar. Așa... Stați lejer, comod... Da așează-te odată, că aici se filmează!! Uah! Mi-a intrat un ac în... Un ac?! Pardon, stimabile, dar acul ăsta e un cui în toată regula. Un cui de șapte. Iar cui crede că primarul doarme în fotoliu cu cuie, să-i fie rușine! Ia acest cui și arată l vecinilor... străzii...masmediei! Domnule primar, dar... Ia
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Adresează-te unei iepuroaice! PATRULA FANTASTICĂ Bună ziua. Sunt sergentul major Popescu Ubu din Brigada Rapidă, că de aia avem și biciclete de cursă. Poftim actele. Care acte? Cine v-a cerut acte? Noi nu suntem Comisie de împroprietărire, suntem Poliția, stimabile! Lucrăm pe fapte evidente și nu pe evidențe, cum spunea domnu maior Căpșună, aici de față prin citatul mai înainte citat. Întindeți mâna.Așaaaa. Vă felicit pentru comportamentul exemplar de care ați dat dovadă oprind regulamentar la al treilea foc
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
să mă retrag. M-a rugat Sfântul Petru să-l înlocuiesc pentru o jumătățică de secol la poartă. Sfântu?..Și podul ăla nu era pod, adică... Iar bătrânul căruia i-am dat 5 dolari nu-i...taxator de vamă? Nu, stimabile. Aici ești în Rai. Păi... Asta înseamnă că... Exact. Și scoate suta aia de dolari din pantof că am văzuto de acum o oră! CIRCUL Lume ! Lume ! Poftiți, intrați ! Pe-afară-i vopsit gardu’, înăuntru femeia cu gâtul de un metru și
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
semăna cu a celor care Înghit chinină, doctorașul a răspuns: ― Ammm... Înțelesss... Profesorul a plecat grăbit. Se simțea surescitat, ca niciodată. Cauza? Indolența sau mai degrabă obrăznicia afișate de acel doctoraș. Dar... „Să nu Întinzi coarda mai mult decât trebuie, stimabile!” - l-a avertizat profesorul În gând... În dimineața aceea, profesorul a făcut vizita bolnavilor după toate regulile artei! Când a ajuns la salonul doi, a ascultat prezentarea situației, făcută cu mult profesionalism de medicul primar Vatră. Privirea profesorului fugea adeseori
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
care unul făcea „nani” de voie... „Tu, Păpădie, și cu Undiță, care știți rusește, ajutați-mă să aflu de unde până unde au ajuns ei aici?” - le-a ordonat Toader celor doi cercetași, care și-au intrat În rol fără Întârziere. „Stimabile, vezi că aici te afli În societate selectă, cum Îți permiți să apari cu izmenele În vine? Echiparea!... Așaaa... Acum, să-mi spui cum ați ajuns voi la podul nostru?” l-a luat din scurt Păpădie. În rusește, se Înțelege
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]